UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Eficientizarea controlului fiscal în Republica Moldova

Lucru individual

Conducător științific:
dr.conf.univer.

Chișinău-2019

CUPRINS
1
 Pag.

Introducere.........................................................................................................................3

1.1 Conceptul de controlul fiscal. Rolul și funcțiilelor.

..............................................5
1.2 Principiile de controlul
fiscal..................................................................................8

1.3.Forme și metode de controlul fiscal......................................................................10

2. 1.Etapele de realizare acontrolului fiscal................................................................14

Concluzii.........................................................................................................................20

Bibliografie

Anexe

2
 Introducere
Actualitatea și imprortanța temei abordate. Începuturile organizării fiscale din
țaranoastră se găsește în perioada unirii administrativ-politice. Odată cu implimitare primelor
reformele fiscale s-au desființat vechile impozite , propunîndu-se altele de tip nou, unele dintre
acestea având incidențe și astăzi. Cei mai cunoscuți controlori, la începuturile fiscalității s-au
numit pârcălabi, iar menirea lor era, mai ales urmărirea și încasarea prelevărilor obligatorii.
Statul, indiferent de forma sa organizare, și-a creat întodeauna un sistem de control ale cărui
principale obiective au vizat, în cele mai multe cazuri, activitatea de urmărire și de realizare a
obligațiilor financiare ale cetățenilor fața de instituțiile reale.

Indeferent de forma de organizare, statul și-a creat întodeauna un sistem de control, având
drept principale obiective urmărirea modului de realizarea aobligațiilor fiscale ale
contribuabililor persoane fizice și persoane juridice. Prin control, indiferent de natura acestuia se
urmărește respectarea legislației pieței. Aceste cunoștințe pot fi dobândite prin intermediul
controlului, ca formă de cunoaștere, ca funcție a conducerii.

Necesitatea controlului fiscal decurge din nevoia de a verifica , supraveghea și lua măsuri
de corecție privind constatarea,așezarea și încasarea impozitelor și taxelor cuvenite statului
pentru a-și acoperi nevoile publice. Acest control se constituie ca un instrument la îndemâna
puterii publice din veniturile fiscale, de a constata și de a înlătura omisiunile , subievaluările sau
eroile de impozitare. Controlul fiscal este organizat în cadrul și de către Ministerul Finanțelor
care are organe fiscale teritoriale și locale.

Misiunea principală a oricărei administrații fiscale este de a colecta suma corectă a

impozitelor și taxelor și a altor contribuții datorate de contribuabili bugetului public, cu minim de
costuri atât pentru administrație , cât și pentru contribuabil. Administrația fiscală este cea care
trebuie să asigure aplicarea și respectarea legislației financiar-fiscale de către contribuabili. În
acest context controlul poate definit și ca o funcție a administrației fiscale.

Cercetările privind controlul fiscal au fost abordate în diverse studii, atît pe nivel
națiomal, cît și international.

Scopul cercetării: definirea rolului, analiza și eficientizarea controlului fiscal în

Repubilca Moldova.

În conformitate scopul propus sunt formulate următoarele sarcini:

- Studierea abordării teoretice controlului fiscal și specificul lor;

-Analiza tehnicilor și metodilor de controlul fiscal în Republica Moldova;

3
 - Conturarea problemei eficientizării controlului fiscal în Republica Moldova .

Obiectivul de studiu îl reprezintă controlul fiscal sub aspectul teoretico-

metodologic și practic , în baza exemplului Republicii Moldova.

Referatul a fost elaborat utilizând următoarele metode de cercetare științifică:

metoda observației, inducției și deducției, analiza logică și sinteza, analogia și comparația,
gruparea, selectarea.

Cuvintele cheie: control fiscal,control financiar, .

4
 1.1.Conceptul de controlul fiscal. Rolul și funcțiilelor.

Primele maturii ale existenței structurilor de control ale statului, în spațiul carpato-
danubino-pontic, datează din secolul al XIV-lea . Statele romănești nou inființate dispuneau de
structuri de control fiscal formate de slujbași al cărora principal rol era să asigure stângerea
birurilor și a dijmelor de la populație. Situația a capătat accente deosibite după instaurarea
dominanței otomane, ca urmare a instruirii de către acesta a unui apasator și întrobitor regim
fiscal constituit, în principal , din obligația de plata a haraciului impus Principetelor Românești.

În vederea satisfacerii exigențelor mereu spontane ale Portii Otomane, atât a celor
materiale cât mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Românești au fost constrânși
să instituie o foarte puternica structura de urmărire și control a incasării, de la populație, a
acestora.

Dezvoltarea statului a fost însoțită, odată cu dezvoltarea structurii sale, de perfecționarea

aparatului de strângere a banilor inființat pe lângă curtiile domnești.

Necesitățiile controlului fiscal în viziunea lui N. Ceușescu: controlul economic financiar

este determinat de acțiunii legii acumulării socialiste care reclamă cunoașterea formării, precom
și a proporțiilor dintre fondul de dezvoltare economico-socialî și fondul de consum.

Controlul economic financiar va fi necesar atâta timp cât va exista producția mărfuri și va
acționa legea valorii. Acțiunea legii valorii este cunoscută și folosită în mod conștient de către
stat la eleaborarea planului național unic și a planurilor financiare, la stabilirea prețurilor
marfurilor, a tarifilor serviciilor etc. Legea valorii este, de asemenea , folosită de către stat
pentru: organizarea producției, simularea materială,întărirea gestiunii economice, reducerea
cheltuelilor de producție și creșterea rentabilității.

Organizarea în interesul întregului popor a unei sever control și a unei cât mai bine
evidențe asupra producției și a distribuiriivenitului național prezintă una din condițiile cele
mainimportante ale conducerii economiei naționale. Controlul constituie în atribut esențial, o
componenta a funcției economico-organizatorice și a celei cultural-educative a ststului.Economia
nu poate fi organizată și condusă fără executarea unui control sistimatic din partea statului.

Controlul este necesar și pentru că el contribuie la:educarea cetățenească a maselor,

dezvoltarea simțului gospodăresc, lichidarea nepasării fața de avutul onștesc și la descoperirea
furturilor și a delapidarilor din avutul poporului, întărirea ordinii și disciplinei.

5
 Indiferent de forma de organizare , statul și-a creat întodeauna un sistem de control,
având drept principale obiective urmărirea modului de realizarea a obligațiilor fiscale ale
contribuabililor persoane fizice și persoane juridice.

Prin control, indeferent de natura acestuia se urmărește respectarea legislației în domeniul

respectiv.

Astfel, trebuie cunoscute condițiile economice și financiare în care se desfășoară

activitatea agențiilor economici, în strînsă relație cu cerințele și legislațile pieței.

Aceste cunoștințe pot fi dobândite prin intermediul controlului, ca forma de cunoaștere,

ca funcție a conducerii.

Controlul „este un factor care contribuie la menținerea activității în situația normală , la

soluționarea cu intelegență și competență a problemelor privind dezvoltarea și modernizarea
economică, în condiții de efeciență reală.”

Deosebim următoarele forme de control: controlul tehnic, controlul economic, controlul

financiar,controlul calității, controlul prtecției muncii ,controlul comercial, controlul juridic etc.

Modul cum se gestioneazp și se administrează patrimoniul agenției economici, care sunt

rezultatele activității economico-sociale întră în sfera de acțiune a controlului financiar.

Controlul financiar se prezintă sub două forme:

- Controlul financiar propriu al instituțiilor publice și agenții

economice ,care urmărește să prevină și să constate eventualele abateri de la dispozițiile
legale în vigoare, cu privire la gestionarea mijloacelor materiale și bănești . Acest tip de
control se organizează sub forma controlului financiar preventiv și a controlului financiar
de gestiune.
- Control financiar de stat exercitat de Ministerul Finanțelor Publice, care
presupune ”controlul administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor
centrale și locale ale administrației de stat precum și ale instituțiilor de stat, ale
respectăriireglementărilor financiare-contabile în activitatea desfășurată de către regii
autonome, societății comerciale și alți agenții economici în legătură cu întreprinderea
obligațiilor fața de stat”.

Organizarea controlului fiscl în țara noastră se realizează conform Codului Fiscal.

6
 Controlul fiscal reprezintă „verificare a corectitudinii cucare contribuabilul execută
obligația fiscală și alte obligații prevăzute de legislația fiscală, inclusiv verificare a altor persoane
sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode , forme și operațiuni.”

În vedere exercitării oricărei forme de control trebuie să existe un cadru organizatoric

precis și de substanța, un sistem legislativ-normativ clar și concis, care să cuprindă în principal:

1. Obiectul controlului îl constituie examinarea modului în care se

realizează programul fixat anticipat, precum și a modului cum se respectă principiile
stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficiențele, pentru a le
remedia și evita în viitor.
2. Rolul funcțiilor specifice controlului constă în menținirea direcțiilor de
acțiune în limitele unor parametrii bine stabiliți, în dipistarea factorilor care perturbă sau
accelerează desfășurarea unei activități, în vederea promovării celor care au efecte
pozetive asupra efecienței tuturoractivităților.
3. Pot fi considerate principalele funcții de controlului următoarele:
- Funcția preventivă. Prin această funcție se urmărește prevenirea acelor
abateri față de cadrul prestabilit înainte ca acestea să apară și să perturbe desfășurarea
normală a activităților.
- Funcția de cunoaștere și evaluare. Aceasta funcție presupune obținirea de
informații referitoare la modul de desfășurare a activitățiilor, la modul de desfășurare a
activitățiilor, la modul cum sunt adoptate deciziile, în condițiile respectării cadrului de
legalitate. De asemenea, prin intermediul acestei funcției se urmărește și evaluarea
rezultatelor obținute la sfîrșitul unei perioade , putându-se realiza comparații cu
rezultatele obținute într-o altă perioadă sau cu obiectivele și sarcinile stabilite inițial, toate
aspecte, indicând unde este nevoie să se intervină pentru redresarea sau soluționarea
anumitor probleme.
- Funcția de perfecționare. Controlul nu trebuie să se rezume doar la
constatare și informare, ci trebuie să contribuie în permanență la perfecționare, respectiv
la înlăturarea deficiențelor și generalizarea aspectelor pozitive.
- Funcția de sctimulare. Această funcție are în vedere stimularea tuturor
participanțiilor la realizareaz procesului de management, pentru depășirea situațiilor
nefavorabile și promovarea aspectelor pozitive.

7
 1.2.Principiile de controlul fiscal

1. Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă
legislația fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.
2. Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal și/sau de un alt organ cu atribuții de
administrarea fiscală, în limitele competenței acestuia , la fața locului și/sau la oficiul
acestora.[2,p.176]
3. Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode și operațiuni de
organizare și desfășurare a controlului, precum și de valorificare a rezultatelor lui.
Controlul fiscal în fața locului și/sau la oficiul organului poate fi organizat și efectuat
prin următoarele metode de operațiuni: verificarea faptică, verificarea documentară,
verificarea totală, verificarea parțială, verificarea tematică, verificarea operativă,verificare
prin contrapunere. Metodele și operațiunele concrete utilizate în organizarea controlului
fiscal sânt determinate în instituțiile cu caracter intern ale Inspectaratului Fiscal Principal de
Stat.
4.Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce
depășește termenele de prescripție, stabilite la art.264, pentru determinarea obligațiuniei
fiscale.
5.În cadrul controlului fiscal la fața locului și/sau la oficiu organele ce efectuează
controlul fiscal sânt în drept să solicite de la alte persoane orice informații și documente
privind relațiile lor cu contribuabilul respectiv.
6.Organele cu atribuții de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în
cazul în care rezultatele controlului fiscal exercită anterior sânt neconcludente, incomplete
sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanțe ce atestă existența unor
semne de încălcare fiscală și, prin urmare, se impune un nou control.
7.Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestațiilor
impotriva deciziei organului fiscal sau acțiunii funcționarului fiscal.
8.Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la fața locului asupra unora și
acelorași impozite și taxe pentru o perioada fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu
excepția cazurilor când efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau
lichidarea contribuabilului, ține de inspectarea activității organului fiscal de către organul
ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea
controlului, a unor semne de încălcare fiscale, când acesta este o verificare prin contrapunere,
când controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept, cînd necesitatea a apărut în
urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislației fiscale sau în urma examinării

8
contenstației. Drept temei pentru efectuarea controlului fiscal repetat la fața locului, în
legătură cu inspectarea activității organului fiscal de către organului ierarhic superior, poate
servi numai decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerințelor prezentului articol.
9.Controlul fiscalse efectuează în orele de program ale organului care exercită
controlul fiscal și/sau cele ale contribuabilului.[2,p.177]

9
 1.3.Forme și metodele ale controlului fiscal

Cu ocazia oricărei forme de control fiscal intreprinse de organul de control se pot

obține informații utile în vederea organizării si desfășurării cât mai eficiente a controalelor
următoare.

Controlul fiscal indiferent de cine este realizat, presupune respectarea unor reguli
unitare de acțiune și adoptare a unor procedee , tehnici, modalități și instrumente de control
specifice,care raman în general valabile.

În functie de criteriile care sunt puse la baza analizei formelor de control

fiscal,se pot delimita următoarele clasificari ale controlului fiscal:

a) Din punct de vedere al aprofundarii cunoașterii realității fiscale se disting:

-controlul fiscal documentar - care constă în examinarea elementelor

componente ale dosarului contribuabilului.Acest dosar poate să conțină erori sau anomalii care
să justifice , în anumite cazuri , inceperea unui control exterior.Controlul cheltuielilor permit să
se stabilească dacă sumele deduse se încadreaza în prevederile legii și dacă actele justificative
sunt conform cerintelor impuse acestora.

-controlul fiscal efectiv, la domiciliul/sediul contribuabilului, care presupune

deplasarea la contribuabil pentru a se obtine informații suplimentare necesare.

În cadrul acestei forme de control se disting trei proceduri:

1) verificări contabile la societăți comerciale, profesiuni libere, etc.;

2) controlul încrucișat al situației fiscale personale care vizeaza verificarea

aprofundata a situatiei fiscale a tuturor contribuabililor cu referire la totalitatea veniturilor,
telul acestor verificari este stabilirea existenței concordanței între veniturile declarate și
realitatea constatată;

3) percheziția sau dreptul de a face vizita la domiciliu este o procedura excepțională

pusa în aplicare, în general, în cazul de infracțiuni grave.

b) În funcție de de sfera de cuprindere a impozitelor și taxelor , controlul fiscal

poate fi:

10
 -general, în cazul în care sunt cuprinse în verificare totalitatea impozitelor și taxelor
datorate de un contribuabil. Acest control este considerat normal și se realizează la sediul
platitorului, având drept scop controlul tuturor aspectelor privind aplicarea, de catre contribuabil
a legilor și reglementarilor fiscale pe o perioada cât mai îndelungată de timp,de regulă de la
ultimul control fiscal până la zi;

-partial, când verificarea vizeaza numai o parte din impozitele și taxele la care este
supus contribuabilul;

c) Din punct de vedere al gradului de extindere al verificarilor asupra

operațiunilor impozabile ,se disting următoarele forme de control fiscal :

- total , când sunt verificate toate operațiunile , documentele , probele care stau la
baza stabilirii cuantumului unui impozit sau taxa ori a tuturor impozitelor plătite de un agent
economic; aceasta forma de control permite depistarea dacă este cazul a evaziunii fiscale
deoarece presupune efectuarea unui examen complet al tuturor aspectelor activtății desfasurate
de unul sau mai multi agenți economici luand în considerare documentele de interes.

- Selectiv (prin sondaj), dacă verificarile sunt parțiale în ceea ce priveste

operațiunile, documentele, perioada, etc., referitoare numai la un anumit impozit sau taxa ;

d) În funcție de scopul urmărit , controlul fiscal poate fi:

- informativ are drept scop intenția administrației de a informa agentii economici în

legătura cu drepturile și obligațiile de natura fiscala;

- de rutina ,urmărește menținerea legaturi cu contribuabilul și urmărirea modului în

care acesta îsi respectă obligațiile fiscale . Scopul principal al acestei forme de control este de a
compara evidentele primare și contabile cu datele din declarațiile și deconturile depuse de
contribuabil în vederea verificării corectitudinii sumelor platite, precum și verificarea modului de
respectare a termenelor legale de plata;

- propriu-zis (de fond), are drept scop urmarirea prevenirii și combateri cazurilor de
sustragere de la stabilirea și plata impozitelor prin orice mijloace de catre oricare din
contribuabili;[1]

e) În functie de momentul controlului fiscal fața de depunerea declarațiilor fiscale,

de efectuarea plății, acesta poate fi:
11
 -a-priori, care cuprinde mijloacele și procedurile folosite pentru o mai buna informare și
colaborare între contribuabil și administrație ;

-aposteriori, care urmăreste verificarea sincerități fiscale , de conturilor etc.,utilizând

metode și proceduri de control mai mult sau mai puțin sofisticate pentru analiza situației fiscale a
contribuabilului .

De cele mai multe ori aceste forme de control nu se exclud reciproc , ci pot și sunt
complementare, aceasta compementaritate asigurând cresterea eficientei activitații de control.

Procedeele specifice de realizare a controlului fiscal sunt:

1) Controlul operativ si înopinant care se desfășoară în orice loc unde se derulează

operațiuni și se ntocmesc documente , ce au ca efect nașterea unor obligații fiscale .
Acest procedeu presupune o îmbinare a mai multor forme de control și nu poate fi integrată unui
program de control stabilit anticipat . Un asemenea control îmbracă de fapt , forma unei anchete
și presupune mai întâi o activitate pregătitoare ; supravegherea, culegerea de date și documente ,
și alegerea momentului pentru declansarea controlului .

2) Controlul reciproc și încrucișat presupune o cercetare atentă și complexă privind

confruntarea datelor și informațiilor furnizate sau culese de la clienti , furnizori ,organe vamale,
diverse instituții , persoane fizice etc., cu cele din declarațiile și evidentele contribuabililor cu
scopul identificarii o misiunilor, neconcordantelor sau reaua credință și prin urmare , a
sustragerilor de la indeplinirea obligațiilor fiscale. Acest control , la mai mulți agenți
economici , între care exista relații contractuale în scopul comparării datelor pe parcursul
intregului proces ce cuprinde producerea ,prelevarea și comercializarea produselor contractate .

3) Controlul de grup presupune controlul înopinant și simultan al tuturor societăților

între care exista legături financiare sau comerciale pentru stabilirea legalității și realitații
operațiunilor derulate între acestea , sinceritatea evidentelor întocmite , cu scopul de a depista
cazurile de evaziune fiscală .Acest procedeu presupune , de asemenea, îmbinarea tuturo formelor
de control cu cunoștințe din domenii colaterale.

4) Controlul diagnostic este un control tematic care presupune cercetarea, învestigarea

globală , de ansamblu, a unei societăți cu scopul de a stabili corectitudinea fiscala a firmei .
Acest control este de scurtă durată și evaluiază seriozitatea contibuabilului , iar daca acest
control releva nereguli , se trece la un control complet , care se termina spre realizare de regula ,

12
inspectorului fiscal de care apartine . Se procedeaza astfel , având în vedere faptul potrivit căruia
controlul să nu depaseasca 8 ore.[1]

13
 2. 1.Etapele de realizare a controlului fiscal.

Structurată pe etape și în cadrul acestora, pe faze, metodologia de realizare a controlului

fiscal se prezintă astfel:

1. Etapa programării activității de control fiscal. Programarea activității de control

fiscal cuprinde atît aactivități privind stabilirea propriu-zisă a obiectivelor subiecților și a
temenelor de realizare, cât și transmiterea acestora către unitățile cu atribuții de control fiscal.

Elaborarea programului de control.Programarea activității de control fiscal rezultă

dintr-o dublă necesitate și anume :asigurarea realizării ân totalitate a obiectivelor ce revin
unităților cu sarciniîn acest domeniu, precum și evitarea controalelor la aceeași agenți
economici.

Programarea controlului este cel mai important instrumentde lucru în baza căruia,
pe o perioada determinată, structurile cu atribuții de control fiscal își desfășoară
activitatea.

Programul de control este un document ce conține nominalizate, toate obiectivele

generale privind activitățile ce urmează a fi cuprinse în acțiunile de control fiscal și a
obectivelor propuse.

Programul de control este elaborat în cadrul fiecărei unități cu atribuții de control

fiscal. De asemenea, este centralizat la nivelul structurii coordonatoare, apoi supus
aprobării conducerii acesteia, după care, în forma finală, este returnat unităților din
subordine în vederea punerii în aplicare.

Pentru fiecare obiectiv propriu se stabilesc atîta persoanele care exercită

controlul , cât și termenele până la care se va finaliza acțiunea.

În cadrul competențelor stabilite, prin prevederi legale pentru fiecare instituție de

control în parte , o atenție deosebită se acordă alcătuirii echipelor ce urmează a efectua
operațiuni de verificare fiscală.

Echipele de verificare sunt constiutuite din controlori, care au competența

profesională necesară în bune condiții a obiectivelor controlului, specializați pe tema și
obiectivele stabilite prin programul de control.

14
 2. Etapa pregătirii acțiunii de control fiscal. Organele financiar fiscale competente
selecteaza contribuabilii ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale. Datele și informatiile
referitoare la contribuabil sunt obținute prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului.
Inspectorul consultă toate compartimentele care dețin informații referitoare la situația fiscala a
contribuabilului. Aceste compartimente sunt obligate să comunice informațiile deținute, la
solicitarea inspectorului însarcinat cu efectuarea controlului. Prin consultarea dosarului fiscal și a
compartimentelor sus menționate se colecteaza date și informații despre contribuabil existente în
actele de inființare, declarații fiscale.

Culegerea informațiilor din alte documente se realizează prin studiul rapoartelor

privind controlul efectuat la doua categorii de contribuabili:
- cei care au legaturi de afaceri cu contribuabilul ce urmeaza a fi controlat;
- cei care desfasoară activități similare.
În urma analizării acestor documente la sediul organului fiscal, se va identifica
domeniile și impozitele care prezintă un risc al evaziunii la contribuabilul respectiv.
Pe baza acestei analize de risc se vor stabili obiectivele orientative ale controlului,
procedura si tehnicile de control ce vor trebui aplicate.
Așa cum rezultă din anexele prezentate se poate constata specificitatea actelor de
control atat pe linie financiara în sens larg, cât și punctual din punct de vedere bugetar
și/sau fiscal. Dacă din punct de vedere fiscal se pot urmari obiective precum: stabilirea
impozitelor pe fiecare contribuabil, inclusiv încasarea acestora întomai și la timp,
eliminarea sustragerii de la plata unor impozite sau taxe, din punct de vedere bugetar
interesează alte obiective, de exemplu: încadrarea cheltuielilor bugetare în normativele
prevazute de lege, destinația cheltuielilor în conformitate cu capitalele prestabilite;
inclusiv eficiența, economicitatea și oportunitatea alocarii banului public.
Desfasurarea controlului
Prezentarea la contribuabil se face numai în baza unei imputerniciri scrise (ordin
de deplasare) semnata de conducatorul organului fiscal şi care trebuie sa contina
obligatoriu :

• denumirea unitatii fiscale care a dispus efectuarea controlului;

• datele de identificare ale inspectorului/inspectorilor fiscali care urmeaza sa

efectueze controlul fiscal (nume şi prenume, nr. legitimatie de serveciu);
• datele de identificare ale contribuabilului ce urmeaza a fi controlat
(denumire/nume şi prenume, cod fiscal/C.U.I./C.N.P./N.I.F., sediu/domiciliu/resedinta);
• data inceperii controlului fiscal;
15
 • semnatura conducatorului organului de control şi stampila institutiei.
Inspectorul (conducatorul de echipei de control) va solicita o întrevedere cu
contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia. După prezentarea scopului vizitei şi
obiectivele şi perioada supusa controlului, inspectorul obtine cat mai multe informatii
referitoare la activitatea desfasurata de contribuabilulul ce urmeaza a fi supus controlului
fiscal. Inspectorul va solicita contribuabilului punerea la dispozitia a unui spatiu adecvat
controlului, punerea la dispoziție a tuturor documentelor şi evidentelor contabile necesare
desfășurării controlului fiscal, precum şi desemnarea unui reprezentant care sa-i poata
furniza toate informațiile necesare.
În momenturl în care insepctorul a ajuns la sediul contribuabilului ce urmeaza a fi
controlat, aceasta caută sa obțină informații referitoare la activitatea desfasurată de
contribuabil, îl informeaza pe contribuabil cu privire la scopul controlului, perioada
verificarii si impozitele ce vor fi verificate. Nu în ultimul rând, inspectorul va solicita
contribuabilului punerea la dispoziție a documentelor și evidențelor contabile necesare
desfăsurării controlului.
Drepturile și obligațiile contribuabililor în timpul desfășurarii controlului
În sistemul fiscal romanesc, bazat pe autoimpunere, principala obligație ce revine
contribuabililor o constituie declararea și plată impozitelor pe care acestia le datoreaza
bugetului de stat.
Controlul fiscal are ca scop verificarea bazelor de impunere, legalitații și
conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității indeplinirii obligatiilor de
catre contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea
diferitelor obligații de plata, precum și a accesoriilor acestora.
Pe parcursul înspectiei fiscale, contribuabilul are dreptul să fie informat asupra
constatărilor rezultate iar la încheierea inspecției, organele fiscale vor purta o discuție
finală cu acesta asupra constatarilor și consecințelor fiscale. Data, ora, locul și
problematica discuției vor fi comunicate contribuabilului în timp util iar acesta la rândul
lui are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspecției
fiscale.
Intaietatea desfasurarii actiunii de control, contribuabilul trebuie sa fie instiintat in
legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de
inspectie fiscala de catre organul fiscal cu 30 de zile pentru marii contribuabili si cu 15
zile pentru ceilalti contribuabili, inainte de inceperea inspectiei fiscale.
Prin avizul de inspecție fiscală contribuabilul este inștiițat cu privire la:
- temeiul juridic al inspecției fiscale;
16
 - data de începere a inspecției fiscale;
- obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse înspecției fiscale;
- posibilitatea de a solicita amânarea datei de incepere a inspecției fiscale.
Inspecția fiscală se efectuează o singura dată pentru fiecare impozit sau taxa și
pentru fiecare perioada supusa impozitării.
La începerea inspecției fiscale, înspectorul este obligat să prezinte
contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducatorul
organului de control. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de
control.
La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație pe
propria răspundere din care să rezulte ca au fost puse la dispoziție toate documnetele și
informațiile relevante pentru inspecția fiscal.
Rezultatele inspecției fiscale sunt consemnate întru-un raport scris, în care se vor
prezentă constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal.
În timpul desfîșurării controlului fiscal, contribuabilul are următoarele obligații:
- să premită acecesul organului de control în orice încînta de afaceri în cursul
progarmului normal de lucru. Inspecția fiscală se poate desfăsura și în afară programului
de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducatorului
organului fiscal;
- contribuabilul este obligat sa puna la dispoziția organelor de control toate
documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante
din punct de vedere fiscal.

3. Etapa efectuării controlului fiscal.

Efectuarea controlului propriu-zis

În desfasurarea efectiva a controlului, inspectorul (echipa de control) va avea în vedere

urmatoarele:

•dacă au fost respectate de contribuabil toate reglementarile financiar-fiscale legate de

activitatea desfasurata de acesta;

•dacă toate operațiunile economico-financiare ale contribuabilului au fost consemnate

în documente financiar-contabile şi în documente cu regim special şi dacă au fost

corect, cronologic şi în totalitate inregistrate în contabilitate;

17
 •dacă balanțele de verificare şi declarațiile fiscale au fost întocmite corect, complet
şi reflectă o imagine fidela a patrimoniului contribuabilului şi obligatiilor fiscale datorate
bugetului de stat;

Inspectorul fiscal, utilizand procedura analitică, procedeaza la verificarea documentelor

justificative, inregistrarilor contabile, precum şi a declarațiilor fiscale întocmite pe baza
acestora, prin :

•îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru documentele justificative;

•stabilirea gradului în care documentele justificative reflecta realitatea/legalitatea şi

totalitatea operațiunilor efectuate de contribuabil;

•comparații, calcule aritmetice, cotele de impozitare, baza de impozitare pentru

fiecare impozit în parte;

•analiza şi interpretarea economica a datelor/informatiilor economico-financiare.

Se compară datele înregistrate în contabilitate cu calculele şi previziunile proprii sau

inspectorul fiscal poate foloşi date standard (normative de consum, retete de fabricație,
consumuri tehnologice, perisabilități aprobate, producția finită programată a se obtine în funcţie
de consumul de materii prime, etc).

Se efectuează verificarea corectitudinii şi realităţii operațiunilor înscrise în contabilitate şi

în declaratiile fiscale, precum şi a corelatiilor între evidențele contabile şi declarațiilor fiscale
întocmite şi depuse la organul fiscal competent.

În cazul descoperirii unor nereguli cu privire la activitatea, documentele, evidentele

contabile şi declaratiile fiscale, inspectorul vă aduce la cumostința contribuabilului, solicitând
totodata, clarificări, justificări şi punctul de vedere al acestuia.

4. Etapa întocmirii actelor de control fiscal. Toate datele şi informațiile culese de

inspectorul cu atributii de control fiscal se consemneaza în mod obligatoriu, în:

- procese verbale de control;

- note de constatare;

- note de constatare unilaterale;

- note explicative

- procese verbale de constatare şi sanctionare a contraventiilor.

Rezultatele controlului fiscal sunt sintetizate în note de prezentare şi inaintate pentru

aprobare conducerii organului de control fiscal (avizat de seful de serviciu).

18
 Procesul verbal este un document bilateral, întocmit în 2(doua) exemplare, dintre care un
exemplar se lasa contribuabilului verificat. Un exemplar din procesul verbal, după verificare şi
aprobare, însotit de aviz/dispozitie de urmarire se transmite unitatilor fiscale terotoriale cu
atribuții în domeniul colectarii creanțelor fiscale, pentru aplicarea procedurilor de executare şi
limita sau a altor metode de stingere a obligatiilor fiscale restanțe, respectiv a diferențelor de
impozite şi taxe constatate în urma controlului fiscal efectuat.

Precesul verbal reprezinta actul de control care se intocmeste de către organele de

inspectie fiscală numai în cazul controlului înopinat, încrucișat, în cazul efectuarii în condițiile
legii, a unei cercetări la fața locului sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției
fiscale, care pot întruni elemete constitutive ale unei infractiuni. Procesul verbal nu are ca
rezultat întocmirea unei decizii de impunere.

Constatarile controlului vor fi clare și concise, fără detalieri inutile, astfel încat să rezulte
motivul de fapt și temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecareia.

În susținerea constatărilor se vor prezenta copii după documentele justificate: registre,

balanțe de verificare, declarații fiscale, situații privind starea de fapt constatată și efectele
juridice produse. Dacă din control rezulta elemente constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de
legea penala, constatările se vor consemna într-un proces verbal separat.

Dacî reprezentantul legal al contribuabilului are un punct de vedere contrar fața de

constatările organelor de inspecție fiscala se prezintă în scris în timpul controlului. Organele de
inspecție fiscală vor analiza cu obiectivitate punctul de vedere al contribuabilului și, în funcție de
concluzii, vor înscrie în procesul verbal argumentele cu care se combate fiecare din aspectele
prezentate în scris de catre contribuabil.

Punctul de vedere în scris al reprezentantului legal al contribuabilului sau al persoanei

imputernicită de acesta se va anexa la procesul verbal.

5. Etapa valorificării constatărilor înscrise în actele de control.

19
 Concluzie:

Pentru a face faţă provocărilor, cerinţelor înaintate de către părţile interesate şi

prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, pentru a construi o administrare fiscală modernă
şi eficientă, capabilă să ofere servicii şi asistenţă bazată pe tehnologii informaţionale
performante, constituită pe respectul şi încrederea contribuabililor, administraţia fiscală
trebuie să-şi restructureze activităţile, să-şi modifice abordările pentru a maximiza eficienţa.
Obligaţiile administraţiei fiscale trebuie să fie clar reflectate în misiunea, viziunea şi
obiectivele sale, în acest scop SFS va elabora politici ce vor oferi obiective, teste de
performanţă şi planuri pentru operaţiile sale. Este necesară creşterea responsabilităţii
administraţiei fiscale pentru operaţiile care fac obiectul controlului intern şi al evaluării, prin
introducerea sistemelor de audit intern pentru evaluarea funcţionării administraţiei fiscale şi
evaluarea performanţei.
Activitatea SFS trebuie să fie gestionată în conformitate cu testele de performanţă şi
indicatorii conveniţi de comun acord cu părţile interesate, în timp ce rezultatele activităţilor
trebuie monitorizate în mod constant, prin aplicarea modelelor de management al
performanţei. Rolul controlului intern şi al auditului intern în stabilirea organizării eficiente a
activităţii SFS este incontestabil.
Controlul intern este un proces conceput pentru a ajuta la organizarea activităţii şi la
realizarea obiectivelor şi este un mijloc prin care resursele SFS sînt conduse, monitorizate şi
măsurate. Controlul intern joacă un rol important în prevenirea şi detectarea fraudelor,
protejarea reputaţiei SFS. Auditul intern susţine SFS să îşi atingă obiectivele, evaluînd,
printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele de management al riscurilor, de control,
de gestiune, înaintînd propuneri pentru consolidarea eficacităţii şi îmbunătăţirea eficienţei
managementului riscului, proceselor de control şi de conducere.
Analizând controlul fiscal și efectuarea lui în RM putem propune următoarle
recomandări:

1. Participarea la perfecţionarea cadrului legal, formularea propunerilor cu privire la

operarea modificărilor necesare pentru asigurarea transparenţei, eliminarea contradicţiilor,
expunerea comprehensivă şi ajustarea la politica Guvernului;

2. Instituirea unor funcţii moderne ale sistemului de control intern şi de audit intern şi
actualizarea sistemului existent;

20
 3. Crearea unei structuri şi asigurarea unei organizări eficiente şi efective pentru
executarea sarcinilor administraţiei fiscale;

4. Implementarea parteneriatului public-privat în domeniile de activitate ale economiei

naţionale cu risc sporit de administrare fiscală;

5. Asigurarea condiţiilor adecvate de muncă pentru funcţionarii SFS.

21
 Bibliografia:
1. http://www.stiucum.com/finante/finante-generale/Controlul-fiscal-forme-si-
meto92443.php

2. CODUL FISCAL al Republicii Moldova: În conformitate cu ultimele modificări și

completări din Monitorul Oficial al RM: Actualizat 01.02.2009.-Chișinău:Farmec-
Lux,2019,p.272.

3. https://www.fisc.md/Upload/LinkedPDF/Plan_dezv_SFS.pdf

4. Vintilă Georgeta, Fiscalitate.Metode și tehnici fiscal, ediția a II-a revizuitî,Editura

economic, București, 2006.

22