Finantele intreprinderii Lect.univ.dr.

Deaconu Petre

CURS 1

05.10.2010

OBIECTUL SI CONTINUTUL GESTIUNII FINANCIARE A INTREPRINDERII 1. Obiectul finantelor si gestiunii financiare a intreprinderii Finantele intreprinderii reprezinta veriga primara de baza a sistemului financiar si de credit intrucat crearea PIB are loc in cadrul intreprinderii. Obiectul de studiu al finantelor intreprinderii il constiutie problemele referitoare la esenta, conducerea, organizarea, planificarea si realizarea realtiilor financiare ale intreprinderii, astfel: constituirea capitalurilor intreprinderii din diferite surse, la un cost cat mai mic si folosirea acestora cu eficienta maxima; Problemele financiare privind constituirea activelor fixe ale intreprinderii (finantarea investitiilor, reparatiilor, si introducerea progresului tehnic, amortizarea activelor fixe corporale si necorporale); Problemele financiare aferente activelor circulante (dimensionarea stocurilor necesare asigurarii continuitatii ciclului de fabricatie, necesarul de fond de rulment, eficienta utilizarii activelor circulante, etc); Problemele financiare referitoare la dimensionarea si repartizarea rezultatelor financiare (profitul) ale intreprinderii; Problemele financiare necesare planificarii si managementului financiar al intreprinderii (elaborarea si executarea bugetului de venituri si cheltuilei (BVC) al intreprinderii, analiza si urmarirea capacitatii de plata a intreprinderii si echilibrului financiar al intreprinderii etc; Intreprinderile isi desfasoara activitatea intr-un mediu financiar deosebit de complex si si care are urmatoarele componente distincte: o gama variata de instrumente, care imbraca forma unor active diferite: titluri financiare, respectiv documente care dau dreptul de proprietate sau dreptul de creanta, detinute de unele persoane fizice si juridice asupra altora; sistemul financiar presupune existenta unor agenti economici specializati in realizarea operatiunilor financiare prin intermediul bancilor, societatilor financiare si a intermediarilor specializati in tranzactii bursiere; Gestiunea financiara constituie un ansamblu de metode de analiza si de tehnici operative, care permit agentilor economici sa-si asigure patrunderea eficace in mediul financiar intern si extern. Continutul gestiunii financiare a intreprinderii este in stransa dependenta cu sistemul financiar global, dar este determinat si de dezvoltarea proprie a intreprinderii. Intreprinderile parcurg trei faze care trebuie gestionate cat mai eficient: 1. Faza dezvoltarii cand o intreprindere inregistreaza o crestere rapida a productiei si vanzarilor. In aceasta etapa gestiunea financiara isi concentreaza atentia asupra realizarii echilibrului financiar in vederea acoperirii cresterii nevoilor de capital fix si capital circulant si pentru obtinerea unor resurse externe pentru finatarea dezvoltarii; 2. Faza atingerii parametrilor functionali cand intreprinderea cunoaste o crestere lenta a productiei si a vanzarilor. In aceasta faza se poate ajunge la supralichiditate (depasesc necesarul), iar sarcina gestiunii financiare este de a aloca excedentele in plasamente sau investitii rentabile; 3. Faza de declin cand cifra de afaceri si rezultalele intreprinderii se reduc 1

Finantele intreprinderii

CURS 1

05.10.2010

Gestiunea financiara are ca problema principala orientarea catre alte activitati rentabile si chiar dezinvestirea. Aceasta permite degajarea unor resurse posibile a fi investite in activitati noi, care ofera oportunitati favorabile pe termen scurt, mediu si lung. Gestiunea eficienta a intreprinderii presupune indeplinirea a cel putin trei conditii: 1. Obtinerea unei rentabilitati sperate de actionari, in raport cu alte oportunitati de investitii oferite de piata financiara; 2. Asigurarea unei bune solvabilitati a intreprinderii in relatiile cu oricare dintre clienti, tinand cont de mediul aleator in care lucreaza si de factorii de risc; 3. Realizarea unei bune flexibilitati de actiune intre actionari, creditori, furnizori, clienti, stat, etc. Politica financiara a intreprinderii reprezinta apanajul managerilor intreprinderii si este expresia unui comportament, a unei alegeri, a unei decizii tactice sau strategice, care vizeaza atingerea obiectivului intreprinderii si anume maximizarea rezultatelor (a profitului). La nivelul intreprinderii se pot identifica trei politici financiare considerate a fi interdependente: 1. Politica de investitii (interne si externe); 2. Politica de finantare (din surse proprii / imprumutate); 3. Politica de dividende (distribuirea si/sau reinvestirea acestora)

2. Functia financiara a intreprinderii Activitatea intreprinderii este data de interdependenta dintre factorul uman si factorii materiali, care evolueaza intr-un sistem format din mai multe system, cum ar fi: subsistemul economic, financiar, social, public, etc. Ansamblul raporturilor generate de formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare realizarii activitatii economice la nivelul intreprinderii reprezinta esenta finantelor intreprinderii. Finantele intreprinderii reprezinta o componenta a stiintei financiare, care analizeaza mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, izvoarele si destinatia acestor resurse in vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerii de profit. Pentru buna functionare a oricarei intrerpinderi este necesara constituirea mai multor fonduri, cum ar fi: fondul de investitii in actibe fixe, fondul de rulment, fondul de rezerva.

3. Sarcinile gestiunii financiare ale intreprinderii Operationalizarea sarcinilor gestiunii financiare ale intreprinderii se materializeazain urmatoarele elemente:
1.

Efectuarea analizei financiare, adica analiza echilibrului financiar, analiza rezultatelor intreprinderii; analiza fluxurilor financiare; diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului; Luarea deciziilor financiare: decizia de investitii, de finantare, de repartizarea a profitului, de trezorerie Controlul de gestiune 2

2. 3.

Finantele intreprinderii

CURS 1

05.10.2010

4. Organizarea activitatii financiare a intreprinderii In organizarea financiara a fiecarei intreprinderi se porneste de la sarcinile activitatii financiare, care sunt concretizate in domeniul previziunii executiei, analizei, controlului si coordonarii.
Cele mai importante momente ale activitatii finaciar-economice ale unei intreprinderi sunt: 1. Elaborarea si executarea bugetului de venituri si cheltuieli si a altor planuri

financiare pe teremen lung, mediu si scurt in vederea asigurarii resurselor financiare la timp pentru buna desfasurare a activitatii intreprinderii; 2. Fundamentarea necesarului de active circulante si asigurarea structurii optime de finantare a ciclului de exploatare; 3. Stabilirea si negocierea preturilor si tarifelor; 4. Organizarea tuturor operatiilor banesti de incasari si plati; 5. Exercitarea actiunilor de control financiar. Pornind de la aceste sarcini in intreprindere activitatea financiara este organizata pe birouri sau servicii, pe compartimente astfel: Compartimentul de previziuni financiare, care se ocupa de intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli si a celorlalte planuri financiare, asigurand fondurile necesare desfasurarii ritmice a ciclului de exploatare si de finantare a investitiilor. Acest compartiment contracteaza credite, urmareste modul de executare a prevederilor bugetare si furnizeaza conducerii intreprinderii informatiile necesare in vederea luarii masurilor de corectare a deciziilor in cazul in care nu se realizeaza profitul scontat; Compartimentul decontari, care executa intocmirea si ordonatarea documentelor de incasari si plati; controlul inregistrarii operatiunilor in extrasul de cont si in registrul de casa. De asemenea urmareste incasarea tuturor facturilor si asigurarea tuturor platilor privind obligatiile intreprinderii; Compartimentul salarizare, care are ca atributii calcularea corecta si plata la timp a salariilor si altor drepturi banesti cuvenite personalului intreprinderii; calcularea retinerilor din drepturile salariale si virarea acestora la timp la destinatie; Compartimentul casierie, care realizeaza operatiuni de incasari si plati in numerar; intocmeste registrul de casa; ridica numerarul de la banca si ia masuri pentru asigurarea securitatii banilor si altor valori aflate in casierie; asigur alimentarea conturilor (cardurilor) salariailor cu salariile nete cuvenite etc.; Compartimentul preturi si tarife, care intocmeste documentatia pentru stabilirea preturilor si tarifelor practicate de intreprindere; urmareste si analizeaza evolutia preturilor si tarifelor pentru produsele si serviciile proprii, precum si pentru cele de pe piata; elaboreaza antecalculatia costurilor de productie si propune si asigura indeplinirea masurilor de reducere a costurilor de productie; Compartimentul de analiza economico-financiara, care examineaza echilibrul financiar al intreprinderii; urmareste si analizeaza periodic eficienta utilizarii activelor fixe si circulante; evolutia rezultatelor intreprinderii, randamentul capitalului, precum si alti indicatori financiari solicitati de conducerea intreprinderii Compartimentul Financiar Intern si Control preventiv, care organizeaza si exercita controlul privind modul de gospodarire a resurselor materiale si banesti; combate abuzurile si stabileste raspunderi materiale sau civile in cadrul intreprinderii. Activitatea de control urmareste intregul ciclu al intreprinderii din faza aprovizionarii si pana in faza desfacerii produselor. 3

Finantele intreprinderii

CURS 1

05.10.2010

Organigrama compartimentelor care se ocupa de activitatea economico-finaciara se realizeaza functie de complexitatea si volumul activitatii acestor compartimente, precum si de eficienta activitatii fiecarui compartiment. Bibliografie:
MARIN DUMITRU FINANELE NTREPRINDERII Universitatea Spiru Haret Editura FRM
MARIN DUMITRU GESTIUNEA FINANCIARA A NTREPRINDERII Universitatea Spiru Haret Editura FRM

Finantele intreprinderii Lect.univ.dr. Deaconu Petre

CURS 2

12.10.2010

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

1. Organizarea activitatii financiare a intreprinderii

Conceptia juridica a patrimoniului Prezentarea conceptiei patrimoniale privind echilibrul financiar presupune evidentierea unor aspecte referitoare la bilant si conceptul periodic al patrimoniului.

Prin patrimoniul unei intreprinderi se intelege totalitatea bunurilor si valorilor detinute de intreprindere, precum si drepturile si obligatiile pe care le are intreprinderea in legatura cu aceste bunuri si valori. Conceptia economica patrimoniului Egalitatea bilantului presupune existenta unor ecuatii, cum ar fi: Activ = Pasiv; Resurse = Provenienta acestora; 4

Finantele intreprinderii

CURS 2

12.10.2010

Situatia neta reprezinta valoarea contabila a drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra entitatii patrmoniale SN = A Datorii unde: SN = Situatia neta A = activ

2. Functiile bilantului

1. Functia de finantare Regrupeaza posturile bilantiere privind capitalurile proprii si imprumutate, urmarind optimizarea structurii de finantare a intreprinderii, adica stabilirea raportului optim intre capitalurile proprii si cele imprumutate, avand in vedere, pe de o parte, necesitatea cresterii valorii intreprinderii reflectata prin cresterea capitalurilor proprii si, pe de alta parte, diminuarea costului capitalurilor reflectata in dobanzile platite pentru credite si dividendele distribuite actionarilor. 2. Functia de investitii Activitile de investiii constau n achiziionarea i nstrinarea de active pe termen lung, precum i alte investiii, precum si alte investitii care nu sunt incluse n echivalentele de numerar. Aceasta nseamn: achiziia i vnzarea de terenuri, cldiri, echipamente tehnologice, titluri de participare i alte imobilizri financiare, brevete, licene, programe informatice Acestea se impart n productive i neproductive, prin cele neproductive intelegandu-se achizitiile de titluri de valoare (a nu se confunda cu cele ineficiente) 3. Functia de exploatare careia ii corespunde ca posturi bilantiere in activ, stocurile (materii prime, materiale, produse finite, semifabricate) si creantele (clienti si efecte comerciale de incasat), iar in pasiv, datoriile (furnizori, creditori, efecte comerciale de plata, etc). 4. Functia de trezorerie este rezultanta celorlalte trei functii, ingloband costurile referitoare la lichiditati (numerar in casierie, contul curent la banca), precum si echivalente de lichiditati (plasamente pe termen scurt si creditele)

Finantele intreprinderii

CURS 2

12.10.2010

3. Fondul de rulment

Reflectarea echilibrului financiar este redata la incheierea exercitiului financiar, care reflecta modul de utilizare a capitalurilor proprii si imprumutate. Activitatea de exploatare trebuie sa aduca un surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor si care poate fi rulat pentru reinnoirea stocurilor, creantelor si lichiditatilor sub forma fondului de rulment. Fondul de rulment (FR) este expresia echilibrului financiar pe termen lung si contribuie la finantarea activelor curente. Se calculeaza dupa urmatoarea formula: FR = Surse permanente Alocari permanente Surse permanente = Capitaluri proprii + datorii Imobilizari nete financiare (fara amortizare)

4. Nevoia de fond de rulment

Se calculeaza dupa urmatoarea formula: Nevoia de

fond de rulment

Alocari ciclice

Surse ciclice

Stocuri + creante

Datoriile curente

Daca aceasta diferenta este pozitiva semnifica un surplus de nevoi de stocuri si creante si evidentiaza un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si a creantelor, pe de o parte, si exigibilitatea datoriilor de exploatare. Daca nevoia de fond de rulment este negativa aceasta semnifica un surplus de surse temporare (ciclice) in raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciata pozitiv daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante. In cadrul analizei patrimoniale, diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment reprezinta trezoreria neta sau cash-flow.

5. Trezoreria neta

In situatia in care fondul de rulment la un moment dat (de regula la inchiderea exercitiului financiar) este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de finantare se regaseste sub forma unei trezorerii nete concretizata in disponibilitati banesti aflate in conturi bancare si in casa.
TREZORERIA NET = FOND RULMENT NEVOIA DE FOND DE RULMENT

Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a echilibrului financiar, a desfasurarii unei activitati eficiente, atat pe termen lung cat si pe termen scurt. Inregistrarea unei trezorerii nete pozitive, in cadrul mai multor exercitii financiare succesive, demonstreaza succesul intreprinderii si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti degajate pentru intarirea pozitiei acesteia pe piata. 6

Finantele intreprinderii

CURS 2

12.10.2010

Trezoreria neta pozitiva evidentiaza faptul ca exercitiul financiar s-a incheiat cu un surplus monetar, expresia concreta a profitului net evidentiat in pasivul bilantului Trezoreria neta negativa evidentiaza un dezechilibru financiar la incheierea exercitiului. Deficitul monetar astfel constatat a fost acoperit prin angajarea de noi credite (de trezorerie sau de scont). Un cash-flow (trezorerie neta) pozitiv se interpreteaza ca o cresterere a capacitatii reale de autofinantare a investitiilor. Aceasta determina o imbogatire a activului real, o majorare a averii intreprinderii. Un cash-flow negativ sugereaza o diminuare a capacitatii reale de autofinantare a investitiilor, o saracire a activului net real, o reducere a patrimoniului intreprinderii. Echilibrul financiar patrimonial al intreprinderii se fundamenteaza pe trei reguli generale:
1. Regula echilibrului financiar minim presupune ca resursele utilizate pentru

finantareaactivelor sa ramana la dispozitia intreprinderii cel putin pe durata unei perioade egale cu cea de imobilizare a activelor.
2. Regula indatorarii maxime se refera la indatorarea pe termen lung si mediu.

Indatorarea trebuie sa se incadreze in urmatoarele limite; (1) suma datoriilor pe termen lung nu trebuie sa depaseasca suma capitalurilor proprii; (2) suma datoriilor pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca autofinantarea medie aferenta unei perioade de trei ani;
3. Regula finantarii maxime, potrivit careia pentru fiecare investitie angajata de intreprindere nu trebuie sa se depaseasca 75% din totalul investitiilor intreprinderii.

Finantele intreprinderii Lect.univ.dr. Deaconu Petre

CURS 3

19.10.2010

ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII 1. Fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, sunt generate in principal de trei domenii de activitate: a) De explotare este activitatea dominanta, de baza, care vizeaza realizarea profilului intreprinderii b) Financiara, privind actiunile de plasament ale intreprinderii si participatiile la capitalurile altor societati. Activitatea de exploatare si activitatea financiara formeaza activitatea curenta a intreprinderii. c) Exceptionala, care intervine rar, nu este legata de activitatea curenta si se refera in principal la vanzari de active fixe, subventii, donatii, etc.

Finantele intreprinderii

CURS 3

19.10.2010

Fiecare tip de activitate, dintre cele enumerate, degaja un anumit rezultat (profit/pierdere) stabilit ca diferenta intre veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, reflectate in cadrul contului de rezultate (P/P). Contul de profit si piedere a) Sintetizand o anumita perioada de activitate data, CPP arata cum s-a ajuns de la starea patrimoniala initiala la cea finala, reflectand ansamblul fluxurilor financiare, generatoare de venituri si de cheltuieli.

Cheltuielile cuprind totalitatea elementelor de costuri, suportate de intreprindere, in cursul exercitiului, sub forma sumelor sau valorilor platite sau de platit pentru consumurile, lucrarile executate sau serviciile prestate de catre furnizori de care beneficiaza intreprinderea.
Cheltuieli cu personalul, cu impozitele si taxele si varsamintele asimilate (cheltuieli + plati);

Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele (nu se fac plati, adica sunt cheltuieli dar nu se platesc); Cheltuieli financiare, care sunt: cheltuieli cu diferentele de curs valutar, cheltuieli cu titlurile de plasament, cheltuieli cu platile la banci; Cheltuieli exceptionale (Exemplu: despagubirea unor furnizori, clienti; amenzi, perisabilitati, lipsuri la inventar neimputabile, donatii si subventii acordate) Veniturile Principalele elemente care formeaza veniturile patrimoniale sunt sumele sau valorile incasate sau de incasat din: Livrari de bunuri, executii de lucrari, prestarea de servicii; Venituri financiare, din titlurile de plasament, din participatii, din diferentele de curs valutar, din dobanzi; Venituri exceptionale (din operatiuni de gstiune si din provizioane); Cheltuielile totale (cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare si cheltuieli exceptionale) se deduc din veniturile totale (exploatare, finaciare, exceptionale) pentru a calcula rezultatul brut al exercitiului. Din rezultatul brut al exercitiului se scade impozitul pe profit si se obtine rezultatul net al exercitiului, aceasta fiind structura simplificata a CPP. 2. Soldurile intermediare de gestiune SIG SIG reprezinta paliere succesive in formarea rezultatului final. Acesta se refera in special la marja comerciala (adaos comercial) , productia exercitiului, valoarea daugata, excedentul brut de exploatare, rezultatul exploatarii, rezultatul curent si rezultatul net al exercitiului. SIG. Marja comerciala vizeaza in exclusivitate intreprinderile comerciale sau numai activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate mixta (industriala si comerciala). Se calculeaza ca diferenta dintre valoarea vanzarilor de marfuri si costul de cumparare al acestora. Marimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat in functie de tipul politicii de vanzare promovata de interprindere.

Finantele intreprinderii

CURS 3

19.10.2010

SIG. Productia exercitiului in cadrul activitatii industriale, include valoarea bunurilor si a serviciilor produse de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilzate pentru nevoile proprii. Deci productia exercitiului include trei elemente: productia vanduta; productia stocata; productia imobilizata (utilizata pentru nevoi proprii) SIG. Valoarea adaugata Exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a fortei de munca si a capitalului, peste valoarea bunurilor si a serviciilor, provenind de la terti, in cadrul activitatii curente a intreprinderii. Valoarea adaugata se calculeaza pornind de la productia exercitiului majorata cu marja comerciala (la intreprinderi din sfera comertului) si diminuata cu consumurile de bunuri si servicii furnizate de terti (furnizori) pentru aceasta productie. Astfel: VA
( valoarea adaugata)

Productia Marja Consumul + De la terti exercitiului comerciala

Variatia stocurilor de materii prime si materiale
(Stoc initial stoc final)

Consumul De la terti

Cumparari de materii prime si materiale de la furnizori

Alte cheltuieli si cumparari de la terti

(lucrari si servicii executate de terti)

SIG: Excedentul brut al explotarii (EBE)

EBE se stabileste ca diferenta intre VA si impozitele, taxele si cheltuielile pe de alta parte.

EBE = (VA + subventii de exploatare)

Cheltuieli cu Impozite si taxe si + personalul alte varsaminte asimilate

SIG. Rezultatul din exploatare Rezultatul din exploatare se calculeaza pornind de la EBE la care se adauga veniturile financiare si se deduc alte cheltuieli de exploatare, precum si amortizarile si provizioanele calculate. SIG. Rezultatul curent se calculeaza pornind de la rezultatul din exploatare , la care se adauga veniturile financiare si se deduc cheltuielile financiare. SIG. Rezultatul net al exercitiului (Profit/Pierdere) se calculeaza pornind de la rezultatul curent, la care se adauga veniturile exceptionale si se deduc cheltuielile exceptionale, si din care se scade impozitul pe profit.

Finantele intreprinderii Lect.univ.dr. Deaconu Petre

CURS 4

26.10.2010

DIAGNOSTICUL FINANCIAR Diagnosticul financiar determin eventualele stri de dezechilibru, n scopul identificrii originii i cauzelor care le-au generat i al stabilirii msurilor de redresare. Obiectivele diagnosticului sunt: msurarea rentabilitii capitalurilor ntreprinderii i aprecierea condiiilor de echilibru economic i financiar, pentru a evalua gradul de risc (economic, financiar i de faliment) al ntreprinderii. Diagnosticul rentabilitii capitalurilor se realizeaz prin intermediul a dou categorii de rate de eficien, una general i dou care o compun pe cea general: rata de rentabilitate economic; rata de rentabilitate financiar i rata de dobnd. Mrimea lor efectiv, precum i descompunerea acestor rate pe factori de influen (marje, structur a capitalurilor) ofer informaii veridice pentru detectarea strii rentabilitii ntreprinderii. Diagnosticare finaciara prin sitemul de rate 1. Sistemul de rate Ratele se stabilesc sub forma unor rapoarte semnificative, intre doua elemente comparabile, in general legate intre ele printr-o relatie cauza-efect. Forma de exprimare a ratelor este variata, principalele modalitati fiind exprimarea printr-un coeficient, printr-un numar, printr-un procent, printr-o durata, etc. Principalele obiective, in cazul analizei ratelor, constau in structurarea succesiva a cel putin a trei dimensiuni financiare ale intreprinderii: rentabilitate, lichiditate si structura financiara. Aceste rate pot fi grupate pe urmatoarele coordonate:

I. Rate de rentabilitate rate de rentabilitate comerciala

rata marjei comerciale rata marjei brute de exploatare rata marjei nete rata marjei nete de exploatre

rate de rentabilitate economica rate de rentabilitate financiara

II.

Rate de structura ale capitalului intreprinderii

Ratele echilibrului financiar Ratele de indatorare Ratele privind structura activului si pasivului

III. Rate privind rotatia capitalurilor I. Rate de rentabilitate

Ratele de rentabilitate evidentiaza caracteristicile economice si financiare ale intreprinderii, permitand compararea performantelor comerciale ale acestora. Acestea masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea intreprinderii (rentabilitatea comerciala), a mijloacelor economice (rentabilitatea economica sau a mijloacelor financiare / rentabilitatea financiara) 10

Finantele intreprinderii

CURS 4

26.10.2010

Ratele de rentabilitate se regasesc sub trei forme: rate de rentabilitate comerciala rate de rentabilitate economica rate de rentabilitate financiara

I.1. Rate de rentabilitate comerciala

Exista urmatoarele categorii de rate de rentabilitate comerciala: 1) rata marjei comerciale 2) rata marjei brute de exploatare 3) rata marjei nete 4) rata marjei nete de exploatare

I.1.1. Rata marjei comerciale

Se utilizeaza de intreprinderile cu activitate comerciala. Se calculeaza astfel: Adaos comercial Rata marjei comerciale = Marja comerciala Vanzari de marfuri

Aceasta rata pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii astfel ca, o marja comerciala redusa implica cheltuieli generale riguroase, care permit reducerea costurilor privind personalul si economia asupra celorlalte categorii de cheltuieli. Marja comerciala ridicata reclama cheltuieli generale sporite si de servicii mai bune catre clienti.

I.1.2. Rata marjei brute de exploatare (EBE)

Masoara nivelul rezultatului brut de exploatare, independent de politica financiara, de politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si de elementele exceptionale cu care se confrunata intreprinderea. RataEBE = Excedent brut de exploatare Cifra de afaceri EBE CA

Aceasta rata indica capacitatea proprie a intreprinderii de a realiza profit din activitatea de exploatare, activitate de baza in fiecare intreprindere

11

Finantele intreprinderii

CURS 4

26.10.2010

I.1.3. Rata marjei nete

Ratamarjei nete = Rezultatul net al exercitiului Cifra de afaceri

Rezultatulnet al exercitiului = Rezultatul net al exercitiului Impozit pe profit Rata marjei nete exprima eficienta globalaa intreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a realiza profit si de a rezista concurentei.

I.1.4. Rata marjei nete de exploatare

Ratamarjei nete de explotare = Rezultatul exploatarii Cifra de afaceri

Rata marjei nete de exploatare exprima rentabilitatea exploatarii, punand in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele (industrial, administrativ si comercial).

I.2. Rate de rentabilitate economica

Rata de rentabilitate economica vizeaza in esenta eficienta capitalului economic alocat activitatii productive a intreprinderii. Se calculeaza astfel: Re = Rezultatul economic Total activ Bilantier Capitalul economic nu tine cont de imobilizarile utilizate de intreprindere. Pentru activitatea sa de exploatare si de crestere a nevoii de fond de rulment pentru exploatare. Rezultatul economic Re = Imobilizari brute + NFR + Disponibilitati Unde: Imobilizari brute: din totalul imobilizarilor pe care le luam din bilant si din care nu deducem amortizarile NFR necesar fond de rulment Amortizarea este expresia valorica a uzurii

12

Finantele intreprinderii

CURS 4

26.10.2010

Rata rentabilitatii economice exprima o combinatie intre doi factori de influienta. Un factor cantitativ, care exprima marja bruta de acumulare de realizat asupra vanzarilor, si deci politica de preturi practicata de intreprindere si un factor calitativ, exprimand gradul de intensitate a utilizarii capitalului economic, deci viteza de rotatie prin cifra de afaceri.

I.3. Rentabilitatea financiara

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderii de a realiza profit prin capitalurile proprii pe care le detine. Aceasta reflecta scopul final al actionarilor unei intreprinderi exprimat prin rata de remunerare a investitiilor de capital facuta de catre actionari: Ratele de rentabilitate financiara sunt: Rata financiara neta RataFinanciara neta = Rezultatul net al exercitiului Total capitaluri proprii

Rentabilitatea financiara inainte de impozit Rezultatul curent inainte de impozit Rentabilitate financiara = inainte de impozit Capitaluri proprii

Rezultatul curent inainte de impozit = Rezultat brut al exploatarii + rezultat financiar Randamentul capitalurilor proprii Dividende Rentabilitate financiara = inainte de impozit Capitaluri proprii Rentabilitatea financiara remunereaza actionarii fie prin acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor prin incorporarea lor in capital si deci o crestere a valorii intrinseci a actiunii. Actionarii majoritari fac de regula un plasament pe termen lung si nu solicita o rentabilitate imediata pe actiune si deci un dividend important, fiind preocupati in special de a crestere a valorii actiunilor. Pentru aceasta categorie de actionari este important sa stie profitul net pe actiune ca expresie directa a profitabilitatii intreprinderii. Profit net Profit net al exercitiului = Actiuni Nr. de actiuni emise Actionarii minoritari sunt de obicei preocupati de o rentabilitate pe termen scurt si in consecinta pe un dividend imediat.

13

Finantele intreprinderii

CURS 4

26.10.2010

Aprecierea dividendelor pe actiune se calculeaza prin urmatoarea formula: Dividend pe actiune = Total Dividende Nr. de actiuni emise

Decret 167 / 1957, prescriptia restrictiva

II. Rate de structura a capitalurilor

Aceste rate caracterizeaza modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt si apreciaza importanta indatorarii intreprinderii asupra gestiunii financiare. Ratele de structura a capitalurilor cuprind trei grupe de rate:

1) Ratele echilibrului financiar 2) Ratele de indatorare 3) Ratele privind structurile activului si pasivele II.1. Ratele echilibrului financiar
Evidentiaza existenta sau inexistenta fondului de rulment (FR) a nevoii de fond de rulment si a trezoreriei nete. Acestea sunt: rata de finantare a imobilizarilor (rata fondului de rulment) Rata FR = Capitaluri permanente Active imobilzate nete

Active imobilzate nete = Active imobilizate brute amortizari rata autofinatarii investitiilor Rata AT = Unde: CAF capacitatea de autofinatare rata de investire Rata IV = Unde: VA valoarea adaugata Investitie anuala VA CAF Investitiile exercitiului + Variatia nevoii de fond de rulment

14

Finantele intreprinderii

CURS 4

26.10.2010

rata de finantare a nevoii de fond de rulment pentru exploatare R NFRE = Fond de rulment pentru exploatare Nevoia de fond de rulment pentru exploatare

rata de finantare bancara a exploatarii sau rata creditelor de trezorerie R CT = Credite de trezorerie Nevoia de fond de rulment pentru exploatare

II.2. Ratele de indatorare

Evidentiaza importanta indatorarii intreprinderii asupra gestiunii finaciarea acesteia. Se pot stabili urmatoarele rate de indatorare: 1) Coeficientul total al indatorarii (sau rata levierului) Indica gradul in care angajamentele intreprinderii pe termen lung si pe termen scurt sunt garantale de capitalurile proprii ale intreprinderii. RL = Datorii totale Capitaluri proprii

Cu cat R L > decat 1 cu atat intreprinderea va depinde mai mult de creditori.

Daca R L este subunitara banca va acorda in continuare credite in conditii de garantie sigura.

2) Rata datoriilor financiare Exprima gradul de indatorare pe termen lung R DF = Datorii finaciare (lung, mediu) Capitaluri permanente

Intreprinderea poate beneficia in continuare de credite bancare pe termen lung si mediu. Daca rata (cota) datoriilor financiare este mai mica decat 0,5. 3) Rata independentei financiare a intrepriderii R IF = Capitaluri proprii Capitaluri permanente

Acesta trebuie sa fie 0,5 (superioara sau cel putin egala cu) 4) Rata capacitatii de imprunut R Cap de imprumut = Capitaluri proprii Datorii la termen

15

Finantele intreprinderii

CURS 4

27.10.2010

5) Rata capacitatii de rambursare R CR = Imprumuturi (termen lung) CAF (Capacitatea de autofinatare)

6) Costul indatorarii, rata medie a dobanzii R DOB = Cheltuieli financiare Imprumuturi totale

7) Ponderea creditelor curente in indatorarea globala R CC = Credite bancare curente Indatorare globala

16