EVOLUȚIA CONTROLULUI FINANCIAR ÎN ROMÂNIA

(Partea a II-a)

1. Aparitia si dezvoltarea controlului finanaciar in Romania pana la 1948

1.3 Controlul financiar in perioada interbelica
In perioada de la inceputul secolului XX, pana in anul 1948, au fost elaborate
mai multe reglementari care s-au referit pana la domeniul finantelor publice, al
contabilitatii publice, al organizarii administratiei de stat, cat si la controlul
financiar.
O prima masura, luata imediat dupa terminarea primului razboi mondial si
realizarea statului national unitar roman prin unirea din 1 decembrie 1918, a fost
aceea de a infiinta Garda Finaciara. Ea reprezenta un corp de control organizat in
cadrul Ministerului Finantelor, cu atributii in domeniul fiscal. Infiintarea ei s-a
realizat practic prin preluarea in cadrul Ministerului a corpului “finantilor”, care
existau inainte de 1918 in sectorul finantelor publice in Ardeal si Bucovina.
“Finantii” erau functionari publici, organizati pe principii militare la nivel de judete
si orase.
Incepand cu anul 1940, Garda Finaciara s-a organizat ca un serviciu special,
distinct de centrala Ministerului Finantelor, avand ca atributii, in general, pana la
desfiintare, urmatoarele:
 Controlul fabricilor de spirt, distilarii, cazane de fabricat rachiuri, depozitarea
si comercializarea bauturilor alcoolice;
 Supravegherea si controlul productiei si transportul pe uscat si pe apa al
petrolului si produselor petroliere;
 Controlul producerii, transportul, depozitarea si comercializarea zaharului,
glucozei, fainii, uleiurilor vegetale, apoi a cimentului, acidului carbonic si
lampilor electrice;
 Controlul comertului si circulatiei graului, productiei morilor si fabricilor de
paine;
 Controlul impozitelor indirecte si taxelor de consumatie;
 Controlul privind impozitul cifrei de afaceri, impozitul pe spectacole si
automobile;
 Controlul activitatilor de loterii, tombola, pariuri, cazinouri si cluburi.
Desfiinţată în anul 1927, deşi în toată perioada cât a funcţionat a avut o
contribuţie importantă la realizarea veniturilor statului, în special a celor provenite
din impozite indirecte, Garda Financiară a fost reînfiinţată în anul 1932 în baza
prevederilor Legii Monopolului alcoolului.

1
 Garda Financiară şi-a desfăşurat activitatea în baza prevederilor
Regulamentului de servicii şi organizare a Gărzii Financiare, conform căruia
instituţia era organizată ca un “corp de control militarizat” ale cărui atribuţii
principale constau în prevenirea fraudelor, a abuzurilor şi a abaterilor fiscale, fiind
împuternicită să confişte obiectele şi mărfurile (corpuri delicte) sustrase de la plata
impozitelor şi taxelor.
Garda Financiară a funcţionat până în anul 1948, când, la fel ca şi alte
structuri de control financiar, a fost desfiinţată, iar atribuţiile acesteia au fost
preluate de către structurile noii Republici Populare Române.
După anul 1944, controlul financiar-contabil, atât cel exercitat de către stat,
cât şi controlul propriu exercitat la nivelul unităţilor economice, a căpătat alte
forme, determinate de noile condiţii politice şi, în cadrul acestora, de legile de
organizare a întregii economii.

2. Organizarea controlului financiar in Romania in perioada 1948-1989

In anul 1948, controlul exercitat de către Curtea de Conturi a fost desfiinţat,
iar controlul financiar intern din întreaga economie a fost trecut în subordinea
conducătorilor unităţilor economice şi organizat pe principiul specializarii în scară
începând cu ministerele, instituţiile şi organizaţiile centrale de stat şi cooperatiste şi
mergând până la unităţile şi subunităţile cu contabilitate proprie din subordinea
acestora.
În anul 1959 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi executarea
controlului preventiv în instituţii, întreprinderi economice de stat, exercitat de
conducătorul compartimentului financiar-contabil şi de către delegaţi ai acestuia,
desemnaţi de către conducătorul unităţii. Ulterior, controlul financiar-contabil, atât
cel propriu, exercitat în cadrul noilor întreprinderi de stat, cât şi cel exercitat de stat,
a fost reglementat prin legi speciale.
Din punct de vedere al organelor care exercitau controlul, in aceasta perioada
(1948- 1989) putem distinge urmatoarele forme ale controlului financiar:
 Controlul financiar exercitat de Ministerul Finantelor;
 Controlul financiar exercitat de catre Curtea Superioara de Control
Financiar;
 Controlul financiar exercitat de catre banci si alte organe ale statului;
 Controlul financiar exercitat de catre unitatile economice sub forma
controlului financiar ulterior si preventiv;
 Un asa zis control politico-financiar exercitat de Consiliul Central de
Control Muncitoresc al Activitatii Economice si Sociale.

2
 2.1 Controlul financiar exercitat de Ministerul Finantelor
Organizarea Directiei de Control Financiar in conditiile anului 1948 s-a facut
pe sectoare, ponderea fiind realizata de sectoarele specializate in controlul bugetar-
bugetul statului, bugetele locale si altele. De-a lungul timpului aceste forme
organizatorice au suferit modificari, dand prioritate controlului sectorului
economic.
In anul 1952, prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1068, sarcinile de
control ale Ministerului Finantelor se completeaza cu obligatii de a controla
formarea si utilizarea mijloacelor speciale, extrabugetare, cu controlul unitatilor
care primeau subventii de la buget, precum si cu obligatia ca organele de control sa
asigure indrumarea metodologica a controlului intern.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere si al sarcinilor controlului
financiar al Ministerului de Finante, se poate remarca faptul ca, daca la inceput,
controlul era orientat aproape in exclusivitate spre sectorul bugetar, treptat acesta a
trecut pe planul doi, devenind prioritar controlul activitatii economice, abordandu-
se probleme legate de investitii, comert exterior, aspecte ale aprovizionarii,
productiei, cointeresarii materiale.
Astfel, din anul 1970, pe baza legii privind gospodarirea mijloacelor materiale
si banesti, controlul financiar exercitat de catre Ministerul Finantelor devine un
“instrument de conducere a economiei nationale”, calitate in care avea datoria sa
urmareasca ”apararea legalitatii socialiste si cresterea eficientei economice”.
Organele de control aveau obligatia sa afectueze controlul in intreaga economie,
manifestind o pozitie principala si “intransigenta fata de cei ce aduc pagube
avutului obstesc sub orice forma, aparand cu fermitate interesele financiare ale
statului socialist”.
Incepand cu anul 1973 si pana in 1990, sarcinile de control ale Ministerului
Finantelor s-au realizat prin Inspectia Generala Financiara de Stat, la nivelul
Ministerului Finantelor, si Inspectiile Teritoriale-Financiare de stat, la nivelul
fiecarui judet si al municipiului Bucuresti. Prin aceasta reorganizare s-a urmarit, pe
de o parte, apropierea controlului financiar de locul unde se luau deciziile si se
cheltuiau fondurile, iar pe de alta parte, asigurarea unui caracter mai operativ, de
interventie, de cunoastere si influientare a proceselor economice si financiare din
unitati. De asemenea, din 1973, Ministerului Finantelor i-a revenit sarcina
asigurarii, indrumarii si controlului activitatii organelor de control financiar intern
si instruirea unitara a acestui personal.

3
 2.2 Controlul financiar exercitat de Curtea Superioara de Conturi
Dupa aproape 25 de ani, conducerea partidului si statului a ajuns la concluzia
ca este necesara crearea unui organ special de control financiar, asa cum era pe
timpuri Inalta Curte de Conturi. In acest context, in anul 1973, a luat fiinta Curtea
Superioara de Control Financiar, organ superior de control financiar, subordonat
Consiliului de stat.
Astfel, Curtea Superioară de Control Financiar, organism al Consiliului de
Stat al Republicii Socialiste România, care avea ca principale obiective verificarea
modului de executare a prevederilor financiare din planul unic de dezvoltare
economico-socială şi din bugetul de stat, ca şi de utilizare a pârghiilor financiare şi
de credit în conducerea economică.
În acelaşi timp, Curţii Superioare de Control Financiar i-au fost atribuite
importante sarcini în coordonarea întregii activităţi de control financiar-contabil şi
bancar.

2.3 Controlul financiar exercitat de catre banci

In perioada cuprinsa intre 1948-1989, controlul s-a exercitat si de catre Banca
Nationala si bancile specializate, pe langa celelalte organisme de control financiar-
Curtea Superioara de Control Financiar si Ministerul Finantelor. Bancile au realizat
control financiar intr-un mod specific activitatii lor, acesta avand un rol
preponderent operativ si preventiv si se realiza, de regula, in cadrul operatiilor de
finantare, creditare si a altor operatii bancare.
Potrivit legii, bancile aveau sarcini de control bancar propriu-zise, constand in
controlul exercitat cu ocazia admiterii la creditare a documentatiei depuse de
unitati, exercitat prin modul de respectare a conditiilor necesare pentru obtinerea
creditelor si, de asemeni, cu ocazia verificarii modului de respectare a destinatiei
creditelor.
Potrivit prevederilor Legii Finantelor, bancile aveau obligatia sa controleze, in
numele statului si pentru apararea intereselor acestuia, modul cum se constituie si
cum sunt utilizate fondurile banesti, cum se incaseaza drepturile in lei si in valuta
ale statului, asigurarea restituirii la termen a creditelor acordate.
Sistemul bancar era alcatuit din Banca Nationala a Romaniei, Banca Agricola,
Banca de Investitii si Banca Romana de Comert Exterior. Controlul se exercita de
catre unitatile teritoriale ale bancilor, sucursale si filiale.
Controlul bancilor era cel mai frecvent control ce se efectua in unitatile
economice, era prin excelenta un control preventiv, care se efectua la ghiseu de
catre aparatul serviciilor de contabilitate cat si de corpul de inspectori care exercitau
atat controlul preventiv cat si ulterior. Obiectivele sale erau foarte vaste, imbracand
o multitudine de aspecte si cuprinzand toate problemele specifice activitatii bancare
prin folosirea parghiilor legate de creditare, decontare, operatiile cu numerar,
4
distributia muncii realizarea veniturilor statului si efectuarea cheltuielilor de la
buget, executarea de casa a bugetului de stat, finantarea investitiilor.
Este evident ca obiectivele de control financiar ale bancilor se suprapuneau cu
cele ale organelor de control ale Ministerului Finantelor si ale Curtii Superioare de
Conturi. De aceea, consideram ca nu era necesar sa fie acordate bancilor sarcini
care priveau realizarea veniturilor bugetului de stat si bugetul de cheltuieli, sau alte
sarcini de control pe linie financiara, care erau realizate in acea perioada de alte
organisme a caror atributii se suprapuneau creand paralelisme si ineficienta in
exercitarea controlului financiar.
Organizarea si exercitarea controlului de catre Banca Nationala si de catre
bancile specializate, prin felul cum a inceput si a continuat pana in 1990, a
reprezentat o forma de subordonare a activitatilor bancare intereselor de partid si de
stat.

3. Controlul financiar in economia de piata

După anul 1989, controlul financiar a căpătat noi dimensiuni, impuse de
aplicarea noilor legităţi ale economiei de piaţă libere. Au fost înfiinţate structuri de
control financiar cărora le-au fost stabilite obiective distincte determinate de noile
condiţii impuse de fenomene specifice unei alte perioade a istoriei economice,
generate de trecerea de la economia centralizat-planificată, de comandă, la
economia guvernată de legile pieţei libere.
În acest cadru socio-economic, rolul controlului statului a fost întărit prin
înfiinţarea unor noi structuri, cum sunt Autoritatea Naţională de Control, Corpul de
Control al Guvernului, sau prin reînfiinţarea altora, precum Garda Financiară, care
îşi desfăşoară activitatea în sfera de acţiune a executivului, şi Curtea de Conturi a
României, ca organ suprem de control financiar şi de jurisdicţie în domneniul
financiar, ce funcţioneză pe lângă Parlamentul României.
Dupa 1990, paralel cu sistemul organizat de control al statului, au mai aparut,
legiferate distinct in economia romaneasca, si alte forme de exercitare a unor
activitati care au la baza controlul, cum ar fi:
- expertiza contabila – OG nr. 65/1994, cu modificările și completările
ulterioare.;
- auditul financiar- OUG nr. 75/1999, cu modificările și completările
ulterioare.;
- auditul public – OG nr. 119/ 1999, cu modificările și completările
ulterioare.;
- consultantul fiscal – OUG nr. 71/2001, cu modificările și completările
ulterioare.
Aceste activitati se exercita insa de persoane fizice (sau juridice) specializate
si atestate, care sunt organizate ca asociatii profesionale cu caracter nepatrimonial:
5
Corpul Expertilor Contabili si al Contabililor Autorizati, Camera Auditorilor
Financiari, Camera Auditorilor Publici si Camera Consultantilor Fiscali.
Auditul public este exercitat si de stat prin Ministerul Finantelor Publice in
cadrul caruia functioneaza Directia generala a auditului public intern, care are in
subordine directiile de audit public teritoriale.
In plus, prin Legea nr. 672/2002, cu modificările și completările ulterioare,
s-au infiintat Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) – organ consultativ
central infiintat pe langa UCAAPI si Uniunea Centrala de Armonizare pentru
Auditul Public Intern (UCAAPI), ca unitate centrala responsabila de armonizarea si
implementarea principiilor si standardelor de control si audit, care functioneaza in
cadrul MFP, in subordinea directa a ministrului finantelor.
Auditul public intern face acum parte din controlul intern.
La baza tuturor acestor forme de activitate sta insa tot controlul financiar. Nici
una din aceste activitati nu poate fi exercitata fara a se efectua un control financiar
tematic pentru un anumit obiectiv sau un control de gestiune. Deci, nici expertul
contabil si nici auditorul – financiar sau public – nu se pot substitui controlului
financiar-contabil, care s-a organizat primul si fara de care celelalte activitati nu pot
exista.
Rolul controlului statului a fost intarit prin reinfiintarea unor noi structuri
precum Garda Financiară. Aceasta este institutie publica de control, cu
personalitate juridica, care exercita controlul operativ si inopinat privind
prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte din domeniul
economic, financiar si vamal, care au ca efect evaziunea si frauda fiscala,
organizata ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea
Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
Garda Financiară era condusa de un comisar general, inalt functionar public,
numit, in conditiile legii, prin ordin al ministrului economiei si finantelor.
Din 1 noiembrie 2013, Garda Financiară nu mai există, fiind desființată prin
OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri referitoare la reorganizarea ANAF, fiind
înlocuită cu Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (DGAF).
Direcţia Generală Antifraudă Fiscală este structura fără personalitate
juridică din cadrul ANAF care are atribuţii de prevenire şi de combatere a actelor şi
faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală.
În cadrul acestei structuri funcționează pe lângă structurile de prevenire şi
control, Direcţia de Combatere a Fraudelor, care acordă suport tehnic de
specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect
infracțiuni economico-financiare.
Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã (ANAF) a fost înfiinţatã la data
de 1 octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, prin Ordonanţa
Guvernului nr. 86/2003, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale.
6
Începând cu ianuarie 2004 a devenit operaţionalã, dobândind calitatea de instituţie
cu personalitate juridicã proprie, prin desprinderea direcţiilor cu atribuţii în
administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu atribuţii în
aplicarea politicii de administrare fiscalã, ANAF îşi desfãşoarã activitatea în
domeniul administrãrii veniturilor bugetare, prin intermediul procedurilor de:
gestiune, colectare, control fiscal şi dezvoltarea unor relaţii de parteneriat cu
contribuabilii.
A.N.A.F are misiunea de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale
societãţii prin colectarea şi de a administrare eficace şi eficientã a impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum
şi de a furniza informaţiile necesare conturãrii politicii economice a Guvernului.

4. Concluzii
Evolutia controlului financiar in Romania, de la aparitia primelor lui forme,
odata cu aparitia statelor romanesti, demonstreaza preocuparea si modernizarea
sistemului de control financiar ca latura inseparabila, obiectiv necesar procesului de
conducerea statului si a economiei.
Au existat perioade cand, asa cum s-a aratat, controlul financiar in Romania s-
a situat la cele mai inalte standarde europene. Dar au existat si perioade, mai ales in
ultimii 50 de ani, cand acesta a ramas mult in urma standardelor internaționale, ca
urmare a faptului ca a fost subordonat si a suferit amestecul ideologiei de partid si
intereselor clasei conducatoare.
Existenta unei multitudini de organisme cu atributii de control financiar cu
sarcini si obiective incomplet definite au condus la crearea de suprapuneri si
paralelisme in exercitarea controlului, la desfasurarea unui control financiar cu o
eficienta scazuta in perioada 1948-1989. Datorita neajunsurilor in sistemul de
organizare, costul controlului in economie a fost unul foarte ridicat.
După anul 1989, controlul financiar a căpătat noi dimensiuni, impuse de
aplicarea noilor legităţi ale economiei de piaţă libere. Rolul controlului statului a
fost intarit prin infiintarea unor noi structuri cum sunt Agenţia Naţionalã de
Administrare Fiscalã, Autoritatea Nationala de Control, Corpul de Control al
Guvernului sau prin reinfiintarea altora, precum Garda Financiara si Curtea de
conturi.