UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

B8- EXPERTIZĂ CONTABILĂ ȘI AUDIT

MANAGEMENT FISCAL

Controlul fiscal – instrument de verificare a realității

obligațiilor fiscale

Student: Stanciu Simona-Adelina

Anul: 2, ID

SIBIU
2022
 Cuprins

CAPITOLUL 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL FISCAL...................................3

1.1.Obiectivele și atribuțiile controlului fiscal.....................................................................................3
1.2.Formele controlului fiscal...............................................................................................................5
1.3.Instituțiile care exercită controlul financiar..................................................................................6
1.4. Drepturile și obligațiile organelor de control fiscal și ale contribuabililor.................................7
1.5. Procedurile și modalități de realizare a controlui fiscal.............................................................10
CAPITOLUL 2: PROGRAMAREA ȘI ORGANIZAREA CONTROLULUI FISCAL.....................11
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................14
CAPITOLUL 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL FISCAL

CAPITOLUL 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL

FISCAL
Datele istorice atestă că, încă din timpuri străvechi, activitatea umană a fost supusă
controlului sub diferite aspecte. Unii specialiști au menționat faptul că: “Apariția controlului ține
de suspiciunea omenească, de o anumită predispoziție la rău a omului față de semeni, de nevoia
celor buni sau/și celor avuți de a-și proteja propriile interese afectate de cei răi sau neavuți“.
Ca funcție a conducerii, controlul este o formă de ridicare a competenței, de afirmare a liberei
inițiative economice și a concurenței loiale în condițiile de răspundere, ordine și disciplină în
muncă.
Controlul asigură cunoașterea de către societate a modului în care se gospodărește avuția
natională și se utilizează mijloacele materiale și financiare a modului de îndeplinire a
îndatorărilor
ce le revin salariaților și în special cadrelor de conducere.
Controlul implică antrenarea tuturor factorilor de răspundere în aplicarea cu fermitate a
programelor elaborate de statul de drept a legislației, a hotărârilor de guvern, a deciziilor
adoptate de către alte organisme centrale și locale.
Prin control fiscal se întelege ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității
declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform legii, a
obligațiilor fiscale de către contribuabili.1
Controlul fiscal este instrumentul pe care îl au la îndemână puterile publice pentru
supravegherea și determinarea, prin metode și tehnici specifice, asigurării constituirii resurselor
financiare publice, în speță a veniturilor fiscale, parte covărșitoare a celor dintâi.
Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate care datorează
impozite, taxe, contribuţii şi alte sume, bugetului general consolidat.
Controlul fiscal face parte din mecanismul de conducere și gestionare a economiei naționale
fiind parte integrantă a controlului financiar și având rol de a contribui la perfecționarea
conducerii eficiente a activității economice, de a asigura cunoașterea modului de aplicare a
deciziilor luate asupra gospodăririi resurselor materiale și bănești, de a asigura realizarea
veniturilor statului în conformitate cu legea bugetară. Controlul fiscal are o contribuție
importantă în asigurarea realizării veniturilor care intră în bugetul statului de la agenții
economici sub forma impozitelor, taxelor și a altor sume datorate la vărsarea la termenele
stabilite și în cuantumul lor real.2

1.1. Obiectivele și atribuțiile controlului fiscal

1.1. Obiectivele și atribuțiile controlului fiscal

Controlul fiscal are ca obiect fundamental respectarea prevederilor legislației
fiscale și include în sfera sa a respectării cadrului legal cu privire la:
 impozitele și taxele care constituie venituri bugetare: impozitul pe profit, pe veniturile
microîntreprinderilor, pe reprezentante, pe valoarea adaugată, accize, impozite si taxe locale;

1
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 30
2
Popeangă Petre, Popeangă Gabriel, Control financiar și fiscal, Editura CECCAR, București, 2004, pag. 45
  contribuabilii obligați să platească impozite și taxe;
 modul de calcul și de plată, precum și procedura de colectare a impozitelor și taxelor;
 administrarea impozitelor și taxelor.3

 contribuabilii obligați să platească impozite și taxe;

 modul de calcul și de plată, precum și procedura de colectare a impozitelor și taxelor;
 administrarea impozitelor și taxelor.
Un obiectiv esențial al controlului fiscal îl constituie respectarea principiilor pe care se
bazează impozitele și taxele, cum sunt:4

 neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferite categorii de investitori, capitaluri și

forme de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;
 certitudinea impunerii, pe bază de norme juridice clare;
 eficiența impunerii prin asigurarea stabilității prevederilor fiscale.

 neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferite categorii de investitori, capitaluri și

forme
 certitudinea impunerii, pe bază de norme juridice clare;
 eficiența impunerii prin asigurarea stabilității prevederilor fiscale.
Controlul fiscal are ca obiectiv general modul de administrare a impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, respectiv ansamblul
activităților
desfășurate de organele fiscale în legatură cu înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea și
colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Controlul fiscal are următoarele atribuții:
 constatarea și investigarea fiscală;
 analiza și evaluarea informațiilor fiscale;
 sancționarea, prevenirea și combaterea abaterilor de la legislația fiscală.5

 constatarea și investigarea fiscală;

 analiza și evaluarea informațiilor fiscale;
 sancționarea, prevenirea și combaterea abaterilor de la legislația fiscală.
Controlul fiscal se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili
obligați fiscale.
3
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 29
4
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 30
5
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 32
 În esența sa, controlul fiscal este implicat direct în raportul de drept fiscal. Sub
acest
aspect, în exercitarea controlului fiscal este necesar să se cunoască definirea legală a unor
elemente
din domeniul fiscal, cum sunt: creanțele fiscale și obligațiile fiscale; nașterea creanțelor și
obligațiilor fiscale; stingerea creanțelor fiscale; creditorii și debitorii în raporturile de drept
material fiscal; plătitorul; răspunderea solidară; drepturile și obligațiile succesorilor;
cesiunea creanțelor fiscale ale contribuabililor.
Controlul fiscal, ca parte integrantă a sistemului fiscal, are la bază regulile de aplicare
generală a Codului Fiscal, cum sunt:6
a) moneda națională a României este moneda de plată și de calcul a impozitelor și a
taxelor;
b) impozitarea veniturilor în numerar și în natură;
c) neluarea în considerare a tranzacției care nu are scop economic sau este efectuată de un
contribuabil inactiv;
d) ajustarea sumei venitului și cheltuielii în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate,
situație în care are ca obiectiv respectarea prevederilor legislației fiscale cu privire la:7
− persoana afiliată;
− reconsiderarea evidențelor persoanei afiliate din România;
− prescripția ajustării profiturilor între persoanele afiliate;
− prețul de piață al tranzacției între persoanele afiliate;
− metodele de estimare a prețului de piață: comparării prețurilor, cost-plus, prețului de
revânzare, marjei nete, împărțirii profitului;
− compararea tranzacțiilor între persoanele afiliate și cele independente;
− selectarea și aplicarea celei mai adecvate metode de estimare a prețului de piață al
tranzacțiilor între persoane afiliate;
e) veniturile obținute din România.

Persoanele cu atribuții de control fiscal își desfășoară activitatea pe bază de:

a) norme etice cu urmatoarele cerințe de bază: credibilitate, profesionalism, calitatea
serviciilor;
b) principii fundamentale: integritatea, obiectivitatea, legalitatea, confidențialitatea,
competența.
Controlul fiscal are menirea de a contribui la respectarea principiilor generale de conduită
în administrarea fiscală și anume:
a) aplicarea unitară a legislației fiscale;
b) exercitarea dreptului de apreciere al organului fiscal;
c) rolul activ al organului fiscal;
d) obligatia de colaborare a contribuabilului în vederea determinării stării de fapt fiscale;
e) secretul fiscal.
Controlul fiscal se execută exclusiv, nemijlocit și neîngrădit, prin Agenția Națională de
Administrare Fiscală, respectiv de compartimentele de specialitate ale autoritătțlor administrației
publice locale.8

6
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 44
7
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 46
8
Boulescu Mircea, Ghița Marcel, , Controlul fiscal, Editura Eficient, București, 1997, pag 225
 1.2. Formele controlului fiscal

1.2. Formele controlului fiscal

Eficiența controlului fiscal ține în mare măsură de tehnicile și procedurile de control, de
mijloacele normativ-juridice sau de modalitățile de recuperare a veniturilor fiscale constatate de
control ca fiind sustrase de la plată.
În funcție de criteriile ce stau la baza analizei formelor de control fiscal, deosebim mai
multe clasificări:9

a. Din punct de vedere al cunoașterii realității fiscale:

 Control fiscal documentar: la sediul Administrației Fiscale ce constă în
examinarea
elementelor componente ale dosarului fiscal;
 Control fiscal efectiv: la domiciliul sau la sediul contribuabilului care presupune
deplasarea la contribuabil pentru obținerea de date suplimentare.
În cadrul acestui tip de control efectiv se practică mai multe proceduri: verificări contabile la
societăți comerciale, profesiuni libere și alți contribuabili;
 Controlul încrucișat al situației fiscale a contribuabilului în scopul verificării
declarațiilor
fiscale pe fluxul comercial normal (veniturile realizate și declarate de contribuabil trebuie să
coincidă cu cumpărările sau aprovizionările consemnate de clienți);
 Verificări în incinta de lucru a contribuabilului în cazul activităților
complexe de producție, prestații pentru identificarea bazei impozabile la momentul producerii
ei.

b. În funcție de sfera de cuprindere, controlul fiscal poate fi:

 Controlul fiscal general: atunci când sunt cuprinse în verificare toate impozitele și
taxele
datorate conform legii de către contribuabili;
 Controlul fiscal parțial: atunci când controlul vizează numai un impozit sau numai o
parte
din impozitele la care este supus contribuabilul;

c. Din punctul de vedere al gradului de extindere al verificărilor asupra operațiunilor

impozabile, se disting:
 Controlul fiscal complet: când sunt verificate toate operațiunile, documentele, probele
care stau la baza determinării impozitelor și taxelor. Această formă permite determinarea
evaziunii
fiscale deoarece presupune un examen complet asupra activității contribuabilului, asupra
activității
altor contribuabili cu care se află în relații de afaceri sau chiar verificarea conturilor bancare;

9
Boulescu Mircea, Ghiță Marcel, Mareș Valerica, Controlul fiscal și auditul financiar fiscal, Editura CECAR,
Bucureși,2003, pag. 49
  Controlul fiscal prin sondaj (selectiv): este acela în care verificările se bazează pe
alegerea unui eșantion de operațiuni, de documente sau prin alegerea unei perioade determinate
de impozare;

d. În funcție de scopul urmărit prin controlul fiscal:

 Control fiscal de informare (îndrumare) care are drept scop intenția Administrației
Fiscale de a informa și îndruma agentul economic sau alți contribuabili în legătură cu drepturile
și obligațiile de natura fiscală ale acestora;
 Controlul fiscal de rutină: care urmarește menținerea legăturii cu contibuabilul și
urmărirea modului în care acesta își respectă obligațiile fiscale prin verificarea
permanentă a evidenței fiscale ținută de Administrația Fiscală;
 Controlul fiscal de fond: care presupune verificări ample pe perioade mai mari de timp
asupra tuturor categoriilor de impozite datorate;
De cele mai multe ori, toate aceste forme de control nu se exclud, ci pot deveni
complementare, asigurând în acest fel creșterea eficienței controlului fiscal. Procedurile de
control folosite dau în general forma controlului fiscal respectiv. În practică și în literatura de
specialitate se vorbește despre controlul fiscal de tip diagnostic, controlul fiscal de grup,
controlul fiscal reciproc și încrucișat etc.

1.3. Instituțiile care exercită controlul financiar

 Controlul fiscal parțial: atunci când controlul vizează numai un impozit sau numai o parte
1.3. Instituțiile care exercită controlul financiar
Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale
teritoriale
prin aparatul fiscal și organele de control fiscal abilitate de lege, denumite organe de control
fiscal,
precum și de către serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale. 10
Organizarea, competența teritorială și atribuțiile aparatului fiscal se aprobă de către
Ministerul Finanțelor Publice. Angajații organelor fiscale îndeplinesc o funcție ce implică
exercițiul autorității de stat.
Controlul fiscal organizat în cadrul Ministerul Finanțelor se realizează prin două organe
și anume: Direcția Generală a Controlului Financiar de Stat (prin inspectori fiscali) și Garda
Financiară (prin comisari).
La județe și municipiul Bucuresti sunt organizate direcții ale controlului financiar de stat
și secții ale Gărzii Financiare, care funcționează în structura direcțiilor generale teritoriale ale
finanțelor publice și controlului financiar de stat.
Organele controlului financiar de stat sunt împuternicite prin lege să constate fapte care
constituie contravenție referitoare la obligațiile ce revin conducerilor și salariaților administrației,
instituțiilor de stat și agenților economici supuși.
Controlul poate fi operativ sau preventiv și ulterior care se desfășoară la sediu, domiciliu
sau reședința contribuabilului sau la sediu organului fiscal, după caz.
Controlul operativ sau preventiv se realizează, de regulă, de comisarii Gărzii Financiare,
iar controlul ulterior de aparatul fiscal.
10
Boulescu Mircea, Ghiță Marcel, Mareș Valerica, Controlul fiscal și auditul financiar fiscal, Editura CECAR,
Bucureși,2003, pag. 50
 Atâta timp cât cele două forme de control (a întregii materii impozabile) se desfășoară
unitar și urmăresc același scop, ele se completează reciproc.

1.4. Drepturile și obligațiile organelor de control fiscal și ale contribuabililor

1.4. Drepturile și
obligațiile organelor de
control fiscal și ale
contribuabililor
Principalele obligaţii ale organelor de control financiar şi fiscal sunt următoarele:
- Obligaţia de a cunoaşte şi de a aplica corect, cu obiectivitate şi profesionalism, atât
prevederile legislaţiei contabile-fiscale, cât şi normele de aplicare a acestora;
- Obligaţia de a prezenta contribuabilului supus controlului legitimaţia de control şi
ordinul de serviciu;
- Obligaţia de a efectua controlul, în aşa fel încât, să nu afecteze desfăşurarea curentă a
activităţii entităţii controlate;
- Obligaţia de a consulta actele de control încheiate de la verificarea anterioară, pentru a
stabili care au fost constatările făcute şi ce măsuri au fost aplicate şi puse în practică;
- Obligaţia de a efectua controlul conform programului de activitate aprobat;
- Obligaţia de a acorda atenţie întrebărilor, nelămuririlor, reclamaţiilor contribuabililor şi
de a da dovadă de înţelegere şi solicitudine în soluţionarea acestora;
- Obligaţia de a informa persoanele controlate, pe tot parcursul desfăşurării acţiunii de
control , asupra faptelor constatate, clarificându-se astfel şi eventualele obiecţii ce pot fi ridicate
de acestea;
- Obligaţia de a utiliza cu eficienţă timpul de control, de a păstra şi a apăra secretul
operaţiunilor desfăşurate de entitatea controlată;
- Obligaţia de a nu se angaja direct sau indirect în relaţii de afaceri cu contribuabilii
controlaţi, pentru a nu fi afectată corectitudinea sarcinilor de control fiscal încredinţate;
- Obligaţia de a nu pretinde şi a nu primi avantaje în bani sau în natură de la contribuabilii
supuşi controlului fiscal;
- Obligaţia de a consemna, în registrul unic de control existent la contribuabil, datele
privind începerea controlului, obiectivele şi rezultatele sintetice ale acestuia;
- Obligaţia de a întocmi şi de a depune la sediul unităţii de care aparţine, actele de control
privind rezultatele verificării, potrivit metodologiei de control;
- Obligaţia de a răspunde pentru constatările rezultate din control, raportat la tematica
stabilită pentru verificare şi în concordanţă cu documentele supuse controlului.
 Principalele drepturi ale organelor de control financiar şi fiscal sunt următoarele:
- Dreptul de a exercita un control formal asupra tuturor declaraţiilor depuse de către
contribuabili la organele fiscale. Astfel, se va putea realiza depistarea acelor contribuabili ce nu
au
depus declaraţiile de impunere; depistarea contribuabililor ce au depus declaraţii ce conţin
informaţii eronate sau sunt incomplete; depistarea contribuabililor care se sustrag parţial sau
total de la plata obligaţiilor fiscale;
- Dreptul de a confrunta datele înscrise în declaraţiile contribuabililor cu datele înscrise în
alte documente. Pentru stabilirea exactităţii datelor declarate, se va realiza un control
asupra contabilităţii contribuabililor, respectiv a modului cum au fost înregistrate în evidenţa
contabilă toate operaţiunile desfăşurate, în vederea stabilirii corecte a materiei impozabile, a
obligaţiilor fiscale;
- Dreptul de a solicita contribuabililor controlaţi, verbal sau în scris, toate informaţiile şi
justificările referitoare la abaterile constatate;
- Dreptul de a solicita prezenţa contribuabililor sau a reprezentanţilor legali ai acestora, la
sediul organului de control fiscal;
- Dreptul de a face constatări faptice cu privire la natura activităţilor producătoare de
venituri impozabile, cu privire la identificarea bunurilor sau surselor impozabile;
- Dreptul de a confisca, potrivit legii, obiectele sau produsele ce reprezintă bunuri
sustrase de la plata obligaţiilor fiscale, precum şi sumele de lei şi valută dobândite ilicit;
- Dreptul de a stabili prin asimilare sau estimare obligaţiile fiscale, în condiţiile în care nu
există documente justificative în evidenţa contabilă sau contribuabilul refuză prezentarea
acestora;
- Dreptul de a stabili în sarcina contribuabilului supus controlului diferenţe de impozite
şi taxe, de a calcula dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere pentru neplata la termen a
obligaţiilor fiscale;
- Dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica sancţiunile prevăzute de legile fiscale
şi contabile în vigoare;
- Dreptul de a dispune corectarea în contabilitate a eventualelor erori constatate după
aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare anuale, în anul în care au fost constatate;
- Dreptul de a intra, împreună cu contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia, în
orice incintă a sediului în care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul sau în locuri unde există
bunuri impozabile ori se desfăşoară activităţi producătoare de venituri;
- Dreptul de a verifica modul în care au fost îndeplinite măsurile impuse de organele de
control fiscal;
- Dreptul de a beneficia de protecţie din partea organelor abilitate ale statului, la
solicitare.
În situaţia în care organele de control nu îndeplinesc sau îndeplinesc defectuos sarcinile
ce le revin, răspund disciplinar, contravenţional sau penal, potrivit legii.
Aceste răspunderi ale organelor de control apar în următoarele situaţii:
- Controlul a fost efectuat fără a fi respectat programul de activitate aprobat.
- Pe timpul desfăşurării controlului, organul de control a dat dovadă de
superficialitate, nesemnalând nerespectarea prevederilor legale şi astfel, evitându-se
răspunderile, potrivit normelor legale în vigoare.
- Aplicarea eronată a dispoziţiilor legale, aplicare ce poate provoca
prejudicii persoanelor controlate sau statului.
 - În procesul verbal întocmit cu ocazia încheierii activităţii de
control nu sunt specificate cu bună ştiinţă toate neregulile şi deficienţele constatate, sau sunt
specificate fapte ireale sau inexacte.
- La încheierea controlului nu au fost întocmite actele de control.
Controlul fiscal este o parte asistemului fiscal declarativ, având
drept scop verificarea sincerităţii declaraţiilor, precum şi verificarea corectitudinii îndeplinirii,
conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili.
Pe timpul desfăşurării controlului fiscal, contribuabilii au următoarele drepturi:11
 dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de control – înştiinţarea se realizează prin
intermediul unui „Aviz de verificare”;
 dreptul de a solicita modificarea datei de începere a controlului, pentru motive
întemeiate;
 dreptul de a fi informat în legătură cu drepturile şi obligaţiile pe care le are
contribuabilul în timpul controlului, prin intermediul unui extras din arta drepturilor şi
obligaţiilor contribuabilului pe timpul desfăşurării controlului;
 dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă
supusă verificării;
 dreptul de a primi o dovadă scrisă în cazul reţinerii unor documente sau elemente
materiale;
 dreptul de a solicita legitimarea inspectorilor ce exercită controlul fiscal;
 dreptul ca activitatea contribuabilului să fie cât mai puţin afectată pe timpul
desfăşurării
controlului;
 dreptul la informare asupra desfăşurării controlului şi eventualelor situaţii neclare;
 dreptul de a fi primii solicitaţii pentru a furniza informaţii, date, documente şi elemente
pentru clarificarea şi justificarea operaţiunilor efectuate;
 dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate pe toată durata controlului;
 dreptul de a beneficia din partea organului de control de un tratament just, confidenţial
şi echitabil;
 dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal;
 dreptul de a cunoaşte rezultatele controlului, consemnate în Procesul Verbal de
Control;
 dreptul de a contesta măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal.
Pe timpul desfăşurării controlului fiscal, contribuabilii au următoarele obligaţii: 12
 obligaţia de a se prezenta, la solicitarea organului de control, la data şi locul stabilite
pentru efectuarea controlului, la sediul central şi/sau al subunităţilor agentului economic;
 obligaţia de a permite accesul organului de control fiscal în incintele de afaceri, în
locul
unde se află bunurile şi valorile supuse impozitării;
 obligaţia de a pune la dispoziţia organelor fiscale toate documentele care stau la baza
calculării obligaţiilor fiscale;
 obligaţia de a furniza, în scris sau verbal, toate explicaţiile şi elementele
necesare
11
Carta drepturilor şi obligațiilor contribuabilului pe timpul desfăşurării inspecției fiscale
12
Carta drepturilor şi obligațiilor contribuabilului pe timpul desfăşurării inspecției fiscale
clarificării operaţiunilor economico-financiare efectuate;
 obligaţia de a colabora cu organul de control, pentru buna desfăşurare a acţiunii de
control;
 obligaţia de a păstra şi arhiva evidenţele contabile într-un mod adecvat şi de a le păstra
la sediul social declarat;
 obligaţia de a plăti diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi
penalităţile
stabilite cu ocazia controlului;
 obligaţia de a da o declaraţie pe proprie răspundere la finalizarea controlului, în care să
se specifice faptul că au fost prezentate toate documentele ce privesc obiectul controlului;
 obligaţia de a pune la dispoziţia organului de control a Registrului Unic de Control.

1.5. Procedurile și modalități de realizare a controlui fiscal

Procedurile de control fiscal sunt corelative cu procedurile generale de

administrare a creanțelor fiscale care includ:13
– competența organului fiscal: generală; teritorială, în cazul sediilor secundare, a
compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației locale; specială;
conflictul de competență și cel de interese;
– actele administrative fiscale, ca sursă semnificativă de informații pentru controlul
fiscal:
conținut, comunicare, opozabilitate, nulitate, desființare sau modificare, îndreptarea erorilor;
– administrarea și aprecierea probelor: mijloacele de probă, modalități de obținere a
informațiilor și lămuririlor, obligația de a furniza informații, expertiza, prezentarea de înscrisuri,
cercetarea la fața locului, colaborarea între autoritățile publice, forța probantă a documentelor
justificative și evidențelor contabile, sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale,
dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii, estimarea bazei de impunere.

Sunt documente– acte de control fiscal:14

- avizul de control fiscal;
- legitimația de inspecție și ordinul de serviciu;
- invitația adresată contribuabilului pentru a se prezenta la sediul organului de control
fiscal;
- procesul-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri;
- proces-verbal de sigilare/desigilare;
- nota explicativă;
- raportul de control fiscal;
- proces-verbal de control inopinat/ încrucișat/ de cercetare la fața locului.
Pentru valorificarea constatărilor controlului fiscal se utilizează modalități cum sunt:
a) informarea contribuabilului și asigurarea dreptului acestuia de a prezenta un punct de
vedere cu privire la constatările controlului fiscal;
13
Dobre Elena, Control financiar, expertiză contabilă și audit, Editura „Ex Ponto”, Constanța, 2003, pag. 181
14
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag 87
 b) dispunerea de măsuri în sarcina contribuabilului;
c) stabilirea de obligații fiscale suplimentare;
d) sesizarea organelor de urmărire penală.

CAPITOLUL 2: PROGRAMAREA ȘI ORGANIZAREA

CONTROLULUI FISCAL

Programarea și desfășurarea controlului fiscal presupune parcurgerea unor etape

pregătitoare și respectarea unor principii și obligații de care trebuie să țină seama organele de
control fiscal care au atribuții de control.
Înainte de începerea unui control fiscal, inspectorii trebuie să se asigure că toate lucrările
pregătitoare au fost îndeplinite și că sunt în posesia tuturor informațiilor,
documentelor,
formalităților etc. de care ar putea avea nevoie pentru desfășurarea în bune condiții a activității
de
control.
Etapele desfăşurării controlului fiscal sunt următoarele:
1. Înştiinţarea contribuabilului;
2. Pregătirea controlului fiscal;
3. Prezentarea la contribuabil;
4. Verificarea documentelor primare;
5. Verificarea modului de organizare şi conducere a evidenţei contabile;
6. Consemnarea constatărilor controlului;
7. Raportul rezultatelor controlului fiscal
Inspectorii trebuie să examineze amănunțit dosarul fiscal al contribuabilului și celelalte
documente depuse de acesta la organul fiscal, precum și informații din alte surse obținute în
etapa de pregătire a acțiunii de control, astfel încât să fie siguri că dețin toate informațiile
esențiale și utile privind:15
 numele complet și exact, precum și datele privind statutul sau juridic și de autorizare;
 adresa/sediul/resedința contribuabilului;

15
Popeangă Petre, Popeangă Gabriel, Control financiar și fiscal, Editura CECCAR, București, 2004, pag. 132
  natura tuturor activităților desfășurate de contribuabil, în vederea identificării situațiilor
supuse unui regim special în materie de impozite și taxe;
 date privind sistemul contabil utilizat de contribuabil;
 declarațiile de impozite și taxe, respectiv deconturile lunare, trimestriale și anuale,
depuse de agentul economic în perioada de timp de la ultimul control;
 date referitoare la plata impozitelor și taxelor, precum și cele privind compensările
sau rambursările efectuate de la buget în contul contribuabilului respectiv;
 informațiile culese cu ocazia controalelor precedente, inclusiv controalele informative
sau cele referitoare la cererile de compensare sau rambursare de impozite și taxe;
 rezultatele complete ale tuturor controalelor precedente, inclusiv datele
referitoare la plata majorărilor, penalităților de întârziere, penalităților, amenzilor etc., precum și
modul de
respectare a dispozițiilor date de organele fiscale prin actele de control anterioare;
 deciziile Ministerului Finanțelor Publice sau ale instanței de judecată privind
problemele fiscale ale contribuabilului în cauză;
 deciziile cu caracter general, sau particular emise de Ministerul Finanțelor Publice sau
de
instanțele de judecată, privind alți agenți economici, care se pot aplica în diferite situații
referitoare la agentul economic controlat;
 eventuala corespondență între contribuabil și organele fiscale;
 informațiile obtinuțe în vamă privind importurile și exporturile realizate de agentul
economic, după caz;
 orice informație de ordin general sau particular, cum ar fi cifra de afaceri, valoarea
adaugată, cheltuielile generale, precum și comparațiile cu alți agenți economici de aceeași
mărime, date privind erorile și infracțiunile întâlnite cel mai frecvent etc.
Inspectorul, în măsura posibilităților, trebuie să încerce să obțină informații și din
controalele efectuate la alți contribuabili, cu care contribuabilul în cauză are legături de afaceri
sau asupra cărora deține controlul, eventual prin consultarea colegilor care s-au ocupat de aceste
acțiuni.
Informațiile culese în timpul acestei faze pregătitoare trebuie să permit inspectorilor să
identifice principalele obiective asupra cărora se va orienta verificarea, precum și să estimeze
timpul care va fi necesar pentru realizarea controlului fiscal.
Controlul fiscal se desfasoară, de regulă:16
– în spațiile de lucru ale contribuabilului, în prezența acestuia;
– în timpul programului de lucru al contribuabilului;
– pe o durată de cel mult trei luni;
– conform regulilor și procedurilor de control fiscal (control prin sondaj, inopinat,
încrucișat).
Pentru efectuarea unui control fiscal, organul de control fiscal va înștiința contribuabilul
prin completarea și comunicarea acestuia din urma a unui aviz de verificare cu cel puțin 15 zile
înainte de declanșarea efectivă a controlului fiscal. Contribuabilul avizat asupra declanșării
controlului fiscal, poate uza motivat de amânarea controlului fiscal cu cel mult 30 de zile (în
termen de 5 zile de la primirea și semnarea avizului de verificare, poate solicita în scris organului
de control fiscal care a dispus verificarea, amânarea controlului fiscal, prezentând și motivația).

16
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 75
Avizul de verificare cuprinde:17
 denumirea unității fiscale care a dispus controlul fiscal;
 date de identificare (sediu/domiciliu, cod fiscal/cod unic de înregistrare, CNP/CUI) a
contribuabilului;
 baza legală a transmiterii avizului de verificare și a desfașurării controlului fiscal;
 data la care este programat să se desfașoare controlul fiscal;
 impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri bugetare care vor fi cuprinse în verificare;
 perioada fiscală supusă controlului fiscal, respectându-se perioada de prescripție a
dreptului organelor de control fiscal de efectuare a controlului fiscal cu privire la impozitele și
taxele datorate bugetului de stat;
 semnatura conducătorului organului de control fiscal.
Pe întreaga durată a controlului fiscal, contribuabilii au dreptul să beneficieze de asistență
tehnică de specialitate acordată de juriști, experți contabili, contabili autorizați, auditori financiari
și ori de câte ori sunt solicitați de organele de control fiscal, aceștia trebuie să furnizeze
informații,
explicații, justificări în legatură cu obiectul/obiectivele controlului fiscal la care sunt supuși.
De asemenea, contribuabilul poate solicita în scris, din proprie inițiativă, să fie controlat
de organul de control fiscal, motivând cererea. Cererea este soluționată de conducerea organului
de control fiscal, având în vedere motivația contribuabilului, de gradul de risc fiscal prezentat de
acesta din urmă, de încadrarea în criteriile de selectare a contribuabililor pentru control fiscal,
precum și în funcție de alte date și informații deținute de organul de control fiscal. Modul de
soluționare a cererii adresate de contribuabil, va fi comunicat în scris acestuia de organul de
control fiscal în termenul legal stabilit în legislația privind controlul fiscal.
Evidențele contabile și documentele justificative se pastrează și se arhivează într-un mod
adecvat,care să permită desfașurarea normală a controlului fiscal.
Măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi contestate de către contribuabili,
potrivit legii.
Contribuabilii sau, după caz, reprezentanții legali ai acestora sunt obligați să coopereze la
desfășurarea în condiții optime a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor organelor de
control fiscal și acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi.
Controlul fiscal se poate desfașura la sediul, domiciliul ori reședința contribuabilului sau
la sediul organului fiscal. Controlul fiscal se poate desfășura și în oricare alt loc stabilit de comun
acord cu contribuabilul, acesta din urmă având, în acest caz, obligația asigurării condițiilor și
documentelor necesare derulării normale a acțiunii de control.
Timpul afectat efectuării controlului fiscal este stabilit de către organele fiscale în funcție
de obiectivele controlului și nu poate fi mai mare de 3 luni.
Controlul fiscal la sediul contribuabilului sau în alt loc stabilit de comun acord cu acesta
se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin excepție, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei
anumite perioade dacă, de la data încheierii controlului fiscal și până la împlinirea termenului de
prescripție, apar date suplimentare, necunoscute organului fiscal la data efectuării controlului,
care influențează sau modifică rezultatele acestuia.
De regulă, documentele ce urmează a fi întocmite de către organul de control în urma
desfăşurării unei acţiuni de control sunt următoarele:
 Proces verbal;
17
Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 101
  Proces verbal de contravenţie;
 Nota de constatare;
 Nota unilaterală;
 Nota de prezentare.
Cunoaşterea regulilor ce trebuie respectate de către reprezentanţii unităţilor fiscale cu
atribuţii în domeniul controlului fiscal, stabilirea cu exactitate a actelor şi operaţiunilor privind
organizarea, desfăşurarea şi valorificarea acţiunii de control, vor determina îmbunătăţirea acţiunii
de control fiscal, stabilirea unor relaţii „normale” între „controlori” şi „controlaţi”.

BIBLIOGRAFIE

1. Boulescu Mircea, Controlul fiscal al agenților economici, Editura Tribuna Economică,

București, 1999;
2. Boulescu Mircea, Expertiză contabilă și auditul financiar contabil, Editura Didactică și
Pedagogică R.A., București, 1999;
3. Boulescu M., Cadar F., Sistemul de control financiar-fiscal și de audit din România, Editura
Economică, București, 2005;
4. Boulescu Mircea, Ghița Marcel, , Controlul fiscal, Editura Eficient, București, 1997;
5. Boulescu Mircea, Ghița Marcel, Mareș Valerica, Controlul fiscal și audit financiar fiscal,
Editura CECCAR, București, 2003;
6. Carta drepturilor şi obligaţiilor contribuabilului pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale
7. Dobre Elena, Control financiar, expertiză contabilă și audit, Editura „Ex Ponto”, Constanța,
2003;
8. Ionescu L., Controlul și implicațiile economice, financiare și fiscale ale impozitelor
indirecte, Editura Economică, București, 2001;
9. Popeangă G., Popeangă P., Control financiar și fiscal, Editura CECCAR, București, 2004.