Politici si previziuni financiare

Finantele intreprinderii pot fi definite ca totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea si utitlizarea fondurilor banesti necesare realizarii diferitelor activitai, cum ar fi cele economice, sociale, culturale, la nivel de intreprindere. Principalele ramuri de manifestare al stiintelor finantelor sunt: finante-banci, finantele intreprinderii, piata de capital, finante publice, drept financiar, management financiar, fiscalitate, drept fiscal, analiza-diagnostic financiar, evaluare financiara, finante si institutii financiare international, etc. Intre contabilitatea financiara si finantele intreprinderii exista urmatoarele asemanari: sunt functiuni ale intreprinderii, au caracter obligatoriu prin lege, folesesc etalon valoric, universal precum banii, folosesc aceeasi date, din acelasi documente, de pe aceasi perioade de gestiune. Dintre deosebiri amintim: contabilitatea financiara are caracter retroactiv, extern, public, transparent si strict reglementat pe cand finantele intreprinderii are caracter previzional, intern, privat, translucid si in general reglementat. Functiile finantelor intreprinderii sunt: Functia de repartitie, care se refera la modalitatile de procurare, repartizare si utilizare a surselor de finantare, se exercita la nivelul intreprinderii pe parcursul intregii activitati prin: accesarea, utilizarea si rabursarea unui credit, calculul si virarea obligatilor fiscal, etc. Functia de control, care se realizeaza sub forma controlului preventive, concomitant si ulterior. Cel mai eficient este cel preventive, care se exercita de directorul economic sau conducatorul compartimentului financiar contabil, avand ca sis cop aprobarea efectuarii unei operatiuni, care trebuie sa respecte niste criterii, precum: legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea, realitatea.\

Sarcinile managerilor include crearea , dezvoltarea, aplicarea si monotorizarea politicilor si decizilor referitoare la: inacasarea creantelor de la client, efectuarea de plasamente pe termen scurt si lung, plata obligatilor si datoriilor intreprinderii, atragerea surselor de finantare pe termen lung. Obiectivele finantelor intreprinderii vizeaza aspecte precum: procurarea si repartizarea surselor de finantare, cunoasterea si reducerea riscurilor finaciare si de faliment, asigurarea fluxului de numerar necesar activitaii intreprinderii, calculul si imbunatatirea indicatorilor de apreciere a performantelor intreprinderii.

Finantele intreprinderii pot fi studiate din urmatoraele puncte de vedere: Practic, face obiectul unei actiuni spre atingerea unui scop definit. Reflecta actiunea din domeniul finantelor private care urmareste realizarea obiectivului general, respective maximizarea valorii intreprinderii. Aceasta opereaza cu doua concept: gestiune finaciara, care presupune si implica doua citerii, autonomia functionala si eficienta opertionala si analiaza fianaciara, care are rolul de a stabilii starea de performanta a intreprinderii, respective punctele tari si slabe, ale gestiunii finaciare. Teoretic, fac obiectul unei politici, pe care o adopta managerii unei intreprinderi, strategii financiare in scopul realizarii obiectivului major a activitatii, maximizarea averii actionarilor, mai exact, valoarea intreprinderii.

Politica financiara a intreprinderii poate fi definite ca si ansamblul decizilor de natura financiara, care urmaresc plasarea cat mai eficienta a capitalurilor aflate la dispozitia intreprinderii. Pentru realiazarea armonizarea politicii finnciare, este necesar sa se realizeze o corelare a politiciolor adoptate in domeniul investitilor, al finantarii activitaii de exploatare, de constituire si utilizare a stocurilor, etc. De asemenea, trebuie sa tina seama de cateva restrictii, precum cele impuse de mediul extern (inflatia, cadrul politic existent in tara), si restrictii datorate din interiorul intreprinderii (gradul de indatorare extern). In scopul realizarii maximizarii valorii intreprinderii, politica financiara va trebui sa vizeze asigurarea unui grad de rentabilitate suficient, cat si un nivel ridicat al solvabilitatii. Politica finaciara are rolul de a propune cele mai bune metode de procurare si utilizarea a capitalului, de gestionare a stoculrilor, utilizarea unor sisteme modern si eficiente de amortizare a ctivelor imobilizante. Politica financiara are trei componete: Politica de investitii, este cea mai importanta, intrucat presupune o plasare a capitalurilor, pe un interval de timp mai indelungat, in speranta obtinerii unor castiguri viitoare. Politica de finatare, se ia in considerare volumul investitilor propuse a se realiza, precum si capitaulu existent, sic el necsar, pentru a putea realiza in continuare investitii. Politica de dividente, determinate de inclinatia investitorilor de a incasa annual din dividente, aceasta, nu afecteaza valoarea intreprinderii.

Finantele inteprinderii, reprezinta o teorie de sine statatore, care dispune de o metotdologie capabila sa gseasca solutii, la toate problemele financiare aparute.

Cele mai renumite teorii pentru dezvoltarea finatelor ca stiinta, dar si prin impact practice, deosebit in fundamentarea deciziei si comportamentului pe piata financiara sunt urmatoarele: Teorie portofoliului, in luarea deciziei financiare se ia in considerare in mod sistematic covariatia preturilor marii majoritati a activelor financiare. Investitorii vor trebui sa tia seama de de impilcatia unui titlu oarecare asupra rentabilitatii intregului portofoiu. Modelul pretului de echilibru pe piata financiara, are ca obictiv determinarea pretului de risc pe care se bazeaza analiza valorilor mobiliare si evaluarea performantelor administrarii averii. Teoria structurii finanicare si a politicii de distribuire a portofoliului,din care reisese ca pe o piata financiara eficienta nu exista o rata de indatorare sau o rat ade distributie optima. In anii 70 au aparut si alte teorii, pornind mai ales de la inovatiile in materie de active financiare si piata finaniciara.

Asadar finantele intreprinderii cuprind toate relatiile economica care apar in procesul formarii si distribuirii resureslor financaiare aflate la dispozitia intreprinderii in scopul obtinerii unui profit maxim. Domeniul de studiu sunt banii si relatiile care apar in momentul utilizarii si castigarii banilor, cat si toate formele pe care banii le pot lua in procesul circulatiei lor. Rolul finantelor intreprinderii, este legat de argumentarea diferitelor variante de decizii de investire si finantare, asigurarea utilizarii eficiente a resurselor, determinarea exacta a necesarului de resurse material si financiare, precum si procurarea acestora la cel mai mic pret. Din punct de vedere financiar o intreprindere se constituie dintr-un ansamblu de resurse si activitati, care permit sa functioneze sis a-si atinga obiectivele strategige definite. Decizile financiare care fac obiectul gestiunii intreprinderii pot fi calsificate dupa anumite ctrierii, precum: Dupa corelarea problemelor de rezolvat cu solutii prouse avem: Decizii finananciare de rutina, sunt adoptate pentru a rezolva problemele bine cunosctue, repetitive, bine definite, pentru care exista solutii alternative cunoscute. Decizii financiare adaptive, sunt mai comlexe si implica un grad de incertitudine in ceea ce priveste fenomenele sau procesele prevazute a se realiza. Decizii financiaree innovative, sunt cele mai dificile de fundamentat, deorece tin de modificarile de strategie ale intreprinderii, au un orizont de timp mai indepartat. Dupa natura lor: Decizii de investitii:sunt acelea care implica convertirea capitalului din forma baneasca in forma materiala, prin intermediul operatiunilor de achizitionare a activelor imobilizante si circulante necesare.

Decizii de finantare: se selecteaza sursele de procurare a capitalului intreprinderii, astfel incat sa se asigure un raport optim intre capitalul proriu si capitalul imprumutat, tinand seama de costul imprumutat. Dupa orizontul de timp si apmloarea lor: Decizii financiare strategice, vizeaza un orizont de timp mai indepartat si sunt cele care prefigureaza cadrul in care urmeaza sa se desfasoare activitatea intreprinderii. Decizii financiare tactice, decizii de coreectie, se urmareste ajustarea influentelor conjucturale, pentru a urma strategia fixate.

In conducera si organizarea activiatii financiare un rol deosebit au mecanismele finaciare, mecanisme ale agentului economic sunt metodele, parghiile, instrumetele si procedurilor de formare se de gestionare a capitalurilor si a celorlalte surse de finantare. Mecanismele financiare prezinta o mare diversitate, pe o parte dintre acestea le intalnim in majoritatea intreprinderilor si priveesc formarea si utilizarea fondurilor proprii si imprumutate, autofinantarea, creditatrea activitatii de investitii si de exploatare, varsarea, taxelor, impozitelor si contributilor, circuitul capitalului precum si desfasurarea fluxurilor financiare, formarea si utilizarea excedentelor de trezoreie. Fluxurile financiare autonome sunt rezultatul unor operatiuni financiare derulate intre diversi parteneri si care se concretizeaza in transferal de moneda de la o persoana la alta. De pe urma acestor fluxuri rezulta pe de o parte creante iar pe de alta parte datorii financiare. Ciclurile financiare , pot fi definite ca un ansamblu de operatiuni si de procedure care se deruleaza intre momentul transformarii monedei, in bunuri sau servicii si momentul incasarii. Avem ciclul de investitii-amortizare, de exploatare, operatiunilor financiare. Locul departamentului financiar in structura si activitatea intreprinderii, este unul central, condus de directorul economic sau de seful compartimentului financiar, si se afla in subordinea directa a managerului general. Principalele activitati care se deruleaza, la nivelul departului financiar pot fi grupate astfel: negocierea si procurarea surselor de finantare, evidenta, analize si evaluari financiare de capital, si alte surse de finantare, determinarea de preturi si tarife, etc. Toate fenomenele si procesele economice derulate in intreprindere sunt rezultatul decizilor de natura economica si financiara. Aceste decizii nasc fluxuri care pot avea o substanta materiala reala, concretizata in bunuri si servicii sau pot fi fluxuri monetar-financiare, crae apar in contrapartida cu fluxurile reale.

Un process decizional eficient necesita intelegerea obiectivelor strategice ale firmei,. Cel mai acceptat obiectiv al unei firme este reprezentat de maximizare a valorii firmei pentru proprietarii sai, adica sa se actioneze pentru o crestere constanta si sustenabila a avutiei actionarilor firmei. Obiectivul de maximizare a avutiei actionarielo precizeaza ca mangerii trebuie sa incerce maximizarea valorii actualizate castigurilor viitoare previzionate in beneficiul proprietarilor firmei. Aceste castiguri pot lua forma platilor periodice sub forma de divedente sau a profiturilor din vanzarea actiunilor. Pentru maximizarea avutiei proprietarilor intreprinderii, managerii trebuie sa actioneze pentru maximizarea pretului de piata al actunii firmei, ca principal indicator al avutiei actionarilor.