POLITICA DE

FINANTARE A
INTERPRINDERII
ELABORAT: MEREUTA MIHAI
CONTROLAT: DOOTARU DIANA
CONȚINUTUL FINANȚELOR ÎNTREPRINDERII

• Finanțele întreprinderii reprezintă un anumit tip de repartizare a produsului social

și în special a venitului național concretizate în diferite categorii de transferuri
bănești (fluxuri financiare). Aceste transferuri apar între diferiți agenți economici și
persoane fizice, bugetul de stat și fonduri extrabugetare, instituții financiare și alte
structuri economice în procesul desfășurării activității economice de către
întreprinderi.
• Subiectele de bază abordate de finanțele întreprinderii sînt legate de problematica fondurilor și capitalurilor din cadrul
întreprinderii, și anume:
• Stabilirea necesarului de finanțare care ar asigura funcționarea în conformitate cu programele elaborate de
întreprindere;
• Alegerea și identificarea surselor de finanțare;
• Utilizarea eficientă și după destinație a capitalurilor acumulate.

• Viața financiară a întreprinderii este strîns legată de mediul socio-economic în care ea funcționează și în special de conjunctura
pieților de capital.

• Principalii factori economici ce au implicație directă asupra activității financiare a întreprinderii sînt:
• Inflația;
• Rata dobînzii;
• Reglementarea instituțiilor financiare;
• Utilizarea mijloacelor de telecomunicații pentru transmiterea și prelucrarea informațiilor;

• Apariția diferitor noi forme de finanțare (leasing, proiecte, granturi).

 FUNCŢIILE FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII

• Rolul și importanța finanțelor întreprinderii reiese din faptul că practit toate deciziile
adoptate de către conducere au implicație financiară, iar personalul executiv trebuie să
posede o educație financiară corespunzătoare pentru implimentarea în practică a acestor
decizii.
• Funcțiile managerului financiar au crescut considerabil în cadrul întreprinderii. La etapa
îinițială de operație și dezvoltare a managementului financiar în cadrul întreprinderii, ele
se limitau doar la identificarea mijloacelor bănești necesare pentru procurarea activelor
întreprinderii.
 ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII FINANCIARE LA ÎNTREPRINDERE

• Departamentul financiar în cadrul întreprinderii are propria sa structură la baza căreia de

obicei stă constituirea secțiilor pe baza principiului funcțional:
• Secția previziune și planificare
• Secția decontări
• Secția salarizare
•
Secția prețuri și tarife
• Secția analiză și control financiar
CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA MECANISMULUI FINANCIAR AL
ÎNTREPRINDERII

• Mecanismele financiare ale întreprinderii în calitate de element principal al activității financiare

stau la baza asigurării funcționalității normale a întreprinderii. Ele sunt acele pîrghii, metode,
instrumente și procedee utulizate în procesul gestiunii capitalurilor întreprinderii.
• Totalitatea mecanismelor financiare sunt puse în funcțiune prin intermediul tehnicilor sfecifice
ce pot fi utilizate în procesele de apariție și desfășurare a fluxurilor și ciclurilor financiare, deci
în momentul constituirii și utilizării capitalurilor întreprinderii. Mecanismele financiare
participă la formarea și acoperirea necesarului global de finanțare a întreprinderii.
 FLUXURILE FINANCIARE

• Viața financiară a întreprinderii este constituită din diferite mișcări și circuite

• financiare. Ele pot fi de diferite categorii:
• Primare și secundare;
• Interne și externe ( în care se încadrează alți agenți economici și se efectuiază pe bază de
monedă).
• Circuitul financiar reprezintă fluxul de lichidități determinat de anumite decizii financiare în
interacțiunea cu relațiile dintre diferiți agenți economici. Circuitele financiare la care participă
întreprinderea stau la baza dezvoltării economiei naționale.
• Orice schimb realizat între agenții economici este constituit din 2 mișcări în sens contrar. O
direcție a mișcării o constituie bunurile economice ce sînt transferate de la un agent economic la
altul, a 2-a direcție o constituie transferul de monedă în sens contrar transferului de bunuri.
 CICLURILE FINANCIARE
• Ciclurile financiare reprezintă un ansamblu de operațiuni care intervin între momentul transformării
monedei în bunuri și servicii pînă în momentul în care are loc recuperarea acesteia. În activitatea practică
pot fi întîlnite 3 categorii de cicluri financiare:
• ciclul de investiții- amortizare – prin investiții se creează un capital de producție de la care
întreprinderea așteaptă venituri ulterioare pentru mai multe perioade succesive, pentru durata
exploatării acestui capital (utilizarea lui în scopuri economice) ele se depreciază fizic și moral,
intervine uzura activelor. Evaluarea și reevaluarea deprecierii capitalului se înfăptuiește cu ajutorul
mecanismelor de amortizare.
• ciclul financiar de exploatare – include în sine ansamblul operațiunilor efectuate de către
întreprindere necesare pentru realizarea obiectivelor sale în vederea desfășurării acțiunilor legate
de activitatea de bază a acesteia. Ciclurile de exploatare derulează din momentul achiziționării
elementelor necesare (materii prime, materiale, tehnologii) pentru desfășurarea activității de
producție sau de prestare a serviciilor și se finalizează în momentul comercializării tuturor
mărfurilor produse în perioada respectivă sau încasării plăților pentru serviciile prestate.
STRUCTURA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

• Structura financiară a întreprinderii reflectă componența și compoziția capitalurilor acesteia.

• Capitalul întreprinderii poate fi împărțit în 2 categorii:
• Capital permanent (pe termen lung);
• Resurse de trezorerie ( capital pe termen scurt).

• Capitalul permanent este utilizat pentru finanțarea activității pe termen lung aîntreprinderii (capital fix). Acesta include în
sinecapitalul propriu utilizat pentru finanțarea activității pe termen lung cît și datoriile utilizate în acest scop.
• Resursele de trezorerie sunt utilizate pentru finanțarea activității pe termen scurt (capital circulant). Acestea includ în sine acea
parte a capitalului utilizată pentru finanțarea activității pe termen scurt (fond de rulment). De asemenea la constituirea
resurselor de trezorerie participă și împrumuturile pe termen scurt ( datoriile), care pot fi de 2 tipuri:
• Credite bancare pe termen scurt;
• Credite comerciale
ALEGEREA STRUCTURII FINANCIARE

• Decizia întreprinderii privind alegerea unei structuri financiare, adică a componenței conținutului și calității
capitalurilor antrenate în activitatea
•
economico-financiare are o importanță deosebită asupra efectelor economice obținute în rezultatul ciclurilor
de exploatare.
• Alegerea structurii financiare presupune luarea deciziilor referitoare la 2 aspecte:
• Alegerea raportului dintre capitalul permanent (pe termen lung) și resursele
• de trezorerie (capitalul pe termen scurt).
• Stabilirea proporției dintre elementele componente ale capitalului permanent și anume între capitalul propriu
pe termen lung și datoriile pe termen lung.
• Importanța alegerii structurii capitalului reiese din influiența pe care o are nivelul de îndatorare asupra efectelor
economice ale ciclului de exploatare. De asemenea eficiența economică este influiențată de volumul capitalului
blocat în resursele de trezorerie și viteza rotației acestora.
POLITICA FINANCIARĂ

• Politica financiară reprezintă o parte componentă a politicii generale a întreprinderii avînd o influenţă
deosebită asupra constituirii, repartizării şi folosirii fondurilor în scopul realizării programelor economice
curente şi de dezvoltare a creşterii eficienţei ciclurilor operaţionale şi de investiţii precum şi a întregii activităţi.

• Între politica generală economică şi cea financiară există puncte de corelaţie, deoarece politica
financiarăare misiunea de a rezolva aspectele legate de metodele de procurare a fondurilor, alocarea pe
destinaţii şi folosirea eficientă a acestora, asigurarea echilibrului financiar, reducerea preţurilor, costului
capitalului etc.
DECIZII FINANCIARE LA ÎNTREPRINDERE

• Orice întreprindere pentru a-şi efectua activitatea financiară elaborează decizii financiare. Principalele decizii
de politică financiară sunt:

• decizia de investire

• de finanţare

• de autofinanţare

• dividendelor

• Decizia de investire a unui agent economic este decizia de a plasa capitalul într-o anumită operaţiune, este
rezultatul corelării dintre costul capitalului utilizat şi rentabilitatea calculată. Costul capitalului este rentabilitatea
minimă cerută de aducătorii de fonduri pentru a finanţa proiectele unei întreprinderi, adică costul capitalului
utilizat este preţul pe care trebuie să-l plătească întreprinderea pentru reconstituirea totalului pasivului
respectiv pentru a se aproviziona cu capital.
DECIZIA DE AUTOFINANŢARE

• Autofinanţarea este principiul cel mai răspîndit şi arată că întreprinderile trebuie să-şi asigure
dezvoltarea folosind rezultatele financiare pozitive obţinute în exerciţiile anterioare. Autofinanţarea
prezintă avantaje reale pentru întreprindere şi pentru acţionari.
• întreprinderea, ca persoană juridică, este avantajată fiindcă pentru realizarea creşterii economice nu
are nevoie să apeleze la resurse externe sau la acţionari pentru a-i convinge să cumpere acţiuni sau
să sporească valoarea nominală a acţiunilor şi nici să apeleze la piaţa financiară de capitaluri.

• acţionarii sunt avantajaţi deoarece fără nici un efort financiar din partea lor creşte valoarea bursieră
a întreprinderii şi a acţiunilor pe care le deţin, adică creşte bogăţia acţionarilor.
• Riscul financiar este riscul asumat de întreprindere prin adoptarea îndatorării ca mijloc de
finanţare; el este un risc suplimentar şi depinde de maniera finanţării întreprinderii. O
întreprindere finanţată numai din capital propriu nu comportă risc financiar.
• El apare numai atunci cînd întreprinderea se finanţează prin împrumuturi bancare sau
împrumuturi obligatare. Riscul financiar multiplică riscul economic şi depinde de
capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi sarcinile financiare. Întreprinderea îndatorată trebuie
să verse periodic la bancă sume ce reprezintă suma principală plus dobînda. Aceste vărsăminte
au caracter stabil, fiind provizionate prin contractul de credit.
• Cu cît structura financiară a întreprinderii este mai îndatorată cu atît mai mare este riscul
financiar. Riscul financiar poate fi subdivizat de:
• riscul dobînzii
• riscul ratei schimbului valutar
• riscul de nerambursare
• REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
•
• Standardele naționale de contabilitate
• Literatură teoretică
• Botnari N., Finanţele întreprinderii, Chişinău, 2008.
• Bran Paul, Finanţele întreprinderii, Bucureşti, 1996.
• Bărbuță-Mișu, N. - Management financiar, Galați, 2012.
• Bărbuţă-Mişu, N. – Finanţele întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009.
• Covlea M., Finanțele întreprinderii, București, 2012.