Bazele conceptuale ale

managementului financiar
 Managementul financiar a fost fundamentat
ca ştiinţă din necesităţile întreprinderii şi a
activităţii umane centrate pe elementul-
resursă banii. Relativ tânără, disciplina
managementul financiar este o simbioză
reuşită a concepţiilor de bază ale teoriei
finanţelor, contabilităţii şi ajunsurilor ştiinţei
conducerii. Având un spectru
multidimensional managementul financiar dă
soluţii: practice, politice, teoretice.
 Management
financiar
reprezintă
ansamblu de
măsuri şi activităţi
din cadrul unei
întreprinderi, care
în conformitate cu
obiectivele puse
contribuie la
gestionarea
fluxurilor
financiare.
Esenţa managementului financiar, pentru întreprindere, constă
în lichidarea contradicţiilor evolutive ale firmei dintre:
 Obiectivele strategice ale firmei şi
posibilităţile ei financaire;
 Profitul şi gradul de risc;
 Venitul preconizat şi cel curent;
 Active fixe şi circulante;
 Capitalul propriu şi cel împrumutat.
 Scopul de
bază al
managementu
lui financiar
constă în
asigurarea
beneficiului
proprietarilor
întreprinderii.
 Rolul
managementului
financiar este de a
realiza
interdependenţa
dintre firmă şi
pieţele de capital,
unde se află
principalele surse
de bani, pentu
asigurarea
continuităţii
activităţilor firmei.
Obiectivele managementului
financiar.
 asigurarea echilibrului financiar;
 utilizarea efecientă a resurselor financiare;
 maximizarea profitului la un nivel acceptat al

riscului şi invers;
 optimizarea fluxurilor de numerar;
 asigurarea rentabilităţii economice, financiare

etc.;
 creşterea economică şi flexibilitatea.
Funcţiile managementului financiar
 1.analiza situaţiei financiare a întreprinderii (analiza
raporturilor contabile, calcularea indicatorilor şi indicilor
financiari, evaluarea situaţiei financiare a firmei, prognozarea
falimentului, generalizarea rezultatelor);
 2.planificarea activităţii financiare a întreprinderii (elaborarea
bugetelor, planificarea indicatorilor financiari, formularea
perspectivelor şi planului financiar, bilanţul veniturilor,
activelor şi pasivelor etc.);
 3. organizarea structurii ce asigură îndeplinirea deciziilor de
gestionare;
 4. elaborarea unor mecanisme stimulatorii de gestionare a
întreprinderii;
 5. efectuarea controlului (controlului solvabilităţii, elaborarea
rapoartelor de activitate pentru proprietari etc.).
 La originile
managementului
financiar ca disciplină
ştiinţifică au stat un şir de
premise printre care cele
de ordin practic: apariţia
marelor corporaţii,
dezvoltarea pieţelor
financiare, cât şi cele de
ordin teoretic: formularea
concepţiilor teoriei
economice, teoriei
finanţelor şi teoriei
firmei.
 Un manager financiar are nevoie, pentru a fi cu
adevărat eficient şi de cunoştinţe din alte domenii,
precum: legislaţia, sistemul fiscal, marketing. Aceste
domenii nu constituie părţi ale managementului
financiar, dar reprezintă elemente-suport strict
necesare, fiind utile în perceperea, în înţelegerea
constrângerilor, în limitele cărora îşi desfăşoară
propria activitate. Managerul financiar trebuie să
participe activ la elaborarea politicilor generale ale
afacerii (de personal, de marketing, de investiţii,
financiare şi operative), la fixarea obiectivelor
corporative şi ale celor derivate din acestea, la
stabilirea strategiilor şi a tacticilor etc.
 Managementul financiar
preia informaţiile
generate prin procesul
de contabilizare,
compară rezultatele cu
bugetul şi analizează
informaţiile pentru
procesul de
management şi control.
Metodele şi tehnicile pe
care le foloseşte
managementul financiar
sunt de planificare,
analiză şi control
financiar.
 Planificarea
reprezintă acţiunea de
a întocmi un plan
după care să se
desfăşoare diferitele
faze ale activităţii.
Planificarea are la bază
ideea de prevedere a
nevoilor financiare în
vederea îndeplinirii
obiectivelor şi
asigurării supravieţuirii
organizaţiei.
Procesul de planificare, în special procesul de planificare financiară, trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

 unde ne aflăm?
Răspunsul la această
întrebare ne furnizează
detalii despre situaţia
actuală a întreprinderii.
Este punctul de plecare
în orice companie,
momentul în care se
stabilesc pe baza analizei
priorităţile unităţii.
 încotro vrem
să mergem?
Răspunsul
reprezintă
viziunea pe
care o are
întreprinderea
respectivă,
locul în care ar
dori să ajungă
la un moment
dat.
 cum vrem să
ajungem
acolo?
La această
întrebare
răspunde
declaraţia de
misiune.
Aceasta
defineşte în
câteva cuvinte
scopul,
obectivele şi
valorile unităţii.
 Dintre tehnicile
analizei sunt
cunoscute:
Analiza
fluxurilor
băneşti,
Analiza SWOT,
Modelul Du
Pont,
Benchmarking.
 Analiza fluxurilor băneşti – este un studiu
efectuat în dependenţă de SNC 7 (Raportul
privind fluxul mijloacelor băneşti) pe tipuri de
activităţi: operaţională, de investiţii
financiare, separat se înregistrează încasările
(plăţile) excepţionale de mijloace băneşti.
 Analiza SWOT este o tehnică pe care o firmă
o foloseşte pentru evaluarea în detaliu a
mediului său intern, indentificarea punctelor
sale tari şi a punctelor slabe, a mediului
extern, identificând oportunităţile şi
ameninţările venite din exterior.
 Modelul Du Pont este tehnica determinării
comportamentului întreprinderii în legătură
cu creşterea randamentului activelor, prin
evidenţa descompunerii rentabilităţii
activelor: rata rentabilităţii activelor şi ritmul
de rotaţie a activelor. Modelul a fost folosit
prima dată de către compania americană „Du
Pont”. Evidenţa rentabilităţii întreprinderii dă
posibilitate să se îmbunătăţească în
perspectivă performanţele întreprinderii.
 Benchmarking - un
instrument compus din
mai multe tehnici ce au
ca scop compararea
produselor sau
proceselor
întreprinderii cu cele
ale altor întreprinderi
considerate lideri în
domeniu, pentru a
releva modul în care
alte întreprinderi obţin
performanţe.
 Este esenţial ca orice organizaţie să aibă un
sistem eficient şi bine stabilit de
controale, verificări şi reconcilieri, pe
baza căruia să se desfăşoare procesul de
Control Intern. Scopul acestora este dublu:
să detecteze încă din faza de intenţie fraudele
şi furturile (antecontrol), şi să determine
greşelile şi omisiunile din documentele şi
înregistrările contabile (postcontrol).
Controlul reflectă corectitudinea desfăşurării
proceselor financiare de formare şi
repartizare a mijloacelor băneşti, a fondurilor
financiare.
Sfârșit!