Controlul financiar de stat. Controlul fiscal.

Controlul
exercitat prin Garda Financiara

Indrumator: Prep. Dr. Sandu Carmen Studenti: Andrei Codita Mirela

Dumitreasa Andra

Marculet Tudor Lucian

 Iaşi 2011
Cuprins

I. Controlul financiar de stat ........................................................................................2

I.1 Organizarea activităţii de control financiar al statului…………………..…………2
I.2 Obiectivele controlului financiar de stat ..................................................................5
II. Controlul Fiscal ...................................................................................................... 7
2.1 Organizarea controlului fiscal...................................................................................7
2.2.Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat.................................................8
2.2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe profit.......................................................8
2.2.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venit.......................................................11
2.2.3. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adaugată ........................................... 16
2.2.4 Controlul fiscal privind accizele..........................................................................21
III. Controlul exercitat prin Garda Financiara .............................................................23

3.1 Structura organizatorică, de conducere și personal a Gărzii Financiare ………. 23

3.2 Modalitatea de exercitare a controlului prin Garda Financiara…………………..25
3.2.1 Programarea activităţilor de control a Gărzii Financiare.....................................25
3.2.2 Organizarea controlului exercitat de Garda Financiară ......................................25
3.2.3 Efectuarea controlului exercitat de Garda Financiară.........................................26
3.3 Metodologia de exercitare a controlului prin Garda Financiara ............................28
3.3.1 Obiectivele controlului Gărzii Financiare în domeniul combaterii actelor şi faptelor de
evaziune fiscală......................................................................................................28
3.3.2 Obiectivele controlului Gărzii Financiare în domeniul raporturilor comerciale .29
3.4 Obiectivele controlului Gărzii financiare în domeniul prestărilor de servicii și alte
activități producătoare de venituri ………………………………………………………….31

IV. Studiu de caz …34

Bibliografie .. 36

2
 I. Controlul financiar de stat

Controlul financiar de stat reprezintă activitatea de verificare financiară exercitată de către

structurile specializate ale statului, organizate în acest scop pe bază de prevederi legale proprii.

Instituirea la nivel naţional a unui sistem complex de control financiar este una din
necesităţile organizatorice ale oricărui stat de drept.

Cadrul general al organizării şi exercitării controlului financiar realizat de structurile

guvernamentale este aprobat prin Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului
financiar de stat şi a Gărzii Financiare, Hotărârea Guvernului nr. 553/2007 privind organizarea şi
funcţionarea Gărzii financiare, Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi
controlul financiar preventiv, Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, Hotărârea
Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2003
privind organizarea Gărzii Financiare, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală1.

Organizarea controlului financiar al statului a fost stabilită prin prevederi legale distincte,
atât pentru activitatea desfăşurată în cadrul guvernamental, cât şi pentru cea desfăşurată în sfera de
activitate a legislativului.

Controlul financiar de stat cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea mijloacelor

financiare publice, ca şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de
către agenţii economici (regii autonome, societăţi comerciale) în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor
acestora faţă de stat.

1.1 Organizarea activităţii de control financiar al statului

1
Sursa www.legex.ro
3
 Controlul financiar exercitat de către stat se caracterizează prin faptul că este în totalitate un
control specializat, care urmăreşte în principal consolidarea echilibrului financiar, monetar şi
valutar, prin asigurarea resurselor financiare ale statului, încurajarea sau descurajarea unor activităţi
economice, întărirea monedei naţionale şi respectarea strictă a legislaţiei financiare şi fiscale2.

El se exercită la toate nivelurile şi în toate structurile economiei naţionale de către organe

aparţinând Curţii de conturi a României, Ministerului Finanţelor Publice şi organelor financiare
locale.

La nivel central, controlul financiar al statului care este organizat şi funcţionează în cadrul
acestui minister se realizează prin Direcţia generală a controlului financiar de stat şi prin Garda
Financiară.

Având în vedere că controlul financiar al statului se realizează prin mai multe organe
specializate din centrală şi din secţiile lor teritoriale, sunt necesare unele delimitări între aceste
organisme de control. Astfel, direcţia generală de control financiar al statului are atribuţiuni de
control financiar de fond, executat ulterior pe baza unui program de control, care în cazul agenţilor
economici presupune un aviz de control, în timp ce Garda Financiară exercită control operativ şi
inopinat.

Controlul financiar de fond se exercită, de regulă, asupra proceselor economice, financiare şi

bugetare din perioadele anterioare, pe baza datelor consemnate în documente şi evidenţe tehnico-
operative şi contabile. Perioada controlului este bine determinată, de cele mai multe ori, prin acte
normative,obiectivele controluluir fiind stabilite prin legi, hotărâri ale guvernului, norme
metodologice sau tematici, executarea lor în timp fiind în prealabil programată.

Controlul financiar operativ se exercită, de regulă, asupra acelor procese economice,

financiare şi de gestiune curentă, care ulterior (pe baza de documente) pot fi determinate cu mare
greutate, iar în unele cazuri nu mai pot fi identificate3.

Ministerul Finanţelor Publice

Ministerul Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al

administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică

2
Ion Florea, Ionela-Corin Mavei, Radu florea – Controlul economic, financiar şi gestionar, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2007
3
Sorin V. Mihăescu – Controlul financiar-bancar, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2008
4
strategia şi programul Guvernului în domeniul finanţelor publice. În subordinea Ministerului
Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organ
de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate jurdică, cu buget
propriu.

Unităţi care funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice:

1. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, inclusiv preşedintele şi vicepreşedinţii, în subordinea
căreia funcţionează:
1.1. Garda Financiară
1.2. Autoritatea Naţională a Vămilor, inclusiv postul de demnitar;
1.3.Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene în subordinea cărora funcţionează
administraţiile finanţelor publice municipale, administraţiile finanţelor publice pentru contribuabili
mijlocii, administraţiile finanţelor publice orăşeneşti şi administraţiile finanţelor publice comunale;
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti în subordinea căreia funcţionează
administraţiile finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti
2. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor;
3. Comisia Naţională de Prognoză;
4. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;
5. Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România ;
6. Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale din România .

Principiile ce stau la baza activităţii Ministerului Finanţelor Publice sunt următoarele:

- coerenţa, stabilitatea şi predictibilitatea în domeniul finanţelor publice pe termen mediu;
- armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene;
- întărirea autorităţii instituţiei;
- perfecţionarea managementului fondurilor publice;
- transparenţa activităţii în toate domeniile sale de activitate;
- colaborarea cu partenerii sociali;
- asigurarea unui mediu de afaceri concurenţial şi predictibil.

Este un minister cu rol de sinteza şi îndeplineşte următoarele funcţii4:

- asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare în domeniul
finanţelor publice;

4
www.mfinante.ro
5
 - asigură elaborarea cadrului normativ şi institutional necesar pentru realizarea obiectivelor
strategice din domeniul său de activitate;
- asigură, în numele statului român şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi
extern în domeniul său de activitate;
- aplică prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană pentru domeniul
financiar, fiscal şi economic;
- elaborareză şi implementează politicile bugetare şi politicile fiscale ale Guvernului;
- asigură corelarea politicilor fiscale şi bugetare cu celelalte politici economico-sociale;
- coordonează relaţiile bugetare cu Uniunea Europeană, precum şi a contactelor cu structurile
comunitare, din punct de vedere administrativ;
- administrează veniturile statului;
- contractează şi administrează datoria publică;
- administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului;
- exercită controlul financiar public intern, inclusiv a auditului intern;
- asigură evidenţa centralizată a bunurilor ce constituie domeniul public al statului;
- elaborează şi supraveghează cadrul legal în domeniul contabilităţii;
- coordonează asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de către Uniunea Europeană
şi de către statele membre ale acesteia;
- coordonează utilizarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea
Europeană prin fondurile structurale şi de coeziune;
- asigură administrarea financiară a fondurilor PHARE, ISPA şi SAPARD;
- asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale în domeniul
său de activitate, precum şi al funcţionării instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea
sau sub autoritatea sa;
- asigură elaborarea şi implementarea politicii în domeniul sistemelor de management financiar şi
control la instituţiile publice.

1.2 Obiectivele controlului financiar de stat

Prin organele de control financiar-teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, controlul

financiar de stat are în vedere aspectele generale, comune tuturor entităţilor economice verificate,
dar acestea se vor adopta specificului activităţii fiecărei asemenea entităţi.

6
 Obiectivul general al controlului financiar exercitat prin Direcţia Finanţelor Publice îl
constituie modul de folosire a veniturilor şi de angajare a cheltuielilor, precum şi onorarea
obligaţiilor fiscale faţă de bugetul statului, în perioada unei exerciţiu financiar , modul de constituire
a surselor de rambursare a împrumuturilor contractate cu garanţia statului.

Scopul controlului îl constituie analiza şi controlul rezultatelor economico-financiare, atât la

nivelul entităţilor economice de bază, cât şi eventual la nivelul sucursalelor şi subunităţilor acesteia,
în baza datelor din documentele justificative, bugetele de venituri şi de cheltuieli, situaţiile
contabile, balanţele de verificare, bilanţurile contabile, declaraţiile de impunere etc.

Modalităţile de control utilizate au în vedere verificarea activităţii economico-financiare atât

la nivel central, cât şi la nivelul sucursalelor şi subunităţilor prin controlul financiar-fiscal, conform
legii, şi verificarea, după caz, a entităţilor economice cu care entitatea economică a încheiat diverse
contracte economice (comerciale, presări servicii etc.).

Obiectivele controlului financiar sunt următoarele5:

• Analiza modului de realizare a prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat, pe surse de

venituri şi naturi de cheltuieli (contul de execuţie al bugetului de venituri şi cheltuieli);

• Modul de gestionare al patrimoniului propriu (fonduri materiale şi financiare etc.), precum şi a celui
public şi privat al statului aflat în administrare, identificarea abaterilor săvârşite în gestionarea
acestuia, modul de organizare, evidenţă şi conducere a gestiunilor şi contabilităţii de gestiune;

• Modul de utilizare a surselor proprii, acordate şi/sau atrase ale societăţii, în sensul respectării
constituirii şi destinaţiei fondurilor societăţii, a alocatorilor şi subvenţiilor acordate de la bugetul de
stat, precum şi a creditelor angajate (interne sau externe cu sau fără garanţia statuşui), realizarea
planului de investiţii;

• Modul de respectare a procedurilor privind activitatea de achiziţii publice (faza precontractuală,

contractuală, reparaţii, modernizări etc.), în conformitate cu prevederile legale în domeniu;

• Modul de organizare şi conducere a contabilităţii financiare, înregistrarea şi reflectarea rezultatelor

acesteia;

• Modul de exercitare a controlului financiar preventiv pentru toate documentele ce cuprind operaţiuni
referitoare la drepturile şi obligaţiile patrimoniale, în faza de angajare şi plată, în raporturile cu alte
persoane fizice şi juridice;

5
Sorin V. Mihăescu – Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2007
7
 • Modul de nerespectare a disciplinei financiare, valutare şi salariale (disciplina încasărilor, plăţilor şi
soldului de casă, modul de organizare a casieriei, încadrarea fondului de salarii în fondul maxim
admisibil aprobat etc.);

• Obligaţiile faţă de bugetul de stat (baza impozabilă, calculul, stabilire, înregistrare, deductibilitate,
exigibilitate, plata, scadenţe, declarare etc.);

• Verificarea modului de rambursare la termenele scadente a ratelor, dobânzilor, modul de creare a

surselor de rambursare a creditelor contractate cu garanţia statului, din veniturile obţinute din
vânzarea cu plata în rate a pachetelor agricole achiziţionate din creditul extern contractat cu garanţia
statului.

II. Controlul fiscal.

II.1 Organizarea controlului fiscal

Controlul fiscal este o formă a controlului financiar , fiind instrumentul pe care îl au la

îndemână puterile publice pentru supravegherea şi determinarea, prin metode şi tehnici specifice, a
asigurării constituirii resurselor financiare ale statului, în speţă veniturile fiscale care reprezintă
partea covârşitoare a acestora.
Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice şi persoanele juridice române
şi străine, care au obligaţii fiscale şi care se numesc contribuabili.
Conform OG nr 92/2003 , controlul fiscal cuprinde subansamblul activităţilor care au ca
scop verificarea sincerităţii declaraţiilor, precum şi verificarea corectitudinii şi exactităţii
îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili şi se refera la:
• Obligaţia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor
datorate;
• Obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale,
a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă;
• Orice alte obligaţii care revin contribuabililor în aplicarea şi executarea legilor fiscale;
Aşadar, controlul fiscal reprezintă ansamblul activităţilor destinate a asigura respectarea
obligaţiilor de declarare şi calculare corectă, precum şi de plată la termenele legale al impozitelor,

8
taxelor şi altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale şi fondurilor
speciale6.
Controlul fiscal este organizat şi se execută de catre Ministerul finanţelor şi unităţile sale
teritoriale, prin aparatul fiscal şi de control financiar abilitate de lege, denumite generic organe
fiscale.
Supravegherea şi verificarea modului în care corelaţiile dintre previziunile bugetare şi
realizările de venituri fiscale, dintre materia impozabilă (sau taxabilă) din economie sau aparţinând
cetăţenilor şi mărimea resurselor fiscale vărsate de contribuabili la trezoreria publică, revin
controlului fiscal.
Pentru creşterea capacităţii de administrare a Ministerului Finanţelor Publice, prin OG nr
86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar- fiscală s-a înfiinţat Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F). Aceasta are responsabilitatea aplicării legislaţiei
privind impozitele şi taxele, contribuţiile şi alte venituri ale bugetului de stat, precum şi venituri ale
altor autorităţi şi instituţii publice centrale sau ale Comunităţii Europene.
Agenţia naţională de administrare fiscală are în structura sa Departamentul de control
financiar fiscal.
Activitatea de control fiscal are urmatoarele servicii/birouri/compartimente:
• Programare, coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de control fiscal la persoane fizice;
• Control fiscal;
• Control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi privat al statului;
• Control fiscal la marii contribuabili;
• Informaţii şi monitorizare fiscală;
• Conformitate fiscală;

2.2.Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat

2.2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe profit

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile,
serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursă şi
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă
cheltuielile nedeductibile.

6
Mircea Boulescu, Marcel Ghita- Control financiar
9
 Impozitului pe profit îi revine un loc deosebit atât prin prisma contribuţiei sale în formarea
veniturilor bugetului public, cât şi prin influenţa sa în calitate de pârghie financiară asupra activităţii
economico-sociale, generatoare de profit, şi asupra structurii de ansamblu a economiei naţionale.
Controlul acestui venit bugetar are o mare importanţă, atât prin prisma asigurării resurselor
bugetului de stat, cât şi pentru disciplinarea şi modelarea comportamentului agenţilor economici.
Agenţii economici care realizează profituri din activitatea desfăşurată, indiferent de forma
de proprietate, au obligaţia, potrivit legii, să calculeze şi să verse la buget impozit pe profit în
cuantumul şi la termenele prevăzute de reglementările în vigoare.
La modul cel mai general, controlul fiscal trebuie să-şi concentreze atenţia asupra bazei de
impozitare, întrucât aceasta constituie elementul fundamental în determinarea impozitului pe profit.
Primul aspect important de urmărit în legătură cu determinarea materiei impozabile îl
constituie verificarea evidenţierii şi luării în calcul a tuturor veniturilor realizate de un agent
economic contribuabil, rezultate din orice sursă.
La veniturile realizate, organele fiscale verifică cu prioritate următoarele obiective:
- veniturile realizate din vânzarea de bunuri sau din prestarea de servicii şi
executarea de lucrări specifice obiectului de activitate a agentului economic declarat în Registrul
Comerţului.
- veniturile realizate din vânzarea oricăror bunuri mobile pro rate de acesta cu orice
destinaţie;
- veniturile realizate din vânzarea unor bunuri imobiliare (cladiri, terenuri etc);
- veniturile realizate din câştiguri aferente oricărei alte sursă (din participării, din
dividende etc.)
Controlul fiscal trebuie să verifice dacă toate operaţiunile în urma cărora s-au realizat
venituri de către contribuabil au fost corect şi în totalitate evidenţiate atât în documentele de
evidenţă primară, cât şi în evidenţa contabilă.
Sustragerea unor venituri de la declarare este unul din cele mai frecvente forme de
evaziune. Descoperirea lor presupune controale încrucişate (şi la furnizori), compararea intrărilor cu
ieşirile, controale inopinate (mai ales în comerţ), verificarea modului de determinare a adaosului
comercial, compararea veniturilor cu cele ale altor agenţi economici cu aproximativ aceeaşi putere
economică şi cifră de afaceri.
Cele mai răspândite forme de diminuare a veniturilor de către contribuabili sunt:
- necuprinderea în declaraţiile de impunere a veniturilor care se realizează la toate
subunităţile (sucursale, filiale, depozite, magazine, puncte de lucru), diminuând astfel veniturile
totale impozabile;

10
 - dobândirea şi comercializarea de produse şi mărfuri fără documente de provenienţă, cu
intenţia de a se ascunde veniturile realizate din vânzarea acestora;
- efectuarea de operaţiuni comerciale fictive între societăţi ale aceluiaşi patron sau între
societăţi ale unor patroni diferiţi, aflaţi într-o reţea de interese, fără mişcarea efectivă a bunurilor;
Scopul este de a transfera profitul de la o societate plătitoare de impozit la o altă societate
scutită sau care beneficiază de unele facilităţi fiscale.
- înscrierea în documentele de livrare a unor date nereale în legătură cu cantitatea şi preţul
bunurilor comercializate, în vederea diminuării scriptice a veniturilor şi, pe această cale, a bazei de
impozitare;
- organizarea şi conducerea unei evidenţe contabile paralele ori alterarea memoriei
aparatelor de taxat, de marcaj sau a altor surse de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor
supuse impozitării.
Al doilea obiectiv urmărit de controlul fiscal privind impozitul pe profit îl reprezintă
verificarea cheltuielilor, care se referă numai la cele efectuate pentru realizarea veniturilor. Aceasta
înseamnă că va fi exclusă de la calculul profitului impozabil orice altă cheltuială care nu s-a realizat
pentru obţinerea veniturilor. In aeest scop, este necesară cercetarea tuturor conturilor de cheltuieli;
examinând piesele justificative ale acestora. Vor fi examinate şi excluse din baza de calcul
cheltuielile care nu s-au efectuat pentru realizarea veniturilor.
Supradimensionarea costurilor în scopul diminuării profitului sau venitului impozabil se
face, de obicei, prin:
- înregistrarea în evidenţele financiar - contabile a unor cheltuieli care nu sunt aferente
veniturilor realizabile;
- menţinerea pe sold a unor cheltuieli sau diferenţe de preţ mai mici decât cele
corespunzătoare mărfurilor şi produselor nevândute şi existente în stoc;
- includerea în costuri a unor cheltuieli de natura investiţiilor şi a dobânzilor bancare
aferente împrumuturilor pentru investiţii;
- supraevaluarea cheltuielilor aferente veniturilor şi a celor care sunt deductibile;
- cuprinderea pe costuri a unor cheltuieli care nu privesc activitatea aceluiaşi patron, în
scopul micşorării profitului impozabil al societăţii plătitoare de impozit şi profit;
- înregistrarea pe cheltuieli a unor amenzi şi penalităţi pentru care nu se admite deducerea
fiscală;
- includerea pe costuri sau cheltuieli a unor drepturi salariale fictive;
- înregistrarea prin acte contabile sau alte documente legale a unor cheltuieli care au la
bază operaţiuni nereale.

11
 Cheltuielile cele mai susceptibile de a cuprinde elemente ce nu pot fi efectuate pentru
realizarea veniturilor sunt cele cuprinse în următoarele conturi de cheltuieli: cheltuieli de întreţinere
şi reparaţii;
- cheltuieli cu redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
- cheltuieli cu studii şi cercetări;
- cheltuieli cu colaboratorii;
- cheltuieli privind comisioane şi onorarii;
- cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal;
- cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferuri;
- alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;
- pierderi din creanţe;
- pierderi din debitori diverşi.
In cazul controlului legalităţii cheltuielilor prin tâlcului profitului impozabil, un moment
aparte îl constituie verificarea elementelor de cheltuieli pentru care legiuitorul nu admite deducerea
lor din venituri, în limitele stabilite prin lege, pentru aceste cheltuieli nedeductibile.
Obiectivul al treilea în verificarea impozitului pe profit îl reprezintă modul cum s-a
calculat şi evidenţiat, efectiv, profitul impozabil şi impozitul aferent, inclusiv sumele de plată. în
mod normal, la determinarea impozitului pe profit, prin aplicarea cotei generale de 25% sau a
cotelor în caz de excepţie. Nu ar trebui să apară greşeli care să fie constatate de organul fiscal la
domiciliul sau la sediul contribuabilului. Cu toate acestea, verificarea este obligatorie pentru a preîntâmpina
apariţia de calcule greşite.
Detaliind aceste obiective generale şi raportându-se la reglementările legale în acest domeniu,
organele fiscale exercită un control specific, urmărind următoarele obiective:
- calitatea de subiect;
- exceptările de la plată;
- drepturile şi obligaţiile contribuabililor;
- stabilirea profitului impozabil;
- unitatea de evaluare şi unitatea de impunere;
- obiectul impunerii;
- facilităţile fiscale aferente acestui impozit;
- termenele de plată;
- termenele de prescripţie.
Dintre toate impozitele care se percep în ţara noastră, impozitul pe profit este cel mai supus
evaziunii fiscale. Această caracteristică este determinată de modalitatea de calcul (existenţa de
scutiri, reduceri, cheltuieli deductibile etc), de presiunea fiscală destul de ridicată, de caracterul
12
limitat al controlului fiscal asupra acestui impozit generat de numărul foarte mare al
contribuabililor, de dotarea tehnică necorespunzătoare a organelor fiscale, de o legislaţie foarte des
modificată şi insuficient de riguroasă. Din aceste motive, randamentul fiscal al acestui impozit este,
în general, scăzut, impunându-se o creştere a eficienţei controlului fiscal.

2.2.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venit

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt: veniturile din activităţi

independente, veniturile din salarii, veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, veniturile din
dividende şi dobânzi, alte venituri.

Controlul fiscal asupra impozitului pe veniturile din activităţile independete

În cazul impunerii veniturilor din activităţi independente, obligaţiile fiscale cuprind:

• obligaţia de declarare a veniturilor impozabile (veniturile nete realizate);
• obligaţia de înregistrare în evidenţa contabilă în partidă simplă a plăţilor anticipate cu titlu
de impozit pe venitul anual, respectiv impozitul pe venitul anual global impozabil datorat conform
deciziilor de impunere anuală emise de organul fiscal competent, din care se deduc plăţile anticipate
efectuate în cursul anului fiscal;
Obiectivele controlului. În cazul veniturilor din activităţi independente, organele de inspecţie
fiscală au în vedere următoarele:
• separarea, din baza de date aflată la dispoziţia organului fiscal teritorial, a contribuabililor
impuşi în sistem real de contribuabilii impuşi pe bază de norme de venit;
• verificarea modului de completare şi depunere a declaraţiilor de venituri estimate;
• respectarea termenului legal de depunere a declaraţiilor de venituri estimate;
• verificarea datelor înscrise în declaraţiile de venituri estimate (dacă s-a determinat
corect venitul brut estimat, cheltuielile aferente deductibile, respectiv venitul net estimat pe bază
căruia se determină plăţile anticipate datorate în cursul anului fiscal)
• efectuarea plăţilor anticipate la termenele legale, conform deciziilor de impunere pentm
plăţile anticipate cu titlu de impozit emise şi comunicate de organul fiscal competent;
• conducerea evidenţei contabile în partidă simplă, în vederea determinări veniturilor
impozabile (veniturilor nete)

13
 • modul de completare, conţinutul şi corectitudinea datelor înscrise în declaraţiile speciale
pentru fiecare sursă de venit, pe baza cărora se determină venitul anual impozabil din activităţi
independente, respectiv nivelul plăţilor anticipate începând cu anul fiscal următor începerii
activităţii (când contribuabilul înregistrează pierdere fiscală, acesta este obligat să depună şi
declaraţia de venit estimat pentru anul fiscal următor anului de raportare a veniturilor realizate din
activităţi independente);
• depunerea declaraţiei de venit global, împreună cu documentele necesare acordării deducerilor
personale de bază şi suplimentare, după caz, precum şi verificarea datelor înscrise în declaraţia de
venit global, respectiv a veniturilor nete din activităţi independente şi a plăţilor anticipate efectuate
în cursul anului fiscal la care se refera
Cu privire la declaraţiile de venituri estimate şi a declaraţiilor speciale, organul de inspecţie
fiscală verifică dacă contribuabilul, la determinarea venitului net, a aplicat corect regulile care
trebuiesc îndeplinite de cheltuieli pentru a fi considerate cheltuieli deductibile aferente veniturilor
brute realizate din desfăşurarea activităţilor independente.
De asemenea, se verifică determinarea şi înregistrarea corectă a cheltuielilor deductibile,
respectiv a cheltuielilor de exploatare, a contribuţiilor obligatorii, cheltuielilor financiare, precum şi
a cheltuielilor deductibile plafonat (cheltuielile cu sponsorizarea şi mecenatul, cheltuielile cu
protocolul, cheltuielile privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi nccorporale,
cheltuielile cu perisabilităţi etc).

Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii

Baza de calcul aferentă impozitului pe salarii include veniturile brute primite de un angajat
(salariat) în cursul unei luni sub formă de salarii şi alte drepturi.
Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalităţii
veniturilor realizate în luna expirată de fiecare salariat, venituri denumite generic salariu brut.
Baza de calcul pentru veniturile din salarii la funcţia de bază:

Venitul impozabil = venitul net - deducerile personale de bază şi suplimentare. Venitul net = venitul brut -
contribuţiile obligatorii reţinute - cheltuielile profesionale.

Contribuţiile obligatorii reţinute sunt: contribuţia pentru asigurările sociale de stat, contribuţia pentru protecţia
socială a şomerilor şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate.
De asemenea, este deductibilă şi contribuţia de 1% din venitul brut realizat de membrii de sindicat, în conformitate cu
prevederile Legii sindicatelor nr. 54/2003 respectiv ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.

Baza de calcul pentru veniturile din salarii, altele decât cele de la funcţia de bază: Venitul brut - contribuţia la
asigurările sociale de sănătate.

14
 Obiectivele controlului fiscal sunt următoarele:
• aplicarea corectă a cotelor de impunere asupra veniturile nete din salarii;

• aplicarea corectă a scutirii de impozit pe venit7 prevăzută la art. 56 alin. (4) din Legea nr 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare;

• acordarea deducerilor personale de bază şi suplimentare, în conformitate cu prevederile ;

• conducerea corectă a evidenţei contabile privind impozitul pe venit;
• cumularea tuturor drepturilor salariale, respectiv a plăţilor intermediare din cursul lunii;
• întocmirea corectă a statelor de salarii;
• virarea la termen a obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat privind veniturile de
natură salarială;
• respectarea procedurii de calcul şi regularizare anuală a impozitului pe venit aferent
veniturilor de natură salarială;
• calculul majorărilor de întârziere/dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi penalităţilor,
după caz;
• păstrarea şi arhivarea corespunzătoare a statelor de salarii;
• completarea corectă a fişelor fiscale8 şi transmiterea lor la organul fiscal competent în
termenul legal:
• înmânarea „copiei pentru angajat" a fişei fiscale la sfârşitul anului fiscal sau la încetarea raporturilor de muncă, după
caz.

În ceea ce priveşte impozitul pe salarii, faptele care constituie evaziune fiscală sunt
următoarele:
-neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu titluri de venituri salariale (diverse ajutoare în bani sau în natură, alte
drepturi acordate în natură, prime, sume reprezentând participări la beneficiu, stimulente)

-nereţinerea şi nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe baza de convenţii civile sau pentru zilieri;
-necumularea, în vederea impozitării, a tuturor drepturilor salariale acordate;
-neînregistrarea obligaţiilor de plată a impozitului pe salarii;
-neînregistrarea impozitului pe salariul suplimentar pentru depaşirea fondului de referinţă;
-necalcularea şi nereţinerea impozitului pe salarii;
-nerespectarea legislaţiei privind stabilirea bazei impozabile, cumulul, scutirile şi reducerile de impozit;

-aplicarea incorectă a cotelor de impozitare;

Plătitorii de salarii au obligaţia de a calcula şi de a reţine, prin stopaj la sursă,lunar, la
data efectuării plăţii acestor venituri şi de a vira la bugetul statului impozitul pe venit până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare (reprezentând plăţi anticipate în contul impozitului anual pe venit).
7
Pentru aplicarea scutirii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 250/31 mai 2004, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei cu nr. 189/20 mai 2004 şi Ministerul Finanţelor Publice cu nr. 748/13 mai 2004, au adoptat şi aprobat Ordinul comun privind încadrarea
în activitatea de creaţie de programe pentru calculator, publicat în MO nr. 573 din 29 iunie 2004.
8
OMFP nr 161/2004 privind fisele fiscale publicat in MO nr 129 din 12 februarie 2004, cu modificarile ulterioare
15
 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinţei bunurilor

Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile în bani şi/sau natură provenite în
urma cedării folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt
deţinător legal şi se se stabilesc pe baza contractului încheiat între părţi, în formă scrisă, şi
înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se determină prin deducerea din venitul brut a
unei cote de cheltuieli de 30% aplicată asupra venitului brut. Contribuabilul depune la administraţia
financiară teritorială declaraţia specială de venit în baza careia i se stabilesc plăţile anticipate la
impozitul pe venit din cedarea dolosinţei bunurilor, luându-se în calcul venitul anual estimat a se
realiza.
Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende

Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a deţinerii de titluri de
participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 10% din suma acestora.
Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine
persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a
impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul
dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul
anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până
la data de 31 decembrie a anului respectiv.
Obiectivele9 şi formele de control sunt:
• Calculul corect al impozitului pe dividende/determinarea şi distribuirea corectă a dividendelor (control
preventiv,operativ şi ulterior);

• Organizarea corectă a evidenţei contabile şi înregistrarea corectă a impozitului pe dividende,

respectiv a plăţii dividendelor (control preventiv operativ şi ulterior);
• Plata la termen a impozitului pe dividende, respectiv până la 25 ale lunii următoare plăţii
dividendelor, respectiv la sfârşitul anului de aprobare a bilanţului contabil (control preventiv operativ şi ulterior);

• Stabilirea majorărilor de întârziere/dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor,

după caz, pentru neplata la termenul legal a impozitului pe dividende (control preventiv, operativ şi
ulterior);
9
Luminita Ionescu, Metodologia privind controlul impozitelor pe dividende, Revista “Controlul economic financiar”, nr
11/2002
16
 • Compensarea sumelor plătite în plus constând în impozit pe dividende cu alte obligaţii
fiscale, după caz (control preventiv, operativ şi ulterior).

2.2.3. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adaugată

Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit general de consum care se aplică pe

fiecare stadiu al circuitului economic de producţie al produsului final, asupra valorii adăugate
realizate de către producătorii intermediari şi de producătorul final, inclusiv distribuţia până la
înstrăinarea către consumatorul final.
Controlul se efectuează în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscala,
Codului fiscal, a normelor metodologice de aplicare ale acestora, precum şi a legilor bugetare
anuale, având în vedere perioada de prescripţie a dreptului de a stabili diferenţele de impozite, taxe,
contribuţii, şi alte sume datorate bugetului general consolidat, respectiv de executare a creanţelor
bugetare.
Organele de inspecţie fiscală au următoarele atribuţii şi competenţe cu privire la stabilirea
şi plata taxei pe valoarea adăugată de către contribuabili:
• verifică modul în care plătitorii de taxă pe valoarea adăugată îşi îndeplinesc, obligaţiile
privind înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale competente,
întocmirea documentelor privind transferul proprietăţii bunurilor şi efectuarea prestărilor de
servicii, evidenţa operaţiunilor taxabile şi achitarea taxei pe valoarea adăugată la bugetul de stat;
• controlează, la nivelul persoanelor fizice şi juridice, operaţiunile scutite şi cele care nu intră
în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată;
• verifică determinarea corectă a bazei de impozitare, taxa pe valoarea adăugată deductibilă şi
taxa pe valoarea adăugată colectată, şi, respectiv, taxa pe valoarea adăugată de plată/de rambursat;
• controlează şi ia măsuri de aplicare corectă de către persoanele fizice şi juridice cotelor
asupra bazei de impozitare;
• aplică sancţiunile prevăzute de actele normative în materie, persoanelor care încalcă
legislaţia fiscală în domeniul TVA şi iau măsurile ce se impun pentru înlăturarea deficienţelor
constatate.;
Cu privire la respectarea reglementărilor legale privind taxa pe valoarea adăugată organele
fiscale şi alte organe ale Ministerului Finanţelor Publice/Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
au dreptul să efectueze verificări şi investigaţii Ia contribuabilii plătitorii de taxă pe valoarea
adăugată.
17
 Astfel, obiectivul principal al controlului îl reprezintă stabilirea corectă a taxei pe valoarea
adăugată colectate, aferentă livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de un
contribuabil, a taxei pe valoarea adăugată deductibile stabilită de acesta, pentru bunurile şi serviciile
achiziţionate sau realizate în unitatea proprie destinată realizării de operaţiuni impozabile.
Pentru realizarea acestui obiectiv, organele de inspecţie fiscală au dreptul să ceară
plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată să prezinte evidenţele şi documentele aferente acestora,
precum şi orice alte elemente ce pot avea legătură cu verificarea respectării prevederilor legale
privind taxa pe valoarea adăugată.
Organul de inspecţie fiscală efectuează:
a) Verificarea înregistrărilor, documentelor contabile şi a bazei de impozitare
Organele de inspecţie fiscală verifică documentele justificative, înregistrările şi decontările
necesare, copiile tuturor notelor de credit şi de debit, în ordine cronologică, jurnalele de vânzări şi
jurnalele de cumpărări, facturile şi alte documente legale de cumpărări de la furnizori, facturile şi
alte documente legale pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate, copiile documentelor
vamale de import/export, extrasele de cont etc.
Pentru determinarea bazei de impozitare, organele de inspecţie fiscală procedează astfel:
• compară deconturile lunare de TVA depuse de plătitori cu datele înregistrate în jurnalele de
vânzări şi în jurnalele de cumpărări;
• verifică operaţiunile efectuate prin conturile bancare ale contribuabilului, plătitor de taxă pe
valoarea adăugată;
• verifică la facturile de cumpărare dacă bunurile sau serviciile achiziţionate au legătură cu
activităţile desfăşurate de contribuabil şi dacă facturile respective conţin toate datele cerute de
legislaţia în materie;
• verifică dacă sunt respectate prevederile legale privind dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adăugată;
• verifică dacă taxa pe valoarea adăugată deductibilă a fost calculată corect, respectiv aplicarea
pro-ratei, după caz;
• verifică la facturile de vânzare, dacă au fost emise de contribuabil şi dacă a fost stabilită corect
baza de impozitare şi au fost aplicate corect cotele de impozitare;
• verifică scutirile şi activităţile neimpozabile desfăşurate de contribuabil;
• verifică dacă totalul cumpărărilor şi totalul vânzărilor evidenţiate în jurnale sau registre
contabile corespund cu totalul plăţilor sau încasărilor, ţinând cont şi de taxa pe valoarea adăugată;

18
 • verifică corectitudinea declarării taxei pe valoarea adăugată prin deconturile întocmite şi
depuse la organul fiscal competent;
• verifică dacă nu s-a omis înregistrarea intrărilor şi ieşirilor de bunuri mobile sau/şi imobile;
• verifică aplicarea corectă a cotei zero sau a scutirilor, după caz;
• verifică dacă s-a calculat taxa pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri la intern şi dacă
documentele contabile au fost corect şi legal întocmite.
b) Verificarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată în cazul plătitorilor cu regim
mixt (bază legală - art. 147 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare)
Potrivit prevederilor legale, plătitorul de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt reprezintă orice persoană
impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni
care dau drept dc deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere.
Organele de inspecţie fiscală verifică respectarea regulilor privind evidenţierea distinctă a
achiziţiilor/cumpărărilor de bunuri şi servicii si daca au fost respectate prevederile legale de catre contribuabil.
Organele de inspecţie fiscală urmăresc şi încadrarea de către persoanele impozabile ca
plătitori de taxă pe valoarea adăugată în termenul de cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare
ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru exercitarea dreptului de deducere.
Obiectivele controlului privind taxa pe valoarea adăugată
Organele cu atribuţii de control, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice/Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi structurile sale teritoriale, cu ocazia efectuării inspecţiei
fiscale, verifică dacă:
• persoanele impozabile care realizează operaţiuni taxabile şi/sau operaţiuni scutite cu drept
de deducere au solicitat înregistrarea la organele fiscale competente (în a căror rază teritorială îşi au
sediul/domiciliul/reşedinţa - domiciliul fiscal), respectiv înregistrarea ca plătitori de taxă pe
valoarea adăugată sau scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, după caz, în
termenul legal;
• au respectat prevederile legale referitoare la momentul exigibilităţii taxei pe valoarea
adăugată, astfel cum au fost reglementate prin art. 134-136 din Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
• au respectat obligaţiile cu privire la evidenţa operaţiunilor impozabile, reglementate de art.
152 alin. (3) şi alin.(7), respectiv de art. 156 alin. (1), (2) şi (3) din Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
• au evidenţiat, corect şi în totalitate, livrările de bunuri şi prestările de servicii, după caz, în
documente cu regim special (facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii etc), conform prevederilor

19
Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată în 2002, cu modificările şi completările ulterioare, HG
nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi
contabilă şi a normelor metodologice pentru întocmirea acestora, cu modificările ulterioare, OMFP
nr. 1850/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor
tipizate, comune pe economic, care nu au regim special, privind activitatea financiară şi contabilă,
precum şi modelele acestora, precum şi a celorla ordine şi precizări emise de MFP în aplicarea HG
nr. 831/1997;
• pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire a mărfii, facturile fiscale au fost emise în termen
de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a se depasi finele lunii în care a avut loc livrarea;
• facturile fiscale au fost emise la data livrării de bunuri, iar pentru prestările servicii cel mai
târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea efectuată;
• pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează continuu (livrarea:
energiei electrice, energiei termice, a gazelor naturale, a apei, servici telefonice şi alte asemenea),
facturile fiscale au fost emise la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, cu
excepţiile prevăzute în alte acte normative;
• au evidenţiat, corect şi în totalitate, livrările de bunuri şi prestările de servicii după caz, în
jurnalele de vânzări şi jurnalele de cumpărări, respectiv în: evidenta contabilă, balanţele de
verificare lunare, situaţiile financiare semestriale şi anuale, declaraţiile fiscale lunare, trimestriale,
anuale, respectiv în deconturile privind taxa pe valoarea adăugată;
• au aplicat corect cotele de impozitare sau dacă au respectat prevederile referitoare la: sfera
de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, încadrarea corectă operaţiunilor efectuate de contribuabili
în operaţiuni impozabile, operaţiuni scutite cu/fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată,
după caz;
• au determinat corect taxa pe valoarea adăugată deductibilă, taxa pe valoare adăugată
colectată, respectiv taxa pe valoarea adăugată de plată/de rambursat la/de la bugetul de stat;
• taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului statului a fost achitată/virată la termenele
legale;
• pentru avansurile încasate (înainte ca bunurile să fie livrate sau înaintea finalizarii prestării
serviciilor), facturile fiscale au fost emise în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată
când este încasat în avans, fără a se depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea;
• facturile fiscale emise cuprind cel puţin următoarele informaţii: seria şi numărul facturii;data
emiterii facturii;numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;
numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

20
denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; valoarea bunurilor sau
serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată; cota de taxă pe valoarea adăugată sau menţiunea scutit cu drept
de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz;valoarea taxei pe
valoarea adăugată, pentru operaţiunile taxabile.

• pentru operaţiunile de leasing intern, operaţiunile de închiriere, concesionare sau arendare bunuri, facturile
fiscale au fost emise la fiecare din datele specificate în contracte, pentru plata ratelor, chiriei, redevenţei sau arendei, după caz
(în cazul avansurilor încasate se aplică prevederile sus menţionate);

• pentru importurile de bunuri, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoare adăugată sau
pentru care contribuabilii au obţinut certificate de exonerare de la plată în vamă a taxei pe valoarea
adăugată sau a fost achitată taxa pe valoare adăugată în vamă, în conformitate cu regulile în vigoare
privind plata drepturilor de import;
Evaziunea fiscală la taxa pe valoarea adăugată
-aplicarea eronată a regimului deducerilor. Astfel de abateri se constata la agenţii economici care realizează atat
operaţiuni supuse taxei pe valoare adaugata, cat şi opearţiuni scutite, prin nerespectarea prevederilor în ce priveşte
calcularea raportului în care participă bunurile şi serviciile la realizarea operaţiunilor impozabile şi influenţarea în acest
mod a taxei pe valoarea adaugată deductibilă. Sunt cazuri în care se fac deduceri de T.V.A pe bază de documente care
nu au înscrisă taxa sau chiar deduceri fără documente sau pe bază de documente nelegale. S-au constat situaţii de
deduceri duble, ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în jurnalele de cumpărări şi chiar deduceri de T.V.A din
documente aparţinând altor societăţi;
-necuprinderea unor operaţiuni ce intră în sfera T.V.A în baza de calcul sau necuprinderea în T.V.A a tuturor
facturilor;
-neevidenţierea şi nevirarea T.V.A aferentă avansurilor încasate de la clienţi
-aplicarea eronată a cotei zero pentru operaţiunile de export, în cazul operaţiunilor derulate prin intermediari care
efectuează operaţiuni de export în nume propriu;
-sustragerea de la plata T.V.A aferentă importurilor de bunuri, prin prezentarea în vamă a unor active fictive de
donaţie, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum şi neincluderea în deconturi a T.V.A la plată în
vamă;
-emiterea de chitanţe fiscale şi facturi cu T.V.A, fără ca agentul economic să fie plătitor şi fără să înregistreze şi să
vireze T.V.A în evidenţa contabilă;
-neânregistrarea T.V.A aferentă stocului de mărfuri existent la data solicitării sau retragerii din evidenţa plăitorilor;
-neutilizarea sau utilizarea defectuasă a formularelor tipizate, cu înregistrări incomplete în jurnale sau înregistrări
repetate în jurnalele de cumpărare, facturi „pierdute”, amânarea întocmirii facturilor fiscale în scopul amânării plăţii
T.V.A, necuprinderea în baza de calcul a tuturor elementelor din factură (ambalaje, cheltuieli de transport etc)
-erori de calcul;

2.2.4 Controlul fiscal privind accizele

21
 Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat
pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import: bere, vinuri, băuturi fermentate,
altele decat bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri minerale şi electricitate.

Organele de inspecţie fiscală au următoarele atribuţii şi competenţe cu privire la stabilirea

şi plata accizelor de către contribuabili:
• verifică modul în care plătitorii de accize îşi îndeplinesc obligaţiile privind: înregistrarea ca
plătitori de accize la organele fiscale competente, întocmirea documentelor cu regim special pentru
livrările de produse accizabile, precum şi evidenţa operaţiunilor efectuate şi a accizelor aferente
(conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi,
i

respectiv, HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare);

• verifică dacă livrările de produse accizabile au fost efectuate numai după prezentarea de
către cumpărători a documentelor de plată a accizelor;
• verifică dacă livrările de produse accizabile în regim de scutire directă de la plata
accizelor s-a efectuat numai în baza autorizaţiilor de utilizator final;
• verifică dacă plata accizelor a fost efectuată până la data de 25 a lunii următoare celei în care
acestea au devenit exigibile, de către agenţii economici: persoane juridice, asociaţii familiale şi
persoane fizice autorizate, producători sau importatori, sau de către persoane fizice care introduc în
ţară autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv rulate;
• verifică dacă contribuabilii plătitori de accize au respectat prevederile privind momentul
exigibilităţii accizelor, respectiv:
-pentru producţia internă: data efectuării livrării, data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură,
data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi respectiv data înstrăinării ori utilizării în orice alt scop
decât comercializarea lor;
-pentru produsele importate: data înregistrării declaraţiei vamale de import;
• verifică dacă plătitorii de accize au respectat obligaţiile declarative (depunerea declaraţiilor lunare de accize la
organul fiscal competent, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia, şi, respectiv,
declaraţia anuală);

• verifică dacă au fost respectate prevederile privind scutirile de la plata accizelor;

Forme ale evaziunii fiscale la accize:

-necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile
-utilizarea unor cote inferioare celor legale
-necalcularea accizelor aferente modificării concentraţiei alcoolice
-reducerea de alcool din materii prime spre prelucrare(porumb) , cu plata contravalorii sub formă de uium reţinut
din producţia realizată
-neincluderea accizelor în preţul de vânzare a produselor pentru care se datorează accize (bijuterii vândute prin
consignaţii, băuturi alcoolice cumpărate de la particulari etc)

22
 -neevidenţierea în contabilitate a obligaţiei de plată a accizelor
-sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii alcoolice în facturile la import;

III. Controlul financiar exercitat prin Garda Financiara

3.1 Structura organizatorică, de conducere și personal a Gărzii Financiare

De-a lungul timpului, atât controlul financiar cât şi Garda Financiară au cunoscut o
complexă evoluţie pentru a ajunge la formula actuală, urmărindu-se acoperirea în plan legislativ a
realităţilor financiar-contabile. Mai exact, de la naşterea sa şi până în prezent, Garda Financiară a
străbătut şase mari etape. Garda Financiară este institutie publica de control, cu personalitate
juridica, care exercita controlul operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea
oricaror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal, care au ca efect evaziunea si
frauda fiscala, organizata ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea
Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Garda Financiarǎ se organizeazǎ şi funcţioneazǎ pe întreg teritoril ţǎrii prin Comisariatul general,
Comisariatele regionale şi Comisariatul Municipiului Bucureşti, ale cǎror competenţe teritoriale şi
sedii se stabilesc prin hotǎrârea Guvernului.

23
Garda Financiarǎ coordoneazǎ, îndrumǎ şi controleazǎ activitatea tuturor comisarilor prin
intermediul Comisaritului general şi desfǎşoarǎ acţiuni operative pe întreg teritoriul ţǎrii în baza
competenţelor stabilite.

La solicitarea Gǎrzii Financiare, Ministerul Administraţiei şi Internelor asigurǎ Comisariatului

general al Gǎrzii Financiare, Comisariatelor regionale şi Comisariatelor Municipiului Bucureşti.

Structura organizatoricǎ a Gǎrzii Financiare, numărul de posturi, normele generale şi

speciale de dotare, însemnele distinctive şi modelele de uniformǎ se stabilesc prin hotǎrârea
Guvernului. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gǎrzii Financiare stabileşte competenţele
şi atribuţiile personalului care ocupǎ funcţii publice de conducere şi de execuţie, precum şi ale
personalului contractual şi se aprobǎ prin ordin al ministrului delegat pentru coordonarea
autoritǎţilor de control.

Garda Financiarǎ este condusǎ de un Comisar general, numit prin Ordin de ministrul delegat
pentru coordonarea autoritǎţilor de control. Comisar general are calitatea de ordonator secundar de
credite. Activitatea Gărzii Financiare este coordonatǎ de Comandamentul Gǎrzii Financiare care
este format din: conducǎtorii direcţiilor de impozite şi taxe, de control financiar de stat, ai
vǎmilor ,etc.

Comandamentul Gǎrzii Financiare analizeazǎ şi dezbate problemele şi rezultatele activitǎţii

acesteia, stabilind mǎsuri de perfecţionare a muncii. Se stabileşte trimestrial sau când e nevoie şi işi
desfǎşoarǎ activitatea pe baza programelor de acţiune.

Comisarul general, ca şef al Gǎrzii Financiare, are urmǎtoarele atribuţii principale:10

• asigurǎ ca fiecare persoanǎ sǎ-şi îndeplineascǎ îndatoririle şi sǎ aplice dispoziţiile legii,

regulamente şi ordine, inclusiv controlul activitǎţii secţiilor teritoriale;
• asigurǎ conducerea operativǎ a aparatului din subordine;
• exercitǎ anchete şi inspecţii speciale ordonate de Autoritǎţile Naţionale de control, din
Comandamentul Gǎrzii Financiare sau din proprie iniţiativǎ;
• dispune efectuarea de controale tematice, stabilind obiectivele, durata şi momentul
declanşării controlului;
• asigură corelarea şi coordonarea planurilor de control anuale, pe domenii de activitate,
pentru structurile din subordine;

• monitorizează realizarea programului de acţiuni şi prezintă preşedintelui Agenţiei Naţionale

de Administrare Fiscală rapoarte periodice privind stadiul de realizare a obiectivelor şi
informează asupra rezultatelor deosebite obţinute din activitatea de control;

10
http://www.anaf.ro/public/wps/portal/!ut/p/c0/04_SB8K8xLLM9MSSzPy8xBz9CP0os3hvcw-
XUE8TIwP3YENzA093n0BjIx9XYwMDQ_2CbEdFAGCN8hE!/
24
 • urmăreşte, coordonează şi monitorizează realizarea obiectivelor de control şi a programului
de activitate, în vederea asigurării operativităţii şi eficienţei în domeniile specifice în care
acţionează;

• numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul din

structura Comisariatului General, precum şi pe cel de conducere din teritoriu, cu excepţia
comisarului general prim-adjunct, a comisarilor generali adjuncţi şi a comisarilor şefi de
secţie ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti.
Comisarul general rǎspunde în faţa Autoritǎţilor Naţionale de Control pentru întreaga
activitate, prezentând semestrial spre analizǎ conducerii ministerului un raport asupra activitǎţilor
acesteia.

Din punct de vedere funcţional, Garda Financiarǎ, pe lângă aparatul central şi secţiile
teritoriale ale acestuia, are în structurǎ devizii şi alte compartimente de specialitate.

Secţiile sunt conduse de comisarul-şef, iar diviziile de cǎtre comisarul şef de divizie. Secţiile
teritoriale ale Gărzii Financiare sunt subordonate ierarhic numai comisarului general şef şi au
competenţă de control numai pe teritoriul judeţului pe care sunt organizate. Există însă şi situaţii
când cu acordul comisarului general se poate interveni şi în raza de acţiune a unei alte secţii. Fiecare
secţie a Gărzii Financiare este condusă de un comisar şef secţie

Membrii Gǎrzii Financiare au calitatea de funcţionari publici, având urmǎtoarele ierarhii 11:

 comisar-şef;
 comisar principal I;
 comisar principal II.

3.2 MODALITATEA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR PRIN GARDA

FINANCIARĂ

3.2.1 Programarea activităţilor de control a Gărzii Financiare

Garda Financiarǎ exercitǎ activitatea de control financiar-contabil în domeniile în care aceasta este
abilitatǎ, pe baza programului anual de activitate, componentǎ a Programului general de activitate al
Ministerului Finanţelor Publice.

Programul anual al Gǎrzii Financiare cuprinde principalele obiective care se defalcǎ şi se detaliazǎ
pe programe trimestriale. Proiectul programului de activitate se întocmeşte de cǎtre una din diviziile
Gǎrzii Financiare Centrale, pânǎ la data de 10 ale ultimei luni din trimestru pentru trimestrul
urmǎtor, pe baza atribuţiilor rezultate din legi, hotǎrâri sau alte acte normative. Propunerile secţiilor
Gǎrzii Financiare sunt transmise pânǎ la data de 1 noiembrie anul curent pentru anul urmǎtor, iar
11
Art. 19 din Legea 30/22 martie 1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare
25
pânǎ la 1 decembrie, Centrala Gǎrzii Financiare va asigura definitivarea programului şi aprobarea
acestuia de cǎtre conducerea Autoritǎţii Naţionale de Control.

În baza programului cadru pânǎ la data de 25 a ultimei luni din cadrul trimestrului curent, pentru
trimestrul urmǎtor, secţiile Gǎrzii Financiare din teritoriu îşi întocmesc propriul program trimestrial
de activitate, defalcat pe fiecare lună în parte. În acest sens, înainte de declaşarea actiunilor de
control se efectueazǎ instruirea operativǎ a comisarilor în legǎturǎ cu obiectivele verificǎrii
normelor legislative şi tematice, eventualele condiţii specifice de desfǎşurare a acٓţiunii, componenţa
echipelor de control, mijloace tehnice şi de aparare din dotare ce urmeazǎ a fi utilizate, itinerariile şi
modul de colaborare cu alte organe cu atribuţii de control.

Acţiunile de control programate se pot efectua la orice orǎ din zi şi din noapte, iar la agenţii
economici numai în zilele în care aceştia sunt în activitate. La nivelul Centralei Gǎrzii Financiare,
programul are numai caracter orientativ, urmând sǎ se execute cu prioritate, acţiuni de coordonare.

3.2.2 Organizarea controlului exercitat de Garda Financiară

Declanşarea de control se face, în special, ca urmare a programelor de activitate elaborate în

baza programelor cadru şi a tematicilor de control, a sesizǎrilor, a rapoartelor, a informaţiilor, a
solicitǎrilor motivate din partea organelor abilitate, a ordinului ministrului finanţelor sau a
conducerii Gǎrzii Financiare.

Înainte de declanşarea acţiunilor de control se procedeazǎ la instruirea comisarilor de cǎtre

şefii ierarhici sau de cei care coordoneazǎ acţiunea. Pentru acţiunile de control complexe, de
amploare sau grefate pe o activitate cu specific deosebit, se întocmesc în prealabil şi se înmâneazǎ
echipei de control tematica cu obiectivele supuse verificǎrii şi /sau metodologia aferent de control.
Pentru acţiunile de rutinǎ, care se efectueazǎ în mod curent, se elaboreazǎ o tematicǎ standard care
va fi actualizatǎ, periodic, în funcţie de evoluţia legislaţiei în materie, precum şi evoluţia
fenomenelor economico-sociale. Tematicile standard şi cele privind acţiunile de control complexe
sunt elaborate de Garda Financiarǎ Centralǎ şi ulterior, sunt comunicate la secţiile şi diviziile din
Centralǎ.

Şefii de divizie fac propuneri de formare a echipelor de control, stabilind şi condiţiile în care
urmeazǎ sǎ se desfǎşoare acţiunea de control. Comisarul general, comisarii şefi de secţie şi dupǎ
caz, adjuncţii acestora, sunt în mǎsurǎ sǎ aprobe echipele de control şi sǎ dispunǎ începerea
acestuia.

În cazul în care impune continuarea sau extinderea acţiunilor de verificare, operativǎ, la alţi
agenţi economici , comisarii au obligaţia de a raporta acest fapt şefilor ierarhici, urmând sǎ aducǎ la
îndeplinire ordinul comunicat deaceştia. Acţiunile de control programate se pot efectua la orice orǎ
din noapte sau din zi, iar la agenţii economici numai în zilele în care aceştia desfǎşoarǎ activitate.
Evidenţa repartizǎrii comisarilor pe unitǎţile economice din teritoriu se ţine pe baza unui document
numit „Evidenţa rǎspândirilor zilnice”.

26
 Trebuie precizat faptul cǎ nu se admite o împǎrţire prestabilitǎ a teritoriu de activitate pe
comisari, aceştia având obligaţia de a efectua verificǎri în orice zonǎ teritorialǎ aferentǎ secţiei.
Comisarul general sau dupǎ caz comisarii generali adjuncţi, pot efectua control pe întreg teritoriul
ţǎrii

Atât Garda Financiarǎ, cât şi secţiile teritoriale ale Gǎrzilor Financiare organizeazǎ periodic
documentarea şi informarea juridicǎ şi economicǎ a comisarilor din subordine, în ceea ce priveşte
reglementǎrile fiscale, financiar–contabile, vamale, normele şi regulile de comerţ, precum şi
preluarea unor aspecte cu grad de generalitate şi a unor puncte de vedere de specialitate.

În acest sens, se elaboreazǎ un program anual de instruire şi perfecţionare profesionalǎ,

defalcat pe trimestre, şi inclus în programul cadru, în baza cǎruia se stabileşte programul de
activitate. Lunar se programeazǎ în cadrul unei sedinţe de instruire o tematicǎ , care va fi realizatǎ
de un comisar cu funcţie de conducere şi care va viza prezentarea şi analizarea unor deficienţe din
activitatea colectivului şi mǎsurile de remediere a acestora, precum şi aspecte ce privesc
perfecţionarea şi eficientizarea activitǎţii de control, completarea bazei de date la nivelul secţiei prin
detalierea informaţiilor despre agenţii economici, analizarea în vederea diminuǎrii fenomenelor ce
rezultǎ din practicile curente ale agenţilor economici care conduc la fenomenul de evaziune fiscalǎ.

Tematicile vor cuprinde metode şi proceduri de control privind combaterea evaziunii fiscale,
speţe concrete de instrumentare a unor cazuri cât mai complexe,soluţii date de instanţele
administrative sau judecǎtoreşti, la contestaţiile dispuse la actele de control încheiate de Garda
Financiarǎ. În acest sens, se întocmeşte şi se aprobǎ de cǎtre şeful secţiei „Programul privind
instruirea şi perfecţionarea profesionalǎ a personalului”.

3.2.3 Efectuarea controlului exercitat de Garda Financiară

Activitatea de control financiar desfǎşurate de Garda Financiarǎ este realizatǎ de diviziile

operative de control cu sprijinul celorlalte compartimente funcţionale. Principalele atribuţii ale
diviziilor operative de control constau în organizarea şi efectuarea de control ordinare şi/sau
extraordinare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ale regulamentului propriu de
organizare şi funcţionare aprobat de ministrul finanţelor şi în funcţie de programul de verificǎri al
fiecǎrei dintre acestea.

Potrivit prevederilor art.15 al Legii nr.30/1991, "Garda Financiară exercită controlul

operativ şi inopinat în legătură cu:

a) aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea

oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor şi taxelor;
b) respectarea normelor de comerţ, urmărind să împiedice activităţile de contrabandă şi orice
procedee interzise de lege.
Garda Financiară indeplineşte orice alte atribuţii şi activităţi date în competenţă potrivit legii."

27
 Trebuie însă să mai amintim o situaţie pe care Regulamentul de funcţionare o menţionează
distinct. Este vorba despre controlul efectuat în porturi, aeroporturi, puncte de control vamal pentru
trecerea frontierei şi asupra mijloacelor de transport.

În aceste situaţii limitativ enumerate, controlul "se poate executa la orice oră din zi sau din
noapte şi în orice situaţie s-ar găsi produsele; la agenţii economici şi comerciali, în depozite sau la
producători, controlul se face pe cât posibil în zilele lucrătoare când aceştia sunt în activitate,
ţinându-se seama de dispoziţiile legale în vigoare ”12.

În cadrul acţiunilor de control, comisarii pot folosi „Procese-verbale de costatare şi sancţionare a

contravenţiilor”, „Foi de vǎrsǎmânt”, imprimate cu regim special, precum şi sigilii consumabile.

Controlul exercitat prin Garda Financiarǎ are ca principale caracteristici, urmǎtoarele:

 declararea acţiunii de verificare se face ca urmare a planurilor şi programelor tematice, a

sesizǎrilor, a rapoartelor, a informaţiilor, a solicitǎrilor din partea organelor abilitate etc;
 acţiunile de control se pot desfǎşura în funcţie de locul unde se aflǎ sursa impozabilǎ,
respectiv, la sediul agentului economic, la orice punct de lucru al acestuia;
 controlul obiectivelor specifice pentru care s-a declanşat acţiunea se va executa prin
verificǎri ale documentelor justificative şi ale registrelor contabile, ale stocurilor faptice şi
scriptice, încrucişate, supravegherea obiectivelor, percheziţii şi prin oricare alte procedee
permise de lege;
 pentru a corecta fundamentarea constatǎrilor înscrise în actele de control, în desfǎşurarea
verificǎrilor vor fi examinate documente primare, de gestiune, justificative, contabile,
dconturi fiscale etc.

În toate acţiunile de control întreprinse de comisari, se va urmǎri respectarea caracterului

operativ şi inopinat al verificǎrii. De asemenea, aparatul Gǎrzii Financiare nu va fi antrenat în
acţiuni de control fiscal curent, de natura celui executat periodic la contribuabili de cǎtre organele
fiscale, exceptând acţiunile desfăşurate în acest sens din ordinul Ministrului Finanţelor Publice 13.

3.3 METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR PRIN GARDA

FINANCIARĂ

Activitatea de control financiar exercitatǎ de Garda Financiarǎ se efectueazǎ în:

12
Art.23 din Regulamentul de funcționare a Gărzii Financiare
13
Mihăescu, Sorin v., Controlul financiar-bancar, Ediția a II-a, revăzută, Ed. Universității ”A.I.Cuza”, Iași, 2008,
pg.128
28
  domeniul combaterii actelor și faptelor de evaziune fiscalǎ;
 domeniul raporturilor comeciale;
 domeniul prestărilor de servicii și alte activităși producătoare de venituri.

3.3.1 Obiectivele controlului Gărzii Financiare în domeniul combaterii actelor şi faptelor de

evaziune fiscală
Conform prevederilor legale, în vederea realizării atributțiilor sale privind combaterea
actelor și faptelor de evaziune și fraudă fiscală, Garda Financiară efectuează controlul operativ și
inopinat cu privire la:
 respectarea actelor normative în scopul prevenirii descoperirii şi combaterii oricǎror fapte şi acte
interzise de lege;
 respectarea normelor de comerţ urmǎrind prevederea, depistarea şi înlǎturarea operaţiunilor ilicite;
 modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor, în toate locurile şi spaţiile în
care se desfǎşoarǎ activitatea agenţilor economici;
 participarea, colaborarea cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate la
acţiuni de depistare şi combatere a activitǎţilor ilicite care genereazǎ fenomene de evaziune şi fraudǎ
fiscalǎ.
Totodată, în scopul realizării obiectivelor sale, Garda Financiară cooperează cu instituții cu
atribuții de control din țară, precum și cu organe similare din alte state din cadrul UE, în vederea
combaterii fraudei în domeniul fondurilor comunitare.
Ținând cont de faptul că sistemul organizatoric al Grzii Financiare este caracterizat de
mobilitate, permițând acțiuni rapide de control inopinat, prin modificarea Codului de procedură
fiscală, instituția a devenit singurul organ de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care
este abilitaă să execute constatări și alte verificări la solicitarea organelor de urmărire penală,
documentele rezultate având caracter de elemente probatorii ăn cazurile de evaziune fiscală
instrumentate de Parchete. De asemenea, precizăm că atribuțiile Gărzii Financiare nu se suprapun
cu cele ale celorlalte structuri ale ANAF sau ale altor instituții de control din România.

3.3.2 Obiectivele controlului Gărzii Financiare în domeniul raporturilor comerciale

În acest domeniu, controlul Gǎrzii Financiare are în vedere respectarea legalitǎţii şi protejarea
intereselor consumatorilor, generate de totalitatea actelor şi faptelor de comerţ.

o Prețurile, cotele de adaos și comisioanele

În ce priveşte preţurile, cotele de adaos şi comisioanele practicate în domeniul comerţului,

comisarii Gǎrzii Financiare verificǎ printre altele:
29
  nedeclararea de cǎtre agentul economic, la organele fiscale înainte de modificǎrile a
adaosului comercial şi a cotelor de comision;
 omisiunea întocmirii şi afişǎrii în unitate, la locurile de desfacere sau servire, a preţurilor şi a
tarifelor practicate, a categoriilor de calitate, a produselor sau serviciilor, ori acolo unde e
cazul;
 depășirea de către agenții economici cu capital de stat a nivelelor maxime de prețuri la
vânzarea cu ridicata sau de tarife stabilite prin Hotărâri ale Guvernului sau avizate de
Consiliul Concurenței;
 depǎşirea adaosurilor maxime stabilite prin Hotǎrâri ale Guvernului, la formarea preţurilor
de vânzare cu amǎnuntul, indiferent de numǎrul verigilor prin care circulǎ mǎrfurile, precum
şi depǎşirea adaosului comercial şi a celor de comision stabilite şi declarate la organele
fiscale;
 practicarea de către persoanele fizice din unităţile economice a unor preţuri cu ridicata şi
tarife peste nivelul negociat, precum şi a unor preţuri mai mari decât cele care rezultă din
aplicarea adaosurilor.

o Controlul respectării calității și termenului de valabilitate a produselor

În domeniul respectǎrii calitǎţii şi termenului de valabilitate a produselor, se urmǎresc în

principal, urmǎtoarele obiective:

- dacǎ agentul economic comercializeazǎ produse care au standarde obligatorii referitoare la

protecţia vieţii, sǎnǎtǎţii, securitǎţii consumatorilor, fǎrǎ ca acestea sǎ fie certificate conform actelor
normative în vigoare;

- dacǎ agentul economic comercializeazǎ produse sau servicii fǎrǎ elemente de identificare ;
- dacă agentul economic prezintă prin publicitate- în cataloage, prospecte, prin mass-media-
valorile adevărate ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile;
- dacă agentul economic comercializează produse la care s-au constatat abateri de la
caracteristicile tehnico- calitative prescrise.
o Controlul Gărzii Financiare în alimentația publică și cazare

În acest domeniu, principalele obiective de control urmăresc clasificarea pe categorii de

încadrare a unităților comerciale și existența autorizațiilor de funcționare, fiind vizate următoarele
aspecte:

- dacă clasificarea a fost solicitată de agentul economic, la darea în folosință a fiecărei unități,

30
 iar pentru cele existente (la data intrării în vigoare a hotărârii nr. 223/1992), în termen de
maxim 30 de zile;
- dacă s-a solicitat (în același timp) un nou act de astestare în cazul modificării criteriilor;
- dacă actul de atestare este afișat la loc vizibil, iar însemnele de clasificare sunt înscrise pe
firme și embleme atât în interiorul, cât și în exteriorul unității;
- dacă agentul economic și-a început activitatea înainte de obținerea sentinței judecătorești
definitive de constituire a societății comerciale sau înainte de obținerea certficatului de
înmatriculare la Registrul Comerțului;
- dacă agentul economic efectuează alte activități atât cele înscrise în obiectul de activitate
înainte de înregistrearea cererii la Registrul Comerțului;
- dacă agentul economic are autorizație în cazul societăților ce funcționează ca reprezentanțe
ale societăților comerciale și organizațiilor economice străine
o Controlul reglementării tehnicei-operative

În acest caz, controlul exercitat de Garda Financiară urmărește:

• dacă se întocmesc documente specifice la eliberarea din magazine a produselor ce nu

suferă prelucrare, precum și pentru materiile prime necesare obținerii produselor culinare;
• dacă sunt înregistrate toate încasările din vânzări sau prestarea de servicii (respectiv,
se utilizează documente specifice, cu regim special, care să permită controlul privind
înregistrarea tuturor veniturilor);
• dacă se întocmesc și se eliberează către clienți documente specifice privind încasarea
contravalorii serviciului prestat;
• dacă cazarea clienților este operată în registrul ținut la recepție, la predarea cheilor
și există în acest fel concordanța între ocuparea camerelor și registrul de evidență al cazărilor;
• dacă în registrul de evidență al cazărilor sunt operate și celelalte servicii prestate
clienților (conform obiectului de activitate autorizat) și dacă se emit documente la îacasarea
contravalorii acestora;
În domeniul folosirii aparatelor de marcat electronice și al balanțelor cu afișaj
electronic, se urmăresc următoarele obiective:

 utilizarea de către agenții economici a aparatelor de marcat electronice cu

emiterea de bon pentru client (pentru vânzări de bunuri și prestări de servicii către populație,
inclusiv schimburi valutare) ;

31
  dacă monetarul constatat în casieria societății (sau locul desfacerii produselor
sau prestărilor de servicii) corespund cu totalul registrului de casă emis de aparatele electronice;
 dacă în cazul defectării aparatelor de marcat se emit bonuri de mână pe
formularele tipizate către clienți, iar toate tranzacțiile se notează într-un registru de casă de
mână, cu pagini numerotate, fără ștersuri sau spații neutilizate;
 dacă agenții economici cu activitate de comerț, care efectuează vânzări cu
amănuntul a produselor prin cântărire au și utilizează balanțe electronice care afițează
simultan : masa cântărită, prețul unitar și suma totală de plată.
Agenții economici care nu se dotează cu balanțe electronice își pot vinde produsele numai
preambalate și sigilate cu înscrierea masei nete, a prețului unitar și valori totale, situații în care se
verifică:

• dacă distribuitorii de aparate de marcat au opținut în prealabil avizul de

conformitate cu ceințele impuse de lege, dat de organul desemnat de Ministerul Comerțului,
Ministerul Turismului și Ministerul de Interne;
• dacă utilizatorii de astfel de aparate eliberează la fiecare aparat vândut o
copie după avizul menționat mai sus;
• dacă agenții economici deținători de balanțe electronice au declarat aceste
aparate la organele teritoriale ale Biroului Român de Metrologie legală și dacă au solicitat
verificarea periodică conform normelor.

3.4 Obiectivele controlului Gărzii financiare în domeniul prestărilor de servicii și alte

activități producătoare de venituri

o Controlul în domeniul transporturilor de mărfuri și persoane

Aceste obiective vizeazǎ în principal domeniul transporturilor de mǎrfuri şi persoane;

Obiectivele de control ce sunt urmǎrite de cǎtre comisarii Gărzii Financiare sunt :

- dacă agenţii economici autorizaţi să efectueze activitatea de taximetrie au înscris pe

autoturism inscripţia „TAXI” şi dacă au montat aparate de taxat;

- dacă aparatul de taxat este omologat de Inspecţia Metrodologică de Stat;

- dacă la efectuarea transportului se pune în funcţiune aparatul cu respectare de tariful
zi – noapte;
- dacă sigiliile aplicate de organele de specialitate pe aparatele de taxat sunt intacte;

32
 - dacă prestatorul poate face dovada citirii aparatului de taxat de către organele fiscale
în vederea impozitării.
Agenţii economici deţinători de autovehicole care au ca obiect de activitate transportul
internaţional de persoane şi de marfă, transportul interjudeţean şi judeţean de persoane şi transportul
intern de mărfuri agabaritice şi periculoase, pot desfăşura această activitate numai pe baza de licenţă
şi de execuţie.

Prin licenţă de transport se înţelege actul prin care se atestă capacitatea agentului economic
de a efectua în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum şi acordurile internaţionale, transporturi
în condiţii de siguranţă. Licenţa de execuţie reprezintă actul prin care agentul economic obţine drept
de efectuare a transportului pentru care se angajează să respecte prevederile caietelor de sarcini
pentru transportul anumitor categorii de mărfuri cu gabarit mare şi periculoase. Licenţele trebuie să
cuprindă categoriile transporturilor pe care agentul economic este abilitat să-l organizeze şi să-l
execute.

În acest domeniu, obiectivele principale de control executat de Garda Financiară sunt:

- dacă şoferul are la bordul autovehicului următoarele documente: foaie de parcurs,

scrisoare de transport, documente de însoţire a mărfurilor, licenţă de transport sau licenţă de
execuţie, caietul de sarcini;
- lista pasagerilor întocmită şi parafată de beneficiar (în cazul transporturilor de
călători).
o Controlul pe piața caselor și ghișeelor de schimb valutar

Piaţa caselor şi ghişeelor de schimb valutar rezervată tranzacţiilor desfăşurate cu persoanele

fizice este supusă verificării Gărzii Financiare care urmăreşte14:

- existenţa autorizaţiei de funcţionare eliberată de B.N.R., pentru casele de schimb

valutar, constituite ca persoane juridice inclusiv pentru fiecare punct deschis aparţinând acestora;
- afişarea la loc vizibil, la începutul programului de lucru şi pentru toată durata zilei de
lucru, a cursurilor de vânzare şi a celor de cumpărare pentru toate valutele şi C.E.C.- urile de
călătorie negociate;
- dacǎ serviciile turistice specifice încasate de casele de schimb valutar sunt prevǎzute
expres în autorizaţia de funcţionare;
- dacǎ toate punctele aparţinând aceleaşi case de schimb valutar practiǎ aceleaşi
niveluri ale cursurilor de vânzare şi cumpǎrare autorizate din România sau din casieriile
caselor(punctelor) de schimb valutar şi dacǎ ceste disponibilitǎţi sunt utilizate numai pentru
operaţiuni proprii curente;

14
Mihăescu, Sorin, V., Controlul financiar-bancar, Ed.Universității ”A.I.Cuza”Iași, 2009
33
 - dacǎ cumparǎturile de valutǎ efectuate la casele de schimb valutar de la bǎncile
comerciale nu depǎşesc limita de 15% din volumul vânzǎrilor de valutǎ efectuate cǎtre populaţie în
ultimile 5 zile de activiate a casei de schimb valutar;
Privind activitatea la verificarea modului de aplicare şi respectarea a prevederilor legale de
cǎtre societǎţilor comerciale din domeniul jocurilor de noroc se urmǎresc, în principal, urmǎtoarele
obiective:

 dacǎ persoanele fizice sau juridice care desfǎşoarǎ activitǎţi în domeniul jocurilor de
noroc, sunt autorizate legal de consiile locale, orgabele judecǎtoreşti sau alte organe abilitate de
lege;
 se urmǎreşte dacǎ tipurile, formele sau sistemele de jocuri de noroc organizate şi
desfǎşurate sunt autorizate de lege pe teritoriul Româaniei şi nu contravin bunurilor moravuri;
 persoanele fizice sau juridice, legal constituite şi autorizate, trebuie sǎ desfǎşoare
numai acele tipuri, forme sau sisteme de jocuri prevǎzute în licenţele sau autorizaţiile eliberate în
acest scop.
o Controlul în domeniul activităților distractive

În domeniul activităţilor distractive, din discoteci şi videoteci, precum închirierea de casete

video şi audio, se verifică:

- existenţa autorizaţiei de funcţionare eliberată de Direcţia Reţelei Cinematografice şi

Difuzării Filmelor, Compartimentul „Autorizarea Iniţiativei particulare în cinematografe”, pentru
persoane fizice şi persoane juridice, altele decât unităţile din subordinea Centrului Naţional al
Cinematografiei, care au ca obiect de activitate prezentarea publică a filmelor cinematografice
înregistrate pe bandă video şi închirierea de casete video;
- concordanţa între activitatea practicată şi autorizaţia de funcţionare;
- respectarea locului de desfăşurare a activităţii autorizate;
- existenţa la persoane fizice sau persoane juridice, autorizate să prezinte spectacole
video sau să închirieze videocasete conţinând filme cinematografice,a contractului de licenţă sau alt
act doveditor prin care aceasta probează că a obţinut dreptul de pe teritoriul României a filmelor din
producţia altor ţări,împreună cu distribuitorii străini sau cu Direcţia Reţelei Cinematografice a
Difuzării Filmelor;
- nedeclararea spectacolelor au prezentarea de declaraţii incomplete sau nesincere;
- folosirea de bilete neavizate de organele fiscale,precum si neeliberarea de bilete
pentru toate sumele încasate de la spectatori;

34
 - neafișarea în unitate la casele de vânzare a biletelor și la locurile de desfășurare a
activităților de inchiriere a casetelor video și tarifelor și prețurilor;
- încălcarea reglementărilor în vigoare cu privire la tipărirea, înregistrarea, evidența și
gestionarea biletelor de intrare la spectacole.

IV. Studiu de caz

Controlul financiar de stat în Italia comparativ cu cel din România

În Italia, Garda Financiară (Guarda di Finanza) este un organ de poliţie economico –

financiară cu competenţe generale, misiunea ei fundamentală fiind de a garanta ca orice cetăţean să
participe la „menţinerea statului” în baza propriei şi efectivei capacităţi contributive. În acest scop,
sunt desfăşurate multiple activităţi de control fiscal (total sau parţial), fie din iniţiativă proprie, fie
prin aplicarea criteriilor stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Organele aflate la dispoziţia Gărzii financiare pentru rezolvarea sarcinilor instituţionale sunt
determinate precis în 66.256 unităţi (persoane), repartizate astfel: 3.226 ofiţeri; 23.450 subofiţeri;
13.500 administratori; 26.080 agenţi vamali.

Garda financiară, prin tradiţia şi vocaţia sa, cât şi prin atitudinile sale în contexte operative
în sectoarele economico-financiare, are un rol central şi primar în sistemul de controale naţionale
menite să asigure o tutelă eficientă a intereselor Uniunii Europene, desfăşurând constante şi incisive
acţiuni de prevenire, constantare şi reprimare a fraudelor comunitare.

În 2009, numărul controalelor în Italia a fost de 76.943. Nivelul de evaziune în Italia a

crescut cu o medie de 15% faţă de 2008. În prima jumătate a anului 2009, numărul de facturi false
descoperite şi raportate către autorităţi s-au dublat comparativ cu 2008 cu evaziune de TVA în
valoare de 1,5 miliarde de euro. Politia financiara a crescut numarul controalelor sale in ultimii doi
ani cu 35%.

Acţiunile de control întreprinse în cursul anului 2009 s-au concretizat în întocmirea unui
numar de 185.559 acte de control, fiind aplicate sancţiuni contravenţionale în sumă de 239.451 mii
lei (din care, în timpul verificărilor, au fost încasaţi operativ 137.433 mii lei). Măsurile conexe

35
contravenţiilor aplicate au fost concretizate în confiscarea de bunuri şi sume de bani, constatate fara
provenienta legala, in valoare totala de 134.591 mii lei.

Bibliografie

• Mircea Boulescu, Marcel Ghita - Control financiar 2004

36
• Stancu Ioan- "Finante" - Editura Economica, 1997

• Boulescu Mircea, Mares Valericã, Ghitã Marcel, Controlul fiscal si auditul

financiar fiscal, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003.

• Popeangã Petre, Popeangã Gabriel, Control financiar si fiscal, Editura

CECCAR, Bucuresti, 2004.

• Mihaescu Sorin "Controlul Fiscal" - Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2002

• Botea, I., Organizarea pe baze noi a controlului fiscal, „Revista de Finanţe-

Credit-Contabilitate“, nr. 11-12/1996

• Luminita Ionescu, Metodologia privind controlul impozitelor pe dividende,

Revista “Controlul economic financiar”, nr 11/2002

• Botea Ion, Metode şi tehnici fiscale, Editura Someşul , Satu Mare, 1998

• Dr. Petre Popeangă, Dr. Gabriel Popeangă, Control financiar şi fiscal, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2004

• Ion Florea, Ionela-Corina Macovei, Radu Florea, Control economic, financiar

şi gestionar, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007

• Ionel Bostan, Control fiscal, Editura Polirom, Iaşi, 2003

• Mircea Boulescu, Fuat Cadâr, Sistemul de control financiar-fiscal şi de audit

din România, Editura Economică, Bucureşti, 2005

• Sorin V. Mihăescu, Control financiar-bancar, Editura Universităţii

„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2008

• Sorin V. Mihâescu, Control financiar în firme, banci, instituţii, Editura

Sedcom Libris, Iaşi, 2007
37
• www.gardafinanciara.ro

• www.mfinante.ro

• www.legex.ro

• www.anaf.ro

38