UNIVERSITATEA CRESTINA’’DIMITRIE CANTEMIR’’

MASTER GESTIUNE SI AUDIT FINANCIAR (MGAF) BUCURESTI

LUCRARE DE DISERTATIE

COORDONATOR STIINTIFIC

PROF.UNIV.DR. VICTOR MUNTEANU

STUDENT

ANICULAESEI V.(CISMASU)

LENUTA-ANCA

BUCURESTI

2015

1
 ,,METODOLOGIE SI CAZ PRACTIC;
EVAZIUNEA FISCALA”
ANALIZA GENERALĂ A FENOMENULUI DE EVAZIUNE
FISCALĂ LA TVA PENTRU ANUL 2014

2
Introducere……………………………………………………………………………………
………………..4
CAP.1. Inspectia Fiscala – Definitie, Atributii, Organizare........................................................5
1.1.Aspecte generale si definirea Inspectiei Fiscale................................................................5
1.2.Atributii si obiective ale Inspectiei Fiscale........................................................................7
1.3.Organizarea Inspectiei Fiscale ANAF.............................................................................10
CAP.2.Metodologia Organizarii si efectuarii inspectiei fiscale................................................12
2.1. Instiintare Contribuabilului.............................................................................................16
2.2. Pregatirea Inspectiei Fiscale...........................................................................................17
2.3. Desfasurarea Inspectiei Fiscale.......................................................................................19
2.4. Finalizarea Inspectiei Fiscale..........................................................................................21
CAP.3.CAZ PRACTIC DE EXERCITATERE A INSPECTIEI FISCALE ASUPRA
MODULUI DE CALCUL SI VIRARE
A T.V.A..........................................................................................................................26
3.1. SC. BLACK.WHITE SRL baza de studiu privind Inspectia Fiscala a TVA.................28
3.1.1. Obiective de activitate, organizare..............................................................................30
3.1.2. Indicatorii economici financiari...................................................................................36
3.2. Exercitare Inspectiei Fiscale asupra modului de calcul si virare a TVA.....................38
3.3. Valorificarea Inspectiei Fiscale ..................................................................................46
3.4. Faptele de evaziune a fiscala puse in evidenta in urma inspectiei fiscale....................50
CONCLUZII SI PROPUNERI..................................................................................................53
ANEXE
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................55

3
 INTRODUCERE

În urma analizei şi cauzelor şi împrejurărilor în care are loc evaziunea fiscală, am formalizat
o funcţiune generală a evaziunii fiscale care am arătat că, în ultimă instanţă, pe baza unor presupoziţii
este determinată de o singură variabilă, politica fiscală. Găsind, de asemenea, foarte interesantă
abordarea economică a comportamentului uman, în speţa crimei, de către renumitul Garz S. Becker
laureatul premiului Nobel, am făcut loc în prezenta lucrare şi funcţiunii evaziunii fiscale elaborată
prin prisma comportamentului uman.

Prin trecerea la un nou tip de economie, nu i-a fost deloc greu astfel încât, beneficiind de
blândeţe şi lacunele legii, evaziunea fiscală să devină în dese cazuri o manieră curentă de lucru faţă
de fiscalitatea care încearcă să-l atingă. Fără îndoială că nici românul nu putea şi poate face excepţie
de la „înclinaţia” spre evaziune, din momentul ce contribuabili ai unor ţări considerate a avea un bun
civism fiscal nu ezită, când au posibilitatea, să realizeze o evaziune sau chiar o fraudă fiscală.

Această stare de spirit generală, la care s-a adăugat conştientizarea noastră în legătură cu
implicaţiile bugetare, macroeconomice şi sociale ale proliferării evaziuni fiscale, la adăpostul unei
legislaţii ce se încăpăţânează să apară şi să se perfecteze asupra subiectului major al acestei lucrări:
evaziunea fiscală în România. Dacă în, acest caz, cauzele şi împrejurările în care a avut şi are loc
evaziunea fiscală nu sunt prea greu de individualizat, rămân, în schimb, în discuţie soluţiile pentru
limitarea fenomenului. Iar dacă aceste soluţii au fost găsite şi arătate de cei care au studiat fenomenul,
meritul lor nu poate fi deplin decât dacă aceste soluţii se aplică de cei chemaţi să le aplice. Este în
fapt necesară abordarea chestiunii politice fiscale. Aceasta este, în ultimă instanţă responsabilă:

1. de construirea unui sistem fiscal modern şi de utilizarea lui în folosul economic al statului,
dar şi al cetăţeanului-contribuabil care nu trebuie epuizat fiscal şi

2. de limitarea evaziunii (fraudei) fiscale.

4
 CAPITOLUL 1.

INSPECTIA FISCALA – DEFINITIE, ATRIBUTII, ORGANIZARE

1.1.Aspecte generale si definirea Inspectiei Fiscale

Inspecţia fiscală este definită ca fiind activitatea de verificare a unui contribuabil sub aspect
fiscal. Acest lucru presupune, pe de-o parte verificarea declaraţiilor fiscale ale contribuabilului
din punct de vedere al legalităţii şi corectitudinii acestora, precum şi respectarea de către
contribuabil a prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, iar pe de altă parte, verificarea sau stabilirea
bazelor de impunere şi a eventualelor diferenţe privind obligaţiile de plată la buget, ce atrag după sine
dobânzi şi penalităţi.

Aşa cum am precizat mai sus, spre deosebire de expresia ”inspecţie fiscală”, expresie definită
în Codul de procedură fiscală, nu există o definiţie a termenului de ”control fiscal”. Totuşi,am putea
asimila înţelesul termenului ”control fiscal” cu expresia ”inspecţie fiscală”, aceasta din urmă, fiind,
de fapt noua denumire a activităţii de control fiscal, terminologie instituită în legislaţia
fiscală odată cu apariţia Codului de procedură fiscal in 2003.

Întrucât activitatea de inspecţie fiscală (control fiscal) presupune mai multe tipuri de
verificări,
de la cele prin care organele fiscale realizează o activitate de documentare şi faptică a
activităţii unui contribuabil şi până la controalele ce cuprind verificări ale întregii activităţi a unui
contribuabil pe o anumită perioadă de timp sub aspectul unei sau al tuturor obligaţiilor fiscale, este
necesară clasificarea activităţii de inspecţie fiscală în funcţie de obiectul acesteia, prin
definirea formelor sale.

Astfel, Codul de procedură fiscală defineşte formele de inspecţie fiscală ca fiind:

inspecţia fiscală generală - ce reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale
ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată şi inspecţia fiscală parţială - ce
reprezintă activitatea de verificare a unei sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de
timp determinată; iar ca proceduri de control fiscal, Codul de procedură fiscală defineşte:
controlul inopinat - ce constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal,
ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără
anunţarea în prealabil a contribuabilului şi controlul încrucişat - ce constă în verificarea
documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte
persoane; controlul încrucişat poate fi şi inopinat.

Din punctul meu de vedere ”controlul inopinat” şi ”controlul încrucişat” reprezintă, în fapt,
tot forme ale inspecţiei fiscale, alături de inspecţia fiscală generală sau parţială şi nu proceduri
de inspecţie fiscală. Din acest motiv consider că formele de inspecţie fiscală şi procedurile de
control fiscal nu sunt foarte riguros definite în legislaţia noastră, în sensul că sunt considerate
forme ale inspecţiei fiscale doar inspecţia fiscală generală şi inspecţia fiscală parţială, pe când,
controlul inopinat şi cel încrucişat sunt denumite şi definite ca ”proceduri de control”.
Pentru mai multă rigurozitate în definirea şi clasificarea inspecţiei fiscale şi o mai bună
înţelegere a ceea ce înseamnă activitatea de inspecţie fiscală, consider că aceasta poate fi
clasificată în funcţie de obiectul de verificare, astfel:

5
1. ”Inspecţia fiscală de impunere” - având ca scop verificarea unui contribuabil sub aspect fiscal în
sensul că vor fi verificate sau stabilite bazele de impunere şi eventualele
diferenţe privind obligaţiile de plată la buget, inclusiv dobânzile şi penalităţile de întârziere.
Astfel, în funcţie de obligaţiile fiscale ce pot fi verificate, inspecţia fiscală de impunere
cuprinde:
a. inspecţia fiscală generală;
b. inspecţia fiscală parţială.

Ambele forme de inspecţie fiscală vor fi finalizate prin emiterea unei Decizii de impunere
(în cazul în care se stabilesc diferenţe suplimentare faţă de cele declarate de contribuabil) sau
prin emiterea unei Decizii de nemodificare a bazei de impunere (în situaţia în care în urma
inspecţiei fiscale nu s-au stabilit diferenţe suplimentare faţă de cele declarate de contribuabil).

2. ”Inspecţia fiscală de documentare” - având ca scop verificarea contribuabilului sub forma unei
documentări, realizată, în general, ca urmare a unei sesizări sau solicitări din partea altei instituţii,
privind o temă punctuală, faptică, concretă. ”Inspecţia fiscală de documentare” va cuprinde:
a. controlul inopinat;
b. controlul încrucişat.

Ambele forme de inspecţie fiscală de documentare vor fi finalizate prin încheierea unui
proces-verbal ce va cuprinde rezultatele constatărilor verificării dar şi prejudiciul estimat, în situaţia
în care se constată încălcarea prevederilor fiscale din partea contribuabilului, iar prin
aceasta prejudicierea bugetului de stat. În baza procesului-verbal ce va cuprinde prejudiciul
estimat, organele fiscale care au realizat inspecţia fiscală de documentare vor face propuneri
pentru iniţierea unei inspecţii fiscale de impunere, prin care se va emite Decizia de impunere, ce
constituie titlu de creanţă şi atestă obligaţia de plată a contribuabilului către bugetul de stat. De
asemenea, în cazul în care prejudiciul produs bugetului de stat este realizat ca urmare a
săvârşirii unei fapte de natură penală, procesul-verbal încheiat va fi înaintat şi organelor de
urmărire penală pentru continuarea cercetărilor sub aspect penal.

Ca şi competenţe în realizarea inspecţiei fiscale, în funcţie de cele două forme ale

inspecţiei fiscale prezentate mai sus, putem preciza că ”inspecţia fiscală de impunere” va fi
exercitată doar de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), prin organele sale
de specialitate, respectiv direcţiile cu atribuţii de inspecţie fiscală, iar ”inspecţia fiscală de
documentare” va putea fi realizată atât de către direcţiile cu atribuţii de inspecţie fiscală din
cadrul ANAF, cât şi de Garda Financiară, autoritate distinctă în cadrul ANAF, ce are ca principal
scop desfăşurarea controalelor inopinate, deci a inspecţiei fiscale de documentare.
Din punct de vedere al constatărilor realizate ca urmare a unei inspecţii fiscale, respectiv
stabilirea sau nu de obligaţii suplimentare faţă de cele declarate de contribuabil, în practica
fiscală întâlnim două situaţii, şi anume: cea în care se constată încălcarea de către contribuabil
a legislaţiei fiscale concretizată prin diminuarea bazei de impunere şi situaţia în care, organele
fiscale nu constată diferenţe ale obligaţiilor fiscale faţă de cele declarate de contribuabil.
În prima situaţie, inspecţia fiscală se finalizează prin încheierea unui proces-verbal ce va
cuprinde ”prejudiciul” (în cazul inspecţiei fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii
de impunere (în cazul inspecţiei fiscale de impunere).
În cea de-a doua situaţie, inspecţia fiscală se finalizează prin încheierea unui procesverbal
ce va cuprinde doar o ”radiografiere” a situaţiei fiscale a contribuabilului şi detalierea unor fapte,
situaţii sau documente înregistrate în activitatea contribuabilului verificat, în funcţie de obiectul
6
controlului respectiv (în cazul inspecţiei fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de
nemodificare a bazei de impunere (în situaţia inspecţiei fiscale de impunere).
În activitatea de inspecţie fiscală, fie că vorbim de inspecţia fiscală de documentare sau de
inspecţia fiscală de impunere, se poate recurge la următoarele metode de inspecţie fiscală:

a) metoda ”sondajului” - ce constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor

şi operaţiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a
obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b) metoda ”electronică” de verificare - ce constă în activitatea de verificare a contabilităţii
şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare
şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
c) metodele ”indirecte” - se aplică în cazul persoanelor fizice în situaţia în care organele
de inspecţie fiscală constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile contribuabilului
sunt incorecte, incomplete, false, precum şi în situaţia în care acestea nu există sau nu sunt
puse la dispoziţie.

Acestea sunt:
◘ metoda sursei şi cheltuirii fondului - constă în compararea cheltuielilor efectuate de
o persoană fizică cu veniturile declarate în perioada verificată. Astfel, orice cheltuială peste valoarea
declarată a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat. Pentru aceasta,
fluxurilor de numerar li se asociază cheltuielile şi veniturile persoanei fizice, determinându-se
astfel numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul încasat
din orice sursă;
◘ metoda fluxurilor de trezorerie - constă în analiza intrărilor şi ieşirilor de sume operate
prin conturile bancare sau în numerar, pentru a compara mişcările de disponibilităţi băneşti cu
sursele de venit şi utilizarea acestora. Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor
putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii şi frecvenţei depunerilor în
conturile bancare şi a surselor acestor depuneri;
◘ metoda patrimoniului - permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoană fizică
verificată, analizând modificările intervenite în patrimoniul net al acesteia.

Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face în funcţie de

situaţia constatată şi sursele de informaţii identificate, iar utilizarea metodelor indirecte se poate
face individual sau combinat, în funcţie de complexitate, sursele de informaţii şi de perioada
verificată.

1.2. Atriburii si obiective ale Inspectiei Fiscale

1. contribuie în domeniul său de activitate la implementarea programului de guvernare şi a altor

documente programatice prin elaborarea şi aplicarea de strategii de dezvoltare pe termen mediu şi
lung, generale sau sectoriale; elaborează şi implementează strategia de dezvoltare informatică proprie
şi a unităților sale subordonate, în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice;
2. urmăreşte realizarea unui management eficient şi coerent al administrării fiscale;
3. organizează, îndrumă, coordonează şi controlează activitatea structurilor subordonate;
4. asigură managementul riscurilor interne şi externe ale organizației;
5. asigură managementul resurselor umane, la nivelul Agenției;
6. dezvoltă şi implementează strategii unitare de comunicare internă şi externă;
7. emite puncte de vedere cu privire la proiectele de acte normative elaborate de alte ministere şi

7
instituții centrale, care cuprind măsuri referitoare la domeniul său de activitate;
8. participă la elaborarea modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a proiectelor de norme
metodologice, precum şi a altor acte normative, care conțin prevederi referitoare la impozite, taxe,
contribuții şi alte venituri date în administrare, potrivit legii;
9. elaborează proiecte de acte administrative cu caracter normativ care conțin prevederi referitoare
la administrarea veniturilor bugetare, proceduri de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor
sociale şi a celorlalte venituri bugetare pentru care este competentă, în condițiile legii;
10. participă, împreună cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, la
elaborarea proiectelor de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare;
11. inițiază măsuri pentru dezvoltarea şi desfăşurarea în bune condiții a relațiilor internaționale în
domeniul său de activitate;
12. asigură aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a reglementărilor în domeniul vamal şi a
prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale şi celelalte venituri bugetare,
date prin lege în competența sa, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice;
13. aplică, prin organele abilitate, modalitățile de executare silită şi măsurile asigurătorii, pentru a
căror realizare este competentă potrivit legii; realizează, prin intermediul direcțiilor generale regionale
ale finanțelor publice, executarea silită a drepturilor de import sau de export, a altor taxe şi impozite
datorate statului, potrivit legii, în cadrul operațiunilor vamale, a accesoriilor aferente acestora, a
amenzilor şi a oricăror altor sume datorate bugetului general consolidat în temeiul unor titluri
executorii, precum şi, în cazurile prevăzute de lege, a creanțelor stabilite într‐un alt stat membru al
Uniunii Europene, potrivit competențelor legale;
14. defineşte, dezvoltă, implementează, furnizează şi operează servicii specifice pentru
contribuabili;
15. asigură punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale în domeniul de competență al
Ministerului Finanțelor Publice conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare;
16. efectuează controlul privind respectarea legalității, atât la nivelul aparatului propriu, cât şi la
nivelul structurilor subordonate, în scopul constatării unor eventuale abateri de la legalitate şi al luării
de măsuri pentru repararea prejudiciului produs, după caz;
17. asigură asistență pentru recuperarea în România de la persoane fizice şi persoane juridice a
creanțelor bugetare stabilite prin titluri de creanță într‐un alt stat, precum şi recuperarea de către alt stat
de la persoane fizice şi persoane juridice a creanțelor bugetare stabilite în România, potrivit atribuțiilor
stabilite prin lege şi tratatelor la care România este parte;
18. ia măsuri, potrivit atribuțiilor stabilite de lege, pentru prevenirea, constatarea şi sancționarea
faptelor ce constituie contravenții; sesizează organele de urmărire penală în cazul faptelor constatate
prin personalul propriu ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, în conformitate
cu reglementările legale în vigoare;
19. promovează integritatea în exercitarea demnităților şi funcțiilor publice la nivelul Agenției şi
întreprinde măsurile de prevenire şi combatere a corupției;
20. exercită controlul financiar de gestiune şi controlul financiar preventiv propriu privind
constituirea şi utilizarea legală şi eficientă a fondurilor publice;
21. propune soluții de reformă în domeniul administrării fiscale şi vamale şi implementează
proiecte cu finanțare internă şi/sau externă pentru domeniul său de activitate;
22. monitorizează acquis‐ul comunitar şi bunele practici în domeniul administrării fiscale şi vamale
şi formulează propuneri sau, după caz, implementează măsuri administrative care decurg din acestea;
8
23. colaborează, pe bază de protocol, cu autoritățile şi instituțiile publice sau orice alte entități cu
atribuții în aplicarea legii ori interesate de realizarea politicii de administrare fiscală şi vamală;
24. gestionează informațiile cu privire la colectarea datoriei vamale; asigură datele şi prelucrările
acestora pentru raportări statistice, inclusiv pentru statistică vamală şi statistică publică comerț exterior
EXTRASTAT;
25. soluționează contestațiile şi plângerile prealabile formulate împotriva actelor emise în
exercitarea atribuțiilor;
26. elaborează politici, proceduri şi norme metodologice în domeniul său de activitate, pentru
structurile proprii, precum şi pentru cele subordonate;
27. elaborează studii, analize şi proiecte de acte normative privind organizarea activității proprii;
28. culege, verifică, prelucrează şi arhivează date şi informații fiscale necesare desfăşurării activității
sale; constituie baze proprii de date relevante şi gestionează colaborarea cu autoritățile naționale
competente privind informațiile deținute, în condițiile legii;
29. defineşte nivelul de securitate al informațiilor proprii;
30. aplică împreună cu structurile subordonate, conform competențelor stabilite de lege, legislația
în domeniul: trezorerie şi contabilitate publică, ajutor de stat, practici neloiale şi prețuri
reglementate,verificare a achizițiilor publice, inspecție economico‐financiară;
31. elaborează, implementează, menține şi dezvoltă sistemul informatic în domeniile sale de activitate;
asigură funcționarea sistemului informatic integrat vamal, cu respectarea obligațiilor referitoare la
dezvoltarea şi implementarea sistemelor IT care au ca bază legală Decizia vama‐electronică (CE) nr.
70/2008 şi alte reglementări comunitare şi naționale, precum şi a termenelor prevăzute în Planul
strategic multianual (MASP) al DGTAXUD;
32. reprezintă statul în fața instanțelor şi a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi şi
obligații privind raporturile juridice fiscale şi vamale, precum şi orice alte raporturi juridice rezultate
din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza
mandatelor transmise; renunțarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice
fiscale şi vamale, precum şi cu orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, se va face
conform procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenției;
33. reprezintă Ministerul Finanțelor Publice ca subiect de drepturi şi obligații în raporturile juridice
litigioase sau în legătură cu acestea, în care Ministerul Finanțelor Publice participă nemijlocit în nume
propriu, sau ca reprezentant al statului, în baza mandatului acordat;
34. organizează programe de perfecționare profesională a personalului din cadrul Agenției la nivel
central şi la nivelul structurilor subordonate, inclusiv cu sprijinul Şcolii de Finanțe Publice şi Vamă şi
al altor organisme specializate în acest domeniu;
35. organizează şi asigură gestionarea patrimoniului, inclusiv alocarea, mişcarea, evidența şi
controlul echipamentelor din dotare;
36. elaborează, fundamentează şi avizează, după caz, proiectul bugetului de cheltuieli al Agenției,
pentru aparatul propriu, structurile subordonate, precum şi programul de investiții, pe care le transmite
Ministerului Finanțelor Publice în vederea cuprinderii în bugetul centralizat al acestuia; elaborează şi
fundamentează temeinic proiectul programului de achiziții, bunuri şi servicii pentru asigurarea
sustenabilității componentei tehnice a Sistemului integrat de securitate a frontierei de stat, precum şi
proiectul de program de investiții aferent acestuia;
37. aprobă bugetul de cheltuieli pentru aparatul propriu şi structurile subordonate conform
bugetului de cheltuieli aprobat de ordonatorul principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar şi
repartizează creditele bugetare deschise de Ministerul Finanțelor Publice fiecărui ordonator terțiar de
credite;
38. inițiază şi derulează, în condițiile legii, achizițiile publice pentru bunuri, servicii şi lucrări aferente

9
activităților proprii; poate derula proceduri de achiziție publică prin participarea la o asociere de
autorități contractante;
39. deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite în cadrul
fiecărui exercițiu bugetar şi aprobă bugetul;
40. poate participa cu specialişti proprii în programe naționale şi internaționale de cercetare şi
dezvoltare de tehnologii inovatoare în domeniile sale de activitate;
41. asigură cooperarea administrativă, inclusiv schimbul de informații, cu alte instituții din țară şi cu
administrațiile fiscale şi vamale ale altor state, cu privire la obiectul său de activitate, în colaborare cu
Ministerul Finanțelor Publice, după caz;
42. asigură aplicarea prevederilor cu caracter fiscal şi vamal din tratatele internaționale la care
România este parte;
43. încheie tratate la nivel departamental şi convenții cu administrații fiscale şi vamale din alte
state, cu organizații internaționale sau cu alte entități, în domeniul său de activitate;
44. acordă sau primeşte asistență tehnică în domeniul său de activitate şi derulează proiecte şi
activități de cooperare cu administrații fiscale şi vamale din alte state sau cu organizații internaționale
saub alte entități;
45. participă, prin reprezentanți, la evenimente organizate de către alte administrații fiscale şi
vamale, organizații internaționale sau alte entități ori în colaborare cu acestea, în domeniul său de
activitate;
46. participă în numele Ministerului Finanțelor Publice la activitățile Organizației Intraeuropene a
Administrațiilor Fiscale;
47. reprezintă România în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor prin intermediul Direcției generale
a vămilor;
48. asigură legătura operativă pe probleme fiscale sau vamale prin reprezentanți permanenți la
Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană sau în cadrul altor organizații
internaționale, potrivit competențelor Agenției.

1.3. Organizarea Inspectiei Fiscale ANAF

Selectarea contribuabililor care urmeaza a fi supusi INSPECŢIEI FISCALE este efectuata de

organul fiscal competent, iar contribuabilii nu pot face obiectii cu privire la procedura de selectare
folosita.

Aceasta prevedere a fost completata la sfarsitul lunii februarie cu explicatii privind modul in
care contribuabilii urmeaza sa fie selectati pentru INSPECŢIE FISCALĂ.

Mai exact, prin OUG nr. 8/2014, care a intrat in vigoare pe 28 februarie, a fost introdus un
nou criteriu pentru selectarea contribuabililor supusi INSPECŢIEI FISCALE. si anume nivelul riscului
stabilit ca urmare a analizei de risc.

INSPECŢIE FISCALĂ. Conform actului normativ, analiza de risc reprezinta activitatea

efectuata in scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creantelor fiscale, de a le evalua, de a le
gestiona, precum si de a le utiliza in vederea selectarii contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei
fiscale.

10
 Inspectia fiscala verifica legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale

Potrivit reglemăntărilor în vigoare, inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si

conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre
contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz,
a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora.

In plus, inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de
organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor
sume datorate bugetului general consolidat. In cazul contribuabililor cu sedii secundare, inspectia
fiscala se face, de regula, concomitent la sediul principal si la sediile secundare de catre organul fiscal
competent.

La realizarea inspectiei fiscale, organul de inspectie fiscala parcurge urmatoarele proceduri:

- examineaza documentele din dosarul fiscal al contribuabilului;

- verifica sa existe o concordanta intre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a
contribuabilului;

- discuta constatarile si solicita explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau

imputernicitii acestora, dupa caz;solicita informatii de la terti;

- stabileste corect baza de impunere, diferentele datorate in plus sau in minus fata de creanta fiscala
declarata si/sau stabilita, la momentul inceperii inspectiei fiscale;

- stabileste diferentele de obligatii fiscale de plata, precum si obligatiile fiscale accesorii aferente
acestora;verifica locurile unde se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile;

- dispune masurile asiguratorii in conditiile legii;efectueaza investigatii fiscale potrivit examinarea

documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;

- aplica sanctiuni potrivit prevederilor legale;aplica sigilii asupra bunurilor, intocmind in acest sens
proces-verbal.

De asemenea, inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de

a stabili obligatii fiscale, conform CPF.

11
 CAPITOLUL 2.

METODOLOGIA EFECTUĂRII INSPECŢIEI FISCALE

PRINCIPII GENERALE DE EFECTUARE A INSPECŢIEI FISCALE

Inspecţia fiscală cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea sincerităţii

declaraţiilor, precum şi verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către
contribuabili.

Sunt supuşi inspecţiei fiscale contribuabilii persoane fizice şi juridice, române şi străine,
precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, cărora le revin obligaţii fiscale.

Obligaţiile fiscale cuprind:

- obligaţia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile, sau după caz, a

impozitelor datorate;
- obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată la
termenele legale a impozitelor;
- obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată la
termenele legale a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă;
- orice alte obligaţii care revin contribuabililor în aplicarea şi executarea
legilor fiscale.

Angajaţii inspecţiei fiscale îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Organizarea, competenţa teritorială şi atribuţiile organelor de inspecţie fiscală se aprobă de

către ministrul finanţelor şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În ceea ce priveşte relaţia controlor – controlat, legea stabileşte cu claritate drepturile pe care
le au organele de inspecţie fiscală în exercitarea atribuţiilor lor, obligaţiile conducerilor şi salariaţii
unităţilor controlate, precum şi sancţiunile care se pot aplica în cazul nerespectării acestor obligaţii.

În exercitarea atribuţiilor ce le revin, organele de inspecţie fiscală au dreptul:

- să examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidenţe contabile ale

contribuabililor care pot fi relevante pentru stabilirea corectă a impozitelor
datorate şi pentru modul de respectare a obligaţiilor fiscale de către aceştia;
- să solicite contribuabililor toate informaţiile, justificările sau explicaţiile
referitoare la declaraţiile sau documentele supuse inspecţiei. În cazul în care
se solicită răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligaţi să furnizeze
informaţiile respective în termen de 3 zile de la primirea solicitării;
- să solicite prezenţa contribuabililor sau reprezentanţilor legali ai acestora la
sediul unităţii fiscale. Solicitarea se face în scris şi cuprinde, în mod
obligatoriu, data, ora şi locul întâlnirii, precum şi scopul acesteia. Solicitarea
se comunică contribuabilului, cu cel puţin 10 zile înaintea datei fixate pentru
întâlnire;

12
 - să facă constatări practice cu privire la natura activităţilor producătoare de
venituri impozabile sau pentru identificarea obiectelor sau surselor
impozabile;
- să ridice extrase sau să facă copii de pe orice înscris, document sau
înregistrare contabilă;
- să reţină în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în schimbul
unei dovezi scrise şi semnate de organul de inspecţie fiscală, orice document
sau orice element material care poate constitui o probă sau o dovadă
referitoare la determinarea impozitelor datorate de către contribuabil, pe o
perioadă de maximum 30 zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea
conducerii organului de inspecţie fiscală, perioada reţinerii poate fi
prelungită până la 90 de zile.
- să intre în prezenţa contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia,
ori în prezenţa unei alte persoane desemnate de contribuabil, în orice incintă
de afaceri a contribuabilului, iar în afara acesteia numai cu autorizarea scrisă
a conducerii organului de inspecţie fiscală, şi cu acordul contribuabilului.

În caz de refuz, organul fiscal va solicita autorizarea instanţei judecătoreşti competente,

aplicându-se dispoziţiile Codului de procedură civilă privind ordonanţa prezidenţială.

Organele de inspecţie fiscală au obligaţia să exercite inspecţia fiscală în aşa fel încât să
afecteze cât mai puţin desfăşurarea activităţilor curente ale contribuabilului.

În baza constatărilor efectuate ca urmare a acţiunilor de inspecţie fiscală, Ministerul

Finanţelor are dreptul:

- să stabilească în sarcina contribuabilului diferenţe de impozite, precum şi să

calculeze majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale a
impozitelor datorate;
- să constate contravenţiile şi să aplice amenzile prevăzute de legile fiscale;
- să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabili a
obligaţiilor fiscale ce le revin;
-
Pe întreaga durată a inspecţiei fiscale, contribuabilii au dreptul:

- să fie informaţi asupra desfăşurării inspecţiei fiscale şi asupra eventualelor

operaţii neclare;
- să fie primii solicitaţi pentru a furniza informaţii, explicaţii, justificări;
- să beneficieze de asistenţă de specialitate;
- să fie protejaţi pe linia secretului fiscal.

Contribuabilii sunt obligaţi să pună la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală toate

documentele tehnico-operative şi contabile, evidenţele şi orice fel de înscrisuri care stau la baza
calculării corecte şi în cuantumul legal a impozitelor datorate.

Neprezentarea cu rea credinţă a documentelor cu ocazia inspecţiei fiscale nu vor fi luate în

considerare ulterior, cu ocazia formulării eventualelor obiecţiuni, contestaţii şi plângeri împotriva
actelor de inspecţie fiscală.
13
 Măsurile dispuse ca urmare a inspecţiei fiscale pot fi contestate de către contribuabili, potrivit
dispoziţiilor legale (Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală).

Contribuabilii sau după caz reprezentanţii legali ai acestora sunt obligaţi să coopereze la
desfăşurarea în condiţii optime a inspecţiei fiscale, prin respectarea drepturilor organelor de inspecţie
şi acordarea sprijinului în exercitarea acestor drepturi.

Timpul afectat efectuării inspecţiei fiscale este stabilit de către organele fiscale în funcţie de
categorii de agenţi economici, de natura acţiunilor de inspecţie, precum şi de perioada cuprinsă în
inspecţia fiscală.

Inspecţia fiscală la sediul contribuabilului sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu acesta
se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin
excepţie, conducătorul organului fiscal poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la
data încheierii inspecţiei fiscale până la împlinirea termenului de prescripţie apar date suplimentare
necunoscute organului fiscal la data efectuării inspecţiei fiscale care influenţează sau modifică
rezultatele acestuia.

Dreptul material al organelor fiscale de a stabili diferenţe de impozite şi majorări de întârziere

pentru neplata în termen a acestora, precum şi de a constata contravenţii şi de aplica amenzi şi
penalităţi pentru faptele a căror constatare şi sancţionare sunt, potrivit legii de competenţa organelor
fiscale, pentru o perioadă impozabilă, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat:

- în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a

declaraţiei pentru perioada respectivă;
- în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, în
cazul în care legea nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei;
- în termen de 5 ani de la data comunicării, către contribuabil, a impozitului
stabilit de organele fiscale în condiţiile prevăzute de lege.

Declaraţia este orice document prin care contribuabilul declară impozitele datorate, conform
prevederilor din Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală.

Termenele de prescripţie prevăzute anterior se întrerup dacă:

- la data depunerii de către contribuabil a declaraţiei fiscale, după expirarea

termenului legal de depunere a acesteia;
- la data comunicării, către contribuabil a unor diferenţe de impozite stabilite
de organele fiscale ca urmare a acţiunilor de control.

Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se ivi împrejurarea care a produs-o. După
întrerupere urmează o nouă perioadă de prescripţie.

Termenele de prescripţie se suspendă în următoarele condiţii:

- pe timpul cât contribuabilul se sustrage, cu rea credinţă, de la efectuarea

inspecţiei fiscale;
14
 - cât contribuabilul, ca urmare a dispoziţiilor organelor fiscale, remediază
deficienţele sau îndepărtează cauzele care împiedică desfăşurarea inspecţiei
fiscale.

Curgerea termenului de prescripţie este oprită pe timpul cât durează situaţiile prevăzute de
lege care împiedică organul fiscal să stabilească diferenţe de impozite.

După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de
suspendare. În cazul în care, după încetarea suspendării şi până la împlinirea termenului de
prescripţie, au mai rămas mai puţin de 6 luni, prescripţia nu se va împlini înainte de expirarea unui
termen de 6 luni, calculat de la încetarea cauzei de suspendare.

Suspendarea termenului de prescripţie se face în baza documentului (P.V. de inspecţie fiscală,

Notă de Constatare), prin care organul fiscal constată existenţa unuia dintre cazurile prevăzute de lege
(Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală) pentru suspendare.

Impozitele şi diferenţele de impozite declarate sau recunoscute în orice fel de către

contribuabil, după împlinirea termenelor de prescripţie, se consideră legal stabilite şi datorate.

Termenul de prescripţie1 pentru stabilirea impozitelor şi a diferenţelor de impozite este de 10

ani în caz de evaziune fiscală, în cazul în care există o hotărâre judecătorească definitivă care a
stabilit existenţa evaziunii fiscale.

Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât potrivit legii, să
constituie infracţiuni, următoarele fapte:

- nefurnizarea de către contribuabil sau de către persoana împuternicită legal

să îl reprezinte, a informaţiilor, justificărilor sau explicaţiilor solicitate de
către organele de inspecţie fiscală;
- neprezentarea contribuabililor sau reprezentanţilor legali ai acestora la sediul
unităţii fiscale la data, ora şi locul fixate, la solicitarea scrisă a organului
fiscal;
- refuzul contribuabilului de a permite accesul organului fiscal în sediul său de
afaceri sau în oricare alte locuri în care există bunuri impozabile sau în care
acesta desfăşoară activităţi producătoare de venituri, în vederea exercitării
inspecţiei fiscale;
- neţinerea evidenţelor contabile şi a documentelor justificative la sediul social
declarat sau păstrarea acestora în condiţii improprii desfăşurării inspecţiei
fiscale.

Inspecţia fiscală face parte din mecanismul de conducere şi gestionare a economiei naţionale,
şi are rolul de a contribui la perfecţionarea conducerii eficiente a activităţii economice, de a asigura
cunoaşterea modului de aplicare a deciziilor luate asupra gospodăririi resurselor materiale şi
financiare, de a asigura realizarea veniturilor statului în conformitate cu legea bugetară.

15
 Inspecţia fiscală are o contribuţie importantă în asigurarea realizării veniturilor care intră în
bugetul statului de la agenţii economici sub forma impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate, la
vărsarea la termenele stabilite şi în cuantumul lor real. De menţionat că începând cu anul financiar
2004, Ministerul Finanţelor Publice este

responsabil şi cu verificarea şi încasarea tuturor contribuţiilor sociale de stat, ceea ce înseamnă o sferă
mai largă de activitate a inspecţiei fiscale.

Verificarea obligaţiilor fiscale faţă de stat presupune controlul tuturor veniturilor şi

cheltuielilor, indiferent de subiectul plătitor, ceea ce presupune controlul integrităţii patrimoniului.

Realizarea dezideratelor activităţii de inspecţie fiscală depinde de gradul de înţelegere, de

implicare şi de eforturile pe care fiecare inspector fiscal şi fiecare agent economic la va face pentru a
lucra cât mai corect din punct de vedere moral şi profesional.

Întărirea inspecţiei fiscale este necesară deoarece unii agenţi economici nu acordă atenţia
cuvenită respectării întocmai a normelor legale privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale către stat,
această situaţie contribuind în principal la eludarea legislaţiei în vigoare şi neconducerea corectă şi la
timp a evidenţei contabile.

2.1. Înstiintarea contribuabiluilui

În baza programului de inspecţie fiscală, fiecare inspector va proceda la înştiinţarea

contribuabililor cu privire la selectarea şi programarea lor în vederea inspecţiei, acest lucru
realizându-se prin intermediul unui „aviz de verificare”, care va trebui să conţină:

- denumirea unităţii fiscale care a dispus inspecţia;

- numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului;
- adresa sediului / domiciliului contribuabilului;
- luna în care este programată a se desfăşura inspecţia;
- obiectivele controlului;
- perioada fiscală ce urmează a fi supusă verificării;
- semnătura conducătorului unităţii fiscale.

De asemenea, în aviz se va menţiona obligativitatea punerii la dispoziţia inspectorilor a

tuturor documentelor şi evidenţelor contabile, precum şi asigurării condiţiilor necesare pentru
desfăşurarea în bune condiţii a inspecţiei fiscale.

Avizul va fi comunicat contribuabililor, prin poştă, cu cel puţin 15 zile înainte de începerea
efectivă a acţiunii de verificare.

Formularul va fi înmânat direct, odată cu prezentarea la contribuabil în vederea desfăşurării

verificării, în următoarele cazuri:

- dacă organele fiscale apreciază că eficienţa acţiunii de verificare depinde de

caracterul inopinat al acesteia;

16
 - dacă acţiunea de verificare se desfăşoară în vederea soluţionării unor cereri
ale contribuabililor;
- dacă se consideră că avizul nu-i va parveni în timp util contribuabilului.

La solicitarea întemeiată a contribuabilului, conducătorul unităţii fiscale poate aproba

amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.

2.2. Pregatirea Inspectiei Fiscale

Pentru o eficientă desfăşurare a acţiunii de inspecţie fiscală, trebuie ca aceasta să fie pregătită
anterior, aşa încât inspectorii însărcinaţi cu efectuarea acesteia să ajungă la faţa locului după ce au
colectat toate datele şi informaţiile disponibile referitoare la contribuabil şi activitatea desfăşurată de
acesta, iar acest lucru se face mai cu seamă din consultarea dosarului fiscal al contribuabilului, ce se
află în cadrul Compartimentului Dosare Fiscale al D.G.F.P.

Pentru realizarea corectă a inspecţiei fiscale, respectiv stabilirea unor venituri suplimentare
din impozite şi taxe, este esenţială pregătirea profesională a aparatului de specialitate, existenţa unor
programe detaliate de control fiscal, documentarea şi strângerea unor informaţii despre contribuabil
din datele existente la dosarul fiscal, despre care am menţionat mai sus, toate acestea ducând la
stabilirea unui set de probleme prioritare care urmează să fie verificate.

De asemenea vor fi verificate toate compartimentele care, prin natura obligaţiilor ce le revin,
deţin informaţii referitoare la situaţia fiscală a contribuabilului, cum ar fi serviciile de urmărire,
trezorerie, bilanţuri, control financiar. Compartimentele menţionate sunt obligate să comunice, la
solicitarea inspectorului însărcinat cu efectuarea inspecţiei, toate datele pe care le deţin, referitoare la
contribuabilul ce urmează a fi verificat.

Prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului şi a compartimentelor sus menţionate, se

vor colecta toate datele şi informaţiile despre acesta existente în:

- acte de înfiinţare, inclusiv declaraţia de plătitor de impozite;

- declaraţiile fiscale depuse, inclusiv bilanţurile contabile;
- rapoarte de verificare, efectuate anterior.

Din actele de înfiinţare şi declaraţiile cu modificările aduse anterior şi declaraţia de

înregistrare ca plătitor de impozite şi taxe inspectorul va avea informaţii cu privire la:

- denumire;
- numărul de înregistrare la Registrul Comerţului;
- numărul codului unic de înregistrare (CUI);
- adresa sediului de afaceri;
- eventualele puncte de lucru unde îşi desfăşoară activitatea precum şi datele
de identificare ale sucursalelor sau filialelor dacă este cazul;
- forma de proprietate;
- capitalul social pe felul lui – subscris şi cel vărsat;
- obiectele de activitate;
- persoana care asigură conducerea activităţii contribuabilului;
17
 - conturile bancare (numărul lor şi numerele conturilor), precum şi băncile
unde acestea sunt deschise;
- conducătorul evidenţei contabile.

Din declaraţiile fiscale existente la dosarul fiscal al societăţii care urmează a fi verificată, pe
linia inspecţiei fiscale, precum şi din informaţiile colectate de la celelalte compartimente, inspectorul:

- va stabili dacă au fost depuse toate declaraţiile şi situaţiile prevăzute de

legislaţia fiscală în vigoare;
- va semnala existenţa unor anumite creşteri sau scăderi bruşte în componenţa
elementelor patrimoniale;
- va compara datele comune cuprinse în diferite declaraţii fiscale;
- va stabili pe baza datelor din perioade anterioare, dacă există cifre care
prezintă o anumită tendinţă. Această tendinţă va fi, apoi extrapolată la
perioada supusă verificării, după care, se vor compara sumele astfel
previzionate, pe baza tendinţei, cu cele existente în declaraţia fiscală;
- va stabili plăţile restante;
- va face orice alte aprecieri în legătură cu îndeplinirea, de către contribuabil a
obligaţiilor fiscale conform datelor obţinute.

După ce se efectuează analiza rapoartelor încheiate cu ocazia verificărilor anterioare, se vor

extrage, în special, aspecte la care au fost constatate nereguli şi eventuale măsuri dispuse la acele
verificări.

Strângerea de informaţii din alte documente aflate la dispoziţia organului fiscal se realizează
prin studierea rapoartelor privind verificarea efectuată la două categorii de contribuabili:

- cei care au legături de afaceri cu contribuabilul ce urmează a fi verificat, în

cazul în care aceste informaţii sunt disponibile;
- cei care desfăşoară activităţi similare.

În urma analizei documentelor şi datelor disponibile la sediul organului fiscal, se vor efectua
analize de risc, respectiv identificarea domeniilor şi impozitelor care prezintă un risc ridicat al
evaziunii la contribuabilul respectiv şi în domeniul său de activitate. Pe baza analizei de risc, se vor
stabili obiectivele orientative ale controlului şi, eventual, procedura şi tehnicile de verificare ce
urmează a fi aplicate.

Declanşarea unei acţiuni de inspecţie fiscală va fi motivată de existenţa unui volum suficient
de informaţii obţinute de organul fiscal, fie din declaraţiile contribuabililor, fie din alte surse.

Un aspect important în programarea acţiunilor de verificare este termenul de prescripţie,

pentru stabilirea diferenţelor de impozite şi a majorărilor de întârziere, pentru neplata în termen a
acestora.

Funcţionarea corectă şi bună a întregului mecanism de colectare a impozitelor şi taxelor şi

sporirea surselor de venit la bugetul consolidat al statului, depinde de:

18
 - numărul persoanelor fizice şi juridice ce ar trebui controlate într-un an;
- frecvenţa inspecţiei fiscale în cadrul diferitelor categorii de contribuabili;
- criterii de selectare a contribuabililor, în vederea iniţierii diferitelor acţiuni de
inspecţie fiscală;
- ponderea diferitelor metode de inspecţie fiscală în cadrul fondului total de
timp destinat acestei activităţi (verificare pe documente, inspecţie fiscală de
fond).

Gradul de acoperire al inspecţiei fiscale este o mărime exprimată în procente şi reprezintă

ponderea contribuabililor controlaţi într-un an faţă de totalul contribuabililor înregistraţi la organul
fiscal.

Asemenea indicator este semnificativ pentru activitatea de inspecţie fiscală, iar mărimea lui
poate varia în funcţie de clasa din care fac parte contribuabilii, grupaţi după volumul anual al
obligaţiilor faţă de buget. Făcând o atentă analiză, vom observa că atenţia trebuie canalizată spre
contribuabilii care au o mare pondere, ca sume aduse la bugetul de stat, şi nu trebuie risipite resursele
materiale dar mai ales umane la contribuabili mici a căror pondere de sume aduse la bugetul de stat
nu este semnificativă.

Gradul de acoperire al inspecţiei fiscale poate varia în funcţie de dificultatea realizării actului
de inspecţie în cazul diferitelor categorii de impozite şi taxe.

Creşterea numărului de agenţi economici impune ca autorităţile fiscale să procedeze la

selectarea agenţilor economici pentru inspecţia fiscală, selectare care trebuie să se bazeze pe
informaţii pertinente pentru identificarea contribuabililor care au obligaţii fiscale nedeclarate sau
suplimentare.

2.3. Desfasurarea Inspectiei Fiscale

A. Prezentarea la contribuabil se face doar pe baza unei împuterniciri scrise (ordin de

deplasare), emisă de conducătorul unităţii fiscale, competenta sa efectueze controlul. Aceasta trebuie
să conţină:

- denumirea unităţii fiscale care a dispus efectuarea controlului;

- datele de identificare ale organelor care efectuează inspecţia fiscală (nume, prenume, numărul
legitimaţiei de serviciu);
- datele de identificare ale contribuabilului (denumire, CUI, adresă);
- data începerii efectuării inspecţiei fiscale;
- semnătura conducerii unităţii fiscale.
După intrarea în sediul de afaceri (locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale), inspectorul va
solicita o întrevedere cu contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia.

Cu această ocazie, inspectorul va căuta să obţină cât mai multe informaţii referitoare la
activitatea desfăşurată de acesta;

19
 Contribuabilul trebuie informat cu privire la scopul verificării, perioada supusă verificării
(aceasta trebuie să înceapă imediat după perioada verificată la o verificare anterioară, aşa încât să nu
existe perioade neverificate), precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi verificate.

Inspectorul va solicita contribuabilului punerea la dispoziţie a documentelor şi evidenţelor

contabile necesare pentru desfăşurarea verificării, precum şi desemnarea unui reprezentant care să-i
poată furniza toate informaţiile necesare.

De câte ori va considera necesar inspectorul va solicita vizitarea incintelor de afaceri, precum
şi a tuturor încăperilor ce aparţin contribuabilului şi au legătură cu activitatea desfăşurată, în prezenţa
contribuabilului sau a unui reprezentant desemnat de acesta.

B. Efectuarea controlului propriu-zis

În desfăşurarea acţiunii de verificare, inspectorul va urmări următoarele aspecte:

- dacă au fost respectate de agentul economic toate legile şi reglementările

fiscale în vigoare şi care fac obiectul verificării;
- dacă toate elementele activităţii agentului sunt înregistrate, corect şi complet
în contabilitate.

În efectuarea operaţiunii de inspecţie fiscală, în funcţie de specificul activităţii

contribuabilului şi de problemele care au reieşit din etapa de pregătire a controlului, inspectorul va
utiliza, după caz, una din următoarele metode:

- verificare pornind de la datele de bază (documente justificative), până la

balanţa de verificare şi declaraţia fiscală. Se recomandă utilizarea acesteia, în
cazul în care există indicii sau informaţii privind reflectarea nereală a
operaţiunilor în contabilitatea sintetică.
-
Verificarea declaraţiei fiscale şi apoi aprofundarea elementelor pe care inspectorul le consideră
necesare, putând ajunge la documente justificative.
În desfăşurarea efectivă a verificării, corectitudinea înregistrării în contabilitate, precum şi a
declaraţiilor întocmite pe baza acestora se verifică în general prin:

- comparaţii şi calcule de indicatori, indici;

- informaţii aflate la dispoziţia inspectorul încă din faza de pregătire a
inspecţiei, sau obţinute pe parcursul acestei acţiuni;
- stabilirea gradului în care documentele justificative respectă realitatea
operaţiunilor efectuate;
- observaţii culese la faţa locului prin vizitarea incintei de afaceri;
- analiza şi interpretarea economică a unor serii sau grupe de cifre;
- verificarea corelaţiilor prin stabilirea caracterului corect şi complet al datelor,
prin corelarea acestora cu cele a căror corectitudine a fost deja stabilită.
Acest tip de metodă poate fi folosită în cazul producţiei, când pe baza

20
 normelor de consum şi reţete de fabricaţie poate fi stabilită cantitatea de
produse finite ce se obţin dintr-o anumită cantitate de materii prime.
- verificarea corectitudinii şi realităţii operaţiunilor înscrise în contabilitate şi
în declaraţiile fiscale, precum şi a corelaţiilor între evidenţele contabile şi
declaraţiile fiscale întocmite pe baza acestora.

Este recomandabil ca, în eventualitatea descoperirii unor nereguli, în activitatea, documentele

şi evidenţele contribuabilului, inspectorul să aducă la cunoştinţă contribuabilului sau reprezentantului
său delegat, toate aceste probleme

solicitând totodată, clarificări, justificări şi punctul de vedere al agentului economic supus inspecţiei
fiscale.

Durata acţiunii de inspecţie fiscală este stabilită prin programul de inspecţie fiscală aprobat.

La solicitarea motivată a inspectorului care efectuează verificarea, conducătorul unităţii

fiscale poate aproba prelungirea sau reducerea duratei acţiunii de inspecţie, precum şi întreruperea pe
o anumită perioadă de timp a acestuia.

Dacă pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale se constată fapte care constituie contravenţii,
a căror constatare şi sancţionare este de competenţa organelor fiscale, inspectorul va întocmi proces
verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, potrivit reglementărilor în vigoare. În cazul în
care faptele pot constitui infracţiuni, se va proceda, de îndată, la sesizarea organelor de urmărire
penală competente.

Când în cursul controlului se fac cercetări a căror reconstituire ulterioară nu mai este posibilă
sau care nu mai pot fi dovedite în orice alte situaţii când inspectorul consideră necesar se întocmeşte
notă de constatare.

Nota de constatare cuprinde situaţii de fapt şi masurile dispuse pentru remedierea

deficienţelor, fiind întocmită în două exemplare.

2.4. Finalizarea Inspectiei Fiscale

Rezultatele controlului fiscal se consemnează obligatoriu în procese verbale, note de

constatare, procese verbale de constatare a contravenţiilor, note unilaterale.

Procesul verbal de verificare: este un document bilateral, întocmit în două exemplare, din care
unul se păstrează la organul fiscal în dosarul fiscal al contribuabilului, şi un exemplar rămâne la
contribuabil.

Conţinutul procesului verbal trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi citit independent de
alte documente şi să nu permită alte interpretări.

21
 Procesul verbal de verificare trebuie să aibă o structură unică pentru toate verificările
efectuate şi poate fi structurate în 4 capitole:

A. Primul capitol va cuprinde date referitoare la:

- unitatea fiscală care a dispus inspecţia fiscală;
- datele inspectorului care a efectuat verificarea;
- obiectivele inspecţiei fiscale;
- perioada supusă inspecţiei fiscale;
- durata desfăşurării verificării;
- tipul de verificare efectuată.

B. Al doilea capitol va cuprinde date generale referitoare la contribuabil:

- date de identificare a contribuabilului;
- denumire;
- număr de înregistrare la Registrul Comerţului;
- CUI (cod unic de înregistrare);
- Adresa sediului de afaceri;
- Date de identificare ale sucursalelor, filialelor sau punctelor de lucru;
- Forma de proprietate;
- Obiectul de activitate;
- Cifra de afaceri conform ultimului bilanţ contabil aprobat;
- Capitalul social;
- Persoana care asigură conducerea activităţii în timpul desfăşurării verificării;
- Persoana responsabilă de evidenţele contabile;
- Numerele conturilor bancare, precum şi băncile unde acestea sunt deschise
- Date privind clienţii şi furnizorii , cu care contribuabilul are relaţii de afaceri.

C. Al treilea capitol care reprezintă de fapt partea principală a procesului verbal de verificare,
cuprinde constatările efective ale inspectorului, fiind structurat pe impozitele care au făcut
obiectul verificării.
Pentru fiecare impozit în parte se au în vedere următoarele:

- baza legală pentru stabilirea , calcularea şi vărsarea impozitului;

- constatările inspectorului cu privire la modul de stabilire, calculare şi vărsare
a obligaţiei bugetare;
- diferenţele de impozite stabilite, cauzele care au dus la calculul acestora
(dispoziţii legale încălcate, erori de calcul). Calculul detaliat al acestora va fi
prezentat în anexă;
- majorările de întârziere stabilite, calculul detaliat al acestora va fi prezentat
în anexă;
- contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale încălcate, precum
şi amenzile aplicate şi baza legală pentru aplicarea acestora;
- termenul de plată pentru achitarea fiecărui debit stabilit;
- justificări şi puncte de vedere ale contribuabilului, cu privire la debitele
stabilite, în cazul în care acesta şi le-a exprimat;

22
 - eventuale măsuri şi recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea
deficienţelor şi intrarea în legalitate;
- plăţile contribuabilului în timpul controlului dacă este cazul.

În cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea diferenţelor, se va face
menţiunea corespunzătoare.

D. Capitolul al patrulea in care se va menţiona:

- documentele şi evidenţele puse la dispoziţia inspectorului precum şi cele

fotocopiate sau reţinute;
- alte informaţii care ar putea fi relevante;
- menţiunea că toate documentele puse la dispoziţie de către contribuabil au
fost restituite acestuia.

Lipsa din procesul verbal al menţiunilor privind datele informative despre contribuabil, data şi
locul încheierii, datele de identificare şi semnătura autorizată a organului fiscal atrag nulitatea acestui
act.

Procesul verbal de inspecţie fiscală va cuprinde o serie de anexe si anume:

a. anexa în care vor fi sintetizate, pe fiecare fel de impozit în parte

- diferenţele de impozit stabilite,

- majorări de impozite calculate,

- amenzile şi penalităţile aplicate.

b. anexe pe fiecare fel de impozit, calculul detaliat al tuturor obligaţiilor stabilite, inclusiv
majorările de întârziere corespunzătoare;
c. copiile proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, dacă este cazul;
d. note de constatare întocmite, dacă este cazul;
e. documente, acte sau copii ale acestora, precum şi note explicative sau informative.
Procesul verbal de inspecţie fiscală va fi semnat de inspectorul care a efectuat verificarea,
căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum şi de contribuabil sau
de reprezentantul legal al acestuia.

Potrivit Codului Fiscal, Procesul Verbal făcut în urma unei inspecţii fiscale, constituie titlu de
creanţă pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată determinate de contribuabil şi de cele
legal datorate, inclusiv majorările de întârziere şi penalităţile stabilite.

Diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităţile stabilite cu ocazia

controlului se plătesc în termen de 15 zile de la data comunicării rezultatelor controlului.

Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului este considerată data semnării de
către acesta sau reprezentantul său legal a procesului verbal de inspecţie fiscală.
23
 În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea procesului verbal,
rezultatele inspecţiei fiscale vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de
primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii constituind data comunicării.

Procesul verbal de inspecţie fiscală va fi înregistrat şi înaintat spre aprobare respectiv

semnare, conducătorului unităţii fiscale.

Dacă cu ocazia aprobării intervin modificări în procesul verbal contribuabilul va fi înştiinţat

despre aceasta, tot printr-o scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, data primirii de către
contribuabil a scrisorii constituind data comunicării.

Notele de constatare se întocmesc atunci când în cursul verificării se fac constatări a căror
reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu poate fi dovedită, sau în alte situaţii
apreciate de organul fiscal.

În notele de constatare se consemnează situaţiile de fapt, precum şi măsurile luate operativ

pentru remedierea deficienţelor constatate.

Notele de constatare se semnează de organul fiscal, de reprezentantul legal al agentului

economic şi de persoanele la care se referă constatarea, precum şi de martori, după caz.

Nota unilaterală se întocmeşte în cazurile în care în urma controlului nu s-au constatat abateri,
ori acestea prin volumul sau importanţa lor, nu justifică întocmirea procesului verbal de inspecţie
fiscală.

În nota unilaterală, organul de inspecţie fiscală va consemna atât documentele verificate cât şi
constatările efectuate.

Procesul verbal de constatare a contravenţiilor se întocmeşte în cazul în care în urma unei

inspecţii fiscale a rezultat săvârşirea unor contravenţii sancţionate de legile speciale care
reglementează materia impozitelor şi taxelor privind combaterea evaziunii fiscale (Legea 87/1994),
acestea consemnându-se într-un proces verbal.

Procesul verbal de constatare a contravenţiilor va cuprinde elementele stipulate în art. 17 din

legea 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor:

- data şi locul unde este încheiat,

- numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie,
- numele, prenumele, data, locul de muncă şi ocupaţia contravenientului,
- date de identificare a contravenientului (buletin) şi menţiunea organului care
le-a emis,
- descrierea faptei ce constituie contravenţie, cu indicarea datei şi orei
săvârşirii ei, precum şi precizarea împrejurărilor,
- indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează,
- suma stabilită drept amendă,
- posibilitatea ca în 48 de ore sa achite jumătate din minim, şi suma respectivă.

24
 Lipsa din procesul verbal a menţiunilor privind numele şi prenumele contravenientului, fapta
săvârşită şi data comiterii acesteia, sau a semnăturii organului fiscal atrage nulitatea procesului
verbal.

Organul fiscal va consemna în procesul verbal de constatare a contravenţiei, la cererea

contravenientului, obiecţiunile acestuia cu privire la conţinutul procesului verbal şi mijloacele de
probă de care înţelege să se servească în cauză.

Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de organul de control şi de contravenient.

25
 CAPITOLUL 3

CAZ PRACTIC DE EXERCITARE A INSPECTIEI FISCALE ASUPRA MODULUI DE CALCUL

SI VIRAREA T.V.A.

ANALIZA GENERALĂ A FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALĂ LA SC BLACK &

WHITE SRL ÎN PERIOADA ANULUI 2014

Pentru a măsura dimensiunea fenomenului de evaziune fiscală la SC BLACK & WHITE SRL,
am pornit de la statistica principalului organ abilitat să depisteze şi să combată evaziunea fiscală şi
anume ANAF.

MONOGRAFIE

Analizând în continuare datele prezentate, în ceea ce priveste sumele totale, se observă că

ponderea cea mai mare o deţin prejudiciiile constatate la tva-ul de recuperat.

Din datele analizate pentru anul 2014 se poate concluziona că domeniile în cadrul cărora s-au
depistat cele mai multe şi mai importante cazuri de evaziune fiscală au fost domeniile TVA-ului la
combustibil si achizitionarea unui teren de 5000 mp in valoare de 300.000 lei plus TVA.

Rezumând cele spuse mai sus şi în urma rezultatelor prezentate se poate desprinde concluzia
că efortul depus de ANAF în legatură cu depistarea şi instrumentarea unor cazuri complexe de fraudă
şi evaziune fiscală s-a constatat de asemenea modificarea focalizării atenţiei de la efectuarea unor
verificări de rutină finalizate cu măsuri contravenţionale, la depistarea cazurilor care aduc prejudicii
de mare importanţă statului.

Regimul TVA la vanzarea terenurilor

La cedarea unui teren, trebuie sa fiti atenti in ce masura operatiunea pe care o veti realiza intra
in sfera de impozitare a TVA. Conform Codului fiscal, livrarea de terenuri construibile nu reprezinta o
operatiune scutita de TVA.

Terenul construibil reprezinta orice teren amenajat sau neamenajat, pe care pot fi executate
constructii, conform cadrului legal in vigoare. Calificarea unui teren ca fiind construibil sau cu alta
destinatie, la momentul vanzarii sale, rezulta din certificatul de urbanism. Ar trebui ca de fiecare data
cand cedati un teren care intra in categoria celor scutite de TVA sa solicitati drept document justificativ
acest certificat de urbanism, pentru a evita orice alte discutii neplacute cu ocazia unei inspectii fiscale.

Conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul (art 29, alin 1),
certificatul de urbanism reprezinta actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea
administratiei publice judetene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic si tehnic al
imobilelor si conditiile necesare in vederea realizarii unor investitii, tranzactii imobiliare sau a altor
operatiuni imobiliare. In certificatul de urbanism se mentioneaza in mod obligatoriu scopul eliberarii

26
acestuia. In cazul vanzarii sau cumpararii de imobile, certificatul de urbanism cuprinde informatii
privind consecintele urbanistice ale operatiunii juridice, solicitarea certificatului de urbanism fiind in
acest caz facultativa.

Certificatul de urbanism cuprinde elemente cu privire la:

- regimul juridic al imobilului;
- regimul economic al imobilului; si
- regimul tehnic al imobilului.

Atunci cand achizitionati terenuri (construibile sau neconstruibile) de la o persoana fizica ce

realizeaza astfel de tranzactii in mod ocazional, nu va puteti deduce TVA din moment ce vanzatorul nu
este inregistrat in scopuri de TVA. Daca terenul astfel achizitionat este construibil, la o eventuala
vanzare a acestuia, sunteti obligati sa colectati TVA, chiar daca nu v-ati dedus TVA la achizitia lui.

In practica, va puteti intalni si cu urmatoarea situatie. Achizitionati fara TVA un teren care nu
este construibil, iar ulterior acesta este incadrat de autoritatile locale in categoria celor construibile. Si
de aceasta data, chiar daca nu v-ati dedus TVA la achizitie, trebuie sa colectati TVA la livrarea
terenului.

In situatia in care vindeti un teren pe care se afla o constructie, ulterior cedarii constructiei sau
independent de livrarea acesteia, se considera ca are loc livrarea unui teren construibil si se aplica
TVA, indiferent de cine detine titlul de proprietate al constructiei.

Daca o constructie si terenul pe care este ridicata aceasta formeaza un singur corp funciar,
identificat printr-un singur numar cadastral, atunci se apeleaza la un expert independent care trebuie sa
emita un raport de expertiza. Astfel, va puteti afla in una din urmatoarele situatii:
- constructia va urma regimul terenului pe care este edificata, daca valoarea
acesteia este mai mica decat valoarea terenului;
- terenul pe care a fost ridicata constructia urmeaza regimul constructiei, daca
valoarea acestuia este mai mica decat valoarea constructiei; sau
- daca terenul si constructia au valori egale, regimul corpului funciar va fi
stabilit in functie de bunul imobil cu suprafata cea mai mare, in cazul
constructiei tinand cont de suprafata construita desfasurata.

Aceste prevederi nu se aplica atunci cand livrati un teren pe care se afla o constructie a carei
demolare a inceput inainte de livrare si a fost asumata de vanzator. Astfel de operatiuni de livrare si de
demolare formeaza o operatiune unica in ceea ce priveste TVA, avand ca obiect livrarea unui teren si
nu a constructiei existente si a terenului pe care se afla aceasta, indiferent de stadiul lucrarilor de
demolare a constructiei in momentul livrarii efective a terenului. Exista si o hotarare a Curtii Europene
de Justitie in acest sens.

27
3.1. S.C BLACK & WHITE SRL

1. Se înfiinţează S.C. BLACK & WHITE SRL. cu un capital social de 40.000 lei divizat in 40
de actiuni cu valoarea unitara de 1.000 lei. Prin contractul de societate s-a prevazut ca
50% din valoarea actiunilor subscrise să se depună imediat în contul curent, iar diferenţa
în termen de 30 zile în contul curent în valută.
2.Se inregistreaza un salariat cu salariu brut de 1500 lei.
3. Se achiziţioneaza un utilaj nou în valoare de 15.000 lei +24% TVA
4. Se calculeaza amortizarea lunară a utilajului achiziţionat ştiind că durata normată de
funcţionare este de 5 ani
5. Se achita factura furnizorului de utilaj din contul current.
6. Se primeşte cu titlu de donaţie un brevet de invenţie evaluat la 500 lei.
7.Se ridica numerar de la banca pentru a se depune in caserie suma de 1300lei.
8.Se crediteaza societatea cu suma de 1000 lei.
9.Se achizitioneaza combustibil in valoare de 1000 lei si plata furnizorului prin casa.
10.In data de 05.11.2014 SC BLACK & WHITE SRL achizitioneaza un teren in suprafata de
1000mp.la costul de achizitie de 300.000 lei.
11. Se achiziţionează un program informatic în valoare de 420 lei +24% TVA
12. Amortizarea lunară a programului informatic în suma de 35 lei se include în cheltuielile
de exploatare
13. Se achiziţionează de la furnizor obiecte de inventar în valoare de 550 lei +24% TVA
14. Se achita factura privind achiziţia de obiecte de inventar cu numerar.
15. Se acorda un avans de trezorerie unui salariat în suma de 550 lei.
16. La întoarcerea din delegaţie se justifica avansul astfel :diurna 220 lei si cazare 330 lei
17. Se primeşte factura privind prestarea unor servicii în valoare de 2.000 lei+24% TVA
18. Se inregistreaza venituri din servicii prestate către clienţi în valoare de 28.000 lei +24%
TVA

19. Să se stabilească rezultatul financiar şi decontare TVA

Rezolvare:
1. 456 A/P+/D 456=1011 40.000
1011 P+/C

456 A/P-/C 5121 = 456 20.000

5121 A+/D

1011 P-/D 1011=1012 20.000

1012 P+/C

456 A/P-/C 5124 = 456 20.000

5124 A+/D

1011 P-/D 1011=1012 20.000

1012 P+/C

28
2. 2131 A+/D % = 404 18.600
404 P+/C 2131 15.000
4426 A+/D 4426 3.600

3. 6811 A+/D 6811=2814 250

2814 P+/C

4. 404 P-/D 404=5121 18.600

5121 A-/C

5. 4753 P+/C 205=4753 500

205 A+/D

6. 208 A+/D % = 404 520,80

404 P+/C 208 420
4426 A+/D 4426 100,80

7.581A/D 581=5121 1.300

5121B/C 5311=581 1.300

8.5311A/D 5311=4551 1.000

4551P/C

9.6022A/D %=401 1.000

401P/C+D 6022 806,45
4426A/D 4426 193.55
5311A/D 401=5311 1.000

10.2111A/D %=404 372.000

404P/C 2111 300.000
4426A/D 4426 72.000

11.6811 A+/D 6811=2808 35

2808 P+/C

12. 303 A+/D % = 401 682

401 P+/C 303 550
4426 A+/D 4426 132

29
 13. 401 P-/D 401 = 5311 682
5311 A-/C

14. 542 A+/D 542 = 5311 550

5311 A-/C

15. 625 A+/D 625 = 542 550

542 A-/C

16. 628 A+/D % = 401 2.480

401 A+/D 628 2.000
4426 P+/C 4426 480

17. 704 P+/C 4111 = % 34.720

4111 A+/D 704 28.000
4427 P+/C 4427 6.720

3.1.1. Obiective de activitate, organizare

In Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013 a fost publicata O.U.G. nr. 74/2013 privind
unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare
Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative.

In cadrul actului normativ se arata:

Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare Agentia, se reorganizeaza

ca urmare a fuziunii prin absorbtie si preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor si prin
preluarea activitatii Garzii Financiare, institutie publica care se desfiinteaza.

Preluarea personalului Autoritatii Nationale a Vamilor in cadrul Agentiei sau in structurile

subordonate, dupa caz, se va face in limita numarului de posturi aprobat, in conditiile legii.

Personalul din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor va fi incadrat pe functii publice generale
sau specifice, in limita numarului de posturi aprobat pentru Agentie – aparat propriu si structuri
subordonate, in conditiile legii.

In cadrul Agentiei se infiinteaza Directia generala antifrauda fiscala, structura fara

personalitate juridica, cu atributii de prevenire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si
frauda fiscala si vamala.

30
 Directia generala antifrauda fiscala este coordonata de un vicepresedinte, cu rang de
subsecretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, si condusa de un inspector general
antifrauda, ajutat de inspectori generali adjuncti antifrauda.

In cadrul structurii centrale a Directiei generale antifrauda fiscala functioneaza pe langa

structurile de prevenire si control Directia de combatere a fraudelor, care acorda suport tehnic de
specialitate procurorului in efectuarea urmaririi penale in cauzele avand ca obiect infractiuni
economico-financiare. In acest scop inspectorii antifrauda din cadrul acestei directii sunt detasati in
cadrul parchetelor, in conditiile legii, pe posturi de specialisti.

In exercitarea atributiilor de serviciu, inspectorii antifrauda din cadrul Directiei de combatere

a fraudelor efectueaza, din dispozitia procurorului:

- constatari tehnico-stiintifice, care constituie mijloace de proba, in conditiile

legii;
- investigatii financiare in vederea indisponibilizarii de bunuri;
- orice alte verificari in materie fiscala dispuse de procuror.

Functiile utilizate de Directia generala antifrauda fiscala in realizarea atributiilor stabilite de

lege sunt functii publice specifice de inspector antifrauda si functii publice generale.

Personalul care ocupa functii publice de inspector antifrauda are drepturi si indatoriri specifice
de serviciu care se stabilesc prin statut special, aprobat prin lege.

Personalul care ocupa functii publice de inspector antifrauda beneficiaza de toate drepturile
prevazute de lege pentru functionarii publici. Prin hotarare a Guvernului se vor stabili modul de
constituire si criteriile de repartizare a unui fond de stimulente salariate pe seama sumelor atrase
suplimentar la bugetul de stat din activitatea desfasurata.

Poate fi numita in functia de inspector antifrauda persoana care indeplineste conditiile

prevazute la alin. (5) si (7).

Numirea personalului antifrauda se face pe baza de concurs sau examen, incepand cu data
intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 13 alin. (1), organizat potrivit regulamentului
aprobat prin hotarare a Guvernului. Presedintele si vicepresedintele comisiilor de concurs sau de
examen vor fi vicepresedintele Agentiei care coordoneaza Directia generala antifrauda fiscala si
inspectorul general antifrauda.

Numirea personalului antifrauda se face potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Ocuparea functiilor publice in cadrul structurii antifrauda se face cu respectarea urmatoarelor

conditii minime:

- absolvirea de studii universitare de licenta cu diploma, respectiv studii

superioare, juridice sau economice, de lunga durata, cu diploma de licenta ori
echivalenta;
31
 - promovarea evaluarilor psihologice complexe, organizate prin intermediul
unitatilor specializate acreditate in conditiile legii;
- promovarea evaluarilor de integritate, inclusiv prin evaluarea personalului
Directiei generale antifrauda fiscala din punct de vedere psihologic si al
comportamentului simulat, de catre personal sau cabinete de specialitate,
autorizate in conditiile legii.

Functionarilor publici care ocupa functii publice in cadrul structurii antifrauda li se considera
vechime in specialitatea studiilor absolvite intreaga perioada in care isi desfasoara activitatea in
structura antifrauda.

In scopul efectuarii cu celeritate si in mod temeinic a activitatilor de descoperire si de

urmarire a infractiunilor economico-financiare, pentru clarificarea unor aspecte tehnice in activitatea
de urmarire penala, inspectorii antifrauda din cadrul Directiei de combatere a fraudelor isi vor
desfasura activitatea in cadrul parchetelor, prin detasare.

Inspectorii antifrauda prevazuti la alin. (9) isi desfasoara activitatea sub autoritatea exclusiva a
conducatorului parchetului in cadrul caruia functioneaza.

Numirea inspectorilor antifrauda in cadrul Directiei de combatere a fraudelor se face prin

ordin al presedintelui Agentiei, cu avizul vicepresedintelui Agentiei care conduce Directia generala
antifrauda fiscala si al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie, iar detasarea acestora in functii se face prin ordin comun al procurorului general al Parchetului
de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si al presedintelui Agentiei.

Inspectorii antifrauda sunt detasati in interesul serviciului pe o perioada de 3 ani, cu

posibilitatea prelungirii detasarii in functie, cu acordul acestora.

Detasarea inceteaza inaintea implinirii perioadei prevazute la alin. (12) prin revocarea din
functie dispusa prin ordin comun motivat al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie si al presedintelui Agentiei.

Pe durata detasarii la parchet inspectorii antifrauda din cadrul Directiei generale antifrauda
fiscala nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agentiei nicio insarcinare.

Modul de exercitare a atributiilor privind cariera inspectorilor antifrauda pe durata detasarii la

parchete se stabileste prin legea privind statutul acestei categorii de functionari publici.

Personalul Agentiei care ocupa functii publice de inspector antifrauda poarta, in timpul
serviciului, uniforma, insemne distinctive, ecusoane si, dupa caz, armament si alte mijloace tehnice
utilizate ca mijloc individual de aparare, protectie si comunicare, care se atribuie gratuit. In anumite
situatii, in realizarea atributiilor de serviciu, inspectorii antifrauda pot imbraca tinuta civila.

Dotarea cu armament se face in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 295/2004 privind

regimul armelor si al munitiilor, republicata, cu modificarile ulterioare.

Personalul prevazut la alin. (1) este in permanenta la dispozitia serviciului.

32
 Normele generale si speciale de dotare a personalului care ocupa functii publice de inspector
antifrauda, insemnele distinctive, modelul ecusonului, uniformei, al legitimatiei de control/serviciu si
al ordinului de serviciu se stabilesc prin hotararea Guvernului prevazuta la art. 13 alin. (1).

In exercitarea atributiilor de serviciu, personalul din cadrul Agentiei care ocupa functii publice
de inspector antifrauda este investit cu exercitiul autoritatii publice si beneficiaza de protectie, potrivit
legii.

In indeplinirea atributiilor ce ii revin, personalul prevazut la alin. (1) are dreptul:

- sa efectueze controale in toate spatiile in care se produc, se depoziteaza sau

se comercializeaza bunuri si servicii ori se desfasoara activitati care cad sub
incidenta actelor normative nationale, inclusiv transpuse din legislatia
comunitara, in vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea si combaterea
oricaror acte si fapte care sunt interzise de acestea;
- sa verifice, in conditiile legii, respectarea reglementarilor legale privind
circulatia marfurilor pe drumurile publice, pe cai ferate si fluviale, in porturi,
gari, autogari, aeroporturi, interiorul zonelor libere, in vecinatatea unitatilor
vamale, antrepozite, precum si in alte locuri in care se desfasoara activitati
economice;
- sa verifice legalitatea activitatilor desfasurate, existenta si autenticitatea
documentelor justificative in activitatile de productie si prestari de servicii
ori pe timpul transportului, depozitarii si comercializarii bunurilor si sa
aplice sigilii pentru asigurarea integritatii bunurilor;
- sa dispuna masuri, in conditiile legislatiei fiscale, cu privire la confiscarea, in
conditiile legii, a bunurilor a caror fabricatie, depozitare, transport sau
desfacere este ilicita, precum si a veniturilor realizate din activitati
comerciale ori prestari de servicii nelegale si sa ridice documentele financiar-
contabile si de alta natura care pot servi la dovedirea contraventiilor sau,
dupa caz, a infractiunilor;
- sa dispuna, in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
(Codul de procedura fiscala), luarea masurilor asiguratorii ori de cate ori
exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda,
sa isi instraineze ori sa isi risipeasca patrimoniul, iar daca in desfasurarea
activitatii specifice constata imprejurari privind savarsirea unor fapte
prevazute de legea penala in domeniul evaziunii fiscale, sa sesizeze organele
de urmarire penala;
- sa legitimeze si sa stabileasca identitatea administratorilor entitatilor
controlate, precum si a oricaror persoane implicate in savarsirea faptelor de
frauda si evaziune fiscala si vamala constatate si sa solicite acestora
explicatii scrise, dupa caz;
- sa retina documente, in conditiile Codului de procedura fiscala, sa solicite
copii certificate de pe documentele originale, sa preleveze probe, esantioane,

33
 mostre si alte asemenea specimene si sa solicite efectuarea expertizelor
tehnice necesare finalizarii actului de control. Analiza si examinarea
probelor, esantioanelor si mostrelor, precum si expertizele tehnice se fac in
laboratoare de specialitate agreate, cheltuielile privind efectuarea acestora,
inclusiv cele legate de depozitarea si manipularea marfurilor confiscate fiind
suportate din fondurile special alocate prin bugetul de venituri si cheltuieli;
- sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit
competentelor prevazute de lege;
- sa aplice masurile prevazute de normele legale, sa verifice din punct de
vedere fiscal, sa documenteze, sa intocmeasca acte de control operativ
planificat sau inopinat privind rezultatele verificarilor, sa aplice masurile
prevazute de normele legale si sa sesizeze organele competente in vederea
valorificarii constatarilor;
- sa opreasca mijloacele de transport, in conditiile legii, pentru verificarea
documentelor de insotire a bunurilor si persoanelor transportate;
- sa solicite, in conditiile legii, date sau, dupa caz, documente, de la orice
entitate privata si/sau publica, in scopul instrumentarii si fundamentarii
constatarilor cu privire la savarsirea unor fapte care contravin legislatiei in
vigoare in domeniul financiar fiscal si vamal;
- in timpul exercitarii atributiilor de serviciu sa poarte uniforma, sa pastreze, sa
foloseasca si sa faca uz de armamentul si mijloacele de aparare din dotare, in
conditiile legii;
- sa utilizeze mijloacele auto purtand insemne si dispozitive de avertizare
sonore si luminoase specifice, in conditiile legii;
- sa constituie si sa utilizeze baze de date, inclusiv ale altor institutii publice,
necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale, infractiunilor economico-
financiare si a altor fapte ilicite in domeniul fiscal si vamal. Accesul la bazele
de date ale altor institutii sau persoane juridice se face pentru indeplinirea
atributiilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta si cu respectarea
dispozitiilor legale privind protectia datelor cu caracter personal si
informatiile clasificate, conditiile concrete urmand a fi stabilite prin
protocoale incheiate cu respectivele institutii sau persoane;
- sa efectueze verificari necesare prevenirii si descoperirii faptelor de frauda si
evaziune fiscala si vamala;
- sa efectueze operatiuni de control tematic.

Functiile publice de executie specifice utilizate in cadrul Agentiei, pentru birourile vamale de frontiera
si de interior, sunt urmatoarele:

- functii publice de executie din clasa I: inspector vamal;

- functii publice de executie din clasa a II-a: agent vamal;

34
 - functii publice de executie din clasa a III-a: controlor vamal.

Functiile publice specifice de conducere sunt:

- sef birou vamal;

- sef adjunct birou vamal;
- sef de tura.

Functiile publice specifice utilizate in cadrul Agentiei pentru Directia generala antifrauda fiscala sunt
urmatoarele:

- functii de executie din clasa I: inspector antifrauda;

- functii publice de conducere: inspector general antifrauda, inspector general
adjunct antifrauda, inspector sef antifrauda.

Prin derogare de la prevederile Legii nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile

ulterioare, inspectorul general antifrauda si inspectorii generali adjuncti antifrauda se numesc prin
decizie a prim-ministrului.

La orice actiune de control participa minimum 2 inspectori antifrauda.

La actiunile de control cu grad sporit de periculozitate, echipele de control pot fi insotite de

membri ai subunitatilor specializate de interventie rapida aflate in subordinea Ministerului Afacerilor
Interne, in conditiile stabilite prin protocol incheiat intre acesta si Agentie.

La constatarea unor imprejurari privind savarsirea unor fapte prevazute de legea penala in
domeniul financiar-fiscal sau vamal se intocmesc procese-verbale si acte de control in baza carora
sesizeaza organele de urmarire penala cu privire la faptele constatate.

Impreuna cu actul de sesizare se trimit organelor de urmarire penala: procesul-verbal sau actul
de control incheiat potrivit prevederilor alin. (3), documentele ridicate in conditiile art. 6 alin. (2) lit. d)
si explicatiile scrise solicitate in conditiile art. 6 alin. (2) lit. f), precum si alte inscrisuri care au valoare
probatorie de inscrisuri in procesul penal.

Agentia, in cazurile in care exista indicii temeinice de savarsire a unor fapte prevazute de
legea penala, poate sa solicite Ministerului Afacerilor Interne sa asigure personalul necesar pentru
protectia si siguranta operatiunilor desfasurate de functionarii publici in realizarea actului de control.
Personalul necesar se asigura din cadrul subunitatilor specializate de interventie rapida. Conditiile
concrete si modalitatile in care personalul subunitatilor specializate de interventie rapida participa la
actiunile de control se stabilesc prin protocol de Ministerul Afacerilor Interne si Agentie.

Incepand cu data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazuta la art. 13 alin. (1) se
infiinteaza in subordinea Agentiei directiile generale regionale ale finantelor publice, institutii publice
cu personalitate juridica, si care sunt conduse, prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 188/1999,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de un director general, functionar public.

35
 Directiile generale regionale ale finantelor publice se infiinteaza prin transformarea directiei
generale a finantelor publice a judetului in care va fi stabilit sediul directiei generale regionale, prin
fuziunea prin absorbtie a celorlalte directii generale judetene ale finantelor publice din aria de
competenta stabilita potrivit prevederilor alin. (3).

Orasele in care au sediul directiile generale regionale ale finantelor publice, aria de
competenta a acestora, precum si lista directiilor generale judetene ale finantelor publice care se
reorganizeaza ca directii generale regionale ale finantelor publice se stabilesc prin hotarare a
Guvernului.

Directiile generale regionale ale finantelor publice, infiintate potrivit prevederilor alin. (3),
preiau activitatea si competentele tuturor directiilor generale judetene ale finantelor publice absorbite
din aria de competenta, precum si a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora.

Directiile generale regionale ale finantelor publice preiau prin fuziune prin absorbtie directiile
regionale pentru accize si operatiuni vamale, directiile judetene si a municipiului Bucuresti pentru
accize si operatiuni vamale din aria de competenta stabilita potrivit prevederilor alin. (3).

Modul de organizare si functionare a directiilor generale regionale ale finantelor publice,

precum si a structurilor subordonate ale acestora se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei, cu
avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul structurilor coordonate metodologic de structurile de
specialitate din aparatul propriu al ministerului.

Directiile generale judetene ale finantelor publice care se reorganizeaza prin fuziune prin
absorbtie in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice isi pierd personalitatea juridica.

Personalul directiilor generale ale finantelor publice, precum si personalul directiilor regionale
pentru accize si operatiuni vamale, directiilor judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si
operatiuni vamale, care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie, se preia in cadrul directiilor
generale regionale ale finantelor publice, in limita numarului de posturi aprobat, in conditiile legii.

3.1.2. Indicatori economici financiari

Indicatori economico-financiari

- Introducere
- Indicatori de lichiditate
- Indicatori de risc/datorii
- Indicatori de activitate (gestiune)
- Indicatori de profitabilitate
- Indicatori ai politicii de dividend
- Alti indicatori
- Utilizarea si limitele indicatorilor economico-financiari

36
Introducere

Ratele financiare sunt indicatori utilizati pentru aprecierea performantei si pozitiei financiare a
unei societati. Cea mai mare parte a acestor indicatori economico-financiari se calculeaza pe baza
informatiilor furnizate de companii in situatiile financiare. Utilitatea acestor indicatori economico-
financiari consta atat in evidentierea unui trend, cat mai ales in posibilitatea ca societatea analizata sa
poata fi comparata cu alte companii active in acelasi sector. Totodata, exista indicatori financiari care
ajuta la predictia unui eventual faliment in viitor.
Indicatorii economico financiari faciliteaza lucrul cu un volum de date ridicat intr-o maniera
organizata.

Principalii indicatori economico-financiari sunt detaliati mai jos.

1.Indicatori de lichiditate

Indicatorii de lichiditate masoara capacitatea societatilor de a-si onora obligatiile pe termen scurt,
pentru realizarea calculelor fiind utilizate activile circulante (cele mai lichide) si datoriile cu o scadenta
mai mica de un an. Datele necesare se regasesc in bilantul contabil.
a. Lichiditatea generala / curenta (Current Ratio) = Active circulante/Datorii curente (<1 an)
b. Lichiditatea imediata (Indicatorul test acid: Quick Ratio) = (Active circulante Stocuri)/Datorii
curente (<1 an)
c. Rata capacitatii de plata (Cash Ratio) = Casa si conturi la banci + Investitii pe termen scurt/Datorii
curente
d. Acoperirea cheltuielilor zilnice = (Cash + Investitii pe termen scurt + Creante) / Cheltuieli medii
zilnice
e. Ciclul de conversie a numerarului = Durata de rotatie a stocurilor (DIO) + Durata de rotatie a
debitelor - clienti (DSO) - Durata de rotatie a creditelor - furnizor (DPO)

2. Indicatori de risc/datorii

a. Indicatorul gradului de indatorare = Capital imprumutat / Capital propriu sau Capital imprumutat /
Capital angajat Capital imprumutat = Credite peste 1 an Capital angajat = Capital propriu + Capital
imprumutat
b. Gradul de acoperire al dobanzilor = Profit inainte de plata dobanzilor si a impozitului pe profit
(EBIT) / Cheltuieli cu dobanda
c. Rata de indatorare globala = Datorii totale / Active totale
d. Levierul = Datorii totale / Active totale
e. Rata solvabilitatii generale = Active totale / Datorii curente

3.Indicatori de activitate (gestiune)

Indicatorii inclusi in acesta categorie releva eficienta cu care o societate isi utilizeaza activele.
a. Rotatia stocurilor = Costul vanzarilor / Stoc mediu (nr. de ori)
b. Durata de rotatie a stocurilor (Days Inventory Outstanding – DIO) = Stoc mediu / Costul vanzarilor
* 365 (nr. de zile)
c. Rotatia debitelor - clienti = Cifra de afaceri / Sold mediu clienti (nr. de ori)
d. Durata de rotatie a debitelor - clienti (Days Sales Outstanding – DSO) = Sold mediu clienti / Cifra
de afaceri * 365 (nr. de zile)
37
e. Rotatia creditelor - furnizor = Achizitii de bunuri / Sold mediu furnizori (nr. de ori)
f. Durata de rotatie a creditelor - furnizor (Days Payables Outstanding – DPO) = Sold mediu
furnizorilor / Achizitii de bunuri*365 (nr. de zile)
g. Rotatia activelor imobilizate (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Active imobilizate
(365/Rotatia activelor imobilizate)
h. Rotatia activelor circulante (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Active circulante
(365/Rotatia activelor circulante)
i. Rotatia activului total (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Activ total (365/Rotatia activului
total)

4.Indicatori de profitabilitate

Ofera informatii despre eficienta cu care o societate isi utilizeaza resursele pentru a genera profit.
Obtinerea de profit pe termen lung este vitala atat pentru supravietuirea companiei, cat si pentru
beneficiile aduse actionarilor sau asociatilor.
a. Rentabilitatea capitalului angajat = Profit inaintea platii dobanzii si a impozitului pe profit
(EBIT)/Capital angajat
b. Marja profitului operational = Profit operational (EBIT)/Cifra de afaceri*100
c. Marja bruta din vanzari = Profit brut din vanzari/Cifra de afaceri*100
d. Marja neta din vanzari = Profit net/Cifra de afaceri*100
e. Rata de impozitare efectiva = Cheltuieli cu impozitul/Profit brut (EBT)*100
f. Rentabilitatea economica = Profit net/Active totale*100
g. Rentabilitatea financiara = Profit net/Capital propriu*100
h. Rata rentabilitatii resurselor consumate = Profit net/Cheltuieli totale

5.Indicatori ai politicii de dividend

a. Randamentul dividendului (Dividend Yield: DIVY) = Dividend pe actiune (DPS) / Pret pe actiune
b. Rata de alocare a dividendelor (Payout Ratio) = Dividende pe actiune (DPS) / Profit pe actiune
(EPS)

6.Alti indicatori

Rata autonomiei financiare = Capital propriu / Capital permanent

Rata de finantare a stocurilor = Fond de rulment / Stocuri sau (Capital permantent-Active
imobilizate) / Stocuri
Rata capitalului propriu fata de activele imobilizate = Capital propriu / Active imobilizate

Utilizarea si limitele indicatorilor economico-financiari

Pentru a se realiza o analiza pertinenta pe baza ratelor financiare trebuie avute in vedere
urmatoarele aspecte:
- Intodeauna este nevoie de un punct de referinta, indiferent ca este vorba de valori istorice obtinute de
companie, de previziuni sau de valori calculate pentru alte societati cu obiect similar de activitate
- Analiza pe baza unui singur indicator poate conduce la interpretari eronate, fiind recomandata
studierea mai multor rate pentru a se obtine o imagine corecta a pozitiei sau performantei financiare a
companiei
- Utilizarea valorilor bilantiere de la sfarsitul anului la calcului indicatorilor-financiari poate conduce la
38
obtinerea unor erori date de factori sezonieri, de aceea se recomanda utilizarea valorilor medii (ex:
Stocuri la sfarsitul anului - Stocuri la inceputul anului/2)
- Ratele financiare sunt influentate de limitarile contabile existente, fiind posibil ca in cazul realizarii
de calcule pe baza de standarde diferite sa rezulte unele discrepante (ex: calculul pe baza RAS vs
IFRS)

3.2. Exercitarea Inspectiei Fiscale asupra modului de calcul si virare a T.V.A.

Taxa pe valoarea adăugata reprezintă un impozit general de consum care se aplică pe fiecare
stadiu al circuitului economic de producţie al produsului final, asupra valorii adăugate realizată de
către producătorii intermediari şi de producătorul final, inclusiv distribuţia, până la înstrăinarea către
consumatorul final.

Pentru asigurarea respectării normelor legale privind T.V.A., organele de specialitate ale
Ministerului Finanţelor au dreptul să efectueze verificări şi investigaţii la plătitorii de T.V.A.

Obiectivul principal al controlului îl reprezintă stabilirea corectă a T.V.A. aferentă livrărilor

de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de un agent economic, a taxei deductibile stabilite de
acesta pentru bunurile sau serviciile achiziţionate sau realizate în unitatea proprie destinată realizării
de operaţii impozabile.

Există şase tipuri de controale a plătitorilor de T.V.A. înregistraţi care se regăsesc şi în Codul
Fiscal şi Codul de procedură fiscală. Acestea au existat şi înaintea apariţiei Codurilor mai sus
menţionate, şi sunt:

- Controlul în vederea verificării dacă un agent economic este înregistrat ca

plătitor de T.V.A. este de obicei prevăzut atunci când se consideră că se
îndeplinesc condiţiile de plătitor, dar nu este înregistrat la organul fiscal.
- Controlul informativ are drept scop intenţia de a informa agenţii economici
nou înregistraţi privind drepturile şi obligaţiile care rezultă din regimul de
aplicare a T.V.A.
- Controlul referitor la o cerere de rambursare este făcut cu intenţia de a
examina documentele referitoare la o rambursare. În timpul acestei vizite
inspectorul ar trebui să se ocupe numai de această cerere, perioadele dinainte
urmând a fi verificate de un control de rutină.
- Controlul de rutina al T.V.A este o activitate limitată la controlul la sediul
plătitorului, având şi scopul menţinerii legăturii cu contribuabilul şi al
urmăririi modului în care acesta respectă obligaţiile privind regimul T.V.A.
Scopul principal al controlului de rutină este compararea conturilor şi a
documentelor care constituie raportul zilnic al activităţii plătitorului, cu
deconturile depuse, în vederea verificării sumelor plătite.
- Controlul încrucişat este compus din mai multe vizite la mai mulţi agenţi
economici în scopul de a verifica aplicarea taxei pe valoarea adăugată la unul
sau mai multe produse, în fiecare etapă a producerii lor (sau importurilor) şi a
distribuirii lor până la consumatorul final.
- Controlul de fond al tuturor impozitelor este o operaţie normală de control la
sediul plătitorului, care are drept scop verificarea tuturor aspectelor de

39
 aplicare de către agentul economic a legilor şi reglementărilor fiscale pe o
perioadă lungă de timp.

Cu ocazia efectuării inspecţiei fiscale se urmăreşte întocmirea evidenţei contabile şi se obţin

informaţii privind activitatea desfăşurată în vederea eficientizării inspecţiei fiscale şi uşurării
viitoarelor inspecţii fiscale.

Modul de calcul, contabilizare şi plată a taxei pe valoarea adăugată, reprezintă un obiectiv

important al inspecţiei fiscale şi pentru aceasta se procedează la verificarea documentelor ce privesc
T.V.A-ul, respectiv Jurnalele de vânzări şi cumpărări.

a). plecând de la Jurnalul de vânzări se vor urmări operaţiile privind vânzările.

Pentru eficientizarea acestei operaţii se confruntă Jurnalul de vânzări cu facturile către clienţi.
Facturile sunt documente cu regim special care se procură de la depozitele centrale ale Ministerului
Finanţelor Publice sau de la organele abilitate ale acestuia.

b). plecând de la Jurnalul de cumpărări se va urmări confruntarea acestuia cu facturile emise

de furnizori către societatea supusă inspecţiei fiscale. Această procedură se desfăşoară asupra
documentelor ce reflectă aprovizionarea de la diverşi furnizori pe bază de: factură, chitanţă, bon de
achiziţie.

Obiectivele inspecţiei fiscale cu privire la modul de calcul şi virare a T.V.A.

A. Verificarea bazei de impozitare: în primul rând se procedează la:

- compararea deconturilor lunare de T.V.A depuse de plătitori cu principalele conturi ţinute de
acestea;

- verificarea sistemului contabil al plătitorului;

- verificarea conturilor bancare ale plătitorului;

- verificarea facturilor de cumpărare;

- verificarea valorii impozabile (baza de impozitare);

- verificarea notelor de credit primite şi emise;

- certificarea scutirilor aplicate şi a activităţilor nesupuse taxei pe valoarea adăugată.

B. Verificarea determinării corecte a T.V.A. deductibilă potrivit prevederilor legale, urmărindu-se ca:

- bunurile şi serviciile să fie aprovizionate strict pentru necesităţile firmei, şi să fie destinate
operaţiunilor impozabile;

40
 - T.V.A-ul să fie înscris în factură, chitanţe fiscale, declaraţii vamale de import sau în
documente specifice aprobate.

C. Verificarea determinării corecte a T.V.A colectată:

- bunurile livrate sau serviciile prestate să fie consemnate în facturi sau în alte documente
legale;

- baza de impozitare să fie stabilită conform prevederilor legale în vigoare;

- cotele de impozitare aplicate să fie conforme cu legislaţia în vigoare.

D. Verificarea documentelor şi a evidenţei contabile:

- înscrierea corectă a documentelor de aprovizionare în Jurnalul de cumpărări;

- înscrierea corectă a documentelor de vânzare în Jurnalul de vânzări;

- corelarea datelor înscrise în cele două Jurnale cu evidenţa înregistrărilor contabile.

E. verificarea întocmirii corecte şi prezentarea în termen a decontului de T.V.A la organul

fiscal

- înscrierea corectă a datelor din Jurnale în Declaraţia 100, declaraţie ce cuprinde toate
impozitele şi taxele şi care a înlocuit Declaraţia de T.V.A. (Declaraţia 100 a apărut odată cu punerea
în aplicare a Codului Fiscal, aceasta se depune în format electronic la organul fiscal la care agentul
este arondat)

- stabilirea corectă a operaţiunilor corespunzătoare regimului T.V.A.,

- stabilirea corectă a proratei,

- stabilirea corectă a sumei datorate sau sumei de primit de la buget,

- preluarea corectă a soldurilor de la finele lunii precedente,

- respectarea termenului de 25 ale fiecărei luni pentru depunerea declaraţiei şi virarea, dacă
este cazul, a sumei din declaraţie.

F. Verificarea plăţii T.V.A rezultată din decont:

- verificarea extraselor de cont,

- calculul majorărilor de întârziere dacă se constată că plata a fost făcută cu depăşirea datei de
25 ale fiecărei luni pentru T.V.A-ul aferent lunii precedente; calculul majorărilor se face chiar dacă
la data efectuării inspecţiei fiscale T.V.A.-ul este virat.

G. Verificarea regularizării de T.V.A. pe căile stabilite legal:

41
 - odată cu intrarea în vigoare a Codului Fiscal regularizarea T.V.A.-ului se face automat în
funcţie de SIN- ul stabilit ( prin SIN se înţelege indicatorul de analiză a gradului de risc privind
rambursarea către agentul economic care nu mai solicită rambursare, dar reiese din decontul de
T.V.A. dacă are de recuperat.)

H. Verificarea îndeplinirii celorlalte obligaţii ale plătitorului:

- verificarea realităţii existenţei societăţii în vederea acordării codului fiscal,

- înregistrarea ca plătitor de T.V.A pe baza declaraţiei sau, după caz, pe baza cifrei de afaceri
raportată în bilanţul contabil.

- reflectarea în Jurnale şi în decontul de T.V.A a importurilor realizate pentru care s-au

acordat certificate de amânare a plaţii în vamă.

În funcţie de rezultatele inspecţiei fiscale organele de inspecţie fiscală dispun măsuri de :

- urmărire a diferenţei de plată sau restituirea sumelor încasate în plus la

bugetul de stat;
- stabilire a T.V.A. datorat bugetului de stat prin estimare. Organele fiscale
procedează la neimpozitarea în cazul în care facturile, evidenţele contabile şi
alte date necesare pentru verificarea respectării prevederilor legale privind
T.V.A.-ul lipsesc sau sunt incomplete. Reimpozitarea prin estimare se face
ţinându-se seama de volumul activităţii din activitatea precedenta şi prin
comparaţie cu T.V.A. raportată de alţi agenţi economici cu profil similar.
- suspendare a activităţii unui agent economic pană la plata T.V.A., în cazul în
care se constată abateri şi întârzieri repetate sau intenţionate.
- aplicare a amenzilor contravenţionale,
- calculare a majorărilor prevăzute de lege respectiv, 0,3% pentru fiecare zi de
întârziere.

Documentele contabile şi fiscale corespunzătoare TVA

În situaţia livrărilor de bunuri care se efectuează continuu, precum şi pentru prestările de

servicii decontate pe bază de situaţii de lucrări, facturarea se poate face în luna următoare celei în care
livrarea sau prestarea s-a efectuat, în termen de trei zile de la data întocmirii documentelor prin care
furnizorii, prestatorii şi beneficiarii au stabilit cantităţile livrate şi serviciile prestate.

În cazul avansurilor, furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii sunt obligaţi să emită facturi
în termen de trei zile de la data încasării sumelor.

- Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată au obligaţia să consemneze livrările

de bunuri şi prestările de servicii în facturi sau în documente legal aprobate şi
să completeze toate datele prevăzute de acestea. Pentru livrările sau prestările
cu valoarea taxei mai mare de 20 de milioane, la documentele legale se mai
anexează şi copia de pe certificatul de înregistrare ca plătitor de taxă pe
valoarea adăugată. Certificatul de înregistrare se obţine de la organul fiscal în

42
 baza unei cereri depusă în termen de 15 zile de la începerea activităţii sau
modificării condiţiilor de exercitare a acesteia.
Unităţile patrimoniale care devin plătitoare de taxa pe valoarea adăugată, ca urmare a depăşirii
plafonului de venit prevăzut, depun declaraţie de înregistrare până la data de 15 a lunii următoarea
celei în care au realizat depăşirea.

Operaţiunile pentru care unităţile patrimoniale plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt
scutite de obligativitatea emiterii facturilor fiscale sunt următoarele:

- Transport de taximetrie, precum şi transport de persoane pe bază de bilete de

călătorie şi abonamente;
- Vânzări de bunuri şi prestări de servicii consemnate în documente specifice
aprobate prin hotărâre a Guvernului;
- Vânzări de bunuri şi prestări de servicii pentru populaţie pe bază de
documente fără nominalizări privind cumpărătorul.
De asemenea, importatorii au obligaţia de a întocmi declaraţia vamală de import, direct sau
prin reprezentanţii autorizaţi şi să determine, potrivit legii, valoarea în vama, taxele vamale, alte taxe
şi accize datorate de aceştia şi, pe baza acestora, să calculeze taxa pe valoarea adăugată datorată
bugetului de stat.

În contabilitate nu pot fi înregistrate documentele justificative care nu sunt procurate pe căile

stabilite prin norme legale şi nu sunt corect întocmite. Bunurile care nu fac obiectul acestor tranzacţii
vor fi considerate fără documente legale de provenienţă şi se sancţionează prin confiscarea acestora
conform reglementărilor din domeniul evaziunii fiscale.

Unităţile patrimoniale au obligaţia să întocmească şi să depună lunar la organul fiscal

teritorial, pană la data de 25 a lunii următoare, Decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit
modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice. Ministerul Finanţelor Publice poate modifica
termenul de depunere a decontului în funcţie de volumul taxei pe valoarea adăugată de plată şi de alte
situaţii specifice ale plătitorului. Formularul de decont de taxă pe valoarea adăugată se procură de
organul fiscal, se completează cu toate datele solicitate şi se semnează de personalul autorizat.
Începând cu data de 01.01.2005 marii contribuabili au obligaţia depunerii Declaraţiei 100 şi
Decontului de T.V.A. pe Internet, deoarece marii contribuabili trec din punct de vedere al arondării la
Bucureşti, sistem adoptat din Franţa.

Unităţile patrimoniale plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să depună

deconturi la termenele stabilite indiferent dacă au realizat sau nu operaţiuni, sau dacă suma de plată
sau de rambursat este zero.

Modificarea taxei pe valoarea adăugata înscrisă într-un document emis de furnizor sau
prestator este interzisă. Dacă este necesară remedierea unei situaţii de acest gen se procedează la
restituirea documentului în cauză furnizorului, pentru ca acesta să-l anuleze şi să emită unul corect
întocmit. Pentru a fi evitate aceste situaţii este bine ca factorii de decizie ai unităţilor patrimoniale să
instruiască personalul care preia de la furnizori documentele respective în sensul verificării acestora
înainte de ridicare.

43
 Înregistrarea şi scoaterea din evidenţă a plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

Orice persoană care realizează operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată
cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată la
organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în următoarele
situaţii:
a). la înfiinţare, în mod obligatoriu, dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri
peste plafonul de scutire prevăzut de dispoziţiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea
adăugată ( plafonul de scutire este în anul 2004 de 2 miliarde lei );

b). la înfiinţare, dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri sub plafonul de scutire
prevăzut de dispoziţiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adăugată, dacă optează pentru
aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată ;

c). după înfiinţare, în mod obligatoriu, dacă depăşeşte plafonul de scutire prevăzut de
dispoziţiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adăugată, în termen de 10 zile de la sfârşitul
lunii în care a depăşit acest plafon ;

d). după înfiinţare, dacă cifra de afaceri realizată este sub plafonul de scutire prevăzut de
dispoziţiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adăugată, dacă doreşte să opteze pentru
aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.

Persoanele impozabile care realizează în exclusivitate operaţiuni scutite de taxă pe valoarea

adăugată, iar potrivit Codului fiscal pot opta pentru taxarea acestora, trebuie să solicite înregistrarea
ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. În cazul persoanelor înregistrate ca plătitori de taxă pe
valoarea adăugată, codul de identificare fiscală este precedat de litera “R”.

Data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată este :

a). data comunicării certificatului de înregistrare în cazul persoanelor nou înfiinţate şi, după
caz, a persoanelor care realizează în exclusivitate operaţiuni scutite de taxă, care optează pentru
taxarea acestora;

b). data de întâi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă face opţiunea pentru
aplicarea regimului normelor de taxare, în cazul persoanelor care realizează o cifră de afaceri sub
plafonul de scutire şi care optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată;

c). data de întâi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită luarea în evidenţă
ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în cazul în care, după înfiinţare, se realizează o cifră de
afaceri peste plafonul de scutire şi, după caz, a persoanelor care realizează în exclusivitate operaţiuni
scutite de taxă, care optează pentru taxarea acestora.

Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care, ulterior
înregistrează, realizează exclusiv operaţiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite
scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în termen de 10 zile de la sfârşitul
lunii în care realizează astfel de operaţiuni. Scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea
44
adăugată se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă are
obligaţia să solicite această scoatere din evidenţă.

(1) În perioada fiscală de raportare se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de
bunuri/servicii care devine exigibilă în acea perioada fiscală. Taxa pe valoarea adăugată aferentă
achiziţiilor de bunuri/servicii, exigibilă în perioada fiscală de raportare, pentru care nu s-au primit
documente de justificare a deducerii până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată,
se include în deconturile întocmite în perioadele fiscale următoare. Nu este permisă deducerea taxei
pe valoarea adăugată în perioada fiscală de raportare dacă exigibilitatea intervine într-o perioadă
fiscală viitoare.

(2) La persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, inclusiv

cele cu regim mixt, în cursul unei perioade fiscale taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de
bunuri/servicii se reflectă în contul 4426 « Taxa pe valoarea adăugată deductibilă », indiferent dacă
sunt destinate realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, total sau parţial conform pro-rata,
sau de operaţiuni care nu dau drept de deducere. După întocmirea decontului de taxă pe valoarea
adăugată diferenţele nedeductibile rezultate ca urmare a aplicării pro-rata conform art. 147 alin. (5)
din Codul Fiscal sau taxa pe valoarea adăugată devenită nedeductibilă conform art. 147 alin. (4) din
Codul fiscal se înregistrează pe cheltuielile perioadei fiscale de raportare, astfel:

(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, inclusiv cele
cu regim mixt, trebuie să colecteze într-o perioadă fiscală taxa pe valoarea adăugată aferentă
operaţiunilor taxabile care sunt exigibile în aceeaşi perioadă fiscală. Taxa pe valoarea adăugată
aferentă livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii care este exigibilă în perioada fiscală de
raportare, dar nu a fost evidenţiată în decontul de taxă pe valoarea adăugată al perioadei fiscale de
raportare, se înscrie în deconturile perioadelor următoare.

(4) În cazul persoanelor impozabile la care perioada fiscală este trimestrul, jurnalele de
vânzări şi cumpărări se totalizează numai la sfârşitul fiecărui trimestru. Conturile de taxă pe valoarea
adăugată nu se închid la fiecare sfârşit de lună, ci numai la sfârşitul unui trimestru care reprezintă
perioada fiscală în scopul aplicării taxei pe valoarea adăugată. Taxa de plată şi suma negativă a taxei
pe valoarea adăugată se determină la finele perioadei fiscale, respectiv al trimestrului.

Determinarea taxei de plată sau a sumei negative de taxă

În situaţia în care taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate de o

societate comercială, care este dedusă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa pe valoarea
adăugată colectată, aferentă operaţiunilor taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare,
denumit în continuare sumă negativă a taxei pe valoarea adăugată. S-a înlocuit expresia “taxa pe
valoarea adăugată de rambursat” cu “suma negativa a taxei pe valoarea adăugată”.

În situaţia în care taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor taxabile, exigibilă într-o
perioadă fiscală, denumită taxa colectată, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată aferentă
bunurilor şi serviciilor achiziţionate, dedusă în acea perioadă fiscală, rezultă o diferenţă denumită
taxă pe valoarea adăugată de plată pentru perioada fiscală de raportare.
45
 Regularizarea şi rambursarea taxei pe valoarea adăugata

După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru
operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze
regularizările prin decontul de taxă pe valoarea adăugată.
Se determină suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, prin adăugarea la suma
negativă a taxei pe valoarea adăugată, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei
negative a taxei pe valoarea adăugată reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu a
fost solicitat a fi rambursat.

Se determină taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, în perioada fiscală de raportare,

prin adăugarea la taxa pe valoarea adăugată de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor
neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată din soldul
taxei pe valoarea adăugată de plată al perioadei fiscale anterioare.

Prin decontul de taxă pe valoarea adăugată, persoanele impozabile trebuie să determine

diferenţele dintre sumele care reprezintă regularizările de taxă şi stabilirea soldului taxei pe valoarea
adăugată de plată sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată. Dacă taxa pe valoarea
adăugată de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată,
rezultă un sold de taxă pe valoarea adăugată de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma
negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată de
plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, în perioada fiscală de
raportare.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată pot solicita

rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare,
prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada fiscală de
raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul
perioadei fiscale următoare. Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative
a taxei pe valoarea adăugată, aceasta nu se raportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi
solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscala de
raportare, mai mic de 50 milioane inclusiv, aceasta fiind reportată obligatoriu în decontul perioadei
fiscale următoare.

Decontul de taxă pe valoarea adăugată este şi cerere de rambursare, prin bifarea casetei
corespunzătoare din decont.

Soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată solicitat de persoana impozabilă la

rambursare, prin decontul de taxă pe valoarea adăugată, nu se raportează în perioada fiscală
următoare. În situaţia în care persoana impozabilă renunţă la cererea de rambursare, poate să preia
suma respectivă în decontul de taxă pe valoarea adăugată ca suma reportata din perioada fiscală
precedentă pentru care nu s-a depus cerere de rambursare. Renunţarea la cererea de rambursare
trebuie să fie comunicată în scris organului fiscal teritorial pentru a fi operată în fişa de plătitor.

46
 Sumele solicitate la rambursare se înregistrează la sfârşitul perioadei fiscale într-un analitic
separat al contului 4424. Sumele înregistrate în acest analitic nu pot fi luate în considerare pentru
regularizările de taxă prevăzute de art, 149 din Codul fiscal, cu excepţia cazurilor când s-a renunţat la
cererea de rambursare cu respectarea prevederilor alin.1.

Cererile de rambursare/compensare a taxei pe valoarea adăugată, depuse o dată cu deconturile

de taxă pe valoarea adăugată până la data de 31 decembrie 2003, nesoluţionate până la această dată,
precum şi cererile de rambursare/compensare aferente lunii decembrie 2003, care se depun o dată cu
decontul lunii decembrie până la data de 25 ianuarie 2004 inclusiv, vor fi soluţionate conform
prevederilor legale privind taxa pe valoarea adăugată în vigoare în luna pentru care s-a întocmit
decontul de taxă pe valoarea adăugată.

Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată se realizează

potrivit Metodologiei de soluţionare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu
opţiune de rambursare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 338/2004.
3.3. Verificarea Inspectiei Fiscale

Verificarea inspectiei fiscale

Inspectia fiscala este reglementata de Codul de procedura fiscala, la titlul VII, care o defineste
astfel: “Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale,
corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor
legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea
diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora”.

Potrivit reglementarilor, inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de

forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. In cazul contribuabililor care au
sedii secundare, inspectia fiscala se va exercita, de regula, concomitent la sediul principal si la sediile
secundare de catre organul fiscal competent.

Ce urmareste inspectia fiscala

Specialistii Deloitte arata, intr-un document pus la dispozitia AvocatNet.ro, ca o inspectie fiscala
are ca obiect constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultate din activitatea
contribuabilului. Mai exact, organele de control urmaresc:
- Legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale;
- Corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea
descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
- Stabilirea de diferente in plus sau in minus (in functie de situatie) fata de
creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale.

De asemenea, potrivit documentului Deloitte, inspectia fiscala mai are ca obiect analiza si
evaluarea informatiilor fiscale (confruntarea declaratiilor fiscale cu informatii proprii sau din alte
surse), dar si sanctionarea faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea
abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale.
47
Este util sa stiti ca, in cadrul unei inspectii fiscale, pot fi aplicate doua proceduri de control:
- controlul inopinat - consta in verificarea faptica si documentara, in principal,
ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a
legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;
- controlul incrucisat - consta in verificarea documentelor si operatiunilor
impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane;
controlul incrucisat poate fi si inopinat.

Aceste proceduri sunt diferite de metodele de control utilizate intr-o inspectie fiscala, care pot fi, de
asemenea, de doua tipuri:
- controlul prin sondaj - consta in verificarea selectiva a documentelor si
operatiunilor semnificative, in care sunt reflectate modul de calcul, de
evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general
consolidat;
- controlul electronic - consta in verificarea contabilitatii si a surselor acesteia,
prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si
testare asistate de instrumente informatice specializate.
-

Ce perioada poate fi supusa inspectiei fiscale

Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili

obligatii fiscale. Codul de procedura fiscala stabileste la art. 91 ca dreptul organului fiscal de a stabili
obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani (sau 10 ani, in cazul obligatiilor fiscale care rezulta din
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala). Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data de
1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala.

La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei

controlate anterior, in timp ce, pentru celelalte categorii de contribuabili, inspectia fiscala se efectueaza
asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor
fiscale. Totusi, inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili
obligatii fiscale, daca:
- exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor
sume datorate bugetului general consolidat;
- nu au fost depuse declaratii fiscale;
- nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor
si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala, in functie
de obiectivele inspectiei, dar trebuie sa retineti ca nu poate fi mai mare de 3 luni. In cazul marilor
contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

Ce documente trebuie sa pregatiti pentru control

Specialistii Deloitte enumera documentele pe care trebuie sa le pregatiti (in functie de caz) pentru o
inspectie fiscala:
48
 - Registrul de Evidenta Fiscala (reglementat de Ordinul Ministerului
Finantelor nr.870/2005). Registrul de evidenta fiscala se intocmeste de catre
contribuabilii care sunt inregistrati ca platitori de impozit pe profit si are ca
scop inscrierea tuturor informatiilor care au stat la determinarea profitului
impozabil si a calculului impozitului pe profit cuprins in declaratia privind
obligatiile de plata la bugetul general consolidat. Documentul se patreaza la
domiciliul fiscal al contribuabilului si trebuie prezentat organelor de
inspectie fiscala de cate ori este nevoie. Informatiile inscrise in acest registru
trebuie inregistrate in ordine cronologica si trebuie sa corespunda cu
operatiunile fiscale si cu datele privind impozitul pe profit din declaratia
privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat. Citeste aici mai
multe detalii despre cum si de unde poti achizitiona aceste registru.
- Documente justificative pentru serviciile primite de catre societate;
- Documente pentru cheltuielile efectuate in scopul promovarii vanzarilor
(politica comerciala, politica campaniei promotionale, decizii interne);
- Documente aferente urmatoarelor situatii:

o lipsuri de la inventar (decizii interne, note contabile, etc.);

o pierderi tehnologice (decizii interne, decizii ale organelor abilitate pentru

stabilirea normelor de consum, detalii tehnice ale utilajelor, etc.);
o casarea mijloacelor fixe (decizii interne, note contabile, etc.);

o reduceri comerciale si discounturi (politicile aplicate, contracte, etc.);

o sponsorizari (politici interne privind activitatea de sponsorizare).

- Certificatele de rezidenta fiscala ale beneficiarilor de venituri (sa fie

conforme cu cerintele legislatiei nationale);
- Documente justificative pentru cheltuielile estimate inregistrate in perioadele
fiscale verificate (contracte, ordine de cumparare);
- Documentele care au legatura cu amortizarea mijloacelor fixe (Registrul
mijloacelor fixe, procese verbale de punere in functiune);
- Dosarul preturilor de transfer;
- Documente ce justifica dreptul de deducere;
- Documente ce atesta scutirea de TVA;
- Corelatii intre balante, jurnale de TVA si declaratii de TVA;
- Documentul care atesta plata TVA catre bugetul de stat;
- Documente din care sa rezulte calitatea beneficiarilor in cazul serviciilor
intracomunitare, sediul activitatii/sedii fixe ale beneficiarilor serviciilor.

49
 Ce mai e de stiut

Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului si in timpul

programului de lucru al acestuia (in afara programului se poate desfasura numai cu acordul scris al
contribuabilului si cu aprobarea conducatorului organului fiscal).

Totusi, daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci
activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de
comun acord cu contribuabilul. Este important sa retineti ca, indiferent de locul in care se desfasoara
inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in
prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

Codul de procedura fiscala mai stabileste ca inspectia fiscala trebuie efectuata in asa fel incat
sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabililor.

Atentie! Prevederile legale statueaza ca inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare
impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada
supusa impozitarii.

Totodata, mai este important sa stiti ca, dupa finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul
trebuie sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca a supus controlului
toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala si ca toate aceste acte i-au fost
restituite.

3.4. Faptele de evaziune fiscala puse in evidenta in urma inspectiei fiscale

În 2005, Parlamentul dădea o lege – L. nr. 241/2005, publicată în Monitorul oficial nr. 672 din
acelaşi an – pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Ulterior, conţinutul legii a fost modificat
prin Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2010 – lege care, sub o titlulatură similară, aducea modificări şi
completări şi la alte acte normative, respectiv la Codul fiscal, Codul vamal, Legea societăţilor
comerciale, Legea cazierului judiciar şi altele.

Actul normativ despre care vorbim spune că este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă,
a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

■ Înainte de a comenta această dispoziţie a legii, să reamintim şi alte fapte care constituie, potrivit
aceleiaşi legi, infracţiuni, cu precizarea că se consideră contribuabil orice persoană fizică ori juridică
sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume
bugetului general consolidat. Astfel:

- fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în

termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă (se pedepseşte cu amendă);

- refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi

bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de
cel mult 15 zile de la somaţie (închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă);

50
- împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în
sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale (infracţiune
şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă);

- reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând

impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă);

- deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate,
utilizate în domeniul fiscal, cu regim special (închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor
drepturi);

- tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate,
utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate (închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea
unor drepturi);

- stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca

rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul
general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat (închisoare de la 3 ani la 10 ani
şi interzicerea unor drepturi);

Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi

interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale:

- ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

- omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a
operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

- evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază
operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;

- alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat
electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

- executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

- sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea
fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

- substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor
sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură
penală.

Dacă prin faptele din această ultimă enumerare s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a
acesteia se majorează cu 2 ani. De asemenea, dacă, tot în cazul unor fapte din această categorie s-a

51
produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a
pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

Pe de altă parte, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de
judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de
lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. De asemenea, dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în
aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica
pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în
cazierul judiciar.

■ Revenind la dispoziţia specifică pe care am menţionat-o în introducere, să spunem că acest text, care
face obiectul articolului 6 din lege continuă să declanşeze reacţii, recent fiind apreciat chiar ca fiind
neconstituţional în măsura în care, potrivit autorului criticii de neconstituţionalitate, respectivul text ar
încălca prevederile constituţionale ale art. 20 cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

După cum arătam, textul criticat are următorul conţinut: “Constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel
mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.”

Examinând cauza, şi făcând trimitere la decizii anterioare similare, Curtea a reţinut că textul
criticat de autorul excepţiei incriminează ca infracţiune neexecutarea unei obligaţii de natură
financiară, pedepsind cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu
intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu
reţinere la sursă. Or, dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale au în vedere numai neexecutarea obligaţiilor de natură
contractuală (a se vedea în acest sens hotărârile Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 15 mai
1996 şi, respectiv, 21 ianuarie 1997, pronunţate în Cauza Ninin şi Barajas împotriva Franţei, precum şi
Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 2 iulie 2002, pronunţată în Cauza Goktan
împotriva Franţei). În aceste condiţii, Curtea a considerat că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor
art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţie.

În final, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr.

162/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 272 din 24 aprilie a.c.

Articolul 1 al Protocolului nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale, la care se face trimitere, prevede: “Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa
pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.”

52
 CONCLUZII

Evaziunea fiscală a devenit un fenomen omniprezent în plan economic şi social. Amploarea

pe care a luat-o evaziunea fiscală este îngrijorătoare deoarece în lipsa masurilor de combatere poate
atenta in viitor la stabilitatea economiei naţionale.

În plan economic o situaţie echilibrată a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea

macroeconomica şi la asigurarea condiţiilor unei dezvoltări economice.

Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar să se impună nişte sancţiuni drastice şi ar
trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil şi poate în primul rând o educaţie
fiscala a cetăţenilor.

Legile fiscale trebuie să fie simple, clare, precise şi relativ stabile, să se facă o deosebire între
cazurile când legile sunt încălcate cu intenţie de frauda sau când sunt încălcate din culpa, din
neglijenţa sau din cauze independente de voinţa contribuabilului. Este necesar sa se reorganizeze
controlul şi verificările fiscale, să se elaboreze de către BNR norme clare cu privire la condiţiile ce
trebuie îndeplinite şi documentele ce trebuie prezentate de persoanele fizice.

Ţara noastră a avut unul dintre cele mai bune coduri de procedura fiscala dar care a fost
abrogat de regimul de dictatura instaurat după cel de al doilea Război Mondial.

În România printre măsurile care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale, menţionăm:
53
 Unificarea legislaţiei fiscale şi o mai bună sistematizare şi corelare a acesteia cu ansamblul
cadrului legislativ din economie;

Eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală;

În legislaţia fiscală trebuie să se regăsească pe lângă prevederile punitive, şi cele care pot
determina un comportament economic normal, care să conducă la limitarea ariei evaziunii fiscale;

Reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanţelor, astfel încât să se

elimine paralelismele şi suprapunerile din activitatea organelor de control financiar, controlul fiscal şi
combaterea evaziunii fiscale şi asigurarea coordonării unitare în profil teritorial şi la nivel central a
tuturor activităţilor de control;

Trecerea în prin plan a controlului prin excepţie şi pe un plan secundar a controlului

permanent şi excesiv;

Editarea unei publicaţii specializate de către Ministerul Finanţelor care să faciliteze

interpretarea unitară a cadrului normativ privind identificarea şi combaterea evaziunii fiscale;

Stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salariu şi stimulente pentru cointeresarea
aparatului fiscal;

Implementarea unui sistem informatic care să furnizeze datele necesare pentru identificarea,
analiza şi combaterea fenomenului evazionist;

Instituirea unui sistem intern de pregătire permanentă a personalului din aparatul Ministerului
Finanţelor cu atribuţii în identificarea şi combaterea evaziunii fiscale.

Ca o concluzie finală, se poate afirma că fără o analiză profundă şi sistematică a mecanismelor

interne ale fenomenului evazionist este greu să se pună în mişcare instrumente şi măsuri care să
conducă la combaterea şi prevenirea evaziunii fiscale.

Combaterea evaziunii fiscale este un ţel spre care tind autorităţile din toate statele. Dar acest
lucru este imposibil de obţinut, de aceea lupta împotriva evaziunii fiscale trebuie să aibă ca scop nu
eradicarea, ci diminuarea într-un procent acceptabil pentru societate la un moment dat. Ca orice rău,
este evident că pentru a avea succes în această luptă este mai eficientă prevenirea acestui fenomen
decât tragerea la răspundere a făptaşilor după ce acesta a avut loc .

54
 BIBLIOGRAFIE

1. Dan Drosu Saguna - ,,Drept financiar şi fiscal’’, Editura Oscar Print, Bucureşti 1994

2. Dorin Clocotici, Ghe. Gheorghiu ,,Dolul, frauda şi evaziunea fiscală’’, Editura Luminalex,
Bucuresti 1996

3. Dorin Clocotici, Ghe. Gheorghiu ,,Evaziunea fiscală’’, Editura Luminalex, Bucuresti 1996

4. Gheorghe V.Lepadatu – Raportarea financiara i secolul XXI, Editura ProUniversitara,

Bucuresti 2013

5. Hoanţă Nicolae (2000), Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi

6. http://anaf.mfinante.ro/portal/anaf

7. http://www.antievaziune.ro

8. Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr (2006), Finanţe şi bugete publice,Editura Accent, Cluj
Napoca, 2006.

9. Iulian Vãcãrel şi colectivul - ”Finanţe Publice”, Editura Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti

1992 http://www.bnro.ro

10. Legea Contabilitatii nr. 82/1991 (republicata)

55
 11. Legea 571/2003 privind Codul Fiscal al României, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 /
23.12.2003

12. Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale MO nr.299/24.10.1994

13. Ristea M, Lungu C.I. Jianu I. – Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor Internationale
de Contabilitate, Editura CECCAR, Bucuresti 2004;

14. Sasu Horaţiu (2007), Procedura efectuării controlului de către Garda Financiară, Tribuna
Economică, nr. 37 : 53-56

15. Munteanu Victor, - Audit Financiar-Contabil-Coceptie, Metodologie, Reglementari, Caz

practic, Editura Universitatea, Bucuresti 2012;

16. Munteanu Victor,Zuca, Bleotu, Tilea – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura

Universitatea, Bucuresti 201;

17. Nicolae Hoanta - ,,O cheie de control pentru depistarea evaziunii fiscale la TVA’’,
revista ,,Impozite şi taxe’’ nr.5, mai 1997, pag. 2

18. Tatiana Moşteanu ,,Presiunea fiscală’’, revista ,,Impozite şi taxe’’, nr.5, mai 1997, pag. 63

56