Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FIRMEI
ANUL II
2020
CUPRINS
2
CAPITOLUL I
CONCEPTUL ŞI FUNCŢIILE GESTIUNII FINANCIARE
A ÎNTREPRINDERII
1.1. Conceptul privind Gestiunea financiară a
întreprinderii
1
Stancu, I. - „Gestiunea financiară“, Ed. Economică, Bucureşti, 1994, p. 25.
3
1.2.1. Funcţia de repartiţie a Gestiunii financiare a
întreprinderii
În general, prin funcţia de repartiţie a Gestiunii financiare a
întreprinderii se înţelege formarea, repartizarea şi utilizarea capitalurilor în
vederea realizării obiectivelor întreprinderii. Funcţia de repartiţie se
concretizează în constituirea, repartizarea şi utilizarea capitalurilor proprii şi
împrumutate, în repartizarea profitului, rambursarea creditelor şi achitarea
obligaţiilor.
5
Adochiţei, M., - Op. cit., p. 21.
5
3. metoda creditării;
4. metoda finanţării bugetare.
6
Stancu, I., - „Finanţe“, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p. 375.
7
Adochiţei, M., - Op. cit., p. 29.
6
1.5. Structura financiară şi politica financiară a unei firme
8
Adochiţei, M., - Op. cit., p. 32.
9
Adochiţei, M., - Op. cit., p.34.
7
CAPITOLUL II
SURSELE DE FINANŢARE
8
Acţiunile nu aduc venituri certe, iar deţinătorilor de acţiuni comune nu li se
garantează dividende întrucât acestea vor fi distribuite doar dacă firma va
realiza profit.
Pe parcursul activităţii sale, o firmă poate emite noi acţiuni în
vederea majorării capitalului. Aceste noi acţiuni conferă noilor acţionari
aceleaşi drepturi ca şi cele vechi. Însă, acţionarii iniţiali au un drept
preferenţial de a subscrie noile acţiuni.
Preţul de emisiune al noilor acţiuni este mai mic decât cursul la bursă
al acţiunilor, astfel încât acestea să fie atractive pentru cei care doresc să-şi
plaseze capitalul. Dacă preţul de emisiune al noilor acţiuni ar fi egal sau mai
mare decât cursul lor bursier, atunci potenţialii investitori şi-ar putea
achiziţiona acţiuni de la bursă sau de pe piaţa secundară, la un preţ mai mic
şi ar obţine astfel un câştig, iar noile acţiuni nu ar mai fi atractive.
Majorarea capitalului unei firme se poate realiza, nu doar prin
emiterea de noi acţiuni, ci şi prin:
- aporturi noi în numerar şi natură;
- încorporarea rezervelor;
- fuziune şi absorbţie.
Dintre acestea doar majorarea capitalului prin noi aporturi în
numerar reprezintă o modalitate de finanţare directă prin care firma îşi poate
procura noi lichidităţi. Astfel, această modalitate de finanţare directă se poate
realiza sub două forme, şi anume:
- aport nou în numerar realizat de către vechii acţionari; este dificil
de realizat întrucât trebuie ca toţi vechii acţionari să consimtă în legătură cu
majorarea contribuţiei lor la capitalul social;
- emiterea de noi acţiuni care pot fi subscrise atât de către vechii
acţionari cât şi de alţi noi acţionari.
Dreptul preferenţial de subscriere permite vechilor acţionari să
cumpere acţiuni noi la preţul de emisiune, dar numai într-un număr
proporţional cu cele pe care le deţin. Potenţialii investitori care doresc să
cumpere acţiuni noi, vor trebui să achiziţioneze mai întâi de la vechii acţionari
neinteresaţi de noile acţiuni, un anumit număr de drepturi de subscriere şi abia
apoi va putea să cumpere noi acţiuni la preţul de emisiune. Astfel, acţionarii
vechi fie cumpără numărul corespunzător de acţiuni noi, fie pot opta pentru
vânzarea drepturilor de subscriere pe care le deţin astfel încât nu vor pierde
nimic din cauza faptului că se reduce valoarea nominală nouă a acţiunilor,
dar nici nu vor câştiga nimic în plus din această operaţiune.
Majorarea capitalului prin emiterea de noi acţiuni conduce la
apariţia de noi acţionari în cadrul firmei, împreună cu care acţionarii vechi
9
vor trebui să-şi împartă profitul obţinut şi puterea, ceea ce poartă numele de
„diluarea profitului“ şi „diluarea puterii“. 10
Majorarea capitalului se poate realiza şi prin încorporarea
rezervelor, dar astfel nu apar fluxuri financiare noi şi nici resurse financiare
noi. În urma deciziei de încorporare a rezervelor în capitalul social, firma
respectivă poate opta pentru una din următoarele două variante:
- emite acţiuni noi pe care le distribuie în mod gratuit vechilor
acţionari;
- majorează valoarea nominală a acţiunilor existente.
De asemenea, tot la fel cum acţionarii şi asociaţii decid să-şi
majoreze aportul adus la capitalul social al firmei, pot opta pentru reducerea
aportului lor sau pentru scăderea din capitalul social a pierderilor înregistrate
de societate.
„Operaţiunea de reducere a capitalului prin scăderea pierderea
poartă denumirea de asanare financiară“.11
B) O altă sursă externă de formare a capitalurilor proprii o reprezintă
contribuţia statului sau a unor organisme financiare specializate.
Statul acordă firmelor, în anumite situaţii prevăzute de lege, prime
şi subvenţii nerambursabile. Organismele financiare pot participa cu „fonduri
proprii pentru dezvoltarea întreprinderii. Obiectivul lor este ca întreprinderea
să cunoască asemenea dezvoltare şi rentabilitate încât la sfârşitul unei
perioade de câţiva ani să poată fi introdusă în bursă, deci, ca banca să se poată
retrage din investiţie“12 şi să obţină profit.
10
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 59.
11
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 64.
12
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 55.
10
- apără libertatea de acţiune a întreprinderii, în sensul că autonomia
financiară dobândită prin autofinanţare îngăduie acesteia independenţă de
gestionare faţă de organismele financiare şi de credit, organisme care exercită
un control riguros spre a-şi asigura garanţia capitalurilor date cu împrumut“.13
Deşi, autofinanţarea prezintă asemenea avantaje, într-o economie de
piaţă funcţională marea majoritatea a întreprinderilor apelează într-o formă
sau alta la capitaluri împrumutate. De asemenea, în favoarea recurgerii la
capitaluri împrumutate pledează şi teoria financiară a levierului financiar.
13
Adochiţei, M. - Op.cit., p. 57.
11
8. obligaţiunile pot fi cotate la bursa de valori, tot la fel ca şi
acţiunile unor societăţi comerciale. Societatea respectivă poate să cumpere
obligaţiunile de la bursă la un preţ ce poate fi inferior valorii de rambursare
ceea ce va conduce la realizarea unei economii.
Deţinătorii obligaţiunilor, spre deosebire de acţionari, sunt
confruntaţi cu „mai puţine riscuri, securitatea acestora fiind mai bine
asigurată. Motivului de securitate i se adaugă şi cel de lichiditate, deoarece
posesorul de economii preferă să-şi investească banii în titluri negociabile la
bursă, avantaj neoferit de întreprinderile cu dimensiuni reduse /…/
Particularitatea acestui împrumut constă în aceea că întreprinderea face apel
la economia publică, astfel că solicită finanţarea de la un ansamblu de indivizi
şi nu de la o instituţie financiară. Datoria întreprinderii se materializează în
obligaţiuni.“14
Pentru asigurarea echilibrului financiar firmele trebuie să asigure o
anumită corelaţie între scadenţa creditelor pe termen lung şi durata de
amortizare a imobilizărilor care au fost finanţate din aceste împrumuturi.
2.1.c. Leasingul
14
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 68.
15
Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, C. - „Monedă. Credit. Bănci“ – E. D. P., Bucureşti, 1995, p.
261.
12
2.2. SURSELE DE FINANŢARE PE TERMEN SCURT
2.2.a. Mobilizarea creanţelor
2.2.a.1. Factoringul
16
Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, C. - Op. cit., p. 264.
13
2.2.a.2. Scontarea
Aplicatie:
S.C. „Beta“ S.A., beneficiarul unei cambii, în valoare de 36.500 lei,
scadentă pe 25 iunie a.c. o prezintă la bancă spre scontare pe 1 iunie a.c. Taxa
scontului practicată de banca respectivă este de 30%, comisionul este de 100
lei, şi garanţia de 10% din valoarea nominală a cambiei până în momentul
încasării acesteia. Să se determine ce sumă va încasa S.C. „Beta“ S.A. în
momentul scontării?
Rezolvare:
unde:
Va = valoarea actuală a cambiei;
Vn = valoarea nominală a cambiei;
S = scontul
𝑽𝒏 𝒙 𝑻𝒔 𝒙𝑵𝒛
𝑺= ,
𝟑𝟔𝟓
14
unde:
Vn = 36.500 lei
Ts = 30% = 0,30
Nz = nr. de zile de la scontare până la scadenţă = 25 zile.
36.500 𝑥 30% 𝑥 25
𝑆= = 750 𝑙𝑒𝑖
365
17
Basno, C; Dardac, N.; Floricel, C. - Op. cit., p. 208.
15
2.3. COSTUL CAPITALURILOR
𝑪𝑷 𝑫𝑻𝑳
𝑪𝑴𝑷𝑲 = 𝒌 𝒙 +𝒓𝒙 𝒙 (𝟏 − 𝒕𝒊 )
𝑪𝑷 + 𝑫𝑻𝑳 𝑪𝑷 + 𝑫𝑻𝑳
unde:
CMPK = costul mediu ponderat al capitalului;
k = costul capitalului propriu (rata dividendelor);
r = costul capitalului împrumutat (rata medie a dobânzii);
CP = capital propriu;
DTL = datorii pe termen lung;
ti = cota impozitului pe profit.
18
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 84.
16
Aplicatie:
Să se calculeze costul mediu ponderat al capitalului total al unei
firme din România, dacă cota impozitului pe profit este de 16% şi care
prezintă următoarea situaţie:
Rezolvare:
𝑪𝑷 𝑫𝑻𝑳
𝑪𝑴𝑷𝑲 = 𝒌 𝒙 +𝒓𝒙 𝒙 (𝟏 − 𝒕𝒊 )
𝑪𝑷 + 𝑫𝑻𝑳 𝑪𝑷 + 𝑫𝑻𝑳
unde: k = 15%
r = 10%
CP = 6.000 mii lei
DTL = 4.000 mii lei
ti = 16 %
Deci, CMPK va fi de:
6.000 4.000
𝐶𝑀𝑃𝐾 = 0,15 𝑥 + 0,10 𝑥 𝑥 (1 − 0,16)
6.000 + 4.000 6.000 + 4.000
𝑫 = 𝑪𝟎 𝒙 𝒏 𝒙 𝒊
17
Rata dobânzii (i) reprezintă „venitul unei sume de 100 lei plasată pe
o perioadă de un an şi depinde de cererea şi oferta de capitaluri.“19
De asemenea, dobânzile se pot grupa în:
- dobânzi simple – cele care nu dau naştere la alte dobânzi;
- dobânzi compuse – cele care generează în permanenţă alte dobânzi
care se vor adăuga la capitalul împrumutat.
Dobânda simplă se determină cu ajutorul uneia din următoarele
relaţii:
1) dacă perioada pentru care se acordă creditul este exprimată în
ani, relaţia de calcul este următoarea:
𝑪𝟎 𝒙 𝒏 𝒙 𝒊
𝑫𝒔 =
𝟏𝟎𝟎
𝑪𝟎 𝒙 𝒏 𝒙 𝒊
𝑫𝒔 =
𝟏𝟐 𝒙 𝟏𝟎𝟎
𝑪𝟎 𝒙 𝒏 𝒙 𝒊
𝑫𝒔 =
𝟑𝟔𝟎 𝒙 𝟏𝟎𝟎
𝑫𝒄 = 𝑪𝒏 − 𝑪𝟎
unde:
Dc = dobânda compusă;
19
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 82.
18
Cn = capitalul la finele anului;
Co = capitalul împrumutat iniţial;
𝑪𝒏 = 𝑪𝟎 𝒙 (𝟏 + 𝒊)𝒏
Aplicatie: S.C. „Alfa“ S.A. împrumută 200 mii lei, cu o rată a dobânzii de 8
% pe an, pe o perioadă de 5 ani. Să se întocmească planul de rambursare cu
amortisment constant.
𝑪𝟎
𝑨𝒎 =
𝒏
unde: Am = amortismentul;
C0 = capitalul împrumutat;
n = nr. de ani.
19
𝟐𝟎𝟎.𝟎𝟎𝟎
Astfel, 𝑨𝒎 = = 𝟒𝟎. 𝟎𝟎𝟎 𝒍𝒆𝒊/𝒂𝒏
𝟓
𝑪𝟎
𝒂=
𝟏 − (𝟏 + 𝒊)−𝒏
𝒊
unde: a = anuitatea;
C0 = creditul;
i = rata dobânzii;
n = durata creditului (ani).
200.000
Astfel, 𝑎 = 1−(1+0,08)−5
= 50.091 lei/an
0,08
20
3 200.000 0 16.000 16.000
4 200.000 0 16.000 16.000
5 - 200.000 16.000 216.000
Aplicaţii
Rezolvare:
C0 n i 400 3 10
Ds mii.lei 120 mii lei
100 100
C ni
b) Ds 0 , unde: n = 20 luni
12 x100
400 20 10
Ds mii.lei 66,667 mii lei
12 100
C n i
c) Ds 0 , unde: n = 240 zile
360 100
400 240 10
Ds mii.lei 26,67 mii.lei
360 100
21
Rezolvare:
Co = 100.000 lei
n = 3 ani
i = 20 %
An Credit Rata Dobânda Capitalul
nerestituit dob. anuală datorat
la finele anului
1 100.000 0,2 20.000 120.000
2 120.000 0,2 24.000 144.000
3 144.000 0,2 28.800 172.800
Total - - 72.800
23
CAPITOLUL III
INVESTIŢIILE
20
Toma, M; Brezeanu, P. - „Finanţe şi gestiune financiară“, Ed. Economică, Bucureşti, 1996.
24
Aplicaţie
1 60.000 14
x4
x4 14.000 60
25
Fluxurile financiare utilizate în acest criteriu nu sunt însă
actualizate. Ele trebuiesc actualizate cu un coeficient de actualizare, întrucât
puterea de cumpărare a banilor se modifică în timp, nu este stabilă, şi
intervine inflaţia. Necesitatea indexării acestor fluxuri conduce la apariţia
celui de-al doilea criteriu, şi anume: valoarea actualizată netă. (VAN).
(1+i)
Fi V
VAN= n
-I 0 + ,
(1+i)n
unde:
VAN = valoarea actualizată netă;
Fi = fluxurile financiare anuale pozitive;
26
n = durata de viaţă economică a investiţiei;
V = valoarea reziduală;
i = coeficientul de actualizare (rata medie a dobânzii bancare sau
costul mediu ponderat al capitalului calculat în capitolul precedent).
Observaţie
- Atunci când coeficientul de actualizare (i) creşte, pe baza relaţiei
precedente se observă că VAN scade, şi invers.
Aplicaţie
Rezolvare:
I0 = 10 mil. lei;
n = 10 ani;
Fi = 2,5 mil. lei;
V=0
i = 15% = 0,15
(1+i)
Fi V
VAN= n
-I 0 +
(1+i)n
2,5 1 1 1
VAN 10mil 0 2,5 ( ... ) 10 mil.lei
(1 0,15)10 1,15 1,15 2 1,1510
1 1 (1 i ) n
Se ştie că: (1 i) n i
1 (1,15) 10
VAN 2,5 10 2,55 mil.lei
0,15
27
Deci, proiectul de investiţii este rentabil, întrucât aduce în cursul
celor 10 ani o valoare actualizată netă (profit actualizat) de 2,55 mil.lei, mai
mare decât dacă cei 10 mil. lei ar fi fost plasaţi într-un depozit bancar, cu
dobândă capitalizată, la o rată a dobânzii de 15 %, pe o perioadă de 10 ani.
Aplicaţie
Dobânda Profit.
EBE Capit. aferenta contab.(EBE-
An Am
(Fi) neamortizat capit. Am-Dob.)
neamortiz (Pri)
1 200.000 160.000 640.000 96.000 -56.000
2 225.000 160.000 480.000 72.000 -7.000
3 230.000 160.000 320.000 48.000 22.000
4 240.000 160.000 160.000 24.000 56.000
5 220.000 160.000 - - 60.000
(1+i)
Pri V
VAN= n
+
(1+i)n
28
56.000 7.000 22.000
VAN
(1 0,15) 1
(1 0,15) 2
(1 0,15) 3
56.000 60.000
(1 0,15) 4
(1 0,15) 5
(1+i)
Fi
n
IR =
I0
Indicele de rentabilitate pe termen scurt este reprezentat printr-o
dreaptă, iar pe termen lung este reprezentat printr-o curbă.
Se va alege acel proiect de investiţii care are un indice de
rentabilitate mai mare.
Aplicaţie
29
3 3000 2000 0,7513 2254 1503
Total 5500 4500 - 4403 3611
4403 3611
I RA 1,46 , I RB 0,90
3000 4000
Deci, dintre cele două proiecte posibile, va fi ales proiectul de
investiţii A care conduce la o rentabilitate mai ridicată.
21
Toma, M.; Brezeanu, P., - „Finanţe şi gestiune financiară“, Ed. Economică, Bucureşti, 1996,
p. 194.
30
(1+i)
Fi V
VAN= n
-I 0 + =0
(1+i)n
sau
VAN1
i=i1 + ×(i 2 -i1 )
VAN1 +|VAN 2 |
Demonstraţie
31
ABC A' B' C'
AB A' B' VAN 1 | VAN 2 |
BC B' C' i i1 i2 i
Aplicaţie
Proiectul A
Pentru i = 0.2
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 31.314,3
1 i k
k 1 1 0.2k
Pentru i = 0.17
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 2.091.54
1 i k
k 1 1 0.17 k
Pentru i = 0.15
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 19.301,71
1 i k
k 1 1 0.15k
Pentru i = 0.16
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 8.401,112
1 i k
k 1 1 0.16k
Pentru i = 0.165
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 3.105,06
1 i k
k 1 1 0.165k
33
Pentru i = 0.1675
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 494,48
1 i k
k 1 1 0.1675k
Pentru i = 0.169
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 1.060,06
1 i k
k 1 1 0.169k
Pentru i = 0.168
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 24,675
1 i k
k 1 1 0.168k
Pentru i = 0.1676
5
Fi 140.000
VAN A I0 450.000 390,5736
1 i k
k 1 1 0.1676k
Deci, vom alege ca fiind i1 = 0.1676 pentru care rezultă o valoare pozitivă a
VAN 1 A = 390,5736, iar ca i 2 = 0,168 pentru care se obţine o valoare
negativă a VAN 2 A = - 24.675. Astfel,
i1 VAN 2 i2 VAN 1
RIR(i) A = =
VAN 1 VAN 2
0,1676 24,675 0.168 390,5736
=0,16797
390,5736 24,675
34
Proiectul B
Pentru i = 0.1
7
Fi 180.000
VAN A I0 850.000 26.315,39
1 i k
k 1 1 0.1k
Pentru i = 0.15
7
Fi 180.000
VAN A I0 850.000 101.124
1 i k
k 1 1 0.15k
Pentru i = 0.125
7
Fi 180.000
VAN A I0 850.000 41.385,8
1 i k
k 1 1 0.125k
Pentru i = 0.11
7
Fi 180.000
VAN A I0 850.000 1.804,67
1 i k
k 1 1 0.11k
Pentru i = 0.1075
7
Fi 180.000
VAN A I0 850.000 5.090,416
1 i k
k 1 1 0.1075k
Pentru i = 0.109
7
Fi 180.000
VAN A I0 850.000 942,7803
1 i k
k 1 1 0.109k
Deci, vom alege ca fiind i1 = 0.109 pentru care rezultă o valoare pozitivă a
VAN 1B = 942,7803 iar ca i 2 = 0,11 pentru care se obţine o valoare negativă
a VAN 2 A = - 1.804,67. Astfel,
35
i1 VAN 2 i2 VAN 1
RIR(i) = =
B VAN 1 VAN 2
0,109 1.804,67 0.11 942,7803
=0,109343
942,7803 804,67
Pentru A i = 16,797%
Pentru B i = 10,9343%
Firma se va decide pentru proiectul de investiţii A care are o rată a
rentabilităţii interne mai mare.
36
CAPITOLUL IV
AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE
22
Toma, M.; Buzeanu, P. - Op. cit., p. 221.
23
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 117, 119.
24
Toma, M.; Brezeanu, P. - Op. cit., p. 222.
37
3. Amortizarea accelerată;
4. Amortizarea pe unitatea de produs.
100
K= (%) ,
DNU
Astfel, Am =Vi ×K ,
Aplicaţie
Rezolvare:
100 100
K 10%
DNU 10
10
Am Vi K 7 mil. 700 mii.lei / an
100
38
60 60
Am ch.de exp l. Am 700mii.lei 420 mii.lei / an
100 100
Aplicaţie
39
3* 49.000 16.333 32.666
5 16.333 16.333 -
100 100
K % 20%
DNU 5
Am deg r . Vi K deg r.
Am deg r .1 0,30 100.000 30.000
40
Aplicaţie
Să se amortizeze un mijloc fix cu Vi = 100.000 lei într-o perioadă
de 6 ani (DNU) utilizând sistemul de amortizare accelerat.
V
k= i
Q
unde: Vi = valoarea de intrare;
Q = producţia totală.
41
Aplicaţie
Vi = 42.000
DNU = 10 ani
QT = 70.000 buc.
I an Q1= 10.000 buc.
II an Q2 = 5.000 buc.
Vi
Se ştie : k
QT
42.000
k 0,6 lei / buc.de produs
70.000
Am1 = k x Q1 = 0,6 x 10.000 = 6.000 lei
Am2 = k x Q2 = 0,6 x 5.000 = 3.000 lei
42
CAPITOLUL V
GESTIUNEA ACTIVELOR CIRCULANTE
Orice întreprindere trebuie să dispună de active fixe şi active
circulante pentru a putea să-şi atingă obiectivul său (producţie şi
comercializare). Activele circulante sunt alcătuite din:
- stocuri
- creanţe
- disponibilităţi băneşti
„Din punct de vedere al duratei, activele circulante sunt bunuri
destinate a fi consumate într-o perioadă scurtă de timp, prin încorporarea lor
în fabricaţie sau prin vânzarea lor ca atare.“25
În cadrul activelor circulante ponderea cea mai mare o deţin
stocurile. Mărimea acestora depinde în special de durata ciclului de
exploatare, de valoarea producţiei, ritmicitatea aprovizionării şi desfacerii.
Stocul nu trebuie să fie nici foarte mic şi nici foarte mare. Un stoc foarte mic
poate produce rupturi în aprovizionare şi producţie, iar un stoc prea mare
necesită resurse financiare suplimentare.
Activele circulante sunt o parte a activului economic care se
caracterizează printr-o transformare permanentă şi consumarea lor într-un
singur exerciţiu economico-financiar precum şi prin transmiterea valorii lor
integrale asupra producţiei în care se încorporează.
În cadrul activelor circulante intră elemente, precum: materii prime,
materiale, combustibili, producţie neterminată, semifabricate, produse finite,
clienţi, mijloace băneşti.
Se asimilează activelor circulante şi obiectele de inventar de mică
valoare sau scurtă durată, echipamentele şi materialele de protecţie care
prezintă deosebiri din punct de vedere al duratei şi modului de transmitere a
valorii faţă de celelalte active circulante.“26
O importanţă deosebită o are utilizarea combinată a fondurilor
proprii şi împrumutate astfel încât să se asigure o reducere a costului
capitalului, un grad acceptabil de îndatorare şi autonomie financiară.
Nevoia de credite este în general mai mare în ramurile cu activitate
sezonieră întrucât volumul activelor circulante suferă variaţii sensibile de la
o perioadă la alta.“27
Volumul activelor circulante depinde de mai mulţi factori precum:
25
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 148.
26
Adochiţei, M. - Op. cit, p. 150.
27
Ibidem.
43
- volumul producţiei, al aprovizionării şi desfacerii şi viteza de
rotaţie a activelor circulante.
În ceea ce priveşte viteza de rotaţie, accelerarea acesteia,
influenţează, în sensul că are loc o eliberare de resurse financiare. Încetinirea
vitezei de rotaţie atrage după sine o creştere a activelor circulante, o blocare
de fonduri, reducând eficienţa utilizării capitalului.“28
Ciclul de exploatare reprezintă ansamblul operaţiunilor care au loc
în cadrul unei firme, în vederea realizării de bunuri şi servicii.
Ciclul de exploatare presupune 3 faze:
- faza aprovizionării cu bunuri şi servicii;
- faza producţiei când are loc prelucrarea materiilor prime şi
materialelor, în vederea realizării produselor finite;
- faza comercializării, adică vânzarea produselor finite realizate.
Aprovizionarea cu materii prime, materiale, etc., cât şi
comercializarea produselor finite nu se realizează continuu, astfel încât
asigurarea continuităţii ciclului de exploatare se realizează cu ajutorul
stocurilor.
Stocurile se împart în trei mari categorii şi anume:
1) stocuri de materii prime şi materiale;
2) stocuri de produse în curs de fabricaţie;
3) stocuri de produse finite.
„Prin însumarea resurselor materiale în stare de rezerve de producţie
cu cele din sfera producţiei propriu-zise şi cu stocurile de produse finite se
obţine stocul global, stoc care trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe:“ 29
- să fie complet, adică să cuprindă toate tipurile de materiale
necesare producţiei;
- să fie suficient în orice moment, dar fără a se imobiliza resurse
financiare în stocuri mai mari decât cele necesare;
- să fie completat în mod sistematic în vederea minimizării
cheltuielilor de aprovizionare şi stocare.
„Volumul stocurilor trebuie stabilit pe baza unor criterii ştiinţifice,
întrucât numai pe această cale se asigură desfăşurarea ritmică a ciclului de
exploatare şi evitarea blocării de resurse inutile şi costisitoare. Gestionarea
eficientă a stocurilor reclamă stabilirea de legături directe şi de durată cu
furnizorii şi alegerea acestora în funcţie de criteriul distanţei, stabilirea şi
urmărirea unor grafice de aprovizionare, lichidarea întârzierilor în
aprovizionare, reducerea cheltuielilor de transport şi aprovizionare, evitarea
constituirii unor stocuri inutile, îmbunătăţirea condiţiilor de manipulare şi
28
Idem, op. cit., p. 151.
29
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 152.
44
depozitare, reducerea cheltuielilor cu pierderile din timpul transportului şi
depozitării.“30
Creşterea eficienţei activelor circulante necesită stabilirea nivelului
optim al stocului. Pentru stabilirea nivelului optim al stocului de materii
prime şi materiale trebuie să se găsească o soluţie între:
- aprovizionarea la intervale lungi, ceea ce ar duce la reducerea
cheltuielilor de transport şi aprovizionare, dar şi la o creştere a
imobilizării de fonduri şi a cheltuielilor de păstrare şi depozitare;
- aprovizionarea frecventă ceea ce ar duce la reducerea
imobilizării de fonduri şi păstrare şi depozitare, dar şi la o creştere a
cheltuielilor de transport şi aprovizionare.
Există mai multe metode de dimensionare a stocului şi anume:
1. Metoda analitică;
2. Metoda pe elemente;
3. Metoda mixtă;
4. Metoda sintetică.
Nv = Nf x P cump.
unde: Nv = necesarul valoric;
Nf = necesarul fizic;
30
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 153.
45
Pcump. = preţul de cumpărare.
Tsc =
(Qi ×i)
Qi
unde: Tsc = timpul pentru stocul curent;
Qi = cantităţile intrate;
i = perioada de timp între intrări.
b) timpul pentru stocul de condiţionare – arată numărul de zile
necesar pregătirii materialelor, în vederea intrării în producţie. (T scdţ)
c) timpul pentru stocul de siguranţă – reprezintă numărul de zile în
care procesul de producţie se derulează în continuare, fără întreruperi, chiar
dacă apar defecţiuni în aprovizionare; se calculează potrivit relaţiei:
Tssig =
(Q î ×Z î )
Qî
unde: Qî = cantităţi întârziate;
Zî = zile de întârziere.
46
Ti ×N
Si =
90(sau 360)
unde: Si = stocul;
N = necesarul fizic sau valoric
Ti = timpul de imobilizare.
Astfel relaţia de calcul pentru stocul curent este:
Tsc ×N
Sc =
90(360)
Tscdţ ×N
Scdţ =
90(360)
Tssig ×N
Ssig =
90(360)
Tit ×N
S=
90(360)
47
„Este necesar ca stocurile să fie înscrise în fişele de magazie ale
materialelor spre a se putea urmări dacă stocurile existente sunt în stare sau
nu să asigure continuitatea procesului de exploatare sau pentru a evidenţia
dacă s-au acumulat cantităţi mai mari decât nevoile întreprinderii.“31
Dacă se compară stocul prevăzut (Sp) cu stocul existent (Se), atunci
pot rezulta două situaţii, şi anume:
- dacă Se > Sp, atunci există stocuri supranecesare ce duc la
imobilizări de fonduri, precum şi la reducerea rentabilităţii;
- dacă Se < Sp, atunci în întreprindere există stocuri insuficiente, ceea
ce poate pune în pericol continuitatea producţiei, şi trebuie să constituie
semnalul de alarmă pentru întreprindere să facă noi aprovizionări de materii
prime şi materiale.
B ×T
Se = ce ie ,
90(360)
Seo
Tie = ×90(360)
Bceo
unde:
Seo = stocul mediu pe elementele din anul precedent;
Bceo = baza de calcul pe elemente din anul precedent.
31
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 158.
48
Din cadrul stocurilor pe elemente se vor scădea stocurile fără
mişcare, produsele care nu au asigurată desfacerea şi cele de proastă calitate
(rebuturile).
Se = Seo K
Q1
K=
Q0
33
Adochiţei, M. - Op. cit., p. 181.
49
Q1
S=
K r0
unde: Q1 = producţia din anul curent;
Kr0 = coeficientul de rotaţie a activelor circulante din anul
precedent
Q0
K r0 =
Aco
Q1 ×Z0
S=
90(360)
Aco
Z0 = ×360
Q0
Ac1 = Aco K
Q1 ×p0
St =
100(1000)lei
unde:
50
Q1= producţia din anul curent;
po = ponderea activelor circulante la 100 sau 1000 de lei producţie
marfă în anul precedent.
Aplicaţii
51
a) nr. de zile pentru obţinerea calităţii cerute: 6 zile
b) nr. de zile pentru sortare: 2 zile
c) nr. de zile pentru analiza materialelor: 1 zi
Rezolvare:
N Tit N f Tit
S Sf
360 360
N v Tit
Sv
360
Tsig
Q Z î î
(9 x300) (10 x 270) (10 x330)
10 zile
Q î 300 270 330
Ts cdţ = 6 + 2+ 1 = 9 zile
Ttr.intern = 1 zi
Tit = 30 + 10 + 9 + 1 = 50 zile
3600 x50
Sf 500t
360
18 mil.x50
Sv 2,5 mil.lei
360
52
2. Să se calculeze pentru aplicaţia precedentă şi stocul curent, stocul
de siguranţă, stocul de condiţionare şi stocul pentru transportul intern, atât
fizic cât şi valoric.
1) Stocurile fizice (Sf)
N v Tssig 18 mil.x10
S sig 0,5 mil.lei
360 360
N v Tscond 18 mil.x9
S cond 0,45 mil.lei
360 360
N v Ttr .int . 18 mil.x1
S tr .int . 0,05 mil.lei
360 360
Suma acestor stocuri valorice este de 2,5 mil. lei cât este şi stocul
valoric total.
53
CAPITOLUL VI
ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A
ÎNTREPRINDERII ÎN VEDEREA STABILIRII
STRATEGIEI FINANCIARE
Elaborarea strategiei financiare presupune cunoaşterea în ansamblu
şi în amănunt a întreprinderii respective, pe baza datelor din documentele
contabile de sinteză (bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi şi anexele
la bilanţ). Pe baza acestor informaţii se pot determina punctele tari şi punctele
slabe ale întreprinderii, probabilitatea de a da faliment, precum şi
posibilităţile de redresare şi a posibilităţilor de creştere şi dezvoltare în viitor.
Aceste informaţii sunt solicitate atât de către managerii
întreprinderii cât şi de salariaţi în vederea exercitării controlului asupra
modului în care sunt utilizate fondurile financiare şi resursele materiale ale
întreprinderii în vederea utilizării cât mai eficiente a capitalului. De
asemenea, aceste informaţii sunt necesare şi potenţialilor investitori care
doresc să cunoască situaţia întreprinderii în care îşi vor plasa capitalurile în
vederea minimizării riscurilor asociate acestor plasamente. De altfel, şi
instituţiile şi organismele financiare sunt interesate să cunoască aceste
informaţii pentru a se asigura că împrumuturile pe care le vor acorda vor
putea fi restituite la scadenţă, iar riscul de nerambursare este minim. Organele
administraţiei financiare sunt şi ele interesate de cunoaşterea cât mai exactă
a situaţiei economico-financiare, a firmelor în scopul determinării
impozitelor şi taxelor care trebuiau plătite către bugetele de stat locale şi
centrale, precum şi în vederea determinării majorărilor şi penalităţilor care
trebuiesc achitate de către agenţii economici.
PERMANENTE
> 1 an: permanente:
N Imobilizări Capitaluri proprii
R
E necorporale Datorii care
E
Imobilizări trebuie plătite
PERMANENTE
C
E corporale într-o perioadă > S
S Imobilizări 1 an U
financiare Provizioane R
I
T Subvenţii pentru S
Ă investiţii E
Ţ Active circulante < 1 an: FRP
TEMPOR
I Stocuri
Creanţe
ARE
FRN
FRS
55
Investiţii pe termen Datorii care trebuie
TEMPORARE
scurt plătite într-o perioadă
Casa şi conturi la < 1 an:
bănci Sume datorate
instituţiilor de
Cheltuieli în avans credit
Datorii
comerciale
Datorii salariale
Datorii către stat
Venituri înregistrate
în avans
Fig. 1 Schema bilanțului financiar
34
Coşea, M., Nastovici, L. - „Evaluarea riscurilor – Metode şi tehnici de analiză la nivel micro
şi macroeconomic“, Ed. Lux Libris, Braşov, 1997, p. 51.
56
NECESITĂȚI RESURSE
Funcția de investiții
Necesități stabile brute
Funcția de finanțare
Funcția de exploatare
Resurse stabile (durabile)
Necesități ciclice
Capitaluri proprii
Activ circulant de
Datorii financiare stabile
exploatare
Activ circulant în afara
exploatării
Funcția de trezorerie Funcția de exploatare
Activ circulant financiar Resurse ciclice
Datorii de exploatare
Datorii în afara
exploatării
TOTAL NECESITĂȚI TOTAL RESURSE
Fig. 2 Schema bilanțului funcțional
35
Dalotă, M. D.; Dalotă, S. – „Analiza şi evaluarea firmei”, Ed. Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2000, p. 206
57
pozitiv şi de o valoare ridicată. Dacă activele circulante se rotesc mai repede
decât datoriile pe termen scurt, echilibrul financiar este asigurat cu un fond
de rulment mai mic, chiar negativ.36
Analiza fondului de rulment poate fi utilizată pentru aprecierea
echilibrului financiar, doar dacă se cunosc următoarele elemente:
valoarea fondului de rulment;
gradul de lichiditate a activelor sau timpul mediu necesar
transformării în lichidităţi;
gradul de exigibilitate a pasivelor sau timpul mediu de achitare
a obligaţiilor.
Astfel, nu există o relaţie directă între fondul de rulment şi riscul de
faliment al unei întreprinderi. Unele firme se caracterizează prin echilibru
financiar, chiar dacă au un fond de rulment negativ, în timp ce altele sunt
insolvabile, în ciuda unui fond de rulment pozitiv. De asemenea, unele
întreprinderi îşi menţin solvabilitatea cu un fond de rulment scăzut, în timp
ce altele cunosc dificultăţi financiare în ciuda unui fond de rulment de valoare
foarte mare. Fără a nega utilitatea fondului de rulment majoritatea
specialiştilor susţin necesitatea implicării în analiză şi a altor caracteristici
economico-financiare ale întreprinderii.37
Se consideră, în literatura de specialitate, că fondul de rulment al
unei societăţi industriale trebuie să reprezinte circa o treime din cifra de
afaceri. Specialiştii apreciază că situaţia unei firme se îmbunătăţeşte în
momentul în care are loc creşterea fondului de rulment ca urmare a creşterii
capitalului propriu.
Fondul de rulment indică, la un anumit moment, marja de siguranţă
de care dispune întreprinderea pentru finanţarea ciclului de exploatare.
Fondul de rulment serveşte împreună cu creditele furnizor şi creditele bancare
pe termen scurt la finanţarea activelor circulante.
Fondul de rulment exprimă condiţiile echilibrului financiar pe
termen scurt care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe
termen scurt şi exigibilitatea pasivelor pe termen scurt.
Fondul de rulment reprezintă excedentul activelor cu lichidităţi mai
mici de 1 an faţă de pasivele cu exigibilităţi mai mici de 1 an. Fondul de
rulment este un mijloc de finanţare şi în acelaşi timp un indicator de
lichiditate. Cu cât Fondul de rulment este mai mare cu atât vor fi mai mici
datoriile pe termen scurt pentru finanţarea activelor circulante.
Fondul de rulment poate fi:
36
Niculescu, M. – „Diagnostic global – strategic”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p.421.
37
Niculescu, M. – Op. cit., p. 422, 423.
58
- Fond de rulment brut (FRB), reprezintă ansamblul elementelor de
Activ care pot fi transformate în bani într-un termen mai mic de 1 an şi care
efectuează cel puţin o rotaţie pe an (activele circulante)
FRB = Active circulante
- Fondul de rulment net (FRN) este acea parte a capitalului
permanent care poate fi utilizată pentru finanţarea activelor circulante sau
excedentul activelor cu lichidităţi mai mici de 1 an, asupra pasivelor cu
exigibilităţi mai mici de 1 an sau excedentul capitalului permanent asupra
activelor imobilizate.
FRN = Capital Permanent – Active imobilizate
sau
FRN = (Capital propriu + Datorii > 1 an) – Active Imobilizate
- Fondul de rulment propriu (FRP) reprezintă excedentul capitalului
propriu asupra activelor imobilizate sau autonomia firmei în ceea ce priveşte
finanţarea investiţiilor.
FRP = Capital propriu – Active imobilizate
- Fondul de rulment străin (FRS) reprezintă diferenţa dintre FRN şi
FRP, adică datoriile la termen.
FRS = FRN - FRP
Aplicaţie
Bilanţul contabil al unei firme se prezintă astfel:
Active Datorii și Capitaluri proprii
59
C Permanent = (280 + 25+15 + 30) + 50 = 400 mii lei
FRN = 400 – 260 = 140 mii lei
FRP = CP – Active Imobilizate
CP = 280 + 25 + 15 + 30 = 350 mii lei
FRP = 350 – 260 = 90 mii lei
FRS = FRN – FRP = 140 – 90 = 50 mii lei
FRS = Datorii > 1 an = 50 mii lei
38
Dalotă, M. D.; Dalotă, S. – „Analiza şi evaluarea firmei”, Ed. Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2000, p. 210
1
Petrescu, S. – “Analiză și diagnostic financiar contabil”, ediția a III-a, revizuită și actualizată, Editura
CECCAR, București, 2010, p. 201
60
NFR = Necesități ciclice – Resurse ciclice
sau
NFR = (Active circulante – Casa și conturi la bănci + Cheltuieli
înregistrate în avans) – (Datorii < 1 an – Credite bancare curente +
Venituri înregistrate în avans)
sau
NFR = (Stocuri + Creanțe + Investiții pe termen scurt + Cheltuieli
înregistrate în vans) – (Datorii < 1 an – Credite bancare curente +
Venituri înregistrate în avans)
Aplicaţie:
Bilanţul contabil al unei firme se prezintă astfel:
Să se determine: NFR.
61
6.2.3 Trezoreria netă
39
Coşea, M.; Nastovici, L. – „Evaluarea riscurilor – Metode şi tehnici de analiză la nivel micro
şi macro economic”, Ed.Lux Libris, Braşov, 1997, p. 67.
40
Dalotă, M. D.; Dalotă, S. – „Analiza şi evaluarea firmei”, Ed. Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2000, p. 212.
62
„Pragurile cele mai utilizate în normele bancare sunt următoarele:
creditele de trezorerie nu trebuie să fie mai mari decât jumătate
din nevoia de fond de rulment (de exploatare);
fondul de rulment (funcţional) trebuie să fie mai mare decât
jumătate din nevoia de fond de rulment (de exploatare).”41
Cu toate acestea, aceste valori sunt doar orientative, şi rămân la
aprecierea instituţiei bancare. „Nivelul fondului de rulment necesar
echilibrului financiar depinde de variabilitatea nevoii de fond de rulment şi
de mărimea riscului de faliment pe care creditorii sunt dispuşi să-l suporte.”42
Pe baza analizei lichiditate – exigibilitate sunt evidenţiate regulile
pentru menţinerea echilibrului financiar al unei întreprinderi, precum şi riscul
de faliment (de insolvabilitate) cu care se vor confrunta acţionarii şi creditorii.
Echilibrul financiar al unei firme se fundamentează pe trei reguli de
bază, şi anume:
1. regula echilibrului financiar minim potrivit căreia, întreprinderea
trebuie să-şi asigure o marjă de securitate, sub forma fondului de rulment
pozitiv.
2. regula îndatorării maxime, potrivit căreia trebuie respectate două
condiţii:
datoriile pe termen lung nu trebuie să depăşească capitalurile
proprii;
datoriile pe termen lung nu trebuie să depăşească autofinanţarea
medie aferentă unei perioade de trei ani:
DTL ≤ Autofinanţare medie anuală × 3
3. regula finanţării maxime, reprezintă o combinaţie a primelor două
reguli: pentru fiecare investiţie făcută de firmă pe baza îndatorării pe termen
mediu sau lung, împrumutul contractat în acest scop nu trebuie să reprezinte
mai mult de 50 – 75% din valoarea investiţiei fără TVA.
Analiza lichiditate – exigibilitate pune în evidenţă, îndeosebi riscul
de faliment sau de insolvabilitate al unei firme, fapt care prezintă un interes
deosebit pentru creditori şi bănci.
Nu există stabilită mărimea optimă a fondului de rulment, iar
aprecierea acestuia se face comparativ cu FR al întreprinderilor din acelaşi
sector de activitate sau se analizează evoluţia sa în timp. Un FR negativ şi o
evoluţie defavorabilă a acestuia constituie, indiscutabil, în marea majoritate
a situaţiilor, simptome ale riscului de faliment.
41
Stancu, I. – „Finanţe”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 513.
42
Charreaux, G. – „Finance d'entreprise”, Litec; Paris, 1995, p. 60.
63
Aplicaţie:
Bilanţul contabil al unei firme se prezintă astfel:
Să se determine: TN.
TN = FRN – NFR
64
Aplicație:
Pe baza bilanţului următor să se calculeze fondul de rulment,
necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă:
Rezolvare:
FRN = C Permanent – Active imobilizate
Cpermanent = Cap. Propriu + Datorii > 1 an;
Cap. Propriu = Cap. social + Rezerve + Provizioane + Prime + Rez.
Reportat;
C.P = 2.200 + 100 = 2.300 lei;
Cpermanent = 2.300 + 800 = 3.100 lei;
FRN = 3100 – 2000 = 1.100 lei;
NFR = (Stocuri + Creanțe + Investiții pe termen scurt +
Cheltuieli în avans) – (Datorii < 1 an – Credite bancare curente +
Venituri înregistrate în avans)
NFR = (500 + 300 + 200 + 0) - (900 – 500 + 0) = 1.000 – 400 = 600
lei;
TN = FRN – NFR
TN = 1.100 – 600 = 500 lei.
1) Rezultatul exploatării.
Apare ca un surplus rezultat din diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile aferente activităţii curente a întreprinderii, adică din operaţiunile
de aprovizionare, producţie şi vânzare.
Veniturile din exploatare provin din:
a) vânzări de produse finite şi mărfuri;
b) servicii prestate şi lucrări executate;
c) venituri din producţia stocată sau imobilizată.
Cheltuielile de exploatare includ:
a) consumuri de materii prime, materiale, lucrări şi servicii
procurate de la terţi;
b) impozite şi taxe asimilate activităţilor curente;
c) salarii şi cheltuieli sociale aferente;
d) cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele.
Rezultatul exploatării este influenţat de alegerea metodelor de
evaluare a anumitor elemente patrimoniale cum ar fi:
a) stocurile, care se pot evalua sintetic (metoda inventarului
permanent sau intermitent) şi analitic (LIFO, FIFO, CMP);
b) alegerea metodei de amortizare (liniară, degresivă sau
accelerată) în funcţie de DNU;
c) provizioanele au un caracter previzional, şi ca urmare reprezintă
o estimare aproximativă a riscurilor
2) Rezultatul financiar
Rezultă ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile financiare.
Cheltuielile financiare se referă la:
- cheltuielile financiare privind amortizarea şi provizioanele;
- pierderi din creanţe legate de participaţie;
- cheltuieli din diferenţe de curs valutar;
- cheltuieli cu titluri de plasament cedate.
Veniturile financiare sunt:
- venituri financiare din provizioane;
- venituri din cedarea titlurilor de plasament;
- venituri din diferenţe favorabile de curs valutar.
66
3) Rezultatul brut al exerciţiului
Rezultatul brut al exerciţiului evidenţiază profitul realizat de
întreprindere sau pierderea înregistrată în cursul exerciţiului financiar-
contabil și se determină ca diferență:
Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale
Aplicație:
Să se determine rezultatul din exploatare, rezultatul financiar,
rezultatul brut al exercițiului și rezultatul net al exercițiului pe baza datelor
din tabelul următor:
Nr. Valoare anuală
Indicatori
crt. - lei-
1. Producția vândută 134.648
2. Venituri din vânzarea mărfurilor 1.381
3. Cheltuieli privind mărfurile 1.109
4. Venituri aferente costului producției în
curs de execuție (producția stocată) +2.813
Sold C (711+712) + 12.732
Sold D (711+712) - 9.919
5. Producția realizată pentru scopuri proprii
140
și capitalizată (producția imobilizată)
6. Consumuri intermediare, din care: 72.775
- ch. cu materiile prime și materialele 54.759
consumabile
- alte cheltuieli materiale 630
- alte cheltuieli externe (energie și apă) 8.344
- ch. privind prestațiile externe 9.042
7. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și
712
vărsăminte asimilate
8. Cheltuieli cu personalul 31.645
9. Alte venituri din exploatare 816
10. Alte cheltuieli de exploatare (Ch. cu 7.678
despăgubiri, donații și active cedate)
67
Nr. Valoare anuală
Indicatori
crt. - lei-
11. Venituri financiare 3.536
12. Cheltuieli financiare 2.852
13. Impozitul pe profit 5.152
Rezolvare:
Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli
din exploatare
Rexpl = 139.798 – 113.919 = 25.879 lei
68
Marja comercială poate fi determinată şi pentru firmele
producătoare, dar numai pentru produsele care se revând în aceeaşi stare.
Marja comercială se determină cu următoarea formulă:
VA = Qex + MC – CI
70
dintre totalitatea veniturilor ce pot genera încasări şi totalitatea cheltuielilor
ce pot genera plăţi.
CAF = EBE
+ Alte venituri de expl.
- Alte ch. de expl. (Ch. cu despăgubiri, donații și active cedate)
+ Cotele părți din rezultat din operațiunile făcute în comun
+ V. financiare
- Ch. financiare
- Impozitul pe profit.
Aplicație:
Să se determine cifra de afaceri, marja comercială, producţia
exerciţiului, valoarea adăugată, excedentul brut de exploatare și capacitatea
de autofinanțare, pe baza datelor din tabelul următor:
Nr. Valoare anuală
Indicatori
crt. - lei-
1. Producția vândută 134.648
2. Venituri din vânzarea mărfurilor 1.381
3. Cheltuieli privind mărfurile 1.109
4. Venituri aferente costului producției în
curs de execuție (producția stocată) +2.813
Sold C (711+712) + 12.732
Sold D (711+712) - 9.919
5. Producția realizată pentru scopuri proprii
140
și capitalizată (producția imobilizată)
6. Consumuri intermediare, din care: 72.775
- ch. cu materiile prime și materialele 54.759
consumabile
- alte cheltuieli materiale 630
- alte cheltuieli externe (energie și apă) 8.344
- ch. privind prestațiile externe 9.042
7. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și
712
vărsăminte asimilate
8. Cheltuieli cu personalul 31.645
9. Alte venituri din exploatare 816
10. Alte cheltuieli de exploatare (Ch. cu 7.678
despăgubiri, donații și active cedate)
11. Venituri financiare 3.536
12. Cheltuieli financiare 2.852
71
Nr. Valoare anuală
Indicatori
crt. - lei-
13. Impozitul pe profit 5.152
Rezolvare:
CA = V. din producţia vândută + V. din vânzarea mărfurilor – Reduceri
comerciale + V. din activităţi diverse aferente cifrei de afaceri
CA = 1.381 + 134.648 = 136.029 lei
VA = Qex + MC – CI
VA = 137.601 + 272 – 72.775 = 65.098 lei
CAF = EBE
+ Alte venituri de expl.
- Alte ch. de expl. (Ch. cu despăgubiri, donații și active cedate)
+ Cotele părți din rezultat din operațiunile făcute în comun
+ V. financiare
- Ch. financiare
- Impozitul pe profit.
CAF = 32.741 + 816 – 7.678 + 3.536 – 2.852 – 5.152 = 21.411 lei
72
BIBLIOGRAFIE