Cartea Neagra A Contab

Cartea Neagră
a controlului
fiscal
www.rs.ro
Cartea Neagră a controlului fiscal
ISBN: 978-606-47-0861-8
2021 © RENTROP & STRATON
Autor: Ionuț Jinga
Manager Centru de Profit: Adina Vasile
Manager Produs: Diana Gheorghiu
Lucrare editată de: RENTROP & STRATON
recunoscut de CNCSIS conform Deciziei nr. 284/2007
Președinte: George Straton
Director General: Octavian Breban
Director Creație: Cristina Straton
Manager Producție: Simona Morărescu
Tehnoredactare: Anca Ropotă
Corectură: Elvira Panaitescu
Foto copertă: bigstockphoto.com
Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această lucrare nu poate fi reprodusă, arhivată sau
transmisă sub nicio formă și prin niciun fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere,
înregistrare audio sau video, fără permisiunea în scris din partea editorului. Autorii sau editorii nu
sunt responsabili pentru nicio pierdere provocată vreunei persoane fizice sau juridice care
acționează sau se abține de la acțiuni ca urmare a citirii materialelor publicate în această lucrare.
Serviciul Clienți: tel. 021.209.45.45; fax: 021.408.28.99
E-mail: conta@rs.ro
Internet: www.rs.ro
Puteți consulta și celelalte lucrări editate de RENTROP & STRATON la adresa:
www.rs.ro.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

JINGA, IONUŢ
Cartea Neagră a Controlului Fiscal / Ionuţ Jinga. – Bucureşti:
Rentrop & Straton, 2022
ISBN 978-606-47-0861-8
336
Bdul Națiunile Unite nr. 4, bloc 107A, etajul 1, sector 5, București

Serviciul Clienți – Tel.: 021.209.45.45; Fax: 021.408.28.99
E-mail: info@rs.ro
CUVÂNT ÎNAINTE
Am primit un aviz de inspecție fiscală şi am intrat în panică, nu ştiu

ce trebuie să fac! Din nou, firma pe care o administrez face obiectul
unei inspecţii fiscale. Controale şi iar controale, m-am săturat! De câte
ori auzim astfel de replici şi nu înţelegem de ce anumite firme se află
permanent sub lupa inspectorilor fiscali, iar altele nu sunt verificate ni-
ciodată?
E momentul să aflaţi cauzele acestor inspecţii aparent anormale şi

să acţionaţi în consecinţă!
Este evident că nu vă putem spune dacă în perioada următoare veţi

face sau nu obiectul unei inspecţii fiscale de fond sau inopinate, dar cu
siguranţă vă vom ajuta să înţelegeţi care sunt factorii de risc care atrag
aceste controale repetate şi cum să procedaţi în vederea ieşirii din zona
de risc care vă aruncă permanent în planul de inspecţie fiscală. De
reţinut este faptul că metodologiile şi procedurile privind efectuarea
analizei de risc în vederea selectării contribuabililor pentru inspecţie
fiscală nu sunt transparente (nefiind publice).
Vom prezenta modul în care decurge o inspecţie fiscală sau un con-

trol inopinat, ce drepturi aveţi pe parcursul derulării controlului, inclu-
siv dreptul de a solicita amânarea acestuia, precum şi posibilităţile de
a contesta actul administrativ fiscal rezultat în urma inspecţiei.
De asemenea, vă vom pune în gardă cu situaţiile în care se dispun

măsuri asiguratorii în timpul controlului sub forma popririlor bancare
şi a sechestrelor, pentru a cunoaşte procedura şi a contesta eventualele
abuzuri care vă pot duce chiar la faliment. Vom prezenta cazurile în
care echipele de inspecţie fiscală sesizează organele de cercetare pe-
nală.
3
Aşadar, această lucrare, care nu trebuie să lipsească din biblioteca

niciunui contabil sau administrator de firmă, vă va feri de multe neca-
zuri cauzate de controale care vi se efectuează din cauza unor erori în
contabilitate sau din cauza încadrării într-un grad de risc fiscal în care
aţi intrat de multe ori nemeritat.
4
CUPRINS
1. Inspecţia fiscală. Procedura completă şi riscul de control . . . 7

1.1 Obiectul inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2. Formele şi întinderea inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . 14
1.3. Termenul de prescripţie în materia impozitului
pe profit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.4. Reguli privind inspecţia fiscală . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.5. Selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru
inspecţie fiscală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.6. Desfăşurarea inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.7. Drepturile şi obligaţiile contribuabilului pe timpul
desfăşurării inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.8. Durata efectuării inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.9. Suspendarea inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.10. Stabilirea bazei de impozitare prin estimare . . . . . . . 38
1.11. Reverificarea. Când se dispune reverificarea
contribuabilului? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
1.12. Refacerea inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
1.13. Dreptul contribuabilului/plătitorului de a fi
informat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
1.14. Rezultatul inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.15. Când se sesizează organele de urmărire penală . . . . . 44
2. Controlul inopinat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3. Contestaţia împotriva actelor administrativ-fiscale . . . . . . . 49
4. Dosarul preţurilor de transfer – prietenul dumneavoastră
în faţa autorităţilor fiscale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
5. Atenţie la regulile de executare silită! . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
6. Ordinul A.N.A.F. nr. 4.077/2020 pentru aprobarea
Procedurii de întocmire, avizare şi aprobare a raportului
de inspecţie fiscală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
5
Procedura de întocmire, avizare şi aprobare a raportului

de inspecţie fiscală, din 09.12.2020 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
7. Studii de caz privind inspecţia fiscală . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
8. Particularităţi privind inspecţia fiscală la transportatori . . . 74
9. Analiza de risc fiscal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
10. Proceduri de inspecţie fiscală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
11. Totul despre Fişierul standard de control fiscal SAF-T . . . 149
12. Principalele modificări ale Codului de procedură fiscală,
în domeniul SAF-T, introduse de Ordonanţa Guvernului
nr. 11/2021, publicată în Monitorul Oficial
nr. 832/31.08.2021 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
13. PROIECT ORDIN A.N.A.F. privind natura informaţiilor
pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare prin
fişierul standard de control fiscal, modelul de raportare al
acestuia, procedura de transmitere, precum şi termenele
de transmitere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
14. Jurisprudenţa în materia inspecţiei fiscale . . . . . . . . . . . . 187
14.1. Neîndeplinirea obligaţiilor de ascultare a
contribuabilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
14.2. Principiul in dubio contra fiscum – Hotărârea
CEDO în cauza Serkov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
6
1. Inspecţia fiscală. Procedura completă şi riscul de control

Deşi este binecunoscută aversiunea firmelor când vine vorba de
plata unor impozite, taxe sau contribuţii către bugetul de stat, există
tehnici şi instrumente de optimizare fiscală, prevăzute de legislaţia în
vigoare.
Apelând la astfel de proceduri legale, scăpaţi de grijă şi de riscurile
la care vă expuneţi încercând soluţii ,,miraculoase“ de interpretare
excesivă a legii în scopul obţinerii unor avantaje fiscale. Evitaţi, astfel,
intrarea în aria de suspiciune a sustragerii de la plata impozitelor,
manifestată adesea prin denaturarea informaţiilor ce sunt raportate la
autorităţi, precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât
în realitate sau mărirea artificială a cheltuielilor, adică în zona nocivă
a evaziunii fiscale.
1.1. Obiectul inspecţiei fiscale
Inspecţia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea

legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi
exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea obligaţiilor
fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislaţiei
fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de
impozitare şi a situaţiilor de fapt aferente, stabilirea diferenţelor de
obligaţii fiscale principale.
Inspecţia fiscală se exercită asupra oricăror persoane şi entităţi,
indiferent de forma lor de organizare, la contribuabili, cât şi la plătitori,
adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligaţia de
a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi a plăti, după caz,
impozite, taxe şi contribuţii sociale. De asemenea, plătitor este
considerat şi sediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor
de salarii şi de venituri asimilate salariilor.
7
Ce face organul de inspecţie fiscală în scopul efectuării inspecţiei:

l examinează documentele aflate în dosarul fiscal al contribuabi-
lului/plătitorului;
l verifică concordanţa dintre datele din declaraţiile fiscale cu
cele din evidența contabilă şi fiscală a contribuabilului.
Contribuabilul/Plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea

desfăşurată documente primare şi de evidență contabilă stabilite prin
lege şi să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător.
Organul fiscal poate lua în considerare orice evidențe relevante pentru
impozitare ţinute de contribuabil/plătitor.
În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul/plătitorul

are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidențe,
documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul
fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care
contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau Organul
fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a inscrisurilor la sediul său
ori la domiciliul fiscal al persoanei, are dreptul să reţină, în scopul
protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, indiferent de mediul în
care sunt stocate, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente
financiar-contabile în original sau orice element material care face
dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către
contribuabil/plătitor, pe o perioadă de cel mult 30 de zile. În cazuri
excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada
de reţinere poate fi prelungită cu cel mult 90 de zile.
Contribuabilul/plătitorul are dreptul să solicite copii ale docu-

mentelor reţinute atât timp cât acestea sunt în posesia organului fiscal.
Dovada reţinerii documentelor o constituie actul întocmit de organul
fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării
probei sau dovezii respective, precum şi menţiunea că aceasta a fost
reţinută, potrivit dispoziţiilor legale, de către organul fiscal. Actul se
8
întocmeşte în două exemplare şi se semnează de organul fiscal şi de

contribuabil/plătitor, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului.
În cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribua-

bilul/plătitorul pune la dispoziţia organului fiscal înscrisuri sau alte do-
cumente, în original, acestea se înapoiază contribuabilului/plătitorului,
păstrându-se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante
din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se
efectuează de către contribuabil/plătitor prin înscrierea menţiunii
„conform cu originalul“.
Ori de câte ori contribuabilul/plătitorul depune la organul fiscal un

document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită
activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanță
fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul tre-
buie să conţină în mod obligatoriu şi numele şi prenumele sau denu-
mirea persoanei în cauză, precum şi codul de identificare fiscală al
acesteia atribuit de organul fiscal competent.
➢ analizează şi evaluează informaţiile fiscale, în vederea confrun-
tării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse
şi, după caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru
aplicarea legislaţiei fiscale;
➢ verifică, constată şi investighează fiscal actele şi faptele
rezultând din activitatea contribuabilului/plătitorului supus
inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea
declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii
obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă;
➢ solicită informaţii de la terţi;
➢ verifică locurile unde se realizează activităţi generatoare de
venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;
➢ solicită explicaţii scrise de la reprezentantul legal al contribua-
bilului ori acestea sunt necesare în timpul inspecţiei fiscale,
pentru clarificarea şi definitivarea constatărilor;
9
Nota explicativă reprezintă documentul prin care organele de

inspecţie fiscală pot solicita explicaţii scrise reprezentantului legal sau
împuternicitului contribuabilului/plătitorului sau altor persoane, care
să contribuie la clarificarea/stabilirea unor elemente relevante din acti-
vitatea contribuabilului, ce pot influenţa inspecţia fiscală. Solicitarea
de explicaţii scrise se va face în timpul inspecţiei fiscale/controlului
inopinat/încrucişat/constatării la faţa locului, ori de câte ori acestea sunt
necesare pentru clarificarea şi definitivarea constatărilor.
NOTĂ EXPLICATIVĂ
Subsemnatul(a), ..................., având calitatea/funcţia de ....................

la .................., de la data de ..../...../......, domiciliat(a) în .........................,
judeţul/sectorul .............., bd./str. ........................... nr. ...., bl. ...., sc. ...,
et. ...., ap. ....., telefon .........., legitimat cu B.I./C.I./paşaport seria ........
nr. ..........., eliberat(a) de ................ la data de ..../...../...., CNP ...............,
la întrebările puse de ............., având funcţia de ............. în cadrul
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Direcţia Generală
....................., Administraţia ..............., în baza prevederilor art. 113
alin. (2) lit. g) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală,
cu modificările şi completările ulterioare, dau următoarele explicaţii:
1. Întrebare: ...............................................................
1. Răspuns: ................................................................
2. Întrebare:...............................................................
2. Răspuns: ................................................................
3. Dacă mai aveţi ceva de adăugat?
.............................................................................................................
Data şi semnătura Dată în faţa noastră

....................... Organe de inspecţie fiscală
(numele, prenumele, nr. legitimaţie
inspecţie fiscală)
Semnătura .......................
10
În cazul în care persoana în cauză refuză să răspundă la întrebări,

organele de inspecţie fiscală vor transmite întrebările printr-o adresă
scrisă, înregistrată la registratură, contribuabilului, stabilind şi termenul
pentru răspuns.
Invitaţia reprezintă documentul prin care un contribuabil este

solicitat să se prezinte la sediul organului de inspecţie fiscală în vederea
efectuării/stabilirii condiţiilor de efectuare a unei acţiuni de control.
INVITAŢIE
Domnului/Doamnei ..................................., în calitate/având funcţia

de ................................ la/al/a ...........................
Vă informăm că în data de ...... organe de inspecţie fiscală din cadrul
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Direcţia Generală ............../
Administraţia ..... s-au deplasat la domiciliul fiscal/sucursala/filiala/sediul
secundar al ......................... de la adresa ...................., în vederea
1): .................................................................................................. .
Inspecţia fiscală/Controlul inopinat/încrucişat/Constatarea la faţa locului
nu s-a putut efectua, drept care pentru furnizarea de informaţii şi lămuriri
necesare stabilirii situaţiei fiscale de fapt, în baza prevederilor art. 56 din
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările
şi completările ulterioare, vă solicităm prezența în data de ........................,
ora ........., la sediul Direcţiei Generale ........................., Administraţia
...................................., adresa .................., camera ........., telefon
.................., ocazie cu care veţi prezenta, conform prevederilor art. 64
din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare,
următoarele documente: ............................................. Neprezentarea în
condiţiile precizate mai sus constituie contravenţie conform prevederilor
art. 336 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 207/201, cu modificările şi com-
pletările ulterioare, şi se sancţionează cu amendă conform prevederilor
art. 336 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, dacă nu au fost săvârşite
în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii, infracţiuni.
Organe de inspecţie fiscală, ....................
11
➢ informează reprezentantul legal al contribuabilului cu privire

la constatările inspecţiei fiscale, precum şi discutarea acestora;
➢ stabileşte baza de impunere, diferenţele datorate în plus sau în
minus, după caz, faţă de obligaţia fiscală principală declarată de
către contribuabil;
➢ sancţionează faptele reprezentând încălcări ale legislaţiei fiscale
şi contabile constatate şi dispune măsuri pentru prevenirea şi
combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale şi
contabile;
➢ dispune măsuri asiguratorii în condiţiile legii;
➢ aplică sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-
verbal.
Atenţie! Nu intră în atribuţiile inspecţiei fiscale efectuarea de

constatări tehnico-științifice sau orice alte verificări solicitate de
organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte ori
împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituţii.
Somaţia reprezintă documentul care se întocmeşte în cazurile când

contribuabilul/plătitorul nu a dat curs invitaţiei organului de inspecţie
fiscală/control pentru efectuarea inspecţiei fiscale/controlul ino-
pinat/încrucişat/constatarea la faţa locului sau refuză să pună la
dispoziţia organelor de inspecţie fiscală documentele şi înscrisurile
necesare efectuării/continuării acţiunii de inspecţie fiscală/control
inopinat/încrucişat/constatare la faţa locului şi există indicii rezonabile
conform cărora contribuabilul/plătitorul refuză nejustificat să prezinte
documentele legale şi bunurile din patrimoniu necesare pentru
stabilirea situaţiei fiscale de fapt, în scopul împiedicării verificărilor
fiscale. Se întocmeşte de către echipa desemnată pentru efectuarea
inspecţiei fiscale/controlului inopinat/încrucişat/constatării la faţa
locului.
12
SOMAŢIE
Domnului/Doamnei ................, în calitate/având funcţia de ..............

al/a ........................., vă înştiinţăm că în data de ................... organele
de inspecţie fiscală din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală – Direcţia Generală ....................../Administraţia ........................
s-au deplasat la domiciliul fiscal/sucursala/filiala/sediul secundar al
.................., situat(a) în/la .........................................., în vederea
1): .............................. . Nu s-a putut efectua, drept care pentru
furnizarea de informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei fiscale
de fapt, în baza prevederilor art. 56 din Legea nr. 207/2015 privind
Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,
şi ale prevederilor art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, aţi fost invi-
tat/invitată să vă prezentaţi la data de .........., ora ........, la sediul
Direcţiei Generale ............., Administraţia ............., adresa ..........,
camera ............, telefon ................, în vederea efectuării/continuării
..........................
Întrucât la data de ......... nu aţi dat curs solicitării/vi s-au solicitat
prin Adresa înregistrată cu nr. ............ prezentarea de docu-
mente/înscrisuri, vă somăm să vă prezentaţi în data de ............ la sediul
organului fiscal din adresa ..........., în vederea efectuării/continuării
acţiunii de control, cu următoarele documente: ......................................
...................................... . Dacă, în termen de 15 zile de la primirea
prezentei somaţii, nu veţi da curs solicitării, în cauză sunt incidente
prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.
Conducătorul structurii de inspecţie fiscală,
Persoanele supuse inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală se exercită asupra oricăror persoane şi entităţi,
indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire,
reţinere sau plată a obligaţiilor fiscale prevăzute de lege.
13
1.2. Formele şi întinderea inspecţiei fiscale
Formele de inspecţie fiscală sunt:

a) inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare
a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor
obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui
contribuabil pentru o perioadă de timp determinată;
b) inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de verificare a
modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale,
precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă,
ce revin unui contribuabil pentru o perioadă de timp determinată.
Organul de inspecţie fiscală decide asupra efectuării unei inspecţii
fiscale generale sau parţiale, pe baza analizei de risc.
Metodele de control
Pentru efectuarea inspecţiei fiscale se pot folosi următoarele
metode:
a) inspecţia prin sondaj care constă în activitatea de verificare
selectivă a perioadelor impozabile, documentelor şi operaţiunilor
semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere
şi de plată a obligaţiilor fiscale;
b) inspecţia exhaustivă care constă în activitatea de verificare a
tuturor perioadelor impozabile, precum şi a documentelor şi
operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul,
de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
c) inspecţia electronică, care constă în activitatea de verificare a
contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic,
utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instru-
mente informatice specializate.
Selectarea documentelor şi a operaţiunilor semnificative se apre-
ciază de inspector.
Selectarea perioadelor care vor fi supuse inspecţiei fiscale se
efectuează de organul fiscal în funcţie de riscul fiscal identificat.
14
Perioada supusă inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a
dreptului de a stabili creanţe fiscale.
1.3. Termenul de prescripţie în materia impozitului pe profit
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a tranşat definitiv termenul de

prescripţie pentru obligaţii fiscale reprezentând impozitul pe profit.
Poate cea mai arzătoare problema fiscală a ultimilor ani, cea privind
prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit
pe profit (potrivit vechiului Cod de procedură fiscală), care a generat
nenumărate conflicte între contribuabili şi inspectorii fiscali, condu-
când la contestaţii şi chiar acţiuni judecătoreşti, a fost rezolvată, în
sfârşit, de către ICCJ în data de 14 septembrie 2020.
Controversa iscată între contribuabili şi echipele de inspecţie fiscală
era legată de data de la care trebuie calculat termenul de prescripţie pentru
impozitul pe profit, adică 1 ianuarie a anului următor anului în care s-a
constituit baza de impunere – aşa cum susţineau contribuabilii, respectiv
data de 1 ianuarie a anului următor anului în care s-a depus declaraţia de
impunere (Declaraţia 101) – conform susţinerilor inspectorilor fiscali.
În cele mai multe cazuri, instanţele de judecată au dat câştig de
cauză inspectorilor ANAF, însă au fost şi dosare în care s-au poziţionat
de partea contribuabililor. Un exemplu în acest sens este Decizia
nr. 2103/2017, având ca obiect – contestație act administrativ-fiscal,
publicată în www.scj.ro din 06 iunie 2017.
Prin această decizie s-a stabilit că termenul de prescripţie a dreptului
organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată se
prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a
generat creanţa fiscală.
,,Este evident că nu se poate declara un impozit în absenţa bazei
sale de impunere, deci a profitului, de unde rezultă faptul că, la data
declarării şi plății impozitului pe profit, în cursul anului fiscal aferent,
15
profitul a fost deja generat. Drept urmare, interpretarea sistematică a

prevederilor legale conduce la concluzia că profitul, deci baza de
impunere a obligaţiei reprezentate de plată impozitului pe profit, se
constituie constant în chiar cursul anului fiscal în cauză, fiind doar
calculat cu titlu final şi declarat cu titlu recapitulativ prin declaraţia
101 depusă în cursul anului următor celui în cauză.
Or, în vederea stabilirii momentului de la care începe să curgă
prescripţia fiscală, legea nu se referă la calcularea finală sau
declararea recapitulativă a bazei de impunere (în speţă, a profitului),
ci la momentul constituirii acesteia, care este distinct şi, în mod
necesar şi logic, anterior calculului final.
Mai mult, „baza de impunere“ pentru veniturile care generează
obligaţii fiscale (impozite, taxe, contribuţii etc.) o constituie „veniturile
impozabile“. „Momentul“ în care se naşte un venit impozabil este dat
de momentul în care acest venit este înregistrat în contabilitate şi
constituie momentul constituirii bazei de impunere“.
Dispoziţiile vechiului Cod de procedură fiscală

Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în
termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23,
dacă legea nu dispune altfel.
Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani
în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală.
Conform art. 23 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc
în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care
le generează.
Practica inspectorilor fiscali

În temeiul reglementărilor de mai sus, inspectorii fiscali prelungeau
16
cu un an perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale,

extinzând-o de la 5 ani la 6 ani, determinând termenul de prescripţie
începând cu 1 ianuarie a anului următor depunerii de către contribuabili
a declaraţiei anuale privind impozitul pe profit (D101), și nu începând
cu 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a realizat profitul impozabil.
Prin Decizia nr 21/14.09.2020, ICCJ a stabilit că termenul de cinci
ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii
fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de
la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat
profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de
contribuabil.
Decizia ICCJ în materia prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii

fiscale
Prin Decizia nr. 21, ICCJ a decis:

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de
conducere al Curţii de Apel Braşov.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2),
coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului
organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe
profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului
următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care
rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 septembrie 2020.“
Exemplu:
Pentru o creanţă născută în anul 2006, prescripţia dreptului de a
stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit a început să curgă
17
la data de 01.01.2007 şi s-a împlinit la data de 01.01.2012, aceasta

putând face obiectul unei inspecţii fiscale doar în situaţia în care
inspecţia fiscală s-ar fi derulat până la data de 01.01.2012, cu excepţia
cazului în care ar fi intervenit o cauză de suspendare sau întrerupere a
prescripţiei.
Consecinţele adoptării Deciziei ICCJ nr. 21/2020

Decizia ICCJ este obligatorie atât pentru organele fiscale cât şi
pentru instanţele de judecată.
În contestaţiile depuse pe cale administrativă şi în acţiunile
judecătoreşti în derulare, având ca obiect tocmai prescripţia dreptului
de a stabili obligaţii fiscale cu titlu de impozit pe profit, pot invoca
soluţia ICCJ din data de 14 septembrie 2020.
Ce prevede noul Cod de procedură fiscală

Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul
de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţelor fiscale. Dreptul
organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de
5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 1 iulie a
anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală, dacă
legea nu dispune altfel.
Dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 10 ani
în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală.
1.4. Reguli privind inspecţia fiscală
4 Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în

baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare.
4 Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare tip
de creanţă fiscală şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
4 La începerea inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală trebuie
18
să prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de

serviciu semnat de conducătorul organului de inspecţie fiscală.
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Direcţia Generală .......................
Administraţia ...........................
ORDIN DE SERVICIU
Nr. ............
Dl/Dna .................................. având funcţia de ...................................

este delegat(a) pentru efectuare ............................ ...................................
la contribuabilul/plătitorul: ......................................................................
Cod de identificare fiscală: ................................................ Domiciliul
fiscal: ................................... . Data începerii inspecţiei fiscale/con-
trolului este ........................ . Se legitimează cu Legitimaţia de inspecţie
fiscală nr. .............. .
Conducătorul structurii de inspecţie fiscală

............................................
Data: ....................
4 Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnată în registrul unic

de control ori de câte ori există obligaţia ținerii acestuia.
4 Inspecţia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt
şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impozitare sau
verificarea modului de respectare a altor obligaţii prevăzute de
legislaţia fiscală şi contabilă.
4 O altă regulă foarte importantă este aceea potrivit căreia inspecţia
fiscală trebuie să se efectueze în aşa fel încât să afecteze cât mai
puţin activitatea curentă a contribuabilului şi să utilizeze eficient
timpul stabilit pentru efectuarea inspecţiei fiscale.
19
4 La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea

o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că
au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile
solicitate pentru inspecţia fiscală. În declaraţie se menţionează şi
faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la
dispoziţie de contribuabil/plătitor.
DECLARAŢIE
Subsemnatul(a), ......................................................, domiciliat(a) în

localitatea ……….....……… CNP ..........................., posesor/posesoare
a/al C.I./B.I./paşaport seria .......... nr. .............................., în calitate de
administrator/împuternicit legal al ...................., cu domiciliul fiscal în
localitatea .................., bd./str. ............ nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ...,
judeţul/sectorul ........................, cod de identificare fiscală ....................,
declar pe propria răspundere, în baza prevederilor art. 118 alin. (7) din
şi completările ulterioare, sub sancţiunea faptei de fals în declaraţii,
următoarele:
1. am pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală toate documen-
tele şi informaţiile solicitate pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale
şi răspund de exactitatea, realitatea şi legalitatea acestora;
2. documentele puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală au
fost restituite în totalitate la finalizarea inspecţiei fiscale, cu
excepţia celor pentru care s-a întocmit proces-verbal de ridicare
de înscrisuri.
3. Alte aspecte de declarat: ................................................................
Drept care am dat prezenta declaraţie, întocmită în două exemplare,
din care un exemplar a rămas în posesia mea şi un exemplar a fost
predat, pe bază de semnătură, echipei de inspecţie fiscală.
Data ........ Numele şi prenumele,

Semnătura
20
4 Contribuabilul are obligaţia să îndeplinească măsurile pre-

văzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în terme-
nele şi condiţiile stabilite de organul de inspecţie fiscală.
Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se va

întocmi în situaţia în care, în timpul efectuării unei inspecţii fiscale sau
a unei proceduri de control, organele de inspecţie fiscală constată
abateri de la prevederile legale aplicabile de către organele de inspecţie
fiscală, care sunt considerate contravenţie.
Procesul-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri se completează
de către organele de inspecţie fiscală, în cadrul unei acţiuni de inspecţie
fiscală/control inopinat/încrucişat/constatare la faţa locului cu ocazia
ridicării/restituirii de documente în vederea protejării acestora, când
există indicii că s-ar urmări sustragerea.
PROCES-VERBAL de ridicare/restituire de înscrisuri

încheiat la data de ..../..../....
Subsemnaţii, ......................................, având funcţia de ....................

în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Direcţia
generală ................, Administraţia ............., în baza prevederilor art. 64
alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, a legitimaţiilor de inspecţie
fiscală nr. ...... şi a Ordinului de serviciu nr. ......./......., am procedat la
ridicarea/restituirea de .................................., în prezenţa .......................,
a următoarelor: .......................... (documente, înscrisuri etc.).
Menţionăm că pentru documentele ridicate s-au lăsat copii
certificate de organul de inspecţie fiscală şi de un reprezentant legal al
societăţii. Prezentul proces-verbal, înregistrat în Registrul unic de
control/la registratura contribuabilului/plătitorului la poziţia nr. ............
din ................................, comunicat contribuabilului/plătitorului potrivit
prevederilor art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, s-a încheiat în două
21
exemplare, din care unul a fost lăsat la contribuabil, iar unul a fost luat
de organele de inspecţie fiscală.
Organe de inspecţie fiscală Reprezentant contribuabil

.......................................... ..........................................
Procesul-verbal de sigilare/desigilare se întocmeşte de către orga-

nele de inspecţie fiscală, în cadrul unei acţiuni de inspecţie fis-
cală/control inopinat/încrucişat/constatare la faţa locului, în situaţia în
care există indicii că în locurile de producţie, depozitare, comercializare
se găsesc bunuri sau produse a căror provenienţă nu este legală sau a
căror fabricaţie este interzisă de lege sau se produce fără autorizaţie,
iar acţiunea de inspecţie fiscală/control nu poate fi finalizată, urmând
a fi continuată în ziua lucrătoare următoare.
PROCES-VERBAL de sigilare/desigilare
încheiat astăzi ......., în ......................
Subsemnaţii, ................................, având funcţia de ...........................

în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Direcţia
Generală .........................., Administraţia ............, în baza prevederilor
art. 113 alin. (2) lit. l) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, a legitimaţiilor de
inspecţie fiscală nr. ............, a Ordinului de serviciu nr. .................../......,
astăzi .................., în prezenţa ....................... având funcţia de ...............
la .............., posesor al B.I./C.I./paşaport seria ..... nr. ................, eliberat
de .................... la data .................., cu domiciliul în localitatea ...........,
bdul/str. ............................................ nr. ....., bl. ...., sc. ..., et. ..., ap. .....,
judeţul/sectorul .........................., am procedat la sigilarea următoarelor:
................................................................................................................
Elementele care fac obiectul sigilării aparţin ....................................
din ..............................................
Sigilarea a fost determinată de ...........................................................
22
A fost aplicat sigiliul ..............................................................................

Înlăturarea sau distrugerea sigiliului constituie infracţiune şi se
pedepseşte conform legii.
Prezentul proces-verbal a fost întocmit în două exemplare, din care
un exemplar a fost predat ............................. domiciliat(a) în ..................
posesor/posesoare al/a B.I./C.I./paşaport seria ......... nr. .............., având
funcţia/calitatea de .......................... la ........................... .
Organe de inspecţie Martori asistenţi Reprezentantul fiscal al

.............................. .............................. contribuabilului
..............................
Astăzi, ................., ora ......, s-a procedat la desigilarea următoarelor:

..................................................................................................................,
după verificarea prealabilă a sigiliului aplicat care a fost găsit intact.
(În orice altă situaţie se va preciza starea sigiliului.)
Organe de inspecţie, Martori asistenţi, Reprezentantul fiscal al

.............................. .............................. contribuabilului,
..............................
1.5. Selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru inspecţie fiscală
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale

este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie
de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabileşte pe baza analizei de
risc.
Care sunt criteriile de intrare în zona de risc

În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central,
procedurile de administrare se realizează în funcţie de clasa de risc
fiscal în care sunt încadraţi contribuabilii ca urmare a analizei de risc
efectuate de organul fiscal.
23
O.U.G. nr. 25/2018 a pregătit terenul inspecţiilor fiscale care vor

urma, încadrând contribuabilii în 3 clase principale de risc, după cum
urmează:
1. contribuabili cu risc fiscal mic;
2. contribuabili cu risc fiscal mediu;
3. contribuabili cu risc fiscal ridicat.
Criteriile generale în funcţie de care se stabileşte clasa de risc fiscal
sunt următoarele:
n criterii cu privire la înregistrarea fiscală;
n criterii cu privire la depunerea declaraţiilor fiscale;
n criterii cu privire la nivelul de declarare;
n criterii cu privire la realizarea obligaţiilor de plată către bugetul
general consolidat şi către alţi creditori.
Analiza de risc se efectuează periodic, caz în care organul fiscal
stabileşte şi clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului, pe care o
publică pe site-ul propriu.
Ce trebuie să reţinem este faptul că un contribuabil nu poate
face obiecţii cu privire la modul de stabilire a riscului şi a
clasei/subclasei de risc fiscal în care a fost încadrat.
De aici, este posibil să rezulte în perioada următoare o serie de
abuzuri ale autorităţilor fiscale în ceea ce priveşte includerea unor
contribuabili în anumite clase de risc, pe criterii mai mult sau mai puţin
obiective, care nu pot fi însă verificate şi eventual contestate.
1.6. Desfăşurarea inspecţiei fiscale
Înaintea derulării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală are

obligaţia să înştiinţeze, în scris, contribuabilul în legătură cu acţiunea care
urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală.
Avizul de inspecţie fiscală se comunică contribuabilului, înainte de
începerea inspecţiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili/plătitori.
24
AVIZ DE INSPECŢIE FISCALĂ
Denumire contribuabil/plătitor: ............................................ Cod de

identificare fiscală ....................................................., Domiciliul fiscal:
localitatea: ........................, bdul/str. ............ nr. ...., bl. ..., sc. ..., et. ....,
ap. ...., judeţul/sectorul ........................., cod poştal .............. .
Domnului/Doamnei Administrator/Director general
În conformitate cu prevederile art. 113 şi 122 din Legea nr. 207/2015

privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare, vă informăm că, începând cu data de ______________, veţi
face obiectul unei inspecţii fiscale/extinderi a inspecţiei fiscale, având
ca obiective:
– verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale şi/sau
operaţiunilor relevante pentru inspecţia fiscală, a corectitudinii şi
exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea bazelor
de impozitare şi a obligaţiilor fiscale principale privind:
a) impozitul ................ pe perioada ................;
b) taxa ..................... pe perioada ................;
c) contribuţii sociale ...... pe perioada ................;
d) alte venituri ale bugetului general consolidat .......................
pe perioada .............;
– verificarea respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile;
– verificarea altor aspecte relevante pentru impozitare, dacă prezintă
interes pentru aplicarea legislaţiei fiscale şi contabile.
Pentru buna desfăşurare a inspecţiei fiscale vă rugăm să pregătiţi,
pentru a fi puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală, toate
documentele financiar-contabile şi fiscale, registrele contabile şi
jurnalele obligatorii, precum şi orice alte date necesare clarificării
situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. Până la data
programată pentru începerea inspecţiei fiscale urmează să vă prezentaţi
la compartimentul cu atribuţii de evidență pe plătitori din cadrul
25
organului fiscal în a cărui rază teritorială aveţi domiciliul fiscal, pentru

remedierea eventualelor erori materiale din evidența fiscală.
În vederea desfăşurării în bune condiţii a inspecţiei fiscale urmează
să puneţi la dispoziţia organului fiscal un spaţiu de lucru adecvat,
precum şi logistica necesară pentru derularea inspecţiei fiscale. În
situaţia în care nu există sau nu poate fi pus la dispoziţie un spaţiu de
lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, locul unde se va
desfăşura inspecţia fiscală urmează a fi stabilit de comun acord cu
organele de inspecţie fiscală. În măsura în care contabilitatea
dumneavoastră este informatizată, urmează să asiguraţi ansamblul
informaţiilor, datelor şi documentelor arhivate în format electronic,
precum şi aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora s-au întocmit. Pe
parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale aveţi dreptul de a beneficia de
asistență de specialitate şi/sau juridică. Pentru informarea dumnea-
voastră facem precizarea că drepturile şi obligaţiile contribuabi-
lului/plătitorului pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale sunt
reglementate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală nr. 713/2004 privind aprobarea Cartei drepturilor
şi obligaţiilor contribuabilului pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale.
Inspecţia fiscală se va desfăşura cu respectarea prevederilor Legii
nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, şi a altor reglementări legale în
materie, precum şi a prevederilor Codului etic al inspectorului de control
fiscal. Potrivit prevederilor art. 122 alin. (5) din Legea nr. 207/2015
ulterioare, aveţi posibilitatea de a solicita, o singură dată, amânarea
datei de începere a inspecţiei fiscale pentru motive justificate.
Prezentul aviz de inspecţie fiscală a fost emis în baza prevederilor
titlului VI, cap. I, art. 122 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
În situaţia în care, în timpul inspecţiei fiscale, se depune sau se
corectează declaraţia fiscală aferentă perioadelor şi obligaţiilor fiscale
26
ce fac obiectul inspecţiei fiscale, aceasta nu va fi luată în considerare

de organul fiscal, potrivit prevederilor art. 105 alin. (8) din Legea
nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi
completările ulterioare. Vă asigurăm de întreaga noastră colaborare pe
parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale.
Conducătorul structurii de inspecţie fiscală

............................................................
După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul/plătitorul

poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea
datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se
respinge prin decizie emisă de conducătorul activităţii de inspecţie
fiscală care se comunică contribuabilului. În cazul în care cererea de
amânare a fost admisă, în decizie se menţionează şi data la care a fost
reprogramată inspecţia fiscală.
Avizul de inspecţie fiscală se comunică la începerea inspecţiei

fiscale în următoarele situaţii:
a) în cazul efectuării unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat
în procedura de insolvență;
b) în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune
începerea imediată a inspecţiei fiscale;
c) pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade sau creanţe fiscale,
altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală iniţial;
d) în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de
soluţionare a contestaţiei;
e) în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror
soluţionare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea
inspecţiei fiscale.
În aceste cazuri, contribuabilul poate solicita suspendarea inspecţiei

fiscale.
27
Ce elemente cuprinde Avizul de inspecţie fiscală

a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b) data de începere a inspecţiei fiscale;
c) obligaţiile fiscale, alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi con-
tabilă, precum şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei
fiscale.
Începerea inspecţiei fiscale

Dată începerii inspecţiei fiscale este data menţionată în registrul unic
de control ori de câte ori există obligaţia ținerii acestuia. În cazul contri-
buabilului/plătitorului care nu ţine sau nu prezintă organului de inspecţie
fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-
verbal de constatare. Procesul-verbal se semnează de către organul de
inspecţie fiscală şi contribuabil/plătitor şi se înregistrează la registratura
contribuabilului/plătitorului ori de câte ori există o astfel de registratură.
Dacă inspecţia fiscală nu poate începe în termen de cel mult 5 zile
lucrătoare de la data prevăzută în aviz, contribuabilul este înştiinţat, în
scris, asupra noii date de începere a inspecţiei fiscale.
Obligaţia de colaborare a contribuabilului

La începerea inspecţiei fiscale, contribuabilul trebuie informat că poate
numi persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile furnizate de con-
tribuabil/plătitor sau de către persoana numită de acesta sunt insuficiente,
atunci organul de inspecţie fiscală se poate adresa şi altor persoane pentru
obţinerea de informaţii necesare realizării inspecţiei fiscale.
Pe toată durata exercitării inspecţiei fiscale, contribuabilul/plătitorul
are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.
Locul şi timpul desfăşurării inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale
contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu
adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.
28
Dacă nu există sau nu poate fi pus la dispoziţie un spaţiu de lucru

adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspec-
ţie se poate desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc
stabilit de comun acord cu contribuabilul.
Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul de
inspecţie fiscală are dreptul să inspecteze locurile în care se desfăşoară
activitatea, sau unde se află bunurile impozabile, în prezenţa contribua-
bilului/plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.
Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de
lucru al contribuabilului/plătitorului. Inspecţia fiscală se poate desfă-
şura şi în afara programului de lucru al contribuabilului/plătitorului, cu
acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului de
inspecţie fiscală.
1.7. Drepturile şi obligaţiile contribuabilului pe timpul

desfăşurării inspecţiei fiscale
Pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, contribuabilul/plătitorul are

următoarele DREPTURI:
1. Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de inspecţie fiscală.
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, contribuabilul/plătitorul
va fi înştiinţat despre această acţiune printr-un Aviz de inspecţie
fiscală, care va fi transmis, în scris, de organul fiscal.
2. Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele şi con-
tribuţiile sociale aflate în cadrul termenului de prescripţie. Organul
de inspecţie fiscală poate verifica situaţia contribuabilului/plă-
titorului în cadrul termenului de prescripţie. Termenul de
prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii
fiscale este de 5 ani, cu excepţia cazului când legea dispune altfel
şi începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru
care se datorează obligaţia fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
3. Dreptul de a solicita amânarea începerii inspecţiei fiscale.
Contribuabilul/plătitorul poate solicita o singură dată amânarea
29
datei de începere a inspecţiei fiscale. În acest caz se va comunica

contribuabilului/plătitorului data la care a fost reprogramată
inspecţia fiscală.
4. Dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit,
taxă sau contribuţie socială şi pentru fiecare perioadă supusă
verificării/impozitării. Inspecţia fiscală se efectuează o singură
dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie socială. Totuşi,
conducătorul organului de inspecţie fiscală poate decide reveri-
ficarea unor tipuri de obligaţii fiscale pentru o anumită perioadă
impozabilă, ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necu-
noscute organului de inspecţie fiscală la data efectuării inspecţiei
fiscale, care influenţează rezultatele acesteia. În acest caz nu se
emite şi nu se comunică Aviz de inspecţie fiscală, ci Decizie de
reverificare.
5. Dreptul de a solicita legitimarea organelor de inspecţie fiscală.
La începerea inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală este
obligat să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimaţia de
inspecţie fiscală şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul
activităţii de inspecţie fiscală. Începerea inspecţiei fiscale trebuie
consemnată în Registrul unic de control.
6. Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal. Informaţiile
pe care le furnizează contribuabilul/plătitorul organelor de
inspecţie fiscală, precum şi cele pe care acestea le obţin pe timpul
desfăşurării inspecţiei fiscale sunt protejate pe linia secretului
fiscal. În categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi
secret fiscal intră datele referitoare la identitatea contribua-
bililor/plătitorilor, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natură,
sursă şi suma veniturilor debitorului, plăți, conturi, încasări,
deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel
de informaţii obţinute din declaraţii ori din documente prezentate
de către contribuabil sau orice alte informaţii cunoscute de orga-
nul fiscal ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu. În acest
sens, funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv
30
persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi să

păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare
a exercitării activităţii.
7. Dreptul de a primi dovada scrisă în cazul reţinerii unor docu-
mente de către organele de inspecţie fiscală. În cazul în care, în
timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, vi se reţin, în scopul prote-
jării, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-
contabile sau orice element material care face dovada stabilirii,
înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către dumnea-
voastră, organul de inspecţie fiscală trebuie să întocmească un
act în care sunt specificate toate elementele necesare individua-
lizării probei sau dovezii respective, precum şi menţiunea că
aceasta a fost reţinută, potrivit dispoziţiilor legale, de către
organul fiscal. Dacă au fost reţinute înscrisuri şi alte documente,
în original, acestea vor fi înapoiate, organul de inspecţie fiscală
reţinând numai copii ale înscrisurilor relevante din punct de
vedere fiscal.
8. Dreptul de a cunoaşte rezultatele inspecţiei fiscale. La în-
cheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal va purta o discuţie finală
cu contribuabilul/plătitorul asupra constatărilor şi consecinţelor
lor fiscale. Data, ora, locul şi problematica discuţiei vor fi
comunicate în timp. Contribuabilul/plătitorul are dreptul să
prezinte în scris punctul de vedere cu privire la constatări.
Dacă în urma inspecţiei fiscale se modifică baza de impunere a
obligaţiilor bugetare supuse inspecţiei fiscale, contribuabi-
lului/plătitorului i se va comunica Decizia de impunere privind
obligaţiile fiscale. De asemenea, în cazul în care nu se modifică
baza de impunere aferentă impozitelor, taxelor, contribuţiilor
sociale şi altor sume datorate bugetului general consolidat, supuse
inspecţiei fiscale, acest fapt va fi comunicat în scris contribua-
bilului/plătitorului.
9. Dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma
inspecţiei fiscale. În cazul în care contribuabilul/plătitorul este
31
lezat de rezultatul inspecţiei fiscale, acesta are dreptul să conteste

actul administrativ fiscal. Decizia emisă în soluţionarea con-
testaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac
şi este obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor ad-
ministrative fiscale contestate. Decizia emisă în soluţionarea
contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se
referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele
introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa
judecătorească de contencios administrativ competentă, în
condiţiile legii.
10. Dreptul ca activitatea să fie cât mai puţin afectată pe timpul
desfăşurării inspecţiei fiscale. Inspecţia fiscală se efectuează în
aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a
contribuabilului/plătitorului şi să utilizeze eficient timpul stabilit
pentru efectuarea inspecţiei fiscale.
11. Dreptul de a fi informat. Pe parcursul desfăşurării inspecţiei
fiscale, contribuabilul/plătitorul va fi informat asupra constată-
rilor rezultate din inspecţia fiscală.
12. Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informaţii.
Organul de inspecţie fiscală va solicita informaţiile necesare
pentru determinarea stării de fapt fiscale întâi contribuabi-
lului/plătitorului verificat sau de la altă persoană împuternicită
de acesta. Dacă pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale starea de
fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabil/plătitor,
organul de inspecţie fiscală poate solicita informaţii şi altor
persoane. Informaţiile furnizate de aceste persoane vor fi luate în
considerare numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte
mijloace de probă.
13. Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. Soţul/soţia şi
rudele ori afinii contribuabilului/plătitorului până la gradul al
treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de
expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri. De asemenea,
preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii
32
judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihotera-

peuţii pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de
care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţilor. Aceste persoane
nu pot refuza furnizarea informaţiilor cu privire la îndeplinirea
obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală în sarcina lor. Totuşi,
cu excepţia preoţilor, persoanele menţionate pot furniza
informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate
informaţiile.
14. Dreptul de a beneficia de asistență de specialitate. Pe toată
durata exercitării inspecţiei fiscale, contribuabilul/plătitorul are
dreptul la asistență de specialitate sau juridică.
Pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, contribuabilul/plătitorul are

următoarele OBLIGAŢII:
1. Obligaţia de a permite accesul organului de inspecţie fiscală
în incintele contribuabilului/plătitorului. Indiferent de locul
unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul de inspecţie fiscală
are dreptul să inspecteze orice incintă de afaceri ale contribua-
bilului/plătitorului sau orice alte incinte ori locuri în care există
bunuri impozabile sau se desfăşoară activităţi producătoare de
venituri, în prezenţa contribuabilului/plătitorului ori a unei
persoane desemnate de către acesta. Această obligaţie revine, de
regulă, în timpul programului normal de lucru al contribua-
Cu acordul contribuabilului/plătitorului şi cu aprobarea condu-
cătorului organului de inspecţie fiscală, inspecţia fiscală se poate
desfăşura şi în afara programului de lucru.
2. Obligaţia de a asigura un spaţiu adecvat şi logistica necesară
desfăşurării inspecţiei fiscale. Inspecţia fiscală se desfăşoară, de
regulă, în spaţiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului şi, prin
urmare, trebuie pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală un
spaţiu adecvat, precum şi logistica. Prin spaţiu adecvat se înţelege
asigurarea unui spaţiu în limita posibilităţilor contribuabilu-
33
lui/plătitorului, după caz, dotat cu necesarul minim de birotică şi

care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor primite
pentru inspecţia fiscală sau elaborate de organele de inspecţie
fiscală. În cazul în care contribuabilul/plătitorul nu poate asigura
un spaţiu corespunzător, va anunţa în scris şi motivat organul de
inspecţie fiscală competent.
3. Obligaţia de a pune la dispoziţie organului de inspecţie fiscală
toate documentele care stau la baza calculării impozitelor dato-
rate. În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul/plă-
titorul are obligaţia de a pune la dispoziţia organului de inspecţie
fiscală registrele de evidență contabilă, documentele de afaceri
şi orice alte înscrisuri relevante pentru inspecţia fiscală. Organul
de inspecţie fiscală are dreptul de a solicita şi altor persoane
înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza
înscrisurilor puse la dispoziţie. Contribuabilul/plătitorul are
obligaţia să dea informaţii şi să prezinte la locul de desfăşurare a
inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date
necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante.
La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul/plătitorul are
obligaţia de a da o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din
care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi
informaţiile relevante pentru inspecţia fiscală.
4. Obligaţia de a colabora la desfăşurarea inspecţiei fiscale.
Contribuabilul/plătitorul are obligaţia de a colabora la constatarea
stărilor de fapt fiscale. Contribuabilul/plătitorul este obligat să
ofere informaţii şi să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei
fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare
clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
5. Obligaţia de a conduce, a păstra şi a arhiva evidenţele
contabile şi fiscale într-un mod adecvat şi de a le păstra la
domiciliul fiscal sau la sediile secundare ale contribuabilului/
plătitorului. Dacă contribuabilul/plătitorul a ţinut evidenţele
contabile şi fiscale cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune,
34
pe lângă datele arhivate au obligaţia să păstreze şi să prezinte şi

aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora s-au generat datele
arhivate în format electronic.
6. Obligaţia de a furniza organului de inspecţie fiscală
informaţiile solicitate. Contribuabilul/plătitorul sau alte
persoane numite de acesta au obligaţia să furnizeze informaţiile
solicitate de organele de inspecţie fiscală. Dacă informaţiile sunt
insuficiente, atunci organul de inspecţie fiscală se adresează în
scris şi va specifică natura informaţiilor solicitate pentru
determinarea stării de fapt fiscale şi documentele care susţin
informaţiile furnizate.
7. Obligaţia de prezentare la sediul organului fiscal. Contribua-
bilul/plătitorul are obligaţia de a se prezenta la sediul organului
fiscal pentru a da informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei
fiscale reale.
8. Obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de
inspecţie fiscală. Contribuabilul/plătitorul are obligaţia de a
îndeplini măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei
fiscale, în termenele şi în condiţiile stabilite de organele de
9. Obligaţia de a plăti diferenţele de impozite, taxe, contribuţii
sociale, stabilite cu ocazia inspecţiei fiscale, precum şi dobânzile
şi penalităţile de întârziere aferente acestora. Contribuabilul/plăti-
torul este obligat să plătească diferenţele de impozite, taxe şi
contribuţii sociale, stabilite cu ocazia inspecţiei fiscale, precum şi
dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora. Pentru
diferenţele de impozite, taxe, contribuţii sociale şi pentru dobânzile
şi penalităţile de întârziere stabilite, termenul de plată se stabileşte
în funcţie de data comunicării acestora prin decizia de impunere,
– dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 – 15 din lună,
termenul de plată este până la data de 5; – dacă data comunicării
este cuprinsă în intervalul 16 – 31 din lună, termenul de plată este
până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.
35
1.8. Durata efectuării inspecţiei fiscale
Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organul de

inspecţie fiscală, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai
mare de:
a) 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum şi pentru con-
tribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;
b) 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
c) 45 de zile pentru ceilalţi contribuabili.
În cazul în care inspecţia fiscală nu se finalizează într-o perioadă

reprezentând dublul perioadei menţionate anterior, inspecţia fiscală
încetează, fără a se emite raport de inspecţie fiscală şi decizie de
impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. În acest
caz, organul de inspecţie fiscală poate relua inspecţia, cu aprobarea
organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecţia fiscală iniţială,
o singură dată pentru aceeaşi perioadă şi aceleaşi obligaţii fiscale.
1.9. Suspendarea inspecţiei fiscale
Conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide suspendarea

unei inspecţii fiscale în oricare din următoarele situaţii şi numai dacă
apariţia acestei situaţii împiedică finalizarea inspecţiei fiscale:
a) pentru desfăşurarea unuia sau mai multor controale încrucişate
în legătură cu actele şi operaţiunile efectuate de contribuabilul
supus inspecţiei fiscale;
b) pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de
inspecţie fiscală, inclusiv în situaţia în care acestea privesc ela-
borarea şi prezentarea dosarului preţurilor de transfer;
c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
d) pentru efectuarea unei expertize,
e) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării
unor persoane sau stabilirii realităţii unor tranzacţii;
36
f) pentru solicitarea de informaţii sau documente de la autorităţi,

instituţii ori terţi, inclusiv de la autorităţi fiscale din alte state, în
legătură cu obiectul inspecţiei fiscale;
g) pentru finalizarea unor acţiuni de control fiscal efectuate în
condiţiile legii la acelaşi contribuabil/plătitor care pot influenţa
rezultatele inspecţiei fiscale;
h) pentru efectuarea verificărilor la ceilalţi membri ai grupului fiscal
unic, definit potrivit Codului fiscal;
i) atunci când, în scopul valorificării informaţiilor rezultate din alte
acţiuni de inspecţie fiscală sau obţinute de la alte autorităţi ori de
la terţi, se impune începerea de îndată a unei inspecţii fiscale la
un alt contribuabil/plătitor;
j) în alte cazuri temeinic justificate.
Inspecţia fiscală este suspendată până la data la care încetează

motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării.
unei inspecţii fiscale la cererea justificată a contribuabilului/plă-
titorului; în acest caz, suspendarea nu poate fi mai mare de 3 luni.
unei inspecţii fiscale în situaţia în care soluţionarea contestaţiei
formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior sau a
unei acţiuni în contencios-administrativ, pentru acelaşi contribua-
bil/plătitor, poate influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs. În acest
caz, inspecţia fiscală se reia după emiterea deciziei de soluţionare a
contestaţiei sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Ori de câte ori conducătorul inspecţiei fiscale decide suspendarea
inspecţiei, se emite o decizie de suspendare care se comunică contri-
buabilului/plătitorului.
Data reluării inspecţiei fiscale se aduce la cunoştinţă contribua-
Perioadele în care inspecţia fiscală este suspendată nu sunt incluse
în calculul duratei acesteia.
37
1.10. Stabilirea bazei de impozitare prin estimare
Organul fiscal stabileşte baza de impozitare şi creanţa fiscală aferentă,

prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă şi mij-
loc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu o poate determina.
Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în
situaţia în care organul fiscal nu poate determina situaţia fiscală corectă
şi constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale
sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul controlului fiscal
sunt incorecte, incomplete.
În situaţiile în care, potrivit legii, organul fiscal este îndreptăţit să
stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele
elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.
Organul fiscal are obligaţia menţionării în actul de impunere a
motivelor de fapt şi a temeiului de drept care au determinat folosirea
estimării, precum şi a criteriilor de estimare.
1.11. Reverificarea, când se dispune reverificarea

contribuabilului?
Conducătorul organului de inspecţie fiscală poate decide reveri-

ficarea unor tipuri de obligaţii fiscale pentru o anumită perioadă
impozabilă, ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute
organului de inspecţie fiscală la data efectuării inspecţiei fiscale, care
influenţează rezultatele acesteia.
Prin date suplimentare se înţelege informaţii, documente sau alte
înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale inopinate desfăşurate la
alţi contribuabili/plătitori ori comunicate organului fiscal de către
organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice ori obţinute
în orice mod de organul de inspecţie fiscală, de natură să modifice
rezultatele inspecţiei fiscale anterioare.
La începerea acţiunii de reverificare, organul de inspecţie fiscală
este obligat să comunice contribuabilului/plătitorului decizia de
38
reverificare, care poate fi contestată în condiţiile Codului de procedură

fiscală.
Decizia se comunică contribuabilului/plătitorului, înainte de înce-
perea inspecţiei fiscale, cu 30 de zile pentru marii contribuabili, cu 15
zile pentru ceilalţi contribuabili. Contribuabilul/Plătitorul poate renunţa
la beneficiul perioadei de comunicare a Deciziei de reverificare.
După primirea Deciziei de reverificare, contribuabilul/plătitorul
poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei
de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge
prin decizie emisă de conducătorul activităţii de inspecţie fiscală care
se comunică contribuabilului. În cazul în care cererea de amânare a
fost admisă, în decizie se menţionează şi data la care a fost repro-
gramată inspecţia fiscală.
1.12. Refacerea inspecţiei fiscale
În situaţia în care, ca urmare a deciziei de soluţionare emise, se

desfiinţează total sau parţial actul administrativ-fiscal atacat, emis în
procedura de inspecţie fiscală, organul de inspecţie fiscală reface
inspecţia fiscală.
Refacerea inspecţiei fiscale trebuie să respecte strict perioadele fiscale,
precum şi considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei care au
condus la desfiinţare, astfel cum acestea sunt menţionate în decizie.
Refacerea inspecţiei fiscale se realizează de către o altă echipă de
inspecţie fiscală decât cea care a încheiat actul desfiinţat.
1.13. Dreptul contribuabilului/plătitorului de a fi informat
Contribuabilul trebuie informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei

fiscale despre aspectele constatate în cadrul acţiunii de inspecţie fiscală,
iar la încheierea acesteia, despre constatările şi consecinţele lor fiscale.
Organul de inspecţie fiscală comunică contribuabilului proiectul de
raport de inspecţie fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie,
39
acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

În acest scop, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de
inspecţie fiscală comunică şi data, ora şi locul la care va avea loc
discuţia finală.
Contribuabilul poate renunţa la discuţia finală, notificând acest fapt
organului de inspecţie fiscală.
Data încheierii inspecţiei fiscale este data programată pentru discu-
ţia finală cu contribuabilul sau data notificării de către contribua-
bil/plătitor că renunţă la acest drept.
Contribuabilul are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere
cu privire la constatările organului de inspecţie fiscală, în termen de
cel mult 5 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale. În cazul
marilor contribuabili, termenul de prezentare a punctului de vedere este
de cel mult 7 zile lucrătoare. Termenul poate fi prelungit pentru motive
justificate cu acordul conducătorului organului de inspecţie fiscală.
1.14. Rezultatul inspecţiei fiscale
Rezultatul inspecţiei fiscale se consemnează, în scris, într-un raport

de inspecţie fiscală, în care se prezintă constatările organului de
inspecţie fiscală din punctul de vedere faptic şi legal şi consecinţele lor
fiscale.
Raportul de inspecţie fiscală se întocmeşte la finalizarea inspecţiei
fiscale şi cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele şi
obligaţiile fiscale verificate, precum şi în legătură cu alte obligaţii
prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce au făcut obiectul
verificării.
Raportul de inspecţie fiscală stă la baza emiterii:

a) deciziei de impunere, pentru diferenţe în plus sau în minus de
obligaţii fiscale principale aferente diferenţelor de baze de
impozitare;
40
DECIZIE DE IMPUNERE
privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de
inspecţia fiscală pentru persoane juridice
1. Datele de identificare ale contribuabilului

Denumirea contribuabilului: ...............................................................
Cod unic de înregistrare: ........................ Nr. ORC ........................
Domiciliul fiscal: localitatea ................................, str. ........................
nr. ...., bl. ...., sc. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ........................
2. Date privind creanţa fiscală
2.1.1. Obligaţii fiscale suplimentare de plată
Nr. Denumire Perioada verificată/ Baza Impozit, taxă, Cod Număr

crt. impozit, Perioada pentru care impozabilă contribuție cont de
taxă, s-au calculat stabilită stabilit(ă) bugetar evidență
contribuție/ obligații fiscale suplimentar suplimentar a plății
obligații accesorii – lei – de plată/
fiscale Obligații fiscale
accesorii De la Până la accesorii
data data de plată
– lei –
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Obligația zz.ll.aaaa zz.ll.aaaa
fiscală
principală*)
2. Dobânzi/ zz.ll.aaaa zz.ll.aaaa
Majorări de
întârziere**)
3. Penalități zz.ll.aaaa zz.ll.aaaa
de
întârziere***)
2.1.2. Motivul de fapt .........................................................................

2.1.3. Temeiul de drept
Actul normativ: ........................................................, art.: ..............,
paragraful: ..............., pct.: ......., lit.: .........., alin.: ............................
41
2.2.1. Rezultatele soluţionării decontului cu sume negative de taxă

pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A – TVA solicitată la rambursare – lei
B – TVA respinsă la rambursare – lei
C – TVA aprobată la rambursare – lei
D – TVA stabilită suplimentar şi rămasă de plată – lei
E – Valoare obligaţii fiscale accesorii de plată – lei
F – De la data
G – Până la data
H – Baza impozabilă – lei
I – TVA stabilită suplimentar de plată – lei
Nr. Nr. și Denumire Perioada A Obligație B C D E Cod Număr

crt. dată obligație verificată/ fiscală cont de
decont fiscală Perioada de stabilită bugetar evidență
TVA*) calcul supli- a plății
obligații mentar
fiscale
accesorii
F G H I
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1 TVA zz.ll. zz.ll. X
aaaa aaaa
2 Dobânzi/ zz.ll. zz.ll. X X X X X
Majorări aaaa aaaa
de
întârziere**)
3 Penalități zz.ll. zz.ll. X X X X X
de aaaa aaaa
întârziere***)
*) În cazul soluţionării mai multor deconturi cu sume negative de

TVA cu opţiune de rambursare se vor completa rândurile „TVA“,
„Dobânzi/Majorări de întârziere“ şi „Penalităţi de întârziere“ pentru
fiecare decont în parte.
42
**) Se va înscrie valoarea cumulată a majorărilor de întârziere cal-

culate până la 1 iulie 2010 şi a dobânzilor calculate după această dată.
***) Se va înscrie valoarea cumulată a penalităţilor de întârziere
calculate conform legii, atât pentru obligaţiile suplimentare de plată cu
scadența până la 1 iulie 2013, cât şi pentru cele cu scadența după
această dată.
2.2.2. Motivul de fapt

..............................................................................................................
2.2.3. Temeiul de drept
Actul normativ: ................................................, art.: ........................,
paragraful: ............, pct.: ............, lit.: ............, alin.: ............
3. Data comunicării
Data comunicării reprezintă data la care se efectuează comunicarea
actului administrativ, după cum urmează:
– data semnării de primire, dacă se asigură remiterea acestuia
contribuabilului/împuternicitului, în condiţiile art. .......... din
Legea nr. 207/2015;
– data înscrisă de poştă la remiterea „confirmării de primire“, dacă
a fost transmis prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare
de primire, în condiţiile art. ............ din Legea nr. 207/2015;
– data confirmării de primire în cazul comunicării prin alte
mijloace, cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de
transmitere la distanţă, în condiţiile art. ............ din Legea nr. 207/;
– data la care expiră termenul de 15 zile de la data afişării anunţului
publicitar, în condiţiile art. ............ din Legea nr. 207/2015.
4. Termenul de plată
Diferenţa de impozit, taxă sau contribuţie constatată de organele de
inspecţie fiscală şi stabilită de plată, precum şi obligaţiile accesorii
aferente acestora se plătesc în funcţie de data comunicării prezentei
decizii de impunere, astfel:
– până la data de 5 a lunii următoare, când data comunicării este
cuprinsă în intervalul 1-15 din lună;
43
– până la data de 20 a lunii următoare, când data comunicării este

cuprinsă în intervalul 16-31 din lună.
5. Dispoziţii finale
Prezenta decizie reprezintă titlu de creanţă.
b) deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se

constată diferenţe ale bazelor de impozitare şi, respectiv, de
obligaţii fiscale principale;
c) deciziei de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată
diferenţe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferenţe
de obligaţii fiscale principale.
Deciziile se emit în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la
data încheierii inspecţiei fiscale şi se comunică contribuabilului.
1.15. Când se sesizează organele de urmărire penală
Organul de inspecţie fiscală are obligaţia de a sesiza organele

judiciare competente în legătură cu constatările efectuate cu ocazia
inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei
infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.
În acest sens, organul de inspecţie fiscală are obligaţia de a întocmi
proces-verbal semnat de organul de inspecţie fiscală şi de către contri-
buabilul/plătitorul supus inspecţiei, cu sau fără explicaţii ori obiecţiuni
din partea contribuabilului/plătitorului. În cazul în care cel supus inspec-
ţiei fiscale refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecţie
fiscală consemnează despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile,
procesul-verbal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului.
Procesul-verbal întocmit reprezintă act de sesizare şi stă la baza
documentaţiei de sesizare a organelor de urmărire penală.
Decizia de impunere provizorie

Pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie
fiscală emite decizii de impunere provizorii pentru obligaţiile fiscale
principale suplimentare aferente unei perioade şi unui tip de obligaţie
44
verificată. În acest caz, prin excepţie, nu se întocmeşte raport de inspec-

ţie fiscală. În acest scop, organul fiscal informează, în cel mult 5 zile
lucrătoare, contribuabilul/plătitorul cu privire la finalizarea unei pe-
rioade fiscale şi a unui tip de obligaţie fiscală verificată.
Deciziile de impunere provizorii se emit la cererea contribua-
bilului/plătitorului, în scopul plății obligaţiilor fiscale suplimentare.
Sumele stabilite prin decizie de impunere provizorie se regulari-
zează în decizia de impunere finală.
Introducerea de date în aplicaţiile informatice ale ANAF

După aprobarea Raportului de inspecţie fiscală, echipa de inspecţie
fiscală introduce rezultatele controlului în aplicaţia informatică urmă-
rind concordanţa lor cu datele consemnate în Raportul de inspecţie
fiscală, în scopul întocmirii actului administrativ fiscal (decizie de
impunere, decizie de nemodificare a bazei de impunere etc.).
45
2. Controlul inopinat
Obiectul controlului inopinat
Organul fiscal poate efectua un control fără înştiinţarea prealabilă
a contribuabilului/plătitorului, denumit în continuare control inopinat.
Controlul inopinat constă în:
l verificarea faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unor
informaţii cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a
legislaţiei fiscale;
l verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale unui
contribuabil/plătitor, în corelaţie cu cele deţinute de persoana sau
entitatea supusă unui control fiscal, denumită control încrucişat;
l verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire
la situaţia fiscală faptică, precum şi constatarea, analizarea şi
evaluarea unui risc fiscal specific.
Durata efectuării controlului inopinat este stabilită de conducătorul
organului de control, în funcţie de obiectivele controlului, şi nu poate
fi mai mare de 30 de zile.
Pentru aceleaşi operaţiuni şi obligaţiile fiscale aferente acestora nu
se poate derula concomitent şi un control inopinat cu o inspecţie fiscală
derulată la acelaşi contribuabil, cu excepţia situaţiei în care în alte
proceduri sunt necesare constatări în legătură cu operaţiuni şi obligaţii
fiscale supuse unei inspecţii fiscale în derulare, caz în care echipa de
inspecţie fiscală este competentă să efectueze şi un control inopinat.
Reguli privind desfăşurarea controlului inopinat

➢ La începerea controlului inopinat, organul de control este obligat
să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimaţia de control şi
ordinul de serviciu.
➢ Efectuarea controlului inopinat trebuie consemnată în registrul
unic de control, potrivit legii.
46
➢ La finalizarea controlului inopinat se încheie proces-verbal, care

constituie mijloc de probă. Un exemplar al procesului-verbal se
comunică contribuabilului/plătitorului.
PROCES-VERBAL
ziua ... luna ... anul ...
CAPITOLUL 1. Subsemnaţii, ...................................... având funcţia

de .................. în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală –
Direcţia Generală ................., Administraţia ....................., în baza
prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, a legitimaţiilor de inspecţie
fiscală nr. .... şi a Ordinului de serviciu nr. ........./.........., am efectuat,
în perioada ............................., un/o ...............*, în vederea .....................
la .............................., cu domiciliul fiscal în localitatea .........................,
bdul/str. ............................................... nr. ..., bl. ...., sc. ..., et. ..., ap. ...,
judeţul/sectorul ......................, codul de identificare fiscală ....................
Contribuabilul are ca obiect principal de activitate ..................................
........................................................................... Controlul s-a desfăşurat
la domiciliul fiscal/sucursala/filiala/sediul secundar al contribuabilului/
plătitorului, situat în ...................................., sau la sediul organului
fiscal. Controlul a fost înregistrat în Registrul unic de control, la poziţia
nr. ................ .
Întrucât contribuabilul nu deţine/nu a prezentat organelor de control
Registrul unic de control, data de începere a controlului este
................... . Contribuabilul este reprezentat de ................................*6),
în calitate de/având funcţia de ...................... .
CAPITOLUL 2. Constatări
Ca urmare a controlului efectuat au rezultat următoarele (constatări,
consecinţe, responsabilităţi, măsuri dispuse):
1. Descrierea faptei:
..............................................................................................................
47
2. Prevederile legale încălcate:

..............................................................................................................
3. Consecinţe: ......................................................................................
4. Măsuri dispuse:
..............................................................................................................
5. Concluzii asupra analizei punctului de vedere al contribuabilului:
..............................................................................................................
La terminarea controlului au fost restituite toate actele şi docu-

mentele puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală, cu excepţia
celor reţinute pentru care s-a întocmit proces-verbal de ridicare de
înscrisuri.
Prezentul proces-verbal s-a întocmit în ..... exemplare, înregistrate
în Registrul unic de control/la registratură contribuabilului/plătitorului,
după caz, cu nr. ............, din care un exemplar a fost lăsat contribua-
bilului/plătitorului, iar ..... exemplare au fost luate de organele de
Organe de inspecţie fiscală, Administrator (director general),

...................................... ......................................
48
3. Contestaţia împotriva actelor administrativ-fiscale

Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul
la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act
administrativ fiscal. Contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la
data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
Dacă în actul administrativ fiscal nu au fost menţionate: posibi-
litatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul
fiscal la care se depune contestaţia, contestaţia poate fi depusă, în
termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la
organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:

– datele de identificare a contestatorului;
– obiectul contestaţiei;
– motivele de fapt şi de drept;
– dovezile pe care se întemeiază;
– semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia.
Organele de inspecţie fiscală care au întocmit actul administrativ
fiscal atacat vor analiza contestaţia primită şi vor întocmi referatul cu
propuneri de soluţionare având în vedere atât elementele noi aduse prin
documentaţia anexată contestaţiei, cât şi argumentele aduse împotriva
motivului de fapt şi temeiului de drept înscrise în actul Dosarul
contestaţiei şi referatul cu propunerile de soluţionare se vor înainta
organelor de soluţionare a contestaţiei.
După depunerea unei contestaţii, orice contribuabil/plătitor are
dreptul de a o retrage în orice moment până la soluţionarea ei. Mai
mult, prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se înainta o
nouă contestaţie, În cazul în care contestatorul se află în procedura de
insolvență/reorganizare/faliment/lichidare, cererea de retragere a con-
testaţiei va purta semnătura administratorului special/administratorului
judiciar sau a lichidatorului.
49
Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele

administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator
sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a
contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ
competentă, în condiţiile legii.
Mai jos, vă prezint un model de contestaţie împotriva unei decizii

de impunere prin care au fost stabilite obligaţii suplimentare de plată
reprezentând TVA.
SC EXEMPLU SRL
CIF ____
Sediul social
DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE

.........................................................
Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ...................
Activitatea de inspecţie fiscală
Subscrisa, SC EXEMPLU SRL, cu sediul în .............................,

înregistrată la ONRC sub nr. ..................., reprezentată legal de
administrator ......................................, CNP ......................................,
în baza prevederilor art 268-270 din Legea nr. 207/2015 privind Codul
de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, formu-
lez prezenta
CONTESTAŢIE
împotriva următoarelor titluri de creanţă şi acte administrativ-fiscale:

– Raportul de inspecţie fiscală nr. ...................
– Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de
plată stabilite de inspecţia fiscală la persoane juridice, nr. ..............
50
Motivele contestaţiei
I. Preambul
În perioada ..................., Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul
................... a desfăşurat la SC EXEMPLU SRL o acţiune de inspecţie
fiscală, având ca obiect următoarele obligaţii fiscale:
– TVA, de la data de 01.01.2018-31.12.2019.
Rezultatele inspecţiei au fost prezentate în Decizia de impunere
nr. ................... privind obligaţiile fiscale principale aferente diferen-
ţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la per-
soane juridice şi în Raportul de inspecţie fiscală nr. .........., la capitolul
VII – Sinteza constatărilor fiscale, stabilindu-se următoarele obligaţii
suplimentare de plată:
Nr. Denumire obligație fiscală Perioada Baza impozabilă Impozit, taxă,

crt. verificată
stabilită contribuție
suplimentar stabilită
suplimentar
1 Taxa pe valoarea adăugată 01.01.2018- 500.000 95.000
31.12.2019
II. Obiectul contestaţiei

Obiectul prezentei contestaţii îl constituie următoarele obligaţii
fiscale suplimentare:
– Obligaţia fiscală suplimentară – Taxa pe valoarea adăugată, res-
pectiv baza impozabilă suplimentară în sumă de 500.000 lei şi
taxa pe valoarea adăugată aferentă în sumă de 95.000 lei.
Sumele de mai sus au fost stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală
nr. ......... şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare
de plată stabilite de inspecţia fiscală la persoane juridice, nr. ........ .
Suma stabilită suplimentar de plată (95.000 lei) este compusă în
principal din:
– Suma de 50.000 lei, aferentă prestărilor de servicii efectuate către
..............................
51
– Suma de 40.000 lei, aferentă prestaţiilor efectuate către persoane

impozabile stabilite în România, pentru care nu a fost făcută
dovada că sunt aferente exporturilor.
– Suma de 5.000 lei reprezentând TVA colectată ca urmare a
majorării bazei de impozitare pe motiv că societatea nu aplică
sitemul TVA la încasare
Constatările inspecţiei fiscale

(...)
Constatările noastre
(...)
III. Analiza concluziilor cuprinse în Raportul de inspecţie fiscală,

referitoare la punctul de vedere al societăţii
În capitolul VI ,,Discuţia finală cu contribuabilul“ din Raportul de
inspecţie fiscală, echipa de inspecţie fiscală a ignorat punctul nostru
de vedere transmis la proiectul de raport de inspecţie fiscală, rezu-
mându-se a ne preciza faptul că obiecţiunile noastre la proiectul de
raport sunt irelevante, dar în mod intenţionat, fără a preciza concret şi
punctual temeiurile legale din care rezultă irelevanța acestora.
Răspunsurile organului fiscal la obiecţiunile noastre referitoare la
constatările din proiectul de raport de inspecţie nu fac trimitere la
niciun act normativ din legislaţia noastră fiscală, astfel că obiecţiunile
noastre nu sunt combătute legal, ci prin simple afirmaţii că nu ar fi
relevante.
(...)
V. CONCLUZII
Având în vedere cele de mai sus, vă rugăm să admiteţi prezenta

contestaţie şi să dispuneţi desfiinţarea Deciziei de impunere privind
obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală la
52
persoane juridice, nr. ......, drept urmare anularea sumelor stabilite supli-
mentar prin această decizie, respectiv suma de 95.000 lei reprezentând
TVA de plată.
Totodată, solicităm desfiinţarea tuturor actelor administrative-
fiscale (decizii privind obligaţii fiscale accesorii) prin care s-au stabilit
creanţe fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi de
nedeclarare).
În drept ne întemeiem prezenta contestaţie pe prevederile art. 268-
270 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală ……..
În susţinerea prezentei contestaţii anexăm următoarele documente:

(…….)
06.10.2021 SC EXEMPLU SRL,

prin administrator,
53
4. Dosarul preţurilor de transfer – prietenul dumneavoastră în

faţa autorităţilor fiscale
Nu numai la nevoie, adică atunci când inspectorii fiscali se află la
poarta companiei dumneavoastră, ci s-a dovedit că în orice situaţie
dosarul preţurilor de transfer este aliatul de nădejde al dumneavoastră,
în scopul de a demonstra corectitudinea tranzacţiilor desfăşurate cu
persoane afiliate din punctul de vedere al preţurilor practicate.
Prin strategia de optimizare fiscală adoptată, persoanele afiliate
stabilesc preţuri de tranzacţionare care să conducă la un impact favo-
rabil asupra nivelului bazei impozabile şi, ca atare, a impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor datorate statului.
Plecând de la această premisă, autorităţile fiscale din toate statele
încearcă să ia măsuri de conservare a profiturilor în propria țară, astfel
încât veniturile bugetare să nu fie afectate.
Plecând de la planul de acţiune al OCDE cu privire la erodarea bazei
impozabile şi mutarea profiturilor, în ultimii ani au început să ia am-
ploare inspecţiile fiscale având ca obiect preţurile de transfer, al căror
rezultat se transpune de multe ori în ajustări ale preţurilor şi implicit
ale impozitelor datorate.
După cum ştiţi, în cazul în care contribuabilii mari efectuează

tranzacţii cu persoanele afiliate care depăşesc pragurile valorice impuse
prin Ordinul ANAF nr. 442/2016 (200.000 euro pentru dobânzi,
250.000 euro pentru servicii şi 350.000 euro pentru tranzacţii cu
bunuri), aceştia trebuie să întocmească în fiecare an dosarul preţurilor
de transfer, până la termenul legal stabilit pentru depunerea declaraţiilor
anuale privind impozitul pe profit.
Important de reţinut pentru aceşti contribuabili este faptul că, deşi
nu trebuie să depună dosarul preţurilor de transfer, au însă obligaţia de
a-l preda autorităţii fiscale în termen de maximum 10 zile calendaristice
de la data solicitării.
54
La nivelul societăţilor mici şi mijlocii, legislaţia este interpretativă,

în sensul în care se induce eronat ideea că aceştia au obligaţia ca atunci
când tranzacţiile cu persoanele afiliate depăşesc anumite bariere
valorice (50.000 de euro pentru dobânzi şi servicii şi 100.000 euro
pentru tranzacţii de bunuri) să întocmească dosarul preţurilor de
transfer.
Trebuie să precizăm că, deşi o firmă mică sau mijlocie depăşeşte
volumul tranzacţiilor de mai sus, nu are obligaţia întocmirii dosarului
preţurilor de transfer decât la solicitarea autorităţii fiscale. Totuşi, este
de preferat pregătirea acestui dosar la o perioadă care să nu depăşească
2 ani, astfel încât firma respectivă să aibă certitudinea că preţurile de
tranzacţionare conduc la indicatori de profitabilitate care se încadrează
în interiorul limitelor înregistrate de societăţi regionale similare.
În cazul acestor contribuabili, termenul pentru prezentarea dosarului
preţurilor de transfer este cuprins între 30 şi 60 de zile calendaristice,
cu posibilitatea prelungirii o singură dată, la solicitarea scrisă, cu o
perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice.
Mai reţinem faptul că, potrivit Codului fiscal, dosarul preţurilor de
transfer poate fi solicitat nu numai cu ocazia unei inspecţii fiscale, ci
şi în afara acesteia. Nu trebuie neglijate nici amenzile usturătoare care
pot fi primite pentru neîntocmirea în condiţiile şi la termenele stabilite,
a dosarului preţurilor de transfer, care pot ajunge până la suma de
14.000 lei în cazul contribuabililor mijlocii şi mari.
De aici rezultă importanța pregătirii temeinice a dosarului preţurilor
de transfer şi respectării cu stricteţe a legislaţiei în acest domeniu.
55
5. Atenţie la regulile de executare silită!

După cum probabil cunoaşteţi, în cazul în care o societate co-
mercială sau o persoană fizică nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile
fiscale datorate, inspectorii din cadrul A.N.A.F procedează la acţiuni
de executare silită.
Foarte important de reţinut este faptul că executarea silită nu se
declanşează dacă există o cerere de restituire/rambursare în curs de
soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare
decât creanţa fiscală datorată de debitor (exemplu: o cerere de
rambursare TVA sau de restituire impozite şi taxe cum ar fi taxa pe
poluare).
O altă regulă importantă este cea potrivit căreia, pentru efectuarea
procedurii de executare silită este competent organul de executare silită
în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmăribile, iar atunci când
se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de
sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale
debitorului, organul de executare silită în a cărui rază teritorială se află
domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi
executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc
bunurile.
Ceea ce mulţi nu cunosc este faptul că în cazul în care asupra
aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea,
atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi
pentru titluri ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii
legale (exemplu: titluri executorii emise de anumite instituţii de credit),
executarea silită se conexează şi se efectuează, potrivit Codului de
procedură fiscală, de către organul de executare silită din cadrul ANAF.
În fine, de reţinut este şi aspectul că în scopul efectuării executării
silite, executorii fiscali pot să intre în orice incintă de afaceri a
debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte unde acesta îşi
păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care
56
pot fi executate silit, precum şi să analizeze evidența contabilă a

debitorului în scopul identificării terţilor care datorează sau deţin în
păstrare venituri ori bunuri ale debitorului.
Executorul fiscal poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul
sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în
caz de refuz, organul de executare silită cere autorizarea instanţei
judecătoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedură
civilă.
57
6. Ordinul ANAF nr. 4.077/2020 pentru aprobarea Procedurii de

întocmire, avizare şi aprobare a raportului de inspecţie fiscală
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1.210 din 11 decembrie 2020
Procedura de întocmire, avizare şi aprobare a raportului de inspecţie

fiscală din 09.12.2020
Modul de desfăşurare a procedurii
Această procedură presupune derularea a 4 (patru) etape, astfel:
1. analiza constatărilor fiscale împreună cu şeful de serviciu
coordonator;
2. întocmirea raportului de inspecţie fiscală şi a dosarului acţiunii
de inspecţie fiscală;
3. avizarea raportului de inspecţie fiscală de către şeful de serviciu
coordonator;
4. aprobarea raportului de inspecţie fiscală de către conducătorul
activităţii de inspecţie fiscală.
Etapa 1. Analiza constatărilor fiscale împreună cu şeful de ser-

viciu coordonator
Pe parcursul efectuării inspecţiei fiscale, echipa de inspecţie fiscală
trebuie să comunice direct cu şeful de serviciu coordonator, pe care
trebuie să îl informeze periodic asupra modului de desfăşurare a
controlului, a constatărilor pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie
verificată, precum şi a problemelor şi particularităţilor acţiunii de
inspecţie fiscală şi încadrarea în termenele stabilite pentru efectuarea
inspecţiei fiscale.
Pe toată durata de realizare a unei inspecţii fiscale, organele de
inspecţie fiscală îşi vor fundamenta constatările pe baza investigaţiilor
pe teren, a documentelor şi registrelor solicitate sau puse la dispoziţie
de contribuabil, a informaţiilor deţinute de organul fiscal sau obţinute
de acesta de la terţi etc.
58
Orice constatare a organelor de inspecţie fiscală va fi discutată, după

fundamentarea acesteia, cu şeful de serviciu pentru a susţine cele
constatate şi pentru a fi validată încadrarea legală a acestora.
Analiza constatărilor efectuate de echipa de inspecţie fiscală cu
şeful de serviciu se va face pentru acele constatări care au implicaţii
fiscale, fiind totodată stabilite şi acţiunile ce trebuie efectuate pentru
fundamentarea şi finalizarea unor constatări, cum ar fi:
– efectuarea de verificări încrucişate/constatări la faţa locului;
– obţinerea de informaţii suplimentare;
– solicitarea unui punct de vedere de la direcţii de specialitate din
cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice;
– încadrarea situaţiilor privind faptele constatate ce pot să întru-
nească elementele constitutive ale unei infracţiuni.
În situaţia unor constatări care pot conduce la stabilirea unor fapte
de evaziune fiscală, a unor constatări fiscale de amploare sau a unor
probleme majore care privesc desfăşurarea şi finalizarea inspecţiei
fiscale va fi informat şi conducătorul activităţii de inspecţie fiscală
competent pentru valorificarea rapidă a constatărilor fiscale.
Etapa 2. Întocmirea raportului de inspecţie fiscală

Rezultatele inspecţiei fiscale se consemnează în raportul de inspecţie
fiscală, întocmit conform prevederilor din Ordinul preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.710/2015 şi Ordinul
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.772/2015.
Pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale, echipa de inspecţie
fiscală va informa contribuabilul/plătitorul despre aspectele constatate
în cadrul acţiunii de inspecţie fiscală. După caz, dovada informării
poate fi, spre exemplu, e-mail-ul transmis, minuta, o semnătură pe un
document, „Nota explicativă“ dată de contribuabil, adrese înaintate sau
primite etc. care se vor arhiva la dosarul acţiunii de inspecţie fiscală.
Inspecţia fiscală la contribuabil/plătitor se încheie la data progra-
mată pentru discuţia finală cu contribuabilul/plătitorul sau data
59
notificării de către contribuabil/plătitor că renunţă la acest drept,

conform prevederilor art. 130 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind
Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
În acest sens, echipa de inspecţie fiscală va întocmi şi comunica
contribuabilului „Înştiinţare pentru discuţia finală“, la care se anexează
obligatoriu proiectul de raport de inspecţie fiscală, în format electronic
sau pe suport hârtie, însoţit de anexele aferente, acordându-i contribua-
bilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere. Formularul va
fi anexat de echipa de inspecţie fiscală la raportul de inspecţie fiscală.
Raportul de inspecţie fiscală se va întocmi indiferent dacă se
stabilesc sau nu diferenţe de obligaţii fiscale suplimentare, cu
respectarea instrucţiunilor privind obiectivele minimale pentru fiecare
capitol în parte.
Neregulile constatate se vor consemna numai după efectuarea
tuturor verificărilor şi investigaţiilor fiscale privind modul de stabilire,
de declarare a obligaţiilor fiscale, cu precizarea concretă a actelor
normative încălcate (articol, alineat) şi cu determinarea exactă a
influenţelor fiscale.
La fiecare abatere constatată se vor înscrie, după caz, măsurile luate
operativ şi duse la îndeplinire în timpul controlului, cu menţionarea
documentelor pe baza cărora s-au materializat, urmând ca asupra
măsurilor ce urmează a fi luate în continuare să se emită „Dispoziţie
privind măsurile stabilite de inspecţia fiscală“.
Constatările se vor prezenta şefului de serviciu pe parcursul
efectuării inspecţiei fiscale, cu precizarea exactă şi documentată a stării
de fapt, a temeiului de drept şi a influenţelor fiscale.
La raportul de inspecţie fiscală se anexează:
– pentru fiecare impozit, taxă şi contribuţie care a făcut obiectul
verificării: situaţii, tabele, copii de pe documente şi note explica-
tive necesare susţinerii constatărilor;
– pentru fiecare obligaţie fiscală la care s-au constatat diferenţe
suplimentare ale bazei de impozitare de către organele de inspec-
ţie fiscală se anexează o situaţie privind termenul scadent al obli-
60
gaţiilor fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite

suplimentar; situaţia cuprinde şi diferenţele de obligaţii fiscale
datorate la anumite termene de plată, inclusiv în cazurile în care
la finalizarea inspecţiei fiscale organele fiscale nu stabilesc
obligaţii fiscale principale suplimentare pentru perioada verificată.
Situaţia cuprinde date referitoare la obligaţia fiscală principală
defalcată pe fiecare perioadă impozabilă verificată şi termenele
scadente, în vederea calculării obligaţiilor fiscale accesorii de
către organul fiscal competent;
– procese-verbale pentru consemnarea unor constatări în timpul
inspecţiei fiscale;
– procese-verbale încheiate ca urmare a unor controale inopi-
nate/constatare la faţa locului/controale încrucişate, în situaţia în
care constatările înscrise în acestea au influență în stabilirea
situaţiei de fapt fiscale la contribuabilul verificat;
– procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;
– orice documente întocmite pentru înştiinţarea contribuabilului,
solicitarea de documente din partea acestuia sau obţinerea de
informaţii pentru fundamentarea constatărilor.
Înainte de discuţia finală cu contribuabilul, raportul de inspecţie
fiscală, în forma sa preliminară, va fi discutat cu şeful de serviciu şi
conducătorul activităţii de inspecţie fiscală competent. În cazul în care
se constată că au fost înscrise fapte care nu sunt temeinic argumentate
sau cuprind erori, din punctul de vedere al motivelor de fapt sau
temeiului de drept, şeful de serviciu sau, după caz, conducătorul
activităţii de inspecţie fiscală dispune corectarea raportului de inspecţie
fiscală, în măsura în care echipa de inspecţie nu este în contradicţie cu
şeful de serviciu şi/sau cu conducătorul activităţii de inspecţie fiscală
faţă de constatările din raportul de inspecţie fiscală.
În situaţia în care echipa de inspecţie este în contradicţie cu şeful
de serviciu sau/şi conducătorul activităţii de inspecţie fiscală faţă de
constatările din raportul de inspecţie fiscală, se va întocmi o Notă
privind constatările în divergență.
61
Soluţionarea divergentelor între organele fiscale are ca scop stabi-

lirea corectă a stării de fapt fiscale la un contribuabil verificat prin con-
sensul opiniilor între reprezentanţii echipei de inspecţie fiscală, şeful
de serviciu şi conducătorul activităţii de inspecţie fiscală.
În activitatea de inspecţie fiscală sunt întâlnite 2 (două) situaţii
posibile de soluţionare a divergențelor:
A. Soluţionarea divergențelor dintre membrii echipei de inspecţie
fiscală
B. Soluţionarea divergențelor dintre membrii echipei de inspecţie
fiscală, şeful de serviciu coordonator şi/sau conducătorul
A. Soluţionarea divergențelor dintre membrii echipei de inspecţie

fiscală
a) În cazul unor divergenţe de opinii între membrii echipei de
inspecţie fiscală, competența de mediere revine şefului de serviciu.
b) În acest caz, echipa de inspecţie fiscală va întocmi o notă privind
constatările în divergență, în care fiecare membru al echipei îşi
va înscrie opinia. Rezultatul medierii va fi înscris de şeful de
serviciu în Nota privind constatările în divergență, document care
va fi arhivat de echipa de inspecţie fiscală la dosarul acţiunii de
c) Constatarea supusă medierii şefului de serviciu va fi preluată în
raportul de inspecţie fiscală, în forma rămasă după mediere.
d) Analiza constatărilor efectuate de echipa de inspecţie fiscală cu
şeful de serviciu se va face pentru acele constatări care au im-
plicaţii fiscale, precum şi asupra acţiunilor ce trebuie efectuate
pentru fundamentarea şi finalizarea unor constatări, cum ar fi:
– efectuarea de verificări încrucişate;
– obţinerea de informaţii suplimentare;
– solicitarea unui punct de vedere de la direcţii de specialitate din
cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice;
62
– fapte ce întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni.
B. Soluţionarea divergențelor dintre membrii echipei de inspecţie

fiscală, şeful de serviciu coordonator şi/sau conducătorul
activităţii de inspecţie fiscală
a) Echipa de inspecţie fiscală va prezenta şefului de serviciu
constatările pe parcursul efectuării inspecţiei fiscale, cu pre-
cizarea exactă şi documentată a stării de fapt, a temeiului de drept
şi a influenţelor fiscale.
b) Înainte de discuţia finală cu contribuabilul, raportul de inspecţie
fiscală, în forma sa preliminară, va fi discutat cu şeful de serviciu.
În cazul în care se constată că au fost înscrise fapte care nu sunt
temeinic argumentate sau cuprind erori, din punctul de vedere al
motivelor de fapt sau de drept, şeful de serviciu poate dispune
corectarea raportului de inspecţie fiscală.
c) În cazul unor divergenţe de opinii între membrii echipei de
inspecţie fiscală şi şeful de serviciu coordonator, competența de
mediere revine conducătorului activităţii de inspecţie fiscală.
d) În măsura în care echipa de inspecţie este în contradicţie cu şeful de
serviciu faţă de constatările din raportul de inspecţie fiscală, se va
completa o notă privind constatările în divergență. În Nota privind
constatările în divergență îşi vor înscrie opinia membrii echipei de
inspecţie fiscală, pe de o parte, şi şeful de serviciu, pe de altă parte.
e) După întocmirea Notei privind constatările în divergență, aceasta
va fi înaintată spre aprobare/propunere a unei soluţii proprii condu-
cătorului activităţii de inspecţie fiscală care coordonează acţiunea.
f) Conducătorul activităţii de inspecţie fiscală poate opta pentru una
dintre variantele propuse sau poate propune o soluţie proprie, op-
ţiunea acestuia fiind obligatorie pentru ambele părţi. Rezultatul me-
dierii va fi înscris de către conducătorul activităţii de inspecţie
fiscală în Nota privind constatările în divergență şi acesta poate fi:
– se aprobă propunerea echipei de inspecţie fiscală;
– se aprobă propunerea şefului de serviciu;
63
– conducătorul activităţii de inspecţie fiscală propune o soluţie

proprie.
g) Soluţia stabilită de către conducătorul activităţii de inspecţie
fiscală va fi preluată în raportul de inspecţie fiscală, inclusiv
pentru situaţia în care echipa de inspecţie fiscală are aceeaşi
opinie cu şeful de serviciu coordonator, opinie contrară cu cea a
conducătorului activităţii de inspecţie fiscală. Nota privind con-
statările în divergență va fi arhivată la dosarul acţiunii de inspec-
ţie fiscală.
Raportul de inspecţie fiscală se va întocmi în formă finală numai
după medierea tuturor divergențelor şi după discuţia finală cu contri-
buabilul şi analiza punctului de vedere formulat de acesta.
Punctul de vedere al contribuabilului prezentat la data programată
pentru discuţia finală (data încheierii inspecţiei fiscale) sau în termen
de cel mult 5/7 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale se
va anexa la raportul de inspecţie fiscală.
În situaţia în care, după discuţia finală, analizarea punctului de
vedere al contribuabilului de către echipa de inspecţie fiscală şi dis-
cutarea acestuia cu şeful de serviciu, înainte de întocmirea raportului
de inspecţie fiscală în formă finală, apar divergenţe de natura celor
prevăzute mai sus, se va proceda în mod similar pentru soluţionarea
acestora, în funcţie de natura divergenței exemplificată la literele A şi
B ale punctului menţionat.
Avizarea raportului de inspecţie fiscală

Raportul de inspecţie fiscală se avizează de către şeful de serviciu
coordonator al acţiunii de inspecţie fiscală numai după redactarea sa
în formă finală.
În situaţii justificate în care, la finalizarea raportului de inspecţie
fiscală, şeful de serviciu care a coordonat activitatea de inspecţie fiscală
lipseşte o perioadă mai mare de timp, avizarea raportului de inspecţie
fiscală se va face de către înlocuitorul acestuia.
Pentru o bună conlucrare, şeful de serviciu sau echipa de inspecţie
64
fiscală va informa înlocuitorul şefului de serviciu asupra stadiului de

efectuare a inspecţiei fiscale, a constatărilor şi a problemelor cu care
se confruntă aceasta, precum şi a măsurilor ce trebuie luate în conti-
nuare pentru finalizarea inspecţiei fiscale.
Avizarea raportului de inspecţie fiscală constă în verificarea corec-
titudinii încadrării în prevederile legale a constatărilor din raportul de
inspecţie fiscală, precum şi înscrierea numelui şi prenumelui şefului
de serviciu, data semnării şi semnătura acestuia.
Etapa 4. Aprobarea raportului de inspecţie fiscală

Raportul de inspecţie fiscală se supune spre aprobare conducătoru-
lui activităţii de inspecţie fiscală după avizarea sa de către şeful de ser-
viciu coordonator al acţiunii de inspecţie fiscală.
Aprobarea raportului de inspecţie fiscală constă în acordul dat
asupra modului de încadrare în termenele propuse (durata inspecţiei
fiscale), asupra modului de prezentare şi susţinere a constatărilor, a
încadrării în prevederile legale, semnarea şi datarea acestuia.
Data aprobării raportului de inspecţie fiscală de către conducătorul
activităţii de inspecţie fiscală reprezintă dată finalizării tuturor acţiu-
nilor premergătoare emiterii actelor administrativ-fiscale.
După aprobare, raportul de inspecţie fiscală se înregistrează la re-
gistratura activităţii de inspecţie fiscală sau îi va fi alocat un număr de
înregistrare unic, generat de sistemul informatic, în cazul actelor emise
prin intermediul aplicaţiilor informatice, şi urmează să se emită
actul/actele administrativ-fiscal(e).
65
Ordinul ANAF nr. 4.077/2020 aprobă şi formularul ,,Înştiinţare

privind discuţia finală“, conform modelului de mai jos:
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Direcţia generală ........................ Nr. ...........................
Administraţia ............................. Dată ........................
ÎNŞTIINŢARE PENTRU DISCUŢIA FINALĂ
Domnului/Doamnei ............................., în calitate de ........................

la ........................, cu domiciliul fiscal în ........................, str.
........................ nr. ....., bl. ....., ap. ....., judeţul ........................
înregistrată la oficiul registrului comerţului cu nr. ........./........../............,
C.U.I. nr. ........................
Vă înaintăm alăturat proiectul de raport de inspecţie fiscală şi
totodată vă înştiinţăm că în data de ...................., ora ............, la ............,
va avea loc discuţia finală asupra constatărilor şi consecinţelor fiscale,
ca urmare a încheierii inspecţiei fiscale efectuate în perioada ............,
la ........................
Vă informăm că aveţi posibilitatea să vă exprimaţi în scris punctul
de vedere cu privire la constatările organelor de inspecţie fiscală, în
conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015
ulterioare.
În situaţia în care doriţi să renunţaţi la discuţia finală, vă rugăm să
notificaţi acest fapt organului de inspecţie fiscală, anterior datei
programate pentru discuţia finală. În acest caz, data încheierii inspecţiei
fiscale este data notificării, conform prevederilor art. 130 alin. (4) din
şi completările ulterioare.
În cazul în care la data şi ora stabilite nu vă veţi prezenta la discuţia
finală şi nu veţi notifica despre renunţarea la acest drept, vă comunicăm
că, potrivit art. 130 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
66
procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, data de

.......... reprezintă data de încheiere a inspecţiei fiscale.
De asemenea, vă informăm că, indiferent de opţiunea dumnea-
voastră de a vă exercita sau nu dreptul de a participa la discuţia finală,
aveţi dreptul să vă prezentaţi în scris punctul de vedere cu privire la
constatările organului de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor art. 130
alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare.
Avizat,
Şef serviciu,
........................
(numele şi prenumele, semnătura)
Echipa de inspecţie fiscală,

........................
(funcţia, numele şi prenumele, semnătura)
67
7. Studii de caz privind inspecţia fiscală

1. Inspecţie fiscală. Reverificarea aceleiaşi perioade
Întrebare: Dacă pentru perioada 2014-2018 am avut control de fond,

iar pe toată această perioadă, şi control pentru rambursările de TVA,
există riscul ca pentru această perioadă controlată din punctul de vedere
al impozitului pe profit şi al TVA să vină şi o inspecţie fiscală având
ca obiect dosarul preţurilor de transfer?
Dacă da, în cazul în care am o ajustare a bazei rezultată în urma
controlului, având ca obiect preţurile de transfer, îmi influenţează şi
partea de TVA?
Răspuns: Având în vedere că prin inspecţia fiscală generală s-a

analizat şi dosarul preţurilor de transfer, caz în care s-au constatat de-
ficienţe privind TVA în urma cărora s-au stabilit diferenţe suplimentare
de plată TVA, este puţin probabil că va avea loc o reverificare a
aceleiaşi perioade pentru TVA şi impozit pe profit.
Reverificarea este reglementată prin art. 128 „Reverificarea“ din Le-
gea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind efectuată în
baza deciziei emise de către conducătorul organului de inspecţie fiscală,
dar numai dacă, ulterior închiderii inspecţiei fiscale, intervin date su-
plimentare față de cele cunoscute în timpul efectuării inspecţiei fiscale:
„(1) Prin excepţie de la prevederile art. 118 alin. (3), conducătorul

organului de inspecţie fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de
obligaţii fiscale pentru o anumită perioadă impozabilă, la propunerea
organului de inspecţie fiscală desemnat cu efectuarea inspecţiei sau la
cererea contribuabilului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii
cumulative:
a) după încheierea inspecţiei fiscale apar date suplimentare care erau
necunoscute organului de inspecţie fiscală sau, după caz, contribua-
68
bilului, la data efectuării inspecţiei fiscale;

b) datele suplimentare influenţează rezultatele inspecţiei fiscale în-
cheiate.
(2) Prin date suplimentare se înţelege orice fapt sau mijloc de probă
de care se ia cunoştinţă ulterior inspecţiei, de natură să modifice re-
zultatele inspecţiei anterioare.“
Totuşi, reverificarea poate avea loc şi în situaţia în care inspecţia

fiscală stabileşte diferenţe suplimentare de plată, societatea supusă
verificării contestă decizia de impunere emisă de către organul fiscal
competent ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate, iar organul de
soluţionare a contestaţiei desfiinţează, total sau parţial, decizia de
impunere ca act administrativ atacat.
Această posibilitate este reglementată în mod expres prin Legea
nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 279 „Soluţii
asupra contestaţiei“:
„(1) Prin decizie, contestaţia poate fi admisă, în totalitate sau în

parte, ori respinsă.
(2) În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea
totală sau parţială a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinţa, total sau parţial, actul
administrativ atacat în situaţia în care, din documentele existente la
dosar şi în urma demersurilor întreprinse la organul fiscal emitent, nu
se poate stabili situaţia de fapt în cauză supusă soluţionării prin
raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent şi de
contestator. În acest caz, organul fiscal competent urmează să încheie
un nou act administrativ fiscal care trebuie să aibă în vedere strict
considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei. Pentru un tip de
creanţă fiscală şi pentru o perioadă supusă impozitării, desfiinţarea
actului administrativ fiscal se poate pronunţa o singură dată.
(4) Soluţia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 60 de
zile de la data comunicării deciziei în cazul contribuabililor mari şi
69
mijlocii şi în termen de 30 zile în cazul celorlalţi contribuabili, iar noul

act administrativ fiscal emis vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi
obiect al contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare.“
2. Inspecţie fiscală. Anulare drept de deducere prin invocare lipsă

situaţie de lucrări
Întrebare: Are dreptul ANAF să-mi dea jos TVA de la o factură de

inginerie (supervizare instalaţii sanitare) pentru că am doar factură şi
contract, dar nu am o situaţie de lucrări?
Răspuns: Echipa de inspecţie fiscală nu este îndreptăţită să anuleze

dreptul de deducere pentru suma TVA deductibilă înscrisă în factura
emisă pentru serviciile prestate, contractate doar pentru simplul fapt
că suma facturată nu este detaliată într-un deviz de lucrări. În fapt,
supervizarea este un serviciu de verificare a conformităţii lucrărilor
executate de către alt prestator specializat în instalaţii sanitare.
Organul de inspecţie fiscală trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite

condiţiile de fond de la art. 297 „Sfera de aplicare a dreptului de
deducere“ alin. (4) de la lit. a) la lit. e) conform cărora: „(4) Orice per-
soană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă
acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a) operaţiuni taxabile;
b) operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi
deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în
România;
c) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 294, 295 şi 296;
…….“
Aceste prevederi trebuie coroborate cu cele de la pct. 67 alin. (1)

din Normele de aplicare a acestui articol: „Dreptul persoanelor
70
impozabile de a deduce taxa achitată sau datorată pentru bunu-

rile/serviciile achiziţionate destinate utilizării în scopul operaţiunilor
prevăzute la art. 297 alin. (4) din Codul fiscal constituie un principiu
fundamental al sistemului de TVA.
Dreptul de deducere prevăzut la art. 297 din Codul fiscal face parte
integrantă din mecanismul TVA şi, în principiu, nu poate fi limitat.
Acest drept se exercita imediat pentru totalitatea taxei aplicate
operaţiunilor efectuate în amonte. Pentru a beneficia de dreptul de
deducere trebuie îndeplinite în primul rând condiţiile de fond, astfel
cum rezultă din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene,
respectiv pe de o parte, cel interesat să fie o persoană impozabilă în
sensul titlului VII din Codul fiscal şi, pe de altă parte, bunurile sau
serviciile invocate pentru a justifica acest drept să fie utilizate în aval
de persoană impozabilă în scopul operaţiunilor prevăzute la art. 297
alin. (4) din Codul fiscal, iar în amonte, aceste bunuri sau servicii să
fie furnizate de o altă persoană impozabilă.
(2) Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii

Europene organele fiscale competente sunt în măsură să refuze
acordarea dreptului de deducere dacă se stabileşte, în raport cu elemente
obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv.“
Pe lângă aceste condiţii de fond, se consideră că persoana impoza-

bilă respectă cerinţele de formă materializate prin prezentarea unei
facturi conform condiţiilor de la art. 299 alin. (1) lit. a) „Condiţii de
exercitare a dreptului de deducere“:
„(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana

impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost
ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să
îi fie prestate în beneficiul sau de către o persoană impozabilă, să deţină
71
o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 319, precum şi

dovada plății în cazul achiziţiilor efectuate de către persoanele
impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către
persoanele impozabile care achiziţionează bunuri/servicii de la persoane
impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare;“
Organul de control trebuie să aibă în vedere respectarea de către per-

soana impozabilă a prevederilor din Normele de aplicare a art. 299 de la:
– pct. 69 alin. (1) şi pct. 69 alin. (2): „Persoana impozabilă poate
deduce taxa aferentă achiziţiilor dacă sunt îndeplinite condiţiile
de fond prevăzute la pct. 67 alin. (1), precum şi formalităţile
prevăzute la art. 299 din Codul fiscal.“;
– pct. 69 alin. (2): „(2) Justificarea deducerii taxei se face numai pe
baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 299
alin. (1) din Codul fiscal. În cazul facturilor, acestea trebuie să
conţină cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din
Codul fiscal şi dovada plăţii, în cazul achiziţiilor prevăzute la
art. 297 alin. (3) din Codul fiscal efectuate de către persoanele
impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către
persoanele impozabile care achiziţionează bunuri/servicii prevă-
zute la art. 297 alin. (2) din Codul fiscal de la persoane impozabile
care au aplicat sistemul TVA la încasare.“
Echipa de inspecţie fiscală trebuie să aibă în vedere că în cadrul infor-

maţiilor înscrise în factura emisă conform prevederilor art. 319 alin. (20)
de la lit. a) la lit. r) nu se regăseşte trimiterea la existenţa/necesitatea
unui deviz de lucrări, ci doar:
„h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor
prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 266 alin. (3) în
definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de
transport noi;
i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile
facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul
72
unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte

reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;
j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate,
exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;“.
Deci, dreptul de deducere poate fi anulat numai în situaţia în care

echipa de inspecţie fiscală poate să justifice prin mijloace de probă
faptul că persoană impozabilă a exercitat dreptul de deducere în mod
abuziv, fraudulos, chiar dacă a prezentat o factură a cărei valoare a fost
achitată de către beneficiar.
Prin art. 297 alin. (8) s-a reglementat că: „(8) Organele fiscale com-
petente au dreptul de a refuza deducerea TVA dacă, după administrarea
mijloacelor de probă prevăzute de lege, pot demonstra dincolo de orice
îndoială că persoana impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că operaţiu-
nea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o
fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte
sau în aval în lanţul de livrări/prestări“.
În acest context, de reţinut sunt prevederile Hotărârii CEJ în Cauză

610/19 din 3 septembrie 2020 Vikingo prin care s-a stabilit că autori-
tăţile fiscale nu pot anula dreptul de deducere în baza unei suspiciuni
referitoare fie la participarea în mod activ a persoanei impozabile la o
fraudă, fie că operaţiunile respective sunt implicate într-o fraudă săvâr-
şită de emitentul facturilor.
În concluzie, echipa de inspecţie fiscală nu este îndreptăţită să

aprecieze necesitatea supervizării lucrărilor de instalaţii sanitare la un
bun imobil din patrimoniul persoanei impozabile sau la un bun imobil
închiriat, dar este obligată să motiveze temeinic anularea dreptului de
deducere, chiar dacă persoana impozabilă face dovada că îndeplineşte:
l condiţiile de fond (serviciile sunt destinate realizării de operaţiuni
cu drept de deducere;
l cerinţele de formă (factură).
73
8. Particularităţi privind inspecţia fiscală la transportatori

În ultima perioadă, firmele cu obiect de activitate transport, în mod
deosebit transport intracomunitar, se confruntă cu o multitudine de
controale fiscale, în urma cărora sunt stabilite obligaţii fiscale
suplimentare de plată rezultate din impozitarea retroactivă a diurnelor
pe ultimii 5 ani, pe motiv că acestea pot fi asimilate veniturilor de
natură salarială.
În legătură cu acest subiect, ANAF a precizat că „organul de
inspecţie fiscală trebuie să analizeze, de la caz la caz, dacă sumele
acordate drept diurne reprezintă sau nu indemnizaţii de detaşare în
conformitate cu prevederile legislaţiei europene aplicabile în domeniul
muncii, a convenţiilor de evitare a dublei impuneri, precum şi a
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii
sociale, respectiv a acordurilor privind sistemele de securitate socială
la care România este parte, coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 16/2017
privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transna-
ţionale, prin care se reglementează condiţiile în care se realizează
acestea. Dacă în urma analizei rezultă că sumele acordate cu titlu de
diurne pot fi considerate venituri de natură salarială, desigur apreciem
că acestora li se poate aplica regimul fiscal specific acestei categorii
de venituri“.
ANAF mai precizează că Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal,
cu modificările şi completările ulterioare, este actul normativ care
reglementează tratamentul, din punct de vedere fiscal, al sumelor
acordate cu titlul de indemnizaţie şi orice alte sume de aceeaşi natură,
primite de salariaţi pe perioada delegării/detaşării în altă localitate, în
ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii. În acest sens,
prevederile Codului fiscal nu fac o trimitere expresă la sume acordate
cu titlul de indemnizaţii de delegare/detaşare sau diurne. „Sumele
acordate cu titlul de indemnizaţii şi orice alte sume de aceeaşi natură,
altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport
74
şi cazare, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/de-

taşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul
serviciului, care sunt în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităţilor
şi instituţiilor publice, nu sunt incluse în veniturile salariale, nu sunt
impozabile şi nici nu constituie baza de calcul pentru contribuţiile de
asigurări sociale obligatorii. Partea care depăşeşte însă acest plafon
reprezintă venit asimilat salariilor asupra căruia se datorează impozit
pe venit şi contribuţii sociale obligatorii. Cine poate beneficia de aceste
indemnizaţii sau orice alte sume pe perioada delegării/detaşării în ţară
şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, precum şi condiţiile
în care sunt acordate astefel de sume, reprezintă aspecte care cad sub
incidenţa legislaţiei muncii din România şi a directivelor Uniunii
Europene în materie, nu a Codului fiscal.“
Pentru a înţelege mai bine tratamentul fiscal al veniturilor oferite

şoferilor care îşi desfăşoară activitatea în străinătate, vă prezint mai jos
2 studii de caz:
1. Diurna externă. Salariaţi detaşaţi în Italia. Documente acordare.

Decont cheltuieli
Întrebare: O societate din România trimite în detaşare salariaţi în

Italia pentru o perioadă de 5 luni.
Care este monografia contabilă şi documentul în baza căruia se

înregistrează lunar diurna, ţinând cont că aceasta se refacturează lunar
firmei din Italia, dar decontul de cheltuieli se depune de angajat la
întoarcerea în România, adică după 5 luni?
Răspuns: Cu ocazia deplasărilor în străinătate în vederea realizării

sarcinilor de serviciu, salariaţii diferitelor societăţi comerciale au
dreptul la plata unei indemnizaţii de delegare sau detaşare pentru
75
acoperirea cheltuielilor de hrană, transport în interiorul localităţii,

precum şi a cheltuielilor mărunte ocazionate de deplasare.
Valoarea diurnei externe este reglementată de H.G. nr. 518/1995

actualizată, şi nivelul acesteia se stabileşte în funcţie de ţara de
destinaţie. La fel ca în cazul diurnei interne, valoarea acesteia care se
poate acorda angajatului fără a se considera venit impozabil este de 2,5
ori nivelul stabilit de lege pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice. De menţionat în acest caz este că diurna externă pentru
deplasarea în ţările din UE are acelaşi nivel de 35 EUR/zi şi se poate
acorda până la nivelul de 2,5 x 35 EUR/zi = 87,5 EUR/zi, diferenţa
acordată în plus peste acest nivel se va supune impozitării şi va apărea
în statul de salarii.
Dacă salariatului i se acordă diurnă, acesta nu va beneficia de
decontarea cheltuielilor efectuate cu masa şi nu i se vor acorda tichete
de masă pentru perioada aferentă, dacă acestea din urmă se acordau
conform Regulamentului Intern şi al Contractului Individual de Muncă.
Există totuşi situaţii în care angajatori din mediul privat preferă

plata diurnei în lei pentru deplasări externe.
H.G. nr. 518/1995, cu modificările şi completările ulterioare, tra-

sează limita neimpozabilă în valută pentru diurna acordată de societă-
ţile comerciale ce activează în domeniul privat.
Societăţile comerciale se raportează la H.G. nr. 518/1995 doar în

vederea determinării nivelului neimpozabil al diurnei din punctul de
vedere al impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale obligatorii.
Practic diurna acordată în limita a de 2,5 ori nivelul diurnei stabilite

pentru instituţii publice este neimpozabilă şi nu ocazionează plata de
taxe salariale.
76
Astfel, H.G. nr. 518/1995 descrie la art. 5 alin. (1) lit. a) diurna
externă:
a) o indemnizaţie zilnică în valută, denumită în continuare diurnă,

în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale,
precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi
desfăşoară activitatea.
Dreptul salariaţilor din sectorul privat la indemnizaţia de delegare

(diurnă) este consacrat de Codul muncii la art. 44 alin. (2), iar minimul
acesteia neimpozabil este cel stabilit prin actele normative ce se aplică
la instituţiile publice, astfel cum prevede Contractul colectiv de muncă
la nivel naţional.
Diurna cuvenită salariaţilor delegaţi sau detaşaţi se stabilește prin
negociere între salariat şi angajator. Această negociere trebuie să
pornească de la drepturile salariatului stabilite prin Codul muncii şi
prin contractele colective de muncă aplicabile care au caracter minimal.
În situaţia în care cele două părţi, angajat şi angajator, stabilesc

astfel, prin contractul colectiv sau individual de muncă, diurna pentru
deplasările în străinătate poate fi acordată şi în lei.
Raportarea la H.G. nr. 518/1995, cu modificările şi completările

ulterioare, se va face numai în ideea de a determina dacă diurna externă
acordată efectiv este taxabilă comparativ cu limita neimpozabilă în
valută.
Referitor la justificarea efectuării deplasării externe, acest lucru este

posibil în baza facturii externe de cazare, şi a documentelor de trans-
port. Pe baza acestora se întocmeşte decontul cheltuielilor efectuate.
Sumele primite ca diurnă nu trebuie justificate cu documente.
Se consideră diurnă deductibilă plafonul pentru categoria a I-a.
77
Pentru fracţiunile de timp care nu însumează 24 de ore, diurna se

acordă astfel:
– 50% până la 12 ore şi
– 100% pentru perioada care depăşeşte 12 ore.
Potrivit prevederilor pct. 306 din O.M.F.P. nr. 1.802/2014, cu modi-

ficările şi completările ulterioare, în cazul plăţilor în valută suportate
din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la
cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul din data decontării
avansului.
Utilizarea unuia din cele două cursuri este opţiunea societăţii şi

trebuie să se regăsească în politicile contabile aprobate ale acesteia.
Diferenţele de curs valutar între valoarea avansului de trezorerie
acordat la cursul de schimb valutar BNR din data acordării avansului
şi înregistrarea cheltuielilor la cursul de schimb valutar de la data
decontului sau de la data efectuării operaţiei se recunosc ca venituri
sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar.
Acordare avans decontare:
542 = 5311/5314/5121/5124
Cheltuielile efectuate de angajat:
625 = 542 diurna, fără documente justificative
625 = 542 factura de cazare
624 = 542 factura de transport
Documentele justificative pentru cheltuielile de deplasare la extern:
78
– Decontul de cheltuieli pentru deplasări externe – Cod 14-5-5;

– Decont de cheltuieli valutare (transporturi internaţionale – Cod
14-5-5/a);
– documente pentru decontarea cheltuielilor efectuate (în valută şi
în lei), cu ocazia deplasării în străinătate;
– documente pentru stabilirea diferenţelor de primit de la titularul
de avans sau de achitat acestuia;
– documente justificative de înregistrare în Registrul de casă (în
valută) şi în contabilitate.
Aceste deconturi se întocmesc de către persoana care urmează a

efectua deplasare în vederea justificării cheltuielilor efectuate pe
întreaga durată a deplasării.
În cazul în care, la decontare, sumele privind cheltuielile efective
sunt mai mari decât avansul primit, diferenţa de plătit către titularul de
avans se plăteşte de la casierie pe bază de Dispoziţie de plată către
casierie (cod 14-4-4).
În cazul în care, la decontare, sumele privind cheltuielile efective

sunt mai mici decât avansul primit, diferenţa de restituit de către
titularul de avans se restituie efectiv în casierie pe bază de Dispoziţie
de încasare către casierie (cod 14-4-4).
Alături de documentele menţionate anterior pentru deplasări

externe, Ordinul de deplasare în străinătate (transporturi internaţionale)
este utilizat ca document justificativ prin care se dă dispoziţie condu-
cătorului auto să efectueza trasportul la extern, document justificativ
de ridicare a avansului în valută la plecare, precum şi de justificare a
diferenţelor de primit sau de restituit în valută la sosirea în ţară.
Referitor la facturare/refacturare, desigur există clauze contractuale

cu privire la cheltuielile accesorii aferente contractului principal
existent între firma dvs. şi firma-client, astfel încât dacă facturaţi şi
79
sume corespunzător diurnei acordate, se consideră că sunt incluse în

valoarea serviciului principal facturat.
Pe de o parte, le înregistraţi pe cheltuieli în 624, 625 în România, pe

de altă parte, facturaţi servicii în Italia, cont 704, cu o valoare convenită
prin contract (= cost serviciu principal + costuri accesorii variabile cu
diurna, cazare şi alte cheltuieli de deplasare stabilite prin contract).
2. Avantaje acordate salariaţilor. TVA. Impozit pe venit. Impozit pe

profit
Întrebare: SC Y SRL, cu obiect de activitate transporturi rutiere

mărfuri, desfăşoară activitate de transport internaţional în UE pentru o
firmă din Belgia. Transporturile sunt efectuate pe teritoriul Belgiei,
Germaniei, Franţei, Elveţiei şi Luxemburg. Şoferii sunt plătiţi cu
salariul minim pe economie din România la care se adaugă diurna până
la suma de 2.500 euro/lună/şofer. În urma unei inspecţii fiscale făcute
de cei de la ANAF a fost emisă decizie pentru impozitarea diurnei
acordate anterior şoferilor.
Pentru ca diurna să nu fie impozitată:

Ce formalităţi trebuie întocmite (ex. ordin de deplasare, foi de
parcurs etc.)? Cum trebuie întocmite contractele individuale de muncă
şi ce clauze trebuie incluse? Câte zile/lună de diurnă au dreptul şoferii
în cauză şi pentru cât timp pe lună? Care este numărul maxim de zile
pe lună/an de delegare/detaşare pentru care se poate calcula diurna
pentru ca şoferii să nu fie plătiţi cu salariul minim din Belgia (UE)?
Care este monografia contabilă pentru acordarea diurnei? Diurna se
poate acorda în euro?
Răspuns: Conform art. 76 alin. (4) lit. h) din Codul fiscal, indem-
nizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, po-
trivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în altă localitate,
80
în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, nu sunt venituri impo-

zabile, în următoarele limite:
(a) în ţară, de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
(b) în străinătate, de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate
pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
În ceea ce priveşte contribuţiile sociale, art. 139 alin. (1) lit. j) din
Codul fiscal prevede că intră în baza de calcul al contribuţiilor de
asigurări sociale indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură,
altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport
şi cazare, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/de-
taşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul
serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit
astfel:
(I) în ţară, de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
(II) în străinătate, de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate
pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Partea care nu depăşeşte aceste plafoane intră în baza de calcul al

impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale.
Astfel cum se poate observa, prevederile Codului fiscal exclud din
baza de calcul al impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale diurna
în limita a de 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituţiile publice, acordată
pe durata delegării/detaşării. Atât delegarea cât şi detaşarea presupun
modificarea locului muncii prevăzut în contractul individual de muncă.
Prin urmare, conducătorul auto are dreptul la diurnă neimpozabilă în
limita a de 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituţiile publice în perioada
81
în care locul muncii prevăzut în contractul individual de muncă este

modificat prin detaşare/delegare.
Dar nu este suficient ca locul muncii să fie menţionat în contractul

individual de muncă ci este necesar ca salariatul să presteze activitate
la locul muncii menţionat în contractul individual de muncă. Cu alte
cuvinte, degeaba se menţionează în contractul individual de muncă că
locul muncii este la sediul societăţii dacă salariatul în mod obişnuit, şi
nu ocazional, efectuează curse pe teritoriul ţării.
Conducătorii auto sunt salariaţi mobili, ei fiind angajaţi pentru a

efectua curse şi nu au un loc de muncă fix de la care să fie delegaţi tem-
porar. Prin urmare, din punctul de vedere al delegării nu există un număr
maxim de zile reglementat de legislaţia din România în care salariaţii
conducători auto îşi pot desfăşura activitatea pe teritoriul altui stat.
Aşa este şi cazul situaţiei expuse în care salariaţii sunt angajaţi

pentru a presta activitate pe teritoriul altor state membre UE. Aceşti
salariaţi nu au locul muncii obişnuit în România şi sunt delegaţi pe
teritoriul altui stat membru UE. Din contră, ei sunt angajaţi pentru
muncă în afara României pe teritoriile altor state membre UE.
Pornind de la aceste considerente, deşi în practică majoritatea

transportatorilor acordă diurnă conducătorilor auto, riscul reconsi-
derării acesteia de organele fiscale există.
Indiferent cum vor fi întocmite contractele individuale de muncă
ale salariaţilor şi ce documente se vor întocmi, riscul reconsiderării
diurnei rămâne unul foarte ridicat câtă vreme salariaţii sunt angajaţi
pentru a efectua curse.
În conformitate cu prevederile art. 531 din Legea nr. 172/2010,

conducătorii auto detaşaţi de pe teritoriul României în cadrul prestării
de servicii transnaţionale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă
82
raportului de muncă, de salariul minim aplicabil pe teritoriul unui stat

membru sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, inclusiv plata orelor
suplimentare.
În consecinţă, angajatorii conducătorilor auto trebuie să se intere-

seze în fiecare stat membru în care aceştia prestează activitate cu privire
la cuantumul şi componența salariului minim reglementat în statul
respectiv şi să îl acorde salariaţilor săi în perioada în care prestează
activitate în statul respectiv.
Angajatorul şoferului trebuie să se intereseze în fiecare stat membru

UE în care şoferul prestează activitate întrucât fiecare stat impune obligaţii
angajatorilor ai căror salariaţi prestează activitate pe teritoriul lor.
În baza acestei prevederi, angajatorul are obligaţia să plătească
conducătorilor auto salariul minim din statul pe teritoriul căruia aceştia
prestează activitate indiferent de numărul de zile în care salariaţii
prestează activitate pe teritoriul statului respectiv.
83
9. Analiza de risc fiscal

Deşi autorităţile fiscale evită să publice concret indicatorii de risc
fiscal, din statistica controalelor efectuate până acum, putem identifica
o serie de criterii în funcţie de care unii contribuabili sunt verificaţi
mai des, în timp ce alţii nu prea au parte de acest ,,tratament“.
Pe baza gradului de risc fiscal generat de comportamentul contri-
buabilului, este realizată selecţia anuală a contribuabililor care urmează
să fie verificaţi de către autoritatea fiscală.
Astfel, putem identifica principalii indicatori care conduc la înca-
drarea operatorilor economici în clase de risc fiscal:
1. declaraţii fiscale nedepuse la timp;
2. obligaţii fiscale de plată către bugetul de stat, mai ales cu
scadențe vechi;
3. tranzacţii cu persoane afiliate;
4. depuneri frecvente de declaraţii rectificative;
5. persoane nerezidente în structura de conducere;
6. TVA nesolicitată la rambursare de mai mult timp;
7. pierdere fiscală;
8. capital propriu negativ;
9. neconcordanțe în declaraţiile informative 394;
10. neconcordanțe în declaraţiile recapitulative 390;
11. neconcordanțe între datele din bilanţ şi datele din declaraţiile fiscale;
12. tranzacţii cu societăţi inactive fiscal;
13. diminuarea bruscă a cuantumului obligaţiilor cuprinse în decla-
raţiile fiscale;
14. informaţii primite de la terţi;
15. facilităţi fiscale sau ajutoare de la stat.
De reţinut faptul că există 3 clase de risc fiscal, iar încadrarea într-o
anumită clasa de risc nu poate fi contestată de contribuabil.
84
10. Proceduri de inspecţie fiscală

Principii
Sistemul de proceduri pentru inspecţia fiscală are în vedere
principiile generale instituite de Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, care reglementează atât activitatea de inspecţie
fiscală cât şi celelalte componente ale activităţii de administrare fiscală,
precum şi principiile speciale pentru inspecţia fiscală.
În considerarea principiilor legalităţii şi aplicării unitare a acesteia,
prezentele proceduri se vor utiliza în activitatea de inspecţie fiscală
indiferent de categoria de contribuabil (mic, mijlociu, mare), de forma
de activitate desfăşurată sau de tipul contribuabilului (persoană fizică
sau juridică). În fapt, inspecţia fiscală se exercită asupra oricăror
persoane şi entităţii indiferent de forma lor de organizare, care au
obligaţii de stabilire, reţinere sau plată a obligațiilor fiscale prevăzute
de lege. Astfel, principiile invocate conferă organelor de inspecţie
fiscală, concomitent, obligaţia şi dreptul conform cărora selectarea
contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este
efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de
nivelul riscului, contribuabilul/plătitorul neavând dreptul de a face
obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.
În conformitate cu principiul dreptului de apreciere, organele de
inspecţie fiscală sunt îndreptăţite să aprecieze, în limitele atribuţiilor
şi competențelor ce le revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin
utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege şi să adopte soluţia
întemeiată pe prevederile legale, precum şi pe constatări complete
asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul
luării unei decizii.
Răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja
dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurale în vigoare.
Principiul rolului activ şi alte reguli de conduită pentru organul
fiscal incumbă organelor de inspecţie fiscală atât obligaţia să
85
examineze starea de fapt în mod obiectiv şi în limitele stabilite de lege,

dar şi dreptul să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să
utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determi-
narea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului/plătitorului. Astfel,
în analiză efectuată, organul fiscal este obligat să identifice şi să ia în
considerare toate circumstanţele edificatoare fiecărui caz în parte. În
considerarea principiului invocat este consacrat şi dreptul organului
fiscal de a decide asupra felului şi volumului examinărilor, în funcţie
de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.
Principiile bunei-credinţe, obligaţiei de a coopera şi respectiv al
dreptului de a fi ascultat consacră prezumţia de onestitate în con-
formarea voluntară a contribuabilului/plătitorului până când organul
fiscal dovedeşte contrariul, proces în cadrul căruia contribuabilul/plă-
titorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea deter-
minării stării de fapt fiscale, având, în egală măsură, dreptul de a-şi
exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările rele-
vante în luarea deciziei.
Reglementarea principiului rezonabilității şi echităţii ca mod de
conduită a activităţii organelor fiscale atunci când acestea îşi exercită
dreptul de apreciere.
Acest principiu presupune că, în cazul în care organul fiscal are un
drept de apreciere şi îşi exercită acest drept, utilizarea acestuia nu poate
fi discreţionară, organul fiscal trebuind să acţioneze echilibrat,
asigurând o justă proporție între scopul urmărit şi mijloacele utilizate
pentru atingerea acestuia.
Au fost dezvoltate regulile cu privire la interpretarea legii fiscale
care să permită şi, aplicarea principiului „în dubio contra fiscum“ (În
caz de dubiu cu privire la norma fiscală, interpretarea se face în
favoarea contribuabilului).
Astfel, atunci când trebuie să aplice norma fiscală la o situaţie
individuală şi există o incertitudine cu privire la aplicarea legii la
situaţia fiscală respectivă, organul fiscal trebuie mai întâi să clarifice
respectivul text apelând la voinţa legiuitorului şi scopul legii, aşa cum
86
acestea sunt exprimate în diversele documente publice (Note de

fundamentare, Expuneri de motive, dezbateri parlamentare, rapoartele
şi avizele comisiilor de specialitate ale Parlamentului etc. – documente
care se regăsesc publicate pe site-ul Guvernului, Ministerelor,
Parlamentului etc.), la interpretarea sistematică (prin prisma întregului
ansamblu al legii), iar dacă prin aceste reguli sensul normei nu a fost
clarificat, urmează a se aplica regula de interpretare în favoarea
contribuabilului. Precizăm că acest principiu este consecinţa directă a
interpretării legii fiscale atunci când aceasta nu este clară şi are ca
raţiune protejarea contribuabilului contra unei aplicări abuzive a legii
de către organul fiscal şi este de natură a reduce conflictele între
administraţia fiscală şi contribuabil.
Facem precizarea că prezentele proceduri au caracter de norme de

lucru pentru activitatea de inspecţie fiscală, sunt norme subsecvente cu
caracter intern, nefiind opozabile în cadrul raportului juridic procesual
fiscal cu contribuabilul pe timpul iniţierii, desfăşurării sau finalizării unei
inspecţii fiscale, control încrucişat (inopinat) sau constatări la faţa locului.
Faţă de atribuţiile generale ale inspecţiei fiscale cuprinse în Codul de
procedură fiscală, prezentele proceduri stabilesc în sarcina organelor de
inspecţie fiscală atribuţii specifice pentru realizarea cerinţelor precizate
în fiecare procedură, atribuţii care derivă din faptul că inspecţia fiscală se
exercită pe baza principiilor speciale, respectiv principiul independenţei,
unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării.
Principiul independenţei
Organele fiscale de inspecţie sunt independente şi în exerciţiul
procedurii de control se supun numai prevederilor Codului de
procedură fiscală. Acestea examinează cauzele în condiţii care exclud
orice influenţă din afară asupra lor, pe timpul inspecţiei fiscale;
Totodată, organele fiscale de inspecţie răspund doar de modul de
respectare a procedurilor, raportat la atribuţiile şi competențele stabilite
prin lege.
87
Principiul respectiv presupune independenta raţionamentului profe-

sional care să conducă la obţinerea unei opinii neafectate de influenţe
care pot compromite acest raţionament profesional, permiţând or-
ganului fiscal să acţioneze cu integritate, cu obiectivitate şi cu prudenţă
profesională.
Principiul unicităţii instituie faptul că inspecţia fiscală se efectuează

o singură dată pentru fiecare tip de creanţă fiscală şi pentru fiecare
perioadă supusă impozitării.
Principiul autonomiei reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a
autorităţii structurii de inspecţie fiscală de a decide cu privire la selecţia
contribuabilului/plătitorului pentru control, de a soluţiona şi de a
gestiona problematica fiscală din aria de competență, în interesul legii,
cu respectarea drepturilor contribuabilului/plătitorului.
Autonomia reprezintă o condiţie sine qua non prin care se asigură
structurilor teritoriale de inspecţie fiscală independență în alegerea
mijloacelor şi metodelor legale în îndeplinirea obiectivelor asumate.
Principiul ierarhizării instituie ordonarea priorităţilor organului de

inspecţie fiscală funcţie de nivelul riscului fiscal prezentat de
contribuabili/plătitori.
Principiul teritorialităţii şi descentralizării

Inspecţia fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit şi neîngrădit de
organul fiscal competent astfel:
– de către structura teritorială de inspecţie fiscală din cadrul
Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice şi Administraţiei
Finanţelor Publice a sectoarelor Municipiului Bucureşti;
– de către structura de de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei
Finanţelor Publice a Contribuabililor Mijlocii;
– de către structura de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei generale
de Administrare a Marilor Contribuabili.
88
Ce reprezintă dosarul fiscal

Dosarul fiscal reprezintă pentru organele de inspecţie fiscală una
din sursele de informaţii fiscale pentru cunoaşterea activităţii unui
contribuabil înainte de efectuarea unei inspecţii fiscale.
Dosarul fiscal al contribuabilului are în componenţa sa: actele
constitutive ale contribuabilului, elementele patrimoniale, eventualele
modificări intervenite, declaraţia sau declaraţiile de deschidere de
conturi bancare, rapoartele de inspecţie fiscale anterioare, declaraţiile
de impozite şi taxe, bilanţurile semestriale şi anuale etc.
Despre Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor

Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
reprezintă actul de control prin care se constată fapte care, potrivit
competențelor date de legislaţia fiscală aplicabilă, sunt sancţionate
contravenţional.
Procesul-verbal reprezintă actul de control care se întocmeşte de
către organele de inspecţie fiscală în cazul controlului inopinat,
încrucişat, în cazul efectuării, în condiţiile legii, a unei constatări la
faţa locului sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecţiei
fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Procesul-verbal se va întocmi şi pentru înscrierea unor constatări la

sucursalele unei societăţi comerciale pentru a fi anexate la raportul de
inspecţie fiscală încheiat la aceasta.
Raportul de inspecţie fiscală

Raportul de inspecţie fiscală reprezintă actul de control încheiat de
organele de inspecţie fiscală pentru înscrierea constatărilor rezultate în
urma unei inspecţii fiscale parţiale sau generale indiferent dacă se
stabilesc sau nu diferenţe de obligaţii fiscale suplimentare.
Raportul de inspecţie fiscală stă la baza emiterii:
– deciziei de impunere, pentru diferenţe în plus sau în minus de obligaţii
fiscale principale aferente diferenţelor de baze de impozitare.
89
Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de

plată stabilite de inspecţia fiscală reprezintă actul administrativ
fiscal şi are calitatea de titlu de creanţă emis de organele de
inspecţie fiscală în aplicarea prevederilor legate privind stabilirea
obligaţiilor fiscale suplimentare de plată, precum şi pentru
comunicarea modului de soluţionare cu inspecţie fiscală anticipată
a decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu
opţiune de rambursare, în situaţia în care se stabilesc diferenţe
faţă de suma solicitată la rambursare;
– deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se
constată diferenţe ale bazelor de impozitare şi, respectiv, de
obligaţii fiscale principale;
– deciziei de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată
diferenţe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferenţe
de obligaţii fiscale principale.
Decizia de ajustare/estimare se emite de către organul fiscal în
vederea evitării dublei impuneri, în cazul ajustării/estimării veni-
tului/cheltuielii uneia dintre persoanele române afiliate, după rămâ-
nerea definitivă a deciziei de impunere în sistemul căilor administrative
şi judiciare de atac.
Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală
reprezintă actul administrativ emis de organele de inspecţie fiscală, prin
care se stabilesc măsuri în sarcina contribuabililor.
Dispoziţii generale privind procedurile de inspecţie fiscală

Prezentele proceduri definesc acţiunile necesare pentru realizarea
oricărei activităţi specifice inspecţiei fiscale, stabilesc documentaţia
necesară derulării adecvate a activităţii şi sunt destinate să asigure
continuitatea activităţii.
Deşi prezentele proceduri nu sunt opozabile în cadrul raportului
juridic procesual fiscal cu contribuabilul, pe timpul desfăşurării sau
finalizării unei inspecţii fiscale, control inopinat, încrucişat sau consta-
tări la faţa locului, prin aplicarea lor corectă, de către organul de inspec-
90
ţie fiscală, se asigură cadrul legal procedural prin care sunt respectate
întocmai drepturile contribuabililor/plătitorilor.
De asemenea, procedurile reprezintă un instrument practic pentru
pregătirea persoanelor nou-încadrate în activitatea de inspecţie fiscală.
Procedura de analiză documentară în vederea pregătirii

inspecţiei fiscale
Procedura defineşte activităţile ce trebuie desfăşurate şi documen-

tele rezultate din acestea, pentru a se identifica posibile elemente de risc
în activitatea unui contribuabil, înainte de efectuarea inspecţiei fiscale.
Această procedură se efectuează în cazul unei inspecţii fiscale
generale sau în cazul unei inspecţii fiscale parţiale exclusiv în cazul
unei inspecţii parţiale anticipate pentru soluţionarea unui DNOR.
Analiza documentară va fi efectuată de echipa de inspecţie fiscală
sau de alte persoane anume desemnate din Activitatea de inspecţie
fiscală.
Procedura de analiză documentară are trei componente:
A – analiza dosarului fiscal şi a fișei pe plătitor;
B – analiza situaţiilor financiare;
C – analiza informaţiilor existente în baza de date ANAF, inclusiv
a rezultatelor analizei de risc efectuate prin „Fișa de risc fiscal“.
A. „Analiza dosarului fiscal şi a fişei pe plătitor reprezintă una din

sursele de informaţii pe care organele de inspecţie fiscală o pot utiliza
pentru a se documenta despre modalitatea de desfăşurare a activităţii
şi comportamentul fiscal al contribuabilului ce urmează a fi controlat.
B. „Analiza situaţiilor financiare“ reprezintă sursa de date sintetice
despre activitatea contribuabilului pe perioada de verificat.
C. Analiza informaţiilor existente în bazele de date ale ANAF
reprezintă sursa de informaţii despre comportamentul fiscal şi gradul
de conformare al contribuabilului, cuprinzând informaţii privind
declaraţiile depuse de către contribuabil, precum şi de la contribuabili
91
cu care acesta derulează/a derulat relaţii economice pentru perioada

supusă verificării.
În cadrul acestei proceduri vor fi utilizate şi rezultatele analizei de
risc efectuate de organele de inspecţie fiscală şi/sau primită de la
organul fiscal competent care deţine astfel de atribuţii.
Concluziile vor fi prezentate pe fiecare an care va fi supus verificării.
Pentru analiza informaţiilor în vederea identificării riscului se vor
desfăşura următoarele activităţi:
Se va desemna persoana care va analiza dosarul fiscal, fişa pe
plătitor, informaţiile din baza de date ANAF, precum şi rezultatele
analizei de risc, în vederea stabilirii perioadei care va face obiectul
documentării. Persoana desemnată pentru analiză face parte, de regulă,
din echipa de inspecţie fiscală.
Înainte de analiza documentară, organul de inspecţie fiscală va
analiza şi prelua, dacă este cazul, informaţii despre activitatea
contribuabilului, de pe site-ul ANAF.
De asemenea, se va consulta şi site-ul contribuabilului, dacă acesta
există, respectiv rapoartele publicate şi diverse alte informaţii care
permit identificarea unor informaţii de interes fiscal.
A. Componenta „analiza dosarului fiscal şi a fișei pe plătitor“

Inspectorul fiscal va analiza dosarul ,,zero“ (dosarul fiscal al contri-
buabilului) aflat în gestiunea organului fiscal competent, urmărindu-se
o documentare asupra evoluţiei sau schimbărilor produse în activitatea
contribuabilului ce urmează a fi verificat.
După studierea componentelor dosarului fiscal, organul de inspecţie
fiscală va stabili elementele de risc pe care le va propune pentru
inspecţia fiscală. Concluzia rezultată după analiza dosarului fiscal va
fi înscrisă în documentul „Fișa rezultatelor documentării“.
În cazul identificării unor constatări deosebite rezultate din ultima
acţiune de inspecţie fiscală, acestea vor fi recomandate a fi urmărite şi
în inspecţia fiscală pentru care se face documentarea, consemnându-se,
pe scurt, rezultatele acţiunii anterioare de inspecţie fiscală reflectate în
92
actele administrativ-fiscale încheiate şi a urmărilor acestora în

activitatea fiscală a contribuabilului, prezentând utilitate în abordarea
noii acţiuni de inspecţie fiscală.
Persoana desemnată va proceda, după caz, la analiza fișei sintetice
pe plătitor, preluată de la compartimentul de specialitate, urmărind cel
puţin următoarele aspecte:
– nerespectarea termenului legal de depunere a declaraţiilor fiscale
de către contribuabil;
– confruntarea obligaţiilor fiscale din declaraţiile fiscale cu obli-
gaţiile înscrise în vectorul fiscal;
– lipsa declaraţiilor fiscale;
– existenţa declaraţiilor din oficiu care au fost comunicate
contribuabilului/plătitorului, înregistrarea declaraţiilor de impu-
nere depuse de contribuabil pentru aceeaşi perioadă pentru care
au fost emise deciziile din oficiu, precum şi anularea deciziilor
din oficiu;
– apariţia de cazuri repetate de declaraţii rectificative;
– existenţa obligaţiilor fiscale restante sau a suprasolvirilor.
B. Componenta „Analiza situaţiilor financiare“

Această componentă se utilizează în cazul unei inspecţii fiscale
generale şi opţional pentru inspecţiile fiscale parţiale, dar numai dacă
perioada verificată este mai mare de un an.
„Analiza situaţiilor financiare“ reprezintă sursa de date care poate
oferi o imagine detaliată asupra activităţii contribuabilului pe perioada
de prescripţie, de la data ultimului control sau de la data înfiinţării
pentru contribuabilii cu activitate mai mică de un an.
Pentru stabilirea elementelor de risc, organul fiscal va analiza
situaţiile financiare anuale şi anexele acestora, depuse de contribuabil.
Orice informaţie relevantă pentru activitatea de inspecţie fiscală va fi
analizată, urmând să fie înscrise constatările care pot avea un efect fiscal.
Analizarea situaţiilor financiar-contabile anuale reprezintă sursa de date
care poate oferi o imagine detaliată asupra activităţii contribuabilului.
93
Situaţiile financiare se analizează pe perioadele ce urmează a fi ve-

rificate, în cadrul termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal
de a stabili obligaţii fiscale. În cazul în care contribuabilul a fost veri-
ficat anterior, se vor analiza situaţiile financiare depuse pentru perioada
ce urmează a fi verificată.
Constatările se vor înscrie sub forma unor concluzii fundamentate
pe date existente în bilanţul contabil cu indicarea elementelor de risc.
C. Analiza informaţiilor existente în bazele de date ale ANAF

Informaţiile necesare pentru această analiză vor fi accesate din
bazele de date ale ANAF sau se pot solicita de la compartimentul de
specialitate care gestionează declaraţiile fiscale şi cazierul fiscal.
Constatările vor avea în vedere conţinutul datelor din declaraţii,
precum şi evoluţia în perioada verificată.
Rezultatul acestor analize va fi înscris în „Fişa rezultatelor docu-
mentării“, cu prezentarea riscurilor şi prin identificarea perioadelor în
care au existat neconcordanțe în declaraţiile fiscale.
Fiecare componentă va cuprinde concluzii care vor permite echipei
de documentare să sintetizeze rezultatele analizelor, să stabilească
complexitatea acţiunii şi să prezinte deficienţele constatate în ac-
tivitatea contribuabilului care vor fi avute în vedere în cadrul inspecţiei
fiscale.
Formularul „Fișa rezultatelor documentării“ va fi transmis echipei
de inspecţie fiscală care urmează să efectueze proceduri ulterioare
prezentei proceduri pentru a fi avută în vedere în acţiunea de inspecţie
fiscală şi va fi arhivat la dosarul acţiunii de inspecţie fiscală.
Procedura de analiză a dosarului de rambursare a taxei pe

valoarea adăugată
Procedura de analiză a dosarului de rambursare a taxei pe valoarea

adăugată defineşte activităţile şi documentele rezultate din acestea,
pentru a identifica posibile elemente de risc în activitatea contribua-
94
bilului, înainte de a efectua inspecţia fiscală, pentru a soluţiona cererea

de rambursare a TVA cu control anticipat.
În procedura de analiză a dosarului de rambursare a taxei pe

valoarea adăugată se vor utiliza următoarele documente:
– Decontul cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu
opţiunea de rambursare;
– Fişa de calcul al Standardului Individual Negativ (şi.N.);
– Fişa indicatorilor de inspecţie fiscală;
– Fişa de analiză de risc;
– Referatul pentru analiză documentară;
– Rapoarte de inspecţie fiscală întocmite anterior, cu ocazia
soluţionării ultimei cereri sau a ultimei perioade verificate.
În formularul „Fișa rezultatelor analizei dosarului solicitării de
rambursare a taxei pe valoarea adăugată“ se vor înscrie constatările
organului de inspecţie fiscală despre rezultatele documentării cu
identificarea unor elemente de risc în activitatea contribuabilului.
Pentru analiza dosarului de rambursare a TVA se vor desfăşura
următoarele activităţi:
Se va desemna echipa de inspecţie fiscală care va analiza dosarul
de rambursare a taxei pe valoarea adăugată şi va stabili perioada care
va face obiectul documentării. În anumite situaţii, analiza dosarului de
rambursare a TVA poate fi efectuată şi de alte persoane din cadrul
Organul de inspecţie fiscală care analizează dosarul de rambursare
a taxei pe valoarea adăugată poate să utilizeze informaţii despre
contribuabilul care a solicitat rambursarea TVA de pe site-ul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
De asemenea, se poate consulta şi site-ul contribuabilului, dacă
acesta există, rapoarte publicate şi alte surse de informaţii care permit
identificarea unor informaţii de interes fiscal.
În cazul lipsei unor componente din dosar, se va restitui dosarul la
compartimentul analiză de risc pentru completare sau, după caz, se va
95
solicita compartimentului de analiză de risc transmiterea urgentă a

componentelor care lipsesc.
Analiza dosarului de rambursare de TVA se va completa cu stu-
dierea rapoartelor de inspecţie fiscale întocmite cu ocazia soluţionării
cererilor de rambursare TVA anterioare depunerii de către contribuabil.
Fiecare componentă a analizei va avea concluziile care vor permite
echipei să sintetizeze complexitatea acţiunii şi să evalueze elementele
de risc ce vor fi avute în vedere la inspecţia fiscală.
Procedura pentru analiza informaţiilor şi datelor obţinute de

la terţi
Procedura defineşte acţiunile întreprinse pentru solicitarea, analiza

şi folosirea datelor şi informaţiilor de la terţi în cadrul acţiunilor de
control.
Pentru stabilirea corectă a bazelor de impozitare faţă de cele de-
clarate de către contribuabilii ce vor fi supuşi inspecției fiscale,
organele fiscale pot solicita, conform competențelor legale, date şi
informaţii de la terţi.
În cadrul acestei proceduri se vor întocmi sau utiliza următoarele
documente:
– Referat de solicitare date şi informaţii de la terţi;
– Adrese de solicitare a datelor sau informaţiilor de la terţi;
– Răspunsuri cu datele şi informaţiile de la terţi.
Atunci când există unele indicii de neînregistrare integrală sau

parţială a veniturilor realizate, desfăşurarea de activităţi producătoare
de venituri fără forme legale, indicii privind înregistrarea în contabili-
tate de achiziţii de bunuri şi/sau servicii fictive, utilizarea de forţă de
muncă fără forme legale, precum şi alte cazuri în care obligaţiile fiscale
ar putea fi diminuate, organele de inspecţie fiscală vor solicita, sub for-
mă scrisă, prin adrese, date şi informaţii de la terţe persoane (persoane
fizice sau juridice, instituţii etc.).
96
Organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane

cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice
sau juridice.
Se pot face solicitări de informaţii, respectiv de documente, după
caz, către furnizorii, respectiv clienţii contribuabililor/plătitorilor ve-
rificaţi, persoane juridice, respectiv persoane fizice, instituții de credit
bancare, Oficiul de Cadastru, Direcţia Generală Impozite şi Taxe,
Poliţie, Primării, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Agenţia
Naţională pentru Protecţia Mediului, alte instituţii ale statului etc.).
Organul fiscal solicită înscrisuri şi altor persoane cu care contribua-
bilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice.
Solicitarea către terţe persoane va fi motivată de echipa de inspecţie
fiscală prin întocmirea unui referat cu precizarea datelor sau infor-
maţiilor necesare pentru fundamentarea constatărilor la contribuabilul
verificat.
După aprobarea referatului se va întocmi adresa către terţi, care va
cuprinde punctual datele şi informaţiile necesare pentru fundamentarea
unor constatări.
În situaţia în care nu s-a răspuns la toate solicitările, aceste in-
formaţii pot fi corelate şi cu alte mijloace de probă recunoscute de lege
(Declaraţii informative etc.).
Dacă există refuzuri la solicitarea de date sau informaţii, se poate
proceda şi la documentarea la faţa locului de către organele fiscale, în
cazul persoanelor fizice sau juridice.
Neducerea la îndeplinire, respectiv neprezentarea documentelor
menţionate în notificare, la termenele stipulate, poate constitui contra-
venţie conform prevederilor Codului de procedură fiscală şi se sanc-
ţionează cu amendă.
Dosarul cu datele, informaţiile, documentele de la terţi va fi
gestionat de către echipa de inspecţie fiscală ca parte componentă a
dosarului acţiunii de inspecţie fiscală.
Datele şi informaţiile respective vor fi analizate, comparate cu date-
le, documentele, informaţiile existente în dosarul fiscal al contribua-
97
bilului în cauză, în vederea stabilirii de neconcordanțe şi identificarea

unor elemente noi de verificat cu consecinţe financiar-fiscale.
Datele sau informaţiile primite de la terţi, ca urmare a solicitării
organelor fiscale, vor fi confruntate cu datele şi informaţiile obligatorii
de furnizat, în condiţiile legii, de către contribuabili.
După analiza dosarului cu date şi informaţii de la terţi, organul de
inspecţie fiscală le va reţine pe cele relevante ce pot avea consecinţe
fiscale.
Procedura pentru avizarea contribuabilului
Procedura defineşte activităţile şi documentele necesare pentru efec-

tuarea avizării în scris a contribuabilului/ plătitorului care urmează să fie
supus unei acţiuni de inspecţie fiscală, care urmează să se desfăşoare.
Documentul utilizat pentru înştiinţarea în scris a contribuabilu-
lui/plătitorului în legătură cu acţiunea de inspecţie fiscală care urmează
să se desfăşoare este „Aviz de inspecţie fiscală“.
În situaţia în care data de începere a inspecţiei fiscale înscrisă în
aviz este ulterioară împlinirii termenului prevăzut de Codul de
procedură fiscală, inspecţia fiscală nu poate începe înainte de data
înscrisă în aviz.
Comunicarea ,,Avizului de inspecţie fiscală“ se face conform
prevederilor Codului de procedură fiscală referitoare la comunicarea
actelor administrate fiscale, de către echipa desemnată pentru
efectuarea inspecţiei fiscale.
După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul/plătitorul
poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei
de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge
prin decizie emisă de conducătorul activităţii de inspecţie fiscală care
se comunică contribuabilului. În cazul în care cererea de amânare a
fost admisă, în decizie se menţionează şi data la care a fost
reprogramată inspecţia fiscală.
În cazul emiterii unui Aviz de inspecţie fiscală eronat, echipa de
98
inspecţie fiscală va emite un alt document, corect, pe care îl va

transmite contribuabilului. În acest caz, data de începere a inspecţiei
fiscale va fi corectată corespunzător, pentru a se asigura intervalul de
timp prevăzut în Codul de procedură fiscală. Dacă eroarea din avizul
iniţial este corectată în aceași zi în care s-a emis primul aviz, data
începerii inspecţiei fiscale poate fi menţinută. La primirea avizului
corectat, de comun acord cu contribuabilul şi având confirmarea scrisă
a acestuia, data începerii inspecţiei fiscale poate fi stabilită în intervalul
celor 15, respectiv 30 de zile.
În cazul existenţei unor situaţii în care a fost necesară decalarea
începerii inspecţiei fiscale, emiterea unui aviz nou pentru verificarea
altor obligaţii fiscale sau perioade, sau transmiterea unui aviz corectat,
aceste aspecte vor fi prezentate succint în Raportul de inspecţie fiscală.
Pentru evitarea unor litigii cu contribuabilul, cauzate de unele vicii
de formă ale întocmirii avizului de inspecţie fiscală, cum ar fi schim-
barea denumirii contribuabilului, a administratorului etc., echipa de
inspecţie fiscală se va informa, anterior emiterii Avizului de inspecţie
fiscală, despre posibilele modificări din bazele de date ale Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului.
Procedura de amânare a inspecţiei fiscale la solicitarea contri-

buabilului
Procedura defineşte acţiunile şi documentele necesare pentru

amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale, la solicitarea scrisă a
contribuabilului.
Dreptul de amânare a datei de începere a inspecţiei fiscale este
prevăzut în conţinutul „Avizului de inspecţie fiscală“.
Codul de procedură fiscală reglementează dreptul contribuabi-
lului/plătitorului de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei
fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge prin decizie emisă de
conducătorul activităţii de inspecţie fiscală care se comunică contri-
99
buabilului. În cazul în care cererea de amânare a fost admisă, în decizie

se menţionează şi data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală.
Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o
singură dată, pentru motive justificate.
Procedura pentru efectuarea investigaţiilor pe teren
Procedura defineşte acţiunile necesare pentru efectuarea investi-

gaţiilor pe teren în timpul desfăşurării unei inspecţii fiscale, pentru
cunoaşterea activităţii sau particularităţilor contribuabilului şi/sau
identificarea elementelor patrimoniale cu ajutorul cărora îşi desfăşoară
activitatea contribuabilul şi care contribuie la realizarea de venituri.
Procedura se efectuează în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin
activitatea curentă a contribuabilului/plătitorului şi să utilizeze eflcient
timpul stabilit pentru efectuarea inspecţiei fiscale.
Pentru cunoaşterea cât mai corectă a specificului activităţii unui
contribuabil, a fluxului de producţie, a existenţei unor active evidenţiate
în evidenţa contabilă, în cadrul unei inspecţii fiscale parţiale sau
generale, organul de inspecţie fiscală poate proceda la verificarea
locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impo-
zabile ori unde se află bunurile impozabile, respectiv poate vizita
locurile în care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea.
Investigaţiile pot fi efectuate de echipa de inspecţie la începutul
inspecţiei fiscale, dar şi pe parcursul desfăşurării acesteia, pentru
clarificarea tuturor aspectelor ce pot avea consecinţe fiscale pentru
contribuabilul aflat în inspecţie.
Pentru efectuarea investigaţiilor pe teren, echipa de inspecţie va

proceda astfel:
– va identifica din evidenţele contribuabilului locaţiile sau elemen-
tele patrimoniale ce se impun a fi investigate;
– va investiga locaţiile numai însoţit de reprezentantul contribua-
bilului sau de împuternicitul acestuia, atenţie deosebită acor-
100
dându-se locaţiilor dispersate, unde se prestează servicii sau se

depozitează bunuri materiale;
– în toate situaţiile, rezultatele investigațiilor vor fi consemnate în
formularul „Fișa investigaţiilor în teren“;
– efectuarea investigaţiilor pe teren, conform cerinţelor din fișă, va
fi consemnată, după caz, într-un proces-verbal ale cărui constatări
vor fi preluate în raportul de inspecţie fiscală, situaţie în care
procesul-verbal în cauză va fi anexat raportului de inspecţie fiscală.
Procedura de control a dosarului preţurilor de transfer pentru

contribuabilii/plătitorii care derulează tranzacţii cu persoanele
afiliate
Procedura stabileşte acţiunile care trebuie efectuate în timpul

derulării unei inspecţii fiscale, pentru solicitarea de întocmire/pre-
zentare, respectiv verificare a dosarului preţurilor de transfer, obiectivul
fiind acela de a stabili dacă tranzacţiile pentru care s-a constatat că au
fost efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice şi au fost
derulate între persoanele afiliate respectă principiul valorii de piaţă,
aşa cum a fost definit în Codul de procedură fiscală.
În cadrul procedurii de control a dosarului preţurilor de transfer se

vor întocmi/utiliza următoarele documente:
– declaraţia pe propria răspundere a administratorului/reprezentan-
tului legal al contribuabilului/plătitorului privind existenţa/inexis-
tența, după caz, a relaţiei de afiliere în cadrul societăţii verificate;
– solicitarea de întocmire a dosarului preţurilor de transfer;
– solicitarea de prezentare a dosarului preţurilor de transfer;
– dosarul preţurilor de transfer;
– lista de verificare privind conţinutul dosarului preţurilor de
transfer;
– decizia de ajustare/estimare a venitului sau cheltuielii uneia dintre
persoanele române afiliate, după caz.
101
În timpul unei inspecţii fiscale generale sau parţiale, ce vizează

verificarea impozitului pe profit, echipa de inspecţie fiscală are
obligația de a verifica şi a stabili:
1. existenţa relaţiilor de afiliere, cu identificarea:

– numărului de persoane afiliate;
– tipului de afiliere, respectiv afiliere directă şi/sau indirectă;
– denumirea şi datele de identificare fiscală ale persoanelor afiliate;
– natura şi valoarea tranzacţiilor cu persoane afiliate, individualizat
la nivelul fiecărei persoane afiliate şi pe ani fiscali;
– cuntumul tranzacţiilor derulate cu persoanele afiliate;
– jurisdicţia/jurisdicţiile fiscale ale persoanelor afiliate cu care
entitatea derulează tranzacţii;
2. dacă contribuabilul verificat derulează sau nu derulează tranzacţii

cu persoanele afiliate identificate la punctul 1, cu identificarea
clară a tipurilor de tranzacţii derulate cu persoanele afiliate,
urmând a încadra, după caz, operaţiunile efectuate cu acestea ca
fiind tranzacţii între persoane afiliate;
3. în baza informaţiilor obţinute de la dosarul fiscal al contribua-

bilului verificat, echipa de inspecţie fiscală are obligaţia de a
stabili dacă contribuabilul/plătitorul este:
– beneficiarul unui/unor acord/acorduri de preţ în avans, cu iden-
tificarea tranzacţiilor/perioadelor acoperite prin acordul/acor-
durile în cauză;
– tipul acordului de preţ în avans, respectiv unilateral, bilateral
sau multilateral.
Pentru tranzacţiile care fac obiectul unui acord de preţ în avans sau
cele care fac obiectul unei decizii de ajustare/estimare a venitului sau
cheltuielii uneia dintre persoanele române afiliate, echipa de inspecţie
fiscală nu va solicita întocmirea şi prezentarea dosarului preţurilor de
transfer.
102
În cazul în care echipa de inspecţie fiscală constată că plătitorul/con-

tribuabilul verificat este beneficiarul unui/unor acord/acorduri de preţ
în avans emis(e) de către Agenda Naţională de Administrare Fiscală,
aceasta va proceda la derularea activităţilor din cadrul Procedurii de
verificare a modalităţii de respectare a termenelor şi condiţiilor în care
a fost emis acordul/acordurile de preţ în avans.
Ajustarea preţurilor de transfer se va realiza numai pentru tran-
zacţiile pentru care echipa de inspecţie fiscală constată documentat
faptul că acestea nu respectă principiul valorii de piaţă.
Ulterior, echipa de inspecţie fiscală va grupa tranzacţiile derulate
cu persoanele afiliate (pentru care nu sunt încheiate acorduri de preţ în
avans sau pentru care nu a fost emisă o decizie de ajustare/estimare a
venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate) şi va calcula
valoarea totală anuală a acestora pe categorii de tranzacţii şi în funcţie
de categoria contribuabilului. Valoarea totală anuală pe categorii de
tranzacţii se va calcula prin însumarea valorii tranzacţiilor efectuate cu
toate persoanele afiliate, exclusiv TVA.
Analiza din punct de vedere calitativ a dosarului preţurilor de
transfer implică identificarea categoriilor de informaţii necesare pentru
a stabili dacă contribuabilul/plătitorul verificat a pus la dispoziţia
echipei de inspecţie fiscală datele necesare pentru a stabili dacă
preţurile de transfer practicate respectă principiul valorii de piaţă.
În categoria „datelor necesare pentru a stabili dacă preţurile de

transfer practicate respectă principiul valorii de piaţă“ sunt incluse, în
mod determinat, datele referitoare la informaţiile privind
contribuabilul/plătitorul verificat.
Astfel, în această categorie intră în mod obligatoriu datele privind
tranzacţiile derulate cu persoanele afiliate, în esenţă prezentarea
detaliată a analizei funcţionale şi a analizei de comparabilitate,
prezentarea metodei de stabilire a preţurilor de transfer, considerentele
neutilizării celorlalte metode, a indicatorului financiar propus şi a mo-
dalităţii de calcul al acestuia, respectiv a argumentelor şi conside-
103
rentelor pentru selectarea părţii testate, în cazul metodelor de preţ de

transfer ce presupun acest fapt.
Procedura de estimare a preţurilor de transfer pe considerentul

prezentării incomplete a dosarului preţurilor de transfer poate fi avută
în vedere numai după parcurgerea etapei de analiză calitativă a
dosarului preţurilor de transfer şi niciodată în etapa de analiză formală
a conţinutului dosarului preţurilor de transfer şi exclusiv în situaţia în
care, din conţinutul dosarului preţurilor de transfer şi din documentele
la care are acces în timpul inspecţiei fiscale, echipa de inspecţie fiscală
constată documentat că nu deţine datele neecesare pentru a stabili dacă
preţurile de transfer practicate respectă sau nu principiul valorii de
piaţă.
Astfel, în timpul unei inspecţii fiscale generale sau parţiale pot fi

întâlnite 3 situaţii:
– contribuabilul/plătitorul prezintă un dosar al preţurilor de transfer
complet din punctul de vedere al cerinţelor formate şi calitative
de documentare, caz în care nu intervine procedura de estimare;
în ceea ce priveşte procedura de ajustare a preţurilor de transfer,
aceasta intervine numai pentru tranzacţiile pentru care echipa de
inspecţie fiscală constată documentat că nu a fost respectat
principiul valorii de piaţă;
– contribuabilul/plătitorul prezintă un dosar al preţurilor de transfer
complet din punctul de vedere al cerinţelor formate, dar incomplet
din punctul de vedere al cerinţelor calitative de documentare (nefiind
completat în termenul stabilit de către echipa de inspecţie fiscală),
constatându-se documentat lipsa datelor necesare pentru a stabili
dacă preţurile de transfer practicate respectă principiul valorii de
piaţă, caz în care intervine sancţiunea contravenţională şi procedura
de estimare a preţurilor de transfer pentru tranzacţiile respective;
– contribuabilul/plătitorul nu a întocmit/prezentat, ca urmare a
solicitării organului fiscal, dosarul preţurilor de transfer, caz în
104
care intervin sancţiuni contravenţionale şi procedura de estimare

a preţurilor de transfer.
Procedura de ajustare a preţurilor de transfer intervine doar în

situaţia în care organul de control constată că preţurile de transfer
practicate de către contribuabilul verificat în cadrul tranzacţiilor
derulate cu entităţi afiliate nu respectă principiul valorii de piaţă. Astfel,
ajustarea se va realiza pentru acele tranzacţii derulate cu persoane
afiliate pentru care contribuabilul/plătitorul nu a documentat faptul că
preţurile de transfer stabilite au respectat principiul valorii de piaţă.
Procedura de estimare a preţurilor de transfer intervine în două

situaţii, respectiv:
– în situația neprezentării dosarului preţurilor de transfer, aceasta
urmând a se realiza numai pentru tranzacţiile derulate cu persoane
afiliate pentru care contribuabilul/plătitorul nu a prezentat dosarul
preţurilor de transfer;
– în situaţia prezentării incomplete a dosarului preţurilor de transfer
stabilit cu certitudine în etapa de analiză din punct de vedere
calitativ a dosarului preţurilor de transfer şi numai în condiţia
constatării argumentate a faptului că contribuabilul/ plătitorul nu
a pus la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală datele necesare
pentru a stabili dacă preţurile de transfer practicate respectă
principiul valorii de piaţă.
Atât ajustarea cât şi estimarea preţurilor de transfer se efectuează

de organele fiscale la valoarea configurată de tendinţa centrală a pieţei,
respectiv:
– valoarea mediană a intervalului de comparare a indicatorilor fi-
nanciari ai societăţilor/valorii tranzacţiilor comparabile identifi-
cate;
– media aritmetică a indicatorilor financiari ai acestor societăţi sau
a tranzacţiilor comparabile identificate, în situaţia în care nu se
105
găsesc suficiente societăţi/tranzacţii comparabile pentru a putea

stabili un interval de comparabilitate, fiind identificate cel mult
trei societăţi sau tranzacţii comparabile.
În cazul ajustării/estimării preţurilor de transfer, identificarea tran-
zacţiilor sau societăţilor comparabile se va face conform datelor generale
despre tranzacţii similare sau a indicatorilor financiari aferenţi activi-
tăţilor care urmează a face obiectul ajustării/estimării la care atât organul
de inspecţie fiscală cât şi contribuabilul/plătitorul pot avea acces.
Analiza dosarului preţurilor de transfer se va realiza după cum ur-

mează:
a) În situaţia prezentării la termenul stabilit a dosarului preţurilor
de transfer, respectiv a completărilor solicitate, echipele de
inspecţie fiscală vor avea în vedere realizarea unei analize din
care să rezulte:
– prezentarea argumentată, respectiv descrierea situaţiei în care,
ca urmare a analizei dosarului preţurilor de transfer, se constată
că acestea respectă principiul valorii de piaţă, inclusiv referinţe
la documentele care au stat la baza constatărilor;
– prezentarea argumentată, respectiv descrierea situaţiei în care,
ca urmare a analizei dosarului preţurilor de transfer, se constată
că acestea nu respectă principiul valorii de piaţă, inclusiv
referinţe la documentele care au stat la baza constatărilor.
În acest caz vor fi prezentate considerentele avute în vedere pentru
ajustarea preţurilor de transfer, respectiv valoarea ajustării.
b) În situaţia neprezentării la termenul stabilit a dosarului preţurilor

de transfer sau a completărilor solicitate, respectiv nepunerea la
dispoziţia organului de inspecţie fiscală de către contribuabil a
datelor necesare pentru a stabili dacă preţurile de transfer
practicate respectă principiul valorii de piaţă, respectiv se va trece
la stabilirea procedurii de urmat, respectiv ajustarea sau estimarea
preţurilor de transfer, după caz.
106
Procedura pentru solicitarea şi efectuarea controlului încrucişat
În vederea clarificării stării fiscale de fapt a tranzacţiilor comerciale

efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecţiei fiscale/contro-
lului fiscal, se poate propune efectuarea unui control încrucişat, în
măsura în care, ca urmare a solicitării de informaţii persoanelor cu care
contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice
nu au fost furnizate informaţiile solicitate, ori informaţiile furnizate nu
sunt confirmate şi de alte mijloace de probă, sau în situaţia în care
organul fiscal consideră că pentru clariflcarea stării de fapt fiscale nu
este oportună solicitarea de informaţii de la alte persoane.
Procedura de solicitare de efectuare a controlului încrucişat defineşte

activităţile necesare pentru declanşarea, efectuarea şi finalizarea unei
acţiuni de control încrucişat. Derularea procedurii constă în realizarea
unui control inopinat efectuat în scopul verificării documentelor şi
operaţiunilor impozabile ale unui contribuabil/plătitor, în corelaţie cu cele
deţinute de persoana sau entitatea supusă unui control fiscal respectiv
pentru stabilirea situaţiei fiscale de fapt, ori pentru constatarea, analizarea
şi evaluarea unui risc fiscal specific asociat activităţii unui contribua-
bil/plătitor în raport cu partenerii acestuia. Acest tip de control inopinat
este denumit, potrivit Codului de procedură fiscală, control încrucişat.
Controlul încrucişat constă în efectuarea demersurilor procedurale

necesare pentru verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile
ale unui contribuabil/plătitor, în corelaţie cu cele deţinute de persoana
sau entitatea supusă unui control fiscal. Astfel, în cazul în care, în timpul
efectuării unei inspecţii fiscale/control fiscal, organele de inspecţie
fiscală identifică documente sau operaţiuni ce se impun a fi verificate,
în corelaţie cu cele existente la o terţă persoană, atunci acestea vor
întocmi formularul „Solicitare de control încrucişat“, care va cuprinde
propuneri fundamentate pentru efectuarea unui control încrucişat.
Formularul „Solicitarea de control încrucişat“ va fi întocmit de
organele de inspecţie fiscală în baza constatărilor referitoare la existenţa
107
unor suspiciuni cu privire la documente sau operaţiuni ale contribua-

bilului/plătitorului verificat, în limitele rezonabilității şi echităţii, astfel
încât să fie asigurată o proporţie justă între scopul urmărit şi mijloacele
utilizate pentru atingerea acestuia.
Formularul „Solicitare de control încrucişat“ va cuprinde informa-
ţiile necesare pentru identificarea contribuabilor/plătitorilor participant
la tranzacţii, precum şi pentru definirea punctuală a obiectivelor de
verificat, astfel:
– datele de identificare ale contribuabilului la care se efectuează
inspecţia fiscală/controlul fiscal;
– datele de identificare ale contribuabilului la care se solicită
controlul încrucişat;
– organul fiscal competent căruia i se solicită efectuarea controlului
încrucişat;
– motivarea controlului încrucişat;
– obiectul controlului încrucişat; se vor prezenta punctual docu-
mentele sau tranzacţiile pentru care se solicită control încrucişat;
– data propusă de echipa de inspecţie pentru primirea procesului-
verbal cu rezultatele controlului încrucişat.
Controlul încrucişat sub titulatura de control inopinat va avea ca

obiect verificarea aspectelor solicitate punctual, rezultatul verificărilor
fiind înscrise în procesul-verbal. Acesta va cuprinde constatările
punctuale la obiectivele precizate în formularul ,,Solicitare de controlul
încrucișat“, precum şi aprecieri, în limitele atribuţiilor şi competențelor
ce îi revin, cu privire la relevanța stărilor de fapt fiscale prin utiliza-
rea/administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege.
În cadrul procedurii de solicitare a controlului încrucişat se vor
întocmi următoarele documente:
– Solicitare de control încrucişat, care se va întocmi în două exem-
plare, din care unul se arhivează la dosarul acţiunii de inspecţie
fiscală, iar al doilea va fi transmis, numai după aprobare, organului
fiscal competent pentru efectuarea controlului încrucişat.
108
– Proces-verbal întocmit de organele de inspecţie care au efectuat

controlul inopinat şi în care sunt consemnate punctual constatările
rezultate din controlul încrucişat, indiferent dacă se confirmă sau
nu suspiciunile organelor de inspecţie fiscală.
– După caz, în situaţia în care constatările din procesul-verbal sunt
de natură să configureze un risc fiscal semnificativ la contribua-
bilul/plătitorul supus controlului inopinat, organele fiscale care
au efectuat verificările întocmesc ,,propunerea de efectuare a
inspecţiei fiscale“.
Procedura pentru solicitarea şi efectuarea controlului inopinat
Controlul inopinat are ca obiectiv verificarea faptică şi documen-

tară, în principal, ca urmare a unor informaţii cu privire la existenţa
unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fiind efectuat în scopul
stabilirii situaţiei fiscale de fapt ori pentru constatarea, analizarea şi
evaluarea unui risc fiscal specific asociat activităţii unui contribua-
bil/plătitor în raport cu partenerii acestuia. De asemenea, se dispune
efectuarea controlului inopinat în oricare situaţie prevăzută de lege, în
care, în cursul unei proceduri de administrare, este necesară clarificarea
unor aspecte de natură fiscală.
În cadrul acestei proceduri se vor întocmi următoarele documente:
– propunere de efectuare a unei inspecţii fiscale (formular PIF)/con-
trol încrucişat/ dispoziţie de măsuri;
– procesul-verbal încheiat ca urmare a controlului inopinat.
Controlul inopinat se efectuează fără înştiinţarea prealabilă a
contribuabilului/ plătitorului şi se desfăşoară în oricare din locurile unde
se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile ori unde se află
bunurile impozabile şi care sunt relevante pentru impunere, în prezenţa
contribuabilului/plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.
Organele de inspecţie fiscală se vor prezenta la sediul declarat al
contribuabilului/plătitorului sau la punctul de lucru care face obiectul
controlului.
109
La începerea controlului, contribuabilul/plătitorul trebuie informat

că poate numi persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile
furnizate de contribuabil/plătitor sau de către persoana numită de acesta
sunt insuficiente, atunci organul de inspecţie fiscală se poate adresa şi
altor persoane pentru obţinerea de informaţii necesare realizării
verificării.
Organele de inspecţie fiscală vor solicita prezenţa unei persoane
împuternicite să reprezinte contribuabilul/plătitorul verificat şi vor
solicita prezentarea Registrului unic de control.
Contribuabilul/plătitorul are obligaţia să colaboreze la constatarea
stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte
la locul de desfăşurare a controlului inopinat toate documentele,
precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt
relevante din punct de vedere fiscal.
Pe toată durata exercitării controlului, contribuabilul/plătitorul are
dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.
Controlul se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale contribua-
bilului/plătitorului. Contribuabilul/Plătitorul trebuie să pună la dispo-
ziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării
controlului inopinat.
Dacă nu există sau nu poate fi pus la dispoziţie un spaţiu de lucru
adecvat pentru derularea controlului, atunci verificarea se poate
desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun
acord cu contribuabilul/plătitorul.
Indiferent de locul unde se desfăşoară controlul, organul de
activitatea, sau unde se află bunurile impozabile, în prezenţa contri-
buabilului/plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.
Controlul se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru
al contribuabilului/plătitorului. În activitatea de control inopinat,
organele de inspecţie fiscală vor urmări efectuarea de constatări privind
acele activităţi, operaţiuni sau fapte susceptibile de abateri de la
prevederile legislaţiei fiscale şi contabile şi pentru care există indicii
110
care configurează un risc fiscal semnificativ. În cazul în care controlul

inopinat se efectuează ca urmare a unei solicitări de control încrucişat
vor fi urmărite punctual documentele sau tranzacţiile care fac obiectul
solicitării.
În scopul efectuării controlului inopinat, organul de control fiscal
procedează la:
a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabi-
lului/plătitorului;
b) verificarea concordanței dintre datele din declaraţiile fiscale cu
cele din evidența contabilă şi fiscală a contribuabilului/plătito-
rului;
c) solicitarea de informaţii de la terţi;
d) verificarea locurilor unde se realizează activităţile generatoare
de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;
e) solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentantul legal al contri-
buabilului/plătitorului sau împuternicitul acestuia;
f) sancţionarea potrivit legii a faptelor reprezentând încălcări ale
legislaţiei fiscale şi contabile constatate şi dispunerea de măsuri
pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile
legislaţiei fiscale şi contabile;
g) dispunerea măsurilor asiguratorii în condiţiile legii;
h) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens
proces-verbal.
Procedura de suspendare şi reluare a unei inspecţii fiscale
Procedura de suspendare şi reluare a unei inspecţii fiscale cuprinde

acţiunile necesare pentru iniţierea şi comunicarea suspendării, precum
şi reluarea acţiunii de inspecţie fiscală.
– „Referat pentru suspendarea inspecţiei fiscale“;
– „Decizia privind aprobarea/neaprobarea suspendării inspecţiei
fiscale“.
111
În cazul în care, în timpul efectuării unei inspecţii fiscale, organele

de inspecţie fiscală identifică una din situaţiile prevăzute de Codul de
procedură fiscală şi numai dacă apariţia acestei situaţii împiedică
finalizarea inspecţiei fiscale, acestea propun suspendarea inspecţiei
fiscale şi întocmesc „Referatul pentru suspendarea inspecţiei fiscale“ .
Inspecţia fiscală este suspendată până la data la care încetează
motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării.
unei inspecţii fiscale la cererea justificată a contribuabilului/plăti-
torului. În acest caz, suspendarea nu poate fi mai mare de 3 luni.
unei inspecţii fiscale în situaţia în care soluţionarea contestaţiei
formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior sau a
unei acţiuni în contencios-administrativ, pentru acelaşi contribua-
bil/plătitor, poate influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs. În acest
caz, inspecţia fiscală se reia după emiterea deciziei de soluţionare a
contestaţiei sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Decizia privind suspendarea inspecţiei fiscale/neaprobarea suspen-
dării acţiunii de inspecţie fiscală va cuprinde următoarele informaţii:
– datele de identificare a organului fiscal competent;
– datele de identificare a contribuabilului la care se suspendă
inspecţia fiscală;
– motivarea aprobării/neaprobării suspendării;
– data de la care se suspendă inspecţia fiscală;
– numele, prenumele şi semnătura conducătorului activităţii de
După încetarea situaţiilor care au generat suspendarea şi în cazul
în care termenul maxim de suspendare a expirat, fără că motivele care
au condus la suspendare să înceteze, echipa de inspecţie va întocmi
„Referat pentru reluarea inspecţiei fiscale“ care va conţine menţiuni
privind îndeplinirea condiţiei de reluare a inspecţiei fiscale, precum şi
motivarea şi obiectul acţiunilor necesare pentru finalizarea inspecţiei
fiscale.
112
Informaţiile, documentele sau alte înscrisuri primite după data

emiterii actului administrativ fiscal, în condiţiile în care acestea conţin
date suplimentare necunoscute organelor de inspecţie fiscală, la data
efectuării verificărilor şi care pot influenţa rezultatele inspecţiei fiscale,
pot sta la baza emiterii deciziei conducătorului inspecţiei fiscale de
reverificare a perioadei în cauză, în condiţiile legii.
Procedura de ridicare/restituire de înscrisuri
Procedura de solicitare de ridicare/restituire de înscrisuri defineşte

acţiunile necesare pentru ridicarea/restituirea de documente în vederea
protejării acestora, când există indicii că s-ar urmări sustragerea sau
distrugerea acestora. Prin înscris se înţelege orice document, indiferent
de mediul în care este stocat, acte, înscrisuri, registre şi documente
financiar-contabile în original, inclusiv înregistrări audio-video,
precum şi alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de
lege, care fac dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligațiilor
fiscale de către contribuabil/plătitor, ce pot fi relevante în stabilirea
stării fiscale a contribuabilului supus controlului.
– formularul „Proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri“;
– formularul „Referat pentru prelungirea duratei de reţinere a înscri-
surilor“.
Prezenta procedură se aplică în cazul în care, în timpul efectuării
unei acţiuni de inspecţie fiscală, organele de control constată nece-
sitatea ridicării de înscrisuri în vederea protejării acestora, existând
indicii că s-ar urmări sustragerea sau distrugerea lor.
Pentru ridicarea de înscrisuri, organele de inspecţie fiscală vor
întocmi formularul „Proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri“.
Procesul-verbal întocmit va cuprinde motivele ridicării de înscrisuri.
Procesul-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri va fi semnat în mod
obligatoriu de predare/primire de către reprezentantul legal al contribua-
bilului/plătitorului, respectiv de către membrii echipei de inspecţie fiscală.
113
În lipsa reprezentantului legal al contribuabilului/plătitorului sau în

situaţia în care acesta refuză semnătura, procesul-verbal va fi semnat
de către martorii în prezenţa cărora se va face ridicarea. În lipsa
martorilor, se vor descrie condiţiile în care au fost ridicate înscrisurile
sau documentele.
În cazul unui control complex, care implică un număr mare de
inspectori, procesul-verbal de ridicare de înscrisuri va fi semnat de
persoana care a constatat necesitatea ridicării acestora.
Contribuabilul/plătitorul are dreptul să solicite copii ale documen-
telor reţinute atât timp cât acestea sunt în posesia organului fiscal.
Documentele ridicate vor fi numerotate şi opisate, iar o copie va fi
lăsată contribuabilului/plătitorului în situaţia în care aceste copii au fost
solicitate.
Organul fiscal are dreptul să reţină documentele ridicate pentru o
perioadă de cel mult 30 de zile. În cazuri excepţionale, perioada de
reţinere poate fi prelungită cu cel mult 90 de zile.
Documentele ridicate vor fi păstrate la sediul organului fiscal până

la finalizarea acţiunii de inspecţie fiscală şi vor fi restituite
contribuabilului în termenul prevăzut de prevederile legale.
În cazul constatării unor fapte care ar putea întruni elementele
constitutive ale unei infracţiuni pentru care au fost sesizate organele
de cercetare penală, documentele originale vor fi anexate la procesul-
verbal întocmit şi transmis organelor de cercetare penală.
Responsabilitatea pentru ridicarea/restituirea documentelor pentru
care a fost întocmit „Proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri“
revine echipei de inspecţie fiscală.
Procedura de aplicare-instituire a măsurilor asiguratorii de

către organele de inspecţie fiscală
Procedura de aplicare-instituire a măsurilor asiguratorii de către

organele de inspecţie fiscală a fost elaborată având în vedere dispo-
114
ziţiile din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu

modificările şi completările ulterioare, precum şi legislaţia subsecventă
dată în aplicarea acesteia.
Procedura de aplicare, respectiv instituire, a măsurilor asiguratorii
defineşte ansamblul operaţiunilor necesare dispunerii, în mod
excepţional, a măsurilor asiguratorii în timpul desfăşurării acţiunilor
de inspecţie fiscală. În situaţia în care există pericolul ca debitorul să
se sustragă de la plata obligațiilor fiscale care au fost constatate sau
estimate cu ocazia acţiunii de inspecţie fiscală desfăşurate, sau să-şi
risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colec-
tarea sumelor stabilite suplimentar.
Documente de referinţă:
– Proces-verbal întocmit de către echipa de inspecţie fiscală care,
în timpul desfăşurării acţiunii de inspecţie fiscală sau cu ocazia
unui control inopinat, constată existenţa condiţiilor care pot duce
la periclitarea sau îngreunarea colectării debitelor care au fost
estimate. Procesul-verbal nu este necesar în cazul în care măsurile
asiguratorii se dispun după emiterea deciziei de impunere.
– Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asiguratorii se
întocmeşte de către organul fiscal competent şi stă la baza emiterii
Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.
– Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se întocmeşte de către
organul fiscal competent, când există pericolul ca debitorul să se
sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul,
periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Organul de control poate dispune măsuri asiguratorii, în mod

excepţional, respectiv atunci când există pericolul ca debitorul să se
sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau
îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situaţii:
– în urma constatării unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte
prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal sau vamal;
– pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale, în cazul estimării
115
diferenţelor de obligaţii fiscale principale, emiterea şi comuni-

carea actelor administrativ-fiscale, în situaţia în care urmează să
fie stabilite obligaţii fiscale cu ocazia acţiunilor efectuate de
organele de control prin acte administrativ-fiscale de impunere;
– în timpul desfăşurării acţiunii de control fiscal, ori de câte ori
există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unor fapte
prevăzute de legea penală, până la stabilirea diferenţelor de
impozite, taxe şi contribuţii prin acte administrativ-fiscale;
– în timpul sau ca urmare a unui control inopinat efectuat de
organele de control;
– în situaţia în care a fost aplicată sancţiunea amenzii contraven-
ţionale sau a confiscării contravalorii bunurilor ori a altor sume.
În situaţia în care organul de control, în timpul acţiunii de control,

efectuate după procedurile prealabile de documentare pentru control,
şi în urma analizei dosarului fiscal, situaţiilor financiare, declaraţiilor
fiscale sau a altor documente şi a informaţiilor pe care le deţine,
constată că există suficiente informaţii că debitorul nu şi-a declarat
materia impozabilă şi totodată apreciază că există pericolul iminent să
se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să
prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului,
periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune
luarea măsurilor asiguratorii, iar organul de executare va proceda la
ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii.
Măsurile asiguratorii care pot fl dispuse sunt următoarele:
a) sechestru asigurator pentru bunuri imobile;
b) sechestru asigurator pentru bunuri mobile, inclusiv titluri de
valoare şi bunuri mobile necorporale;
c) poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către
terţi;
d) poprirea asiguratorie asupra disponibilităţilor băneşti din contu-
rile bancare.
116
În vederea dispunerii măsurilor asiguratorii, dacă nu sunt deţinute

suficiente informaţii privind activele patrimoniale ale debitorului,
organul de control va desfăşura, după caz, următoarele activităţi de
documentare şi pregătire:
a) identificarea conturilor de disponibilităţi şi a depozitelor bancare
ale debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se
atragă răspunderea solidară, după caz, precum şi a unităţilor
bancare care le administrează, evidenţiate în documentele conta-
bile ale acestora, precum şi consultarea aplicaţiei informatice
deţinute de Agenția Naţională de Administrare Fiscală şi utilizate
de unităţile subordonate;
b) identificarea în declaraţiile informative şi/sau în evidenţă
contabilă a sumelor datorate de către terţi debitorului/persoanelor
la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară de
către terţi;
c) identificarea bunurilor proprietate a debitorului/persoanelor la
care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară şi a
locaţiilor unde acestea se găsesc.
Organul de control va consulta, în măsura în care are acces, conform
protocoalelor încheiate de ANAF, bazele de date ale următoarelor
instituţii:
– Agenția Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, oficiile
şi birourile teritoriale ale acesteia, cu privire la bunurile imobile
aflate în patrimoniul debitorului;
– Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehicu-
lelor, cu privire la bunurile mobile reprezentând vehicule înmatri-
culate în România, aflate în patrimoniul debitorului;
– Autoritatea Navală Română, cu privire la bunurile mobile repre-
zentând nave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul
debitorului;
– Regia Autonomă „Autoritatea Aeronautică Civilă Română“, cu
privire la bunurile mobile reprezentând aeronave de tip transport
sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului;
117
– Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu privire la acţiu-

nile/părţile sociale deţinute de către debitor la societăţile comer-
ciale;
– orice altă bază de date la care are drepturi de acces şi care oferă
informaţii cu privire la patrimoniul debitorului.
Organul de control poate solicita alte informaţii de la următoarele

instituţii:
a) unităţi administrativ-teritoriale, în cadrul cărora sunt organizate
direcţii/compartimente/structuri de impozite şi taxe locale, cu
privire la bunurile imobile şi mobile aflate în patrimoniul
debitorului;
b) Depozitarul Central, autorizat potrivit legii, cu privire la acţiunile
cotate pe piaţa bursieră deţinute de către debitor la societăți
comerciale;
c) orice alte instituţii care deţin informaţii cu privire la bunurile şi
veniturile debitorului.
În cazul bunurilor proprietate a debitorului, dispunerea măsurilor

asiguratorii se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea
sumei estimate/stabilite, în următoarea ordine:
– bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activi-
tatea ce constituie principala sursă de venit a debitorului;
– bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfăşurării activităţii
care constituie principala sursă de venit;
– bunurile mobile şi imobile care se află temporar în deţinerea altor
persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de
închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
– ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 246 din Codul
de procedură fiscală;
– maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri
mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care
constituie principala sursă de venit;
118
– produse finite;
– bunuri perisabile sau supuse degradării.
În situaţia în care, ulterior dispunerii măsurilor asiguratorii, organul de

control identifică alte venituri urmăribile ori bunuri care pot atinge limita
de 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, acesta înştiinţează organul
de executare, cu menţionarea acestora şi estimarea bunurilor identificate.
Pentru estimarea valorii bunurilor mobile şi imobile proprietate a
debitorului ce vor face obiectul măsurilor asiguratorii se vor avea în
vedere următoarele:
a) valoarea de inventar a bunurilor din contabilitatea debitorului
redusă, după caz, cu valoarea de amortizare a acestora;
b) valoarea titlurilor de valoare conform datelor publicate pe piaţa
bursieră sau valoarea nominală a acestora;
c) valoarea estimată de către organul de control;
d) pentru bunurile imobile, valoarea rezultată din expertizele
actualizate privind valoarea de circulație a bunurilor imobile,
utilizate de Camera Notarilor Publici, comunicate anual orga-
nelor fiscale.
Organul de control nu va dispune măsuri asiguratorii asupra bu-

nurilor din următoarea categorie, în cazul în care acestea se încadrează
în asigurarea atingerii limitei de 150% faţă de valoarea creanţei
estimate/stabilite. La dispunerea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor
proprietate a debitorului, pe lângă ordinea prevăzută mai sus se va avea
în vedere şi posibilitatea de valorificare a bunurilor.
În situaţia în care măsurile asiguratorii dispuse nu acoperă 150%
faţă de valoarea creanţei estimate/stabilite, organul de control va
dispune măsuri asiguratorii asupra veniturilor reprezentând sume
urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane şi
disponibilităţi aflate în conturile bancare, cu excepţia debitorilor
persoane fizice, caz în care se realizează verificarea situaţiei fiscale
personale a acestora.
119
Când există motive de prelungire a termenului de valabilitate a

măsurilor asiguratorii, în situaţia în care pe numele debitorului nu a
fost emis titlul de creanţă şi nu i s-a comunicat acestuia, organul de
control emite Decizia de prelungire a termenului de valabilitate a
măsurilor asiguratorii.
În situaţia în care titlul de creanţă nu a fost emis şi comunicat în
termen de cel mult 6 luni de la data comunicării Deciziei de instituire
a măsurilor asiguratorii, în cazuri excepţionale, acest termen poate fi
prelungit până la un an de către organul de control.
Dacă la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, nu a
fost emis şi comunicat titlul de creanţă şi nici nu au fost sesizate
organele de urmărire penală, potrivit legii, organul de control emite
Decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii, în cel mult două zile de la
împlinirea acestui termen.
Ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse de către organul de control

se efectuează de către acesta, în următoarele situaţii:
– când au încetat motivele pentru care s-au dispus măsurile asigu-
ratorii;
– la constituirea garanţiei prevăzute de Codul de procedură fiscală,
în baza înştiinţării scrise a organului de executare privind
constituirea garanţiei;
– în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6
luni sau un an, după caz, de la data la care au fost luate măsuri
asiguratorii, în situaţia în care nu au fost sesizate organele de
urmărire penală, iar pe numele debitorului nu a fost emis şi
comunicat titlul de creanţă.
Ridicarea măsurilor asiguratorii se efectuează de către organul de
control prin întocmirea Referatului justificativ de ridicare a măsurilor
asiguratorii, care va sta la baza emiterii Deciziei de ridicare a măsurilor
asiguratorii.
În situaţia în care sunt sesizate organele de urmărire penală, organul
de control procedează astfel:
120
a) odată cu sesizarea organelor de urmărire penală, organul de

control înştiinţează organul de executare cu privire la această se-
sizare, precum şi asupra măsurilor asiguratorii dispuse. În situaţia
în care au fost luate măsuri asiguratorii potrivit Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completă-
rile ulterioare, iar acestea vizează acelaşi debitor şi aceleaşi active
patrimoniale, măsurile asiguratorii încetează de drept prin
emiterea de către organul de control a Deciziei de ridicare a mă-
surilor asiguratorii pentru măsurile asiguratorii dispuse de către
organul de control;
b) în situaţia în care au fost sesizate organele de urmărire penală
potrivit legii şi nu au fost luate măsuri asiguratorii potrivit Legii
nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile
asiguratorii dispuse de organul de control subzistă până la
finalizarea procesului penal. La finalizarea procesului penal,
organul fiscal competent procedează conform celor dispuse de
hotărârea instanţei penale. În cazul în care finalizarea procesului
penal se realizează prin ordonanţa de clasare cu menţinerea
prejudiciului, organul de control face demersurile necesare în
vederea emiterii titlului de creanţă sau a prelungirii termenului
de valabilitate a măsurilor asiguratorii până la un an.
În situaţia în care Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost
anulată de instanţa de judecată, organul de executare procedează, după
caz, astfel:
– ridică poprirea asiguratorie asupra disponibilităţilor băneşti;
– ridică poprirea asiguratorie asupra sumelor ce se cuvin debitorului
de către terţi;
– eliberează garanţia constituită potrivit art. 211 din Codul de
procedură fiscală;
– ridică ipoteca asupra bunurilor imobile sau mobile sau gajul
asupra bunurilor mobile, înştiinţând Biroul de carte funciară ori
Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în vederea
ridicării notării asupra acestora, după caz.
121
Procedura de stabilire a locului de desfăşurare a inspecţiei fiscale
Procedura defineşte acţiunile necesare pentru stabilirea locului de

desfăşurare a acţiunii de inspecţie fiscală, atunci când acţiunea de
inspecţie fiscală nu se poate desfăşura în spaţiile de lucru ale contribu-
abilului/plătitorului sau la sediul organului fiscal, înainte sau în timpul
desfăşurării acţiunii de inspecţie fiscală.
Formularul „Acord de stabilire a locului de desfăşurare a inspecţiei
fiscale“ se întocmeşte de către organele de inspecţie fiscală. Formu-
larul se completează de către organele de inspecţie fiscală numai dacă
locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale este altul decât spaţiile de lucru
ale contribuabilului/plătitorului supus inspecţiei fiscale sau sediul
organului de inspecţie fiscală.
În situaţia în care nu există sau nu poate fi pus la dispoziţie un spaţiu
de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea
de inspecţie se poate desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice
alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul/plătitorul.
În cazul în care, în prima zi de desfăşurare a acţiunii de inspecţie
fiscală sau în cazul în care contribuabilul/plătitorul comunică despre
aceasta, organele de inspecţie fiscală constată că acţiunea de inspecţie
fiscală nu se poate desfăşura la domiciliul fiscal declarat sau în spaţiile
de lucru ale contribuabilului/plătitorului, precum şi la sediul organului
de inspecţie fiscală.
În acest caz, inspecţia fiscală se va desfăşura într-un spaţiu adecvat
pus la dispoziţie de către contribuabil/plătitor, spaţiu care să înde-
plinească condiţiile legale, altul decât cele în care acesta îşi desfăşoară
activitatea, sau la sediul organului fiscal.
Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul de
activitatea, sau unde se află bunurile impozabile, în prezenţa contribua-
bilului/plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.
Echipa de inspecţie fiscală, împreună cu reprezentantul contribua-
bilului/plătitorului stabileşte locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale,
122
după care întocmeşte formularul „Acord de stabilire a locului de

desfăşurare a inspecţiei fiscale“.
Procedura de efectuare a inspecţiei fiscale pentru soluţionarea

unui decont de TVA cu sume negative cu opţiune de rambursare
Inspecţia fiscală pentru soluţionarea deconturilor de taxă pe valoa-

rea adăugată cu sume negative cu opţiune de rambursare este o
inspecţie fiscală parţială, definită conform Titlului VI, CAP. l din Codul
de procedură fiscală.
Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile
cu suma negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de ram-
bursare, depuse în cadrul termenului legal de depunere, se rambursează
de organul fiscal central, potrivit procedurii şi condiţiilor aprobate prin
ordin al preşedintelui A.NA.F.
– Avizul de inspecţie fiscală;
– Formularul „Fișa rezultatelor analizei dosarului solicitării de
rambursare a taxei pe valoarea adăugată“, dacă a fost întocmit;
– Raportul de inspecţie fiscală, împreună cu anexele acestuia;
– Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente
diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei
fiscale la persoane juridice sau fizice, Decizie de impunere
provizorie privind obligațiile fiscale principale sau Decizie
privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei
fiscale, Decizia de ajustare;
– Decizia de suspendare a inspecţiei fiscale;
– Decizia de reverificare;
– Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecţie
fiscală;
– Proces-verbal;
– Solicitare de efectuare a controlului încrucişat;
– Referat motivat, prin care se propune înscrierea persoanei impo-
123
zabile în baza de date specială, aprobat de coordonatorul structurii

de inspecţie;
– Referat motivat prin care se propune menfinerea/radierea per-
soanei impozabile din baza de date specială, aprobat de coordo-
natorul structurii de inspecţie. Referatele motivate vor fi întoc-
mite de către organele de inspecţie fiscală, conform procedurii de
soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA.
Potrivit procedurii sus-menţionate, baza de date specială reprezintă
o listă în care sunt înscrise persoane impozabile, despre care organele
fiscale deţin informaţii că pot prezenta un risc fiscal pentru rambursarea
de TVA.
Persoanele impozabile prezintă un risc fiscal pentru rambursarea
TVA dacă se regăsesc în oricare dintre următoarele situaţii:
– organele fiscale primesc documente oficiale de la alte instituţii,
care vizează aspecte de natură fiscală şi care ar putea avea
incidenţă în acordarea unei rambursări necuvenite de TVA;
– în cadrul acţiunilor de control fiscal s-au constatat fapte care pot
întruni elementele constitutive ale unor infracţiuni cu implicaţii
de natură fiscală;
– cu ocazia inspecţiei fiscale ulterioare au fost stabilite diferenţe
mai mari de 10% din suma rambursată, dar nu mai puţin de 50.000
lei pentru fiecare decont de TVA care a făcut obiectul inspecţiei
fiscale ulterioare;
– s-au constatat neconcordanțe semnificative, verificate şi confir-
mate de organul fiscal, între informaţiile înscrise în declaraţiile
informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe
teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA
(formular 394) depuse de persoana impozabilă şi cele depuse de
partenerii de afaceri şi/sau neconcordanțe semnificative între
datele primite prin sistemul VIES şi cele declarate de către
persoana impozabilă prin declaraţia recapitulativă privind
livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare (formular 390
VIES).
124
Inspecţia fiscală primeşte de la compartimentele de analiză de risc

din cadrul administraţiilor fiscale dosarul solicitării, care va cuprinde:
– Decontul cu suma negativă de TVA cu opţiune de rambursare,
depus de către contribuabil;
– Fişa de calcul al SIN;
– Fişa de analiză de risc;
– Fişa indicatorilor de inspecţie fiscală;
– Referatul pentru analiza documentară.
În cazul în care dosarul nu conţine toate documentele menţionate,
acesta se remite compartimentului de specialitate, în vederea com-
pletării.
Pentru pregătirea inspecţiei fiscale se va efectua o documentare în
legătură cu tipul de activitate desfăşurată de contribuabil pentru
determinarea operaţiunilor ce au avut ca efect înregistrarea soldului
negativ al TVA.
Organele de inspecţie fiscală vor analiza datele cuprinse în
documentele din dosarul solicitării, precum şi din formularul „Fișa
rezultatelor analizei dosarului solicitării de rambursare a taxei pe
valoarea adăugată“, dacă a fost întocmit, pentru a stabili motivele
pentru care contribuabilul se încadrează în categoria de risc fiscal mare
şi, în consecinţă, necesitatea de a fi supus inspecţiei fiscale pentru
rambursarea taxei pe valoarea adăugată.
În vederea iniţierii inspecţiei fiscale pentru soluţionarea unui decont
de TVA cu sume negative cu opţiune de rambursare, organul de
inspecţie fiscală are obligaţia să întocmească aviz de inspecţie fiscală
care se comunică la începerea inspecţiei fiscale.
La prezentarea la contribuabilul care a solicitat rambursarea de taxă
pe valoarea adăugată, înaintea începerii inspecţiei fiscale, membrii
echipei de inspecţie fiscală vor prezenta avizul de inspecţie fiscală şi
ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecţie
fiscală, precum şi legitimaţiile de inspecţie fiscală.
În cazul contribuabilului care renunţă la opţiunea de rambursare,
după ce a fost încadrat la risc fiscal mare, iar inspecţia fiscală anticipată
125
nu a început, compartimentul de inspecţie fiscală va restitui decontul

de TVA organului de administrare.
În această situaţie în care nu a fost emis ordinul de serviciu, se va
efectua un control inopinat în vederea identificării elementelor care pot
determina iniţierea unei inspecţii fiscale (elemente de risc fiscal),
acţiunea urmând a fi finalizată prin încheierea unui proces-verbal.
Inspecţia fiscală începe cu înscrierea echipei de inspecţie fiscală în
Registrul unic de control al contribuabilului supus verificării având la
bază ordinul de serviciu şi legitimaţia fiecărui membru al acestei
echipe.
Data începerii inspecţiei fiscale este data menţionată în registrul
unic de control ori de câte ori există obligaţia ținerii acestuia. În cazul
contribuabilului/plătitorului care nu ţine sau nu prezintă organului de
inspecţie fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie
într-un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal se semnează de
către organul de inspecţie fiscală şi contribuabil/plătitor şi se
înregistrează la registratura contribuabilului/plătitorului ori de câte ori
există o astfel de registratură.
În cazul contribuabilului care renunţă la opţiunea de rambursare,

după ce a fost încadrat la risc fiscal mare, iar inspecţia fiscală anticipată
a început, aceasta va fi continuată şi finalizată ca inspecţie fiscală
parţială privind taxa pe valoarea adăugată, pentru aceeaşi perioadă, fără
a mai avea ca obiect soluţionarea DNOR-ului.
Organele de inspecţie fiscală pot efectua o investigare a locului de
desfăşurare a activităţii contribuabilului în vederea identificării acti-
velor care au stat la baza deducerii TVA şi a operaţiunilor impozabile
din punctul de vedere al TVA.
Documentele financiar-contabile solicitate contribuabilului spre
verificare vor fi aceleaşi care au stat la baza înregistrărilor contabile,
în urma cărora a rezultat TVA de rambursat, solicitat prin opţiune în
decontul de TVA depus la organul fiscal competent.
În cazul în care se consideră că există tranzacţii pentru care echipa
126
de inspecţie fiscală are suspiciuni temeinice, fundamentate, asupra rea-

lităţii şi legalităţii, se pot solicita controale încrucişate, conform proce-
durii de solicitare şi efectuare a controalelor încrucişate. Până la primirea
proceselor-verbale încheiate în urma controalelor încrucişate, echipa de
inspecţie poate solicita aprobarea suspendării inspecţiei fiscale.
În cazul în care echipa de inspecţie fiscală decide suspendarea
inspecţiei fiscale, se va proceda conform procedurii de suspendare a
unei inspecţii fiscale. În acest sens, se va întocmi un referat în care vor
fi precizate cauzele care au dus la suspendarea inspecţiei fiscale.
În cazul inspecţiei fiscale anticipate, efectuate pentru soluţionarea
deconturilor cu suma negativă de TVA, perioada supusă inspecţiei
fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale în care s-au derulat
operaţiunile care au generat soldul sumei negative a taxei. În situaţia
în care se constată indicii privind nerespectarea legislaţiei fiscale ori
stabilirea incorectă a obligaţiilor fiscale, prin operaţiuni care s-au
desfăşurat în afara perioadei prevăzute mai sus, inspecţia fiscală se
extinde corespunzător, cu respectarea prevederilor Codului de proce-
dură fiscală.
În vederea identificării perioadelor fiscale ce vor sta la baza stabilirii
perioadei supuse inspecţiei fiscale, conform prevederilor de mai sus,
se vor avea în vedere informaţiile obţinute în cadrul activităţii de
pregătire a inspecţiei fiscale, conform procedurilor în vigoare,
documentele şi informaţiile transmise de compartimentul de specia-
litate, în vederea efectuării inspecţiei fiscale anticipate, precum şi datele
şi informaţiile din deconturile de TVA depuse de contribuabil la organul
fiscal, obţinute inclusiv din aplicaţia informatică dedicată, după caz.
În baza datelor şi informaţiilor de mai sus, se va proceda la stabilirea
perioadei în care s-a constituit soldul sumei negative de TVA solicitat
la rambursare, pornind de la perioada fiscală aferentă decontului de
TVA prin care s-a raportat soldul negativ al sumei de TVA şi s-a
exprimat opţiunea de rambursare, în sens invers cronologic, la care se
adaugă, după caz, şi perioadele fiscale cuprinse în deconturi de TVA
anterioare celui în cauză, cu sold negativ de TVA, pe cumulat, pentru
127
care contribuabilul nu a optat pentru rambursare, soldul negativ fiind

reportat în deconturile următoare.
Astfel, perioada supusă inspecţiei fiscale va cuprinde perioada
fiscală/perioadele fiscale care încep cu primul decont de TVA cu sold
cumulat negativ de TVA ce urmează unui decont de TVA cu sold
reprezentând suma de plată pe cumulat şi se încheie cu perioada fiscală
aferentă decontului ce face obiectul solicitării la rambursare a soldului
sumei negative de TVA.
Perioada stabilită va putea cuprinde perioadele fiscale astfel
identificate, cu condiţia ca acestea să se încadreze în cadrul termenului
de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale şi, totodată, să nu
fi făcut obiectul unei inspecţii fiscale anterioare, având ca obiectiv
verificarea bazei de impozitare de TVA.
Perioada astfel stabilită va fi înscrisă în avizul de inspecţie fiscală
ce urmează a fi comunicat contribuabilului la începerea inspecţiei
fiscale, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
În situaţia în care, în cadrul verificărilor efectuate asupra perioadei
stabilite iniţial, apar indicii privind nerespectarea legislaţiei fiscale ori
stabilirea incorectă a TVA, prin operaţiuni/tranzacţii care au început
şi/s-au desfăşurat şi anterior perioadei programate pentru inspecţia
fiscală, conform precizărilor de mai sus, în baza prevederilor Codului
de procedură fiscală, perioada supusă inspecţiei fiscale va fi extinsă
corespunzător.
Extinderea va cuprinde perioada de la sfârşitul perioadei controlate
anterior, în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili
creanțe fiscale, până la începutul perioadei cuprinse în avizul de
inspecţie fiscală iniţial.
Echipa de inspecţie va comunica contribuabilului/plătitorului
proiectul de raport de inspecţie fiscală, în format electronic sau pe
suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul
de vedere. În acest scop, odată cu comunicarea proiectului de raport,
organul de inspecţie fiscală comunică şi data, ora şi locul la care va
avea loc discuţia finală.
128
Dacă, în urma verificării contribuabilului, se constată că există

pericolul ca acesta să se sustragă, să-şi risipească sau ascundă patri-
moniul, se va întocmi „Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii“.
Aceasta va fi comunicată organului fiscal competent, pentru a dispune
indisponibilizarea bunurilor contribuabilului supus inspecţiei fiscale.
Echipa de inspecţie fiscală va întocmi raportul de inspecţie

fiscală.
În baza constatărilor din raportul de inspecţie fiscală, în termenul
prevăzut de Codul de procedură fiscală, se emite actul administrativ
fiscal după cum urmează:
– Dacă în urma inspecţiei fiscale se stabilesc diferenţe ale bazei de
impozitare şi taxa pe valoarea adăugată suplimentară, se emite
Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente
diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiilor
fiscale la persoane juridice sau fizice, după caz, care are şi rol de
Decizie de rambursare a TVA şi care se comunică contribuabilului
verificat.
– Dacă în urma inspecţiei fiscale nu se stabilesc diferenţe ale
bazelor de impozitare şi taxa pe valoarea adăugată suplimentară
faţă de suma solicitată la rambursare, se întocmeşte Decizia
privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei
fiscale, pe baza căreia compartimentul de specialitate emite
proiectul Deciziei de rambursare.
– La finalizarea unei inspecţii fiscale în care se soluţionează mai
multe deconturi cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată
cu opţiune de rambursare, cu inspecţie fiscală anticipată, se emite
Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente
fiscale la persoane juridice/Decizia de impunere privind obliga-
ţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare
stabilite în cadrul inspecţiilor fiscale la persoane fizice, după caz,
pentru perioada/perioadele cuprinse în decontul/deconturi în care
129
au fost stabilite diferenţe ale bazelor de impozitare şi taxa pe

valoarea adăugată suplimentară, iar Decizia privind nemodificarea
bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei fiscale se emite numai
pentru decontul/deconturile pentru care organele de inspecţie
fiscală constată nemodificarea bazei de impozitare şi a taxei pe
valoarea adăugată.
Procedura de efectuare a unei reverificări pentru un impozit,

taxă sau contribuţie

– Referatul pentru solicitarea reverificării;
– Raportul de inspecţie fiscală, împreună cu anexe ale Raportului
– Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente
fiscale la persoane juridice sau fizice;
– Decizie de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale;
– Decizie privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a
– Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecţie
fiscală;
– Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a
– Proces-verbal.
Reverificarea unor tipuri de obligaţii fiscale pentru o anumită
perioadă impozabilă poate fi dispusă de conducătorul organului de
inspecţie fiscală, ca urmare a apariţiei unor date suplimentare
necunoscute organului de inspecţie fiscală la data efectuării inspecţiei
fiscale, care influenţează rezultatele acesteia.
Reverificarea unei perioade poate fi efectuată ca urmare a deciziei
130
conducătorului inspecţiei fiscale competent până la împlinirea terme-

nului de prescripţie.
Reverificarea va viza aceeaşi perioadă şi va avea ca obiect numai
stabilirea influenţelor asupra obligațiilor fiscale verificate anterior
ca urmare a datelor suplimentare.
Dacă datele suplimentare necunoscute la momentul efectuării
inspecţiei fiscale anterioare nu sunt de natura celor prevăzute de Codul
de procedură fiscală, atunci conducătorul activităţii de inspecţie fiscală
are dreptul de a respinge referatul, cu argumentarea în scris a acestei
decizii în formularul ,,Referatul pentru solicitarea reverificării“.
Decizia de reverificare ţine loc de aviz de inspecţie fiscală şi se
comunică, respectiv înainte de începerea inspecţiei fiscale cu 30 de zile
pentru marii contribuabili sau cu 15 zile pentru ceilalţi contribua-
bili/plătitori.
În termenul de depunere a contestaţiei (45 de zile de la comunicare)
poate fi formulată şi depusă contestaţia împotriva dispunerii reve-
rificării.
După primirea contestaţiei, organele de inspecţie care au întocmit
decizia de reverificare vor întocmi referatul de soluţionare a contestaţiei
şi vor respecta prevederile Procedurii de elaborare a referatului de
soluţionare a contestaţiei. Depunerea contestaţiei de către contribuabi-
lul/plătitorul verificat nu suspendă procedura de inspecţie fiscală.
Dacă organul de soluţionare competent transmite decizia de solu-
ţionare a contestaţiei, prin care a fost admisă contestaţia, până la
finalizarea inspecţiei fiscale, organul de inspecţie va anexa decizia or-
ganului de soluţionare la dosarul acţiunii de inspecţie, aceasta consi-
derându-se încheiată în baza unui referat, în care se vor consemna
motivele încetării acţiunii de inspecţie fiscală.
Dacă organul de soluţionare competent transmite decizia de solu-
ţionare a contestaţiei, prin care a fost admisă contestaţia, după fina-
lizarea inspecţiei fiscale, prin care a fost admisă contestaţia, organul
de inspecţie va proceda la anularea actelor administrativ-fiscale
încheiate, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
131
Decizia de reverificare va sta la baza programării şi efectuării

inspecţiei fiscale, cu respectarea prevederilor Codului de procedură
fiscală privind avizarea, întocmirea raportului de inspecţie fiscală,
emiterea şi comunicarea actului administrativ fiscal.
În baza constatărilor acţiunii de reverificare a unei perioade pot fi
modificate una sau mai multe obligaţii fiscale care au fost verificate
anterior.
Raportul de inspecţie fiscală care se încheie ca urmare a reverificării
va cuprinde la capitolul 3 numai constatări fiscale pentru obligaţiile
fiscale principale cu stabilirea diferenţelor pozitive sau negative faţă
de totalul valorilor obligațiilor fiscale principale (rândul 1) stabilite
prin actul administrativ fiscal emis la finalizarea inspecţiei fiscale
anterioare şi care a avut ca obiect aceeaşi perioadă fiscală.
Rezultatele verificărilor pentru fiecare obligaţie fiscală care se
modifică vor fi prezentate în următoarea structură:
– constatările fiscale ale organelor de inspecţie fiscală cu
prezentarea motivelor de fapt şi temeiului de drept, referitoare la
obiectivele reverificării, precum şi influenţele fiscale ale acestora
asupra bazei impozabile declarate de contribuabil şi calculul
diferenţelor pentru fiecare obligaţie;
– sumele stabilite suplimentar (pozitive sau negative) ca urmare a
reverificării, care vor corecta obligaţiile fiscale principale din
actul administrativ fiscal anterior.
Actul administrativ fiscal emis la finalizarea acţiunii de reverificare
va cuprinde, pentru fiecare obligaţie fiscală principală care a făcut
obiectul reverificării, diferenţele pozitive sau negative faţă de totalul
obligaţiilor fiscale principale înscrise în actul administrativ fiscal supus
reverificării.
Pentru fiecare obligaţie fiscală principală, va fi stabilit termenul
scadent ale fiecărei diferenţe. „Situaţia privind termenul scadent al
diferenţelor de obligaţii fiscale principale stabilite suplimentar de
inspecţia fiscală“ va fi anexată la actul administrativ fiscal încheiat ca
urmare a reverificării, întocmită pentru fiecare obligaţie fiscală la care
132
s-au constatat diferenţe suplimentare, va cuprinde debitele suplimentare

(pe perioada verificată sau pe fiecare an fiscal verificat, după caz) şi
termenele scadente aferente acestora.
În adresa prin care se comunică contribuabilului şi organului fiscal
de administrare actul administrativ fiscal emis în urma reverificării se
va preciza numărul şi data emiterii actului administrativ fiscal faţă de
care s-au stabilit diferenţe de obligaţii fiscale.
Echipa de inspecţie fiscală are responsabilitatea analizei datelor
suplimentare care influenţează rezultatele inspecţiei anterioare, corecti-
tudinea motivelor şi a obiectului reverificării cuprinse în ,,Referatul
pentru solicitarea reverificării“ supus avizării şi aprobării.
Procedura de efectuare a inspecţiei fiscale în cazul contribua-

bililor cu sedii secundare
Pentru realizarea acestei proceduri se au în vedere următoarele

documente:
– Solicitare de încheiere a unui Proces-verbal (constatare la faţa
locului) la sediul secundar, de către structura de inspecţie fiscală
de la locul de desfăşurare a activităţii sediului secundar, însoţită
de o copie a avizului de inspecţie fiscală;
de inspecţie fiscală. La raportul de inspecţie fiscală se anexează
actele privind constatările efectuate la sediile secundare ale
contribuabilului/plătitorului;
– Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente
diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei
fiscale la persoane juridice sau fizice, Decizie de impunere
provizorie privind obligațiile fiscale principale sau Decizie privind
nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei fiscale;
133
– Dispoziţie privind măsurile stabilite de organele de inspecţie

fiscală;
– Proces-verbal.
Echipa de inspecţie fiscală din cadrul organului fiscal central pe a
cărui rază teritorială se află situat domiciliul fiscal al contribuabi-
lului/plătitorului, respectiv se află sediul permanent desemnat potrivit
Codului fiscal în cazul contribuabilului/plătitorului nerezident care
desfăşoară activităţi pe teritoriul României prin unul sau mai multe
sedii permanente, care efectuează inspecţia fiscală, va proceda la:
– Identificarea sediilor secundare ale contribuabililor la care urmeză
să se efectueze inspecţia fiscală, cu evidenţierea distinctă a
sediilor înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii şi de venituri
asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanţele
publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, pentru
evidenţierea detaliată a acestor obligaţii pe fiecare sediu secundar
în parte.
– Acţiunea de control este coordonată de către echipa de inspecţie
fiscală care efectuează inspecţia la domiciliul fiscal al
contribuabilului/plătitorului, respectiv la sediul permanent
desemnat potrivit Codului fiscal în cazul contribuabilului/plăti-
torului nerezident care desfăşoară activităţi pe teritoriul României
prin unul sau mai multe sedii permanente. Aceasta propune obiec-
tivele de verificat, obligaţiile fiscale, perioada supusă verificării
şi termenele de efectuare a controlului la sediile secundare.
– Transmiterea solicitărilor de verificare la organele fiscale
teritoriale, în care sediile secundare îşi au locul de desfăşurare a
activităţi, în funcţie de modul de organizare şi conducere a
evidenței contabile, propunând un termen de finalizare şi
transmitere a actelor administrative întocmite, cu respectarea
procedurii privind delegarea de competenţă. Termenul de
finalizare nu poate fi mai mare de 30 de zile.
Constatările din procesul-verbal vor fi avute în vedere la întocmirea
raportului de inspecţie fiscală de către organul de inspecţie fiscală care
134
efectuează inspecţia la sediul social/domiciliul fiscal al contribuabi-

lului/plătitorului, respectiv la sediul permanent desemnat potrivit Co-
dului fiscal în cazul contribuabilului/plătitorului nerezident care
desfăşoară activităţi pe teritoriul României prin unul sau mai multe
sedii permanente, procesul-verbal fiind anexă la raportul de inspecţie
fiscală.
Durata efectuării inspecţiei pentru contribuabilii/plătitorii care au
sedii secundare, indiferent de mărime, este de 180 de zile.
Echipa coordonatoare poate solicita completarea constatărilor cu
obiective noi pe durata efectuării controlului, în cadrul termenului
stabilit pentru finalizare.
Echipa de control de la sediul secundar va proceda la:
– Consemnarea în registrul unic de control a acţiunii de control,
potrivit legii.
– Comunicarea constatărilor deosebite şi consultarea cu echipa de
inspecţie fiscală coordonatoare pe toată durata efectuării contro-
lului.
– Sinteza constatărilor efectuate la sediile secundare va fi comu-
nicată echipei de inspecţie fiscală coordonatoare înainte de în-
cheierea procesului-verbal în vederea aplicării unui tratament
fiscal unitar, la toate sediile secundare.
– La finalizarea controlului se încheie proces-verbal, care constituie
mijloc de probă potrivit Codului de procedură fiscală. Un
exemplar al procesului-verbal se comunică contribuabilului/plă-
titorului.
Contribuabilul/Plătitorul îşi poate exprima punctul de vedere faţă
de constatările menţionate în procesul-verbal în termen de 5 zile
lucrătoare de la comunicare. Punctul de vedere al contribuabilului,
împreună cu argumentaţia echipei de inspecţie fundamental legal
pentru fiecare motiv invocat de contribuabil şi procesul-verbal vor fi
transmise echipei de inspecţie coordonatoare.
Pentru faptele care sunt sancţionate contravenţional, organele de
inspecţie fiscală vor întocmi, separat, în conformitate cu dispoziţiile
135
legale în vigoare, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contra-

venţiilor, consemnând despre acest fapt în procesul-verbal întocmit cu
ocazia finalizării acţiunii de control.
Contribuabilul/Plătitorul are obligaţia să îndeplinească măsurile
prevăzute în actul întocmit cu ocazia controlului, în termenele şi
condiţiile stabilite de organul de inspecţie fiscală.
La finalizarea acţiunii de control la sediul secundar, organul de
inspecţie fiscală transmite procesul-verbal întocmit pentru obligaţiile
fiscale datorate de sediul secundar şi pentru obiectivele solicitate de
către echipa de inspecţie fiscală coordonatoare.
Procedura de sigilare/desigilare
În cadrul acestei proceduri se vor întocmi că documente:

– Procesul-verbal de sigilare/desigilare, încheiat ca urmare a apli-
cării/ridicării de sigilii, întocmit conform prevederilor legale în
vigoare.
Prin prezenta procedură se stabilesc acţiunile necesare pentru a se
conserva probele ce stau la baza stabilirii stării de fapt fiscale a
contribuabilului şi pentru care există riscul de a fi sustrase, distruse sau
înlocuite.
Formularul ,,Proces-verbal de sigilare/desigilare“ va fi întocmit de
către inspector/echipa de inspecție fiscală în timpul unui control fiscal,
când se pot întâlni următoarele situaţii, fără a fi limitative:
– se identifică active corporale (bunuri, valori, mărfuri, mijloace
fixe), inclusiv înregistrări audiovideo, date şi informaţii aflate în
orice mediu de stocare, pentru care există riscul de a fi sustrase,
alterate, distruse sau înlocuite, în vederea disimulării realităţii şi
stării lor de fapt;
– când există indicii că, în locurile de producţie, depozitare,
comercializare se găsesc bunuri sau produse a căror provenienţă
nu este legală sau a căror fabricaţie este interzisă de lege sau se
produc fără autorizaţie;
136
– când există posibilitatea că documentele şi actele necesare inspec-

ţiei fiscale să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar
operativ al documentelor în vederea reţinerii acestora.
Inspectorul/echipa de inspecţie fiscală va lua legătura cu repre-
zentantul legal al contribuabilului, în prezenţa căruia se vor identifica
activele corporale, precum şi a incintelor unde se află acestea şi asupra
cărora se impune a fi aplicate sigilii: spaţii, imobile, bunuri, valori,
mărfuri, mijloace fixe sau, după caz, spaţiul în care se află documentele
şi actele necesare controlului fiscal şi care urmează a fi sigilat.
În situaţia în care nu se poate lua legătura cu reprezentantul legal al
contribuabilului şi nu există riscul iminent că probele ce stau la baza
stabilirii stării de fapt fiscale a contribuabilului să fie sustrase, alterate,
distruse sau înlocuite, inspectorul/echipa de inspecţie fiscală va solicita,
în scris, prezența acestuia, fiind stabilită data şi ora de prezentare.
Solicitarea se va transmite la domiciliul fiscal al contribuabilului.
Inspectorul/echipa de inspecţie fiscală va proceda la aplicarea de sigilii
asupra activelor corporale şi incintelor unde se află acestea sau, după caz,
asupra spaţiilor/incintelor unde se află documentele şi actele necesare
controlului fiscal, în prezenţa reprezentantului legal al contribuabilului.
Sigilarea va avea ca obiect numai activele corporale şi spaţiile/in-
cintele nominalizate în procesul-verbal de sigilare/desigilare întocmit
de organul de inspecţie fiscală competent.
După aplicarea sigiliilor, inspectorul/echipa de inspecţie va întocmi
procesul-verbal de sigilare/desigilare, conform prevederilor legale în
vigoare.
La data prevăzută a se proceda la desigilare, inspectorul/echipa de
inspecţie fiscală va solicita prezența reprezentantului legal al contribua-
bilului. După verificarea sigiliilor aplicate şi constatarea faptului că,
acestea au fost menţinute intacte, inspectorul/echipa de inspecţie fiscală
procedează la desigilare.
Desigilarea va fi efectuată în prezenţa reprezentantului legal al
contribuabilului sau, în cazul când acesta refuză sau nu se prezintă, în
prezenţa unor martori asistenţi.
137
Inspectorul/echipa de inspecţie fiscală va întocmi procesul-verbal

de sigilare/desigilare, conform prevederilor legale în vigoare.
În cazul în care reprezentantul legal al contribuabilului refuză sau
nu se prezintă, inspectorul/echipa de inspecţie fiscală va consemna
despre aceasta în procesul-verbal de sigilare/desigilare, precum şi
faptul că ridicarea sigiliilor s-a realizat în prezenţa unor martori
asistenţi, pentru care se vor înscrie datele de identificare.
Procesele-verbale de sigilare/desigilare vor fi anexate la actul de
control încheiat ca urmare a controlului fiscal.
Procedura de efectuare a inspecţiei fiscale parţiale privind TVA

la persoane impozabile constituite în grup fiscal unic
Grupul de persoane impozabile stabilite în România, independente

din punct de vedere juridic şi aflate în strânsă legătură din punct de
vedere financiar, economic şi organizatoric, poate opta să fie tratat
drept grup fiscal unic.
Pentru realizarea acestei proceduri se au în vedere următoarele
documente:
– Decizia privind aprobarea implementării grupui fiscal unic;
– Decizia privind respingerea implementării grupui fiscal unic;
– DNOR-ul consolidat cu opţiunea de rambursare depus de
reprezentant;
– Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente
fiscale la persoane juridice sau fizice;
– Decizie de impunere provizorie privind obligaţiile fiscale
principale sau Decizie privind nemodificarea bazei de impozitare
ca urmare a inspecţiei fiscale;
138
– Dispoziţie privind măsurile stabilite de organele de inspecţie
fiscală;
– Proces-verbal.
În situaţia verificării grupului fiscal unic, echipa de inspecţie
coordonatoare a inspecţiei fiscale este cea nominalizată pentru reali-
zarea inspecţiei fiscale parţiale la reprezentantul fiscal al grupului unic
fiscal.
În baza analizei documentare, a rezultatelor analizei de risc, a fişei
pe plătitor şi a analizei dosarului pentru rambursarea TVA, echipa de
inspecţie coordonatoare propune obiectivele minimale de verificat şi,
în funcţie de data implementării grupului, stabileşte perioada de
verificare şi termenele de efectuare a verificărilor la membrii grupului
fiscal unic.
Analiza documentară trebuie să cuprindă, atât pentru reprezentant,
cât şi pentru fiecare membru, data intrării în grup şi data ieşirii din
grup, precum şi perioada ce urmează a fi supusă inspecţiei fiscale, cu
respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală.
Echipa de inspecţie coordonatoare poate solicita completarea
constatărilor cu obiective noi pe parcursul efectuării inspecţiei fiscale
la reprezentantul grupului fiscal unic.
La finalizarea acţiunilor de control inopinat pentru verificarea
fiecărui membru al grupului fiscal unic (cu excepţia reprezentantului
grupului fiscal unic) se încheie un proces-verbal care va cuprinde
constatările echipei de inspecţie, diferenţele de baze de impozitare,
motivele de fapt şi prevederile legale în baza cărora au fost stabilite
aceste diferenţe.
Pentru finalizarea acţiunilor de inspecţie fiscală privind TVA sau
pentru soluţionarea DNOR-urilor depuse de reprezentantul grupului
fiscal unic, pentru emiterea RIF şi a actelor administrative fiscale,
organele de inspecţie fiscală vor proceda la centralizarea aspectelor
identificate la fiecare membru şi în activitatea proprie a reprezen-
tantului, pentru stabilirea diferenţelor suplimentare ale bazei de
139
impozitare şi ale taxei pe valoarea adăugată aferentă acestora datorată

de grupul fiscal unic, potrivit celor consemnate în procesele-verbale
încheiate ca urmare a controalelor inopinate la ceilalţi membri ai
grupului fiscal unic.
În situaţia efectuării unei inspecţii fiscale privind TVA sau unei
inspecţii pentru soluţionarea unui DNOR depus de reprezentantul
grupului, la finalizarea unor astfel de acţiuni, raportul de inspecţie
fiscală şi actele administrativ-fiscale se emit pe numele şi codul de
identificare ale reprezentantul grupului (care a deţinut această calitate
pe perioada supusă verificării), indiferent dacă la data finalizării
inspecţiei fiscale reprezentantul are calitatea/nu mai are calitatea de
reprezentant sau nu mai face parte din grup.
Procedura de estimare a bazei de impunere
Procedura stabileşte acţiunile ce trebuie efectuate de echipa de

inspecţie fiscală pentru determinarea obligaţiilor fiscale către bugetul
consolidat al statului, în situaţia în care organul fiscal nu poate
determina situaţia fiscală corectă şi constată că evidenţele contabile
sau fiscale ori declarative fiscale sau documentele şi informaţiile
prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete,
precum şi în situaţia în care acestea nu există ori nu sunt puse la
dispoziţia organelor fiscale.
În situaţiile în care, potrivit legii, organul fiscal este îndreptăţit să
stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele
elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale. Organul
fiscal are obligaţia menţionării în actul de control a motivelor de fapt
şi a temeiului de drept care au determinat folosirea estimării, precum
şi a criteriilor de estimare.
În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central şi
în scopul stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal
poate folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare,
aprobate prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
140
În situaţia în care organele de inspecţie fiscală stabilesc obligaţiile

fiscale după estimarea bazei de impunere şi se identifică fapte ce pot
întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevă-
zute de legea penală, organul de inspecţie fiscală are obligaţia de a
sesiza organele judiciare competente în legătură cu constatările efec-
tuate cu ocazia inspecţiei. Organul de inspecţie fiscală are obligaţia de
a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie fiscală şi de
către contribuabilul/plătitorul supus inspecţiei, cu sau fără explicaţii
ori obiecţiuni din partea contribuabilului/plătitorului.
Procesul-verbal întocmit, reprezintă act de sesizare şi stă la baza
documentaţiei de sesizare a organelor de urmărire penală.
În cazul în care în timpul inspecţiei fiscale se constată că, pe
perioada verificată, contribuabilul a desfăşurat activitate, precum şi
faptul că evidenţele contabile sau fiscale ori declarative fiscale sau
documentele şi informaţiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt
incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu există
ori nu sunt puse la dispoziţia organelor fiscale, pentru stabilirea obli-
gaţiilor fiscale către bugetul statului se vor estima atât veniturile, cât
şi cheltuielile aferente.
Pentru estimare vor fi avute în vedere toate actele şi documentele
care au relevanţă pentru estimare sau informaţii solicitate de la terţe
persoane.
Echipa de inspecţie fiscală are obligaţia de a analiza datele şi
informaţiile de care dispune şi de a efectua toate demersurile posibile
pentru identificarea tuturor tranzacţiilor comerciale şi a plăţilor efec-
tuate de contribuabil.
Pentru stabilirea preţului de piaţă a tranzacţiilor sau bunurilor
impozabile se vor obţine date şi informaţii cât mai concludente din una
sau mai multe surse independente.
Echipa de inspecţie fiscală va prezenta în cadrul raportului de
inspecţie fiscală, în detaliu, motivele pentru care s-a utilizat metoda
estimării, metoda sau metodele folosite, calculele efectuate, rezultatul
estimării, alte date utilizate în cursul procedurii de estimare.
141
În scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele de

inspecţie fiscală pot folosi următoarele metode aprobate prin ordin al
A.N.A.F.:
– metoda sursei şi cheltuirii fondurilor;
– metoda fluxurilor de trezorerie;
– metoda marjei;
– metoda produsului/serviciului şi volumului;
– metoda patrimoniului net.
Selectarea metodelor de stabilire prin estimare a bazelor de impu-
nere se va face în funcţie de situaţia identificată la contribuabil, sursele
de informaţii, înscrisurile identificate şi de complexitatea activității
verificate.
Pentru selectarea celei mai adecvate metode de stabilire prin esti-
mare a bazei de impunere, organele de inspecţie fiscală vor avea în
vedere următoarele elemente, fără a fi limitative:
– să se apropie cel mai mult de modul în care îşi desfăşoară
activitatea contribuabilul;
– documentele sau informaţiile identificate să fie relevante pentru
aplicarea unei metode;
– situaţiile specifice ale fiecărui contribuabil supus verificării;
– activităţile similare cu cele desfășurate de alţi contribuabili, pentru
realizarea unor comparaţii;
– să corespundă condițiilor liberei concurențe în situaţia în care nu
se pot determina împrejurările concrete de desfăşurare a activităţii
contribuabilului;
– documente sau informaţii identificate la terţe persoane în legătură
cu activitatea contribuabilului.
Selectarea metodei de stabilire prin estimare va fi efectuată de
echipa de inspecţie fiscală.
Condiţiile pentru selectarea metodei de stabilire prin estimare vor
fi consemnate într-o notă de fundamentare întocmită de echipa de
Nota de fundamentare va conţine:
142
– constatarea stării de fapt a activităţii supuse controlului care

impune utilizarea metodei de stabilire prin estimare selectate;
– elementele identificate care vor sta la baza selectării metodei de
estimare a bazei de impunere, respectiv a veniturilor sau chel-
tuielilor;
– metoda propusă pentru estimarea bazei de impunere.
Organele de inspecţie fiscală vor menţiona în raportul de inspecţie
fiscală metoda utilizată pentru stabilirea prin estimare a bazei de
impunere.
În vederea aplicării metodelor de stabilire prin estimare a bazei de
impunere, organele de inspecţie fiscală vor utiliza, în funcţie de fiecare
caz şi fără a fi limitativă, următoarea procedură, astfel:
A. Dacă documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspec-

ţiei fiscale sunt incorecte sau incomplete.
În acest caz, organele de inspecțite fiscală vor proceda la:
– stabilirea circumstanţelor individuale pentru reconstituirea mo-
dului real în care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul verificat;
– identificarea elementelor sau criteriilor care conduc la concluzia
că veniturile ori cheltuielile înregistrate de contribuabil sunt
incorecte sau incomplete faţă de activitatea desfăşurată;
– identificarea şi examinarea oricăror înscrisuri sau surse de
informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de contribuabil pe
perioada verificată;
– analizarea şi selectarea elementelor probatorii în vederea alegerii
metodei adecvate surselor cu cele mai relevante informaţii pentru
determinarea situaţiei fiscale de fapt, pe perioada verificată.
B. Dacă documentele şi informaţiile solicitate nu există sau nu

sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală.
În acest caz organele de inspecţie fiscală vor proceda la:
– constatarea lipsei documentelor solicitate sau a refuzului de a le
pune la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală;
143
– solicitarea unor clarificări persoanelor responsabile referitoare la

situaţia constatată de organele de inspecţie fiscală;
– stabilirea perioadei verificate pentru care nu există documentele
solicitate şi identificarea altor perioade în care s-a desfăşurat
activitate şi există documente;
– identificarea unor surse externe de informaţii şi solicitarea de date
sau documente pentru stabilirea stării de fapt fiscale a contribua-
bilului (bănci, furnizori, clienţi, instituţii care gestionează
informaţii despre contribuabil sau din activităţile comparabile
desfăşurate de alţi contribuabili);
– analizarea şi selectarea elementelor probatorii în vederea alegerii
metodei adecvate surselor cu cele mai relevante informaţii pentru
determinarea situaţiei fiscale de fapt pe perioada verificată.
După aprobarea metodei de estimare, echipa de inspecţie fiscală va
proceda la stabilirea prin estimare a bazei impozabile şi va determina
pentru perioada verificată impozitele, taxele sau contribuţiile datorate
bugetului general consolidat, după caz.
Procedura de refacere a unei inspecţii fiscale dispusă de organul

de soluţionare a contestaţiilor
Procedura de refacere a unei inspecţii fiscale pentru stabilirea unui

impozit, a unei taxe sau contribuţii cuprinde acţiunile ce trebuie
respectate în vederea punerii în aplicare a refacerii inspecţiei fiscale în
baza deciziei organului de soluţionare a contestaţiei formulate de
contribuabil/plătitor.
Refacerea inspecţiei fiscale poate fi efectuată ca urmare a deciziei
organului competent de soluţionare a contestaţiei, în cazul desfiinţării
parţiale sau totale a unui act administrativ fiscal.
După primirea deciziei organului de soluţionare, prin care s-a dispus
desfiinţarea totală sau parţială a unui act administrativ fiscal, acest
document va fi transmis de către echipa desemnată pentru refacerea
inspecţiei fiscale, organului fiscal de administrare competent pentru
144
repunerea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului în situaţia anterioară

a perioadei pentru care inspecţia fiscală va fi refăcută.
În baza deciziei organului de soluţionare de desfiinţare totală sau
parţială a unui act administrativ fiscal, acţiunea de inspecţie fiscală se
programează urmând a fi pusă în executare în termen de 60 de zile de
la data comunicării acesteia de organul de inspecţie fiscală competent
pentru refacerea inspecţiei fiscale, în cazul contribuabililor mari şi
mijlocii şi în termen de 30 de zile în cazul celorlalţi contribuabili.
În funcţie de data comunicării deciziei de desfiinţare, organele de
inspecţie fiscală pot programa acţiunea de refacere a inspecţiei dispusă
de organele de soluţionare a contestaţiei (în momentul în care se întoc-
meşte programul lunar de activitate) sau pot solicita suplimentarea pro-
gramului de activitate lunar (solicitarea poate fi transmisă şi pe e-mail).
Refacerea inspecţiei va viza strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect

al contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare, ţinând
cont de prevederile legale aplicabile în speţă, precum şi de conside-
rentele reţinute în motivarea soluţionării contestaţiei.
„Raportul de inspecţie fiscală“ încheiat la finalizarea acţiunii
efectuate în baza deciziei de desfiinţare a organului de soluţionare a
contestaţiei va cuprinde la Capitolul 3 – Constatări fiscale numai
aspectele privind obligaţiile fiscale principale care reprezintă obiectul
soluţiei de desfiinţare.
În mod similar, actul administrativ fiscal emis la finalizarea acţiunii
efectuate în baza deciziei organului de soluţionare a contestaţiei va
cuprinde obligaţiile fiscale principale care au făcut obiectul deciziei
organului de soluţionare a contestaţiei.
Prin noul act administrativ fiscal, întocmit conform considerentelor
deciziei de soluţionare, nu se pot stabili în sarcina contestatorului
obligaţii fiscale mai mari decât cele din actul desfiinţat. În mod
corespunzător, nu poate fi diminuată pierderea fiscală cu o sumă mai
mare decât cea înscrisă în actul desfiinţat.
Refacerea inspecţiei fiscale şi emiterea noului act administrativ
145
fiscal sunt posibile chiar dacă pentru perioadele şi obligaţiile fiscale

vizate de refacere se constată împlinirea termenului de prescripţie.
În situaţia în care organul de inspecţie fiscală competent este
înştiinţat de compartimentul juridic de soluţionare a contestaţiei de
faptul că decizia prin care s-a dispus desfiinţarea a fost atacată la
instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă,
acţiunea de refacere a inspecţiei va fi finalizată şi va fi încheiat noul
act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de desfiinţare emise în
procedura de soluţionare a contestaţiei, în termenul legal prevăzut în
Codul de procedură fiscală (60 de zile, respectiv 30 de zile de la data
aducerii la cunoştinţa organului fiscal a deciziei de desfiinţare).
Termenul de 60 de zile, respectiv 30 de zile, se calculează de la data
aducerii la cunoştinţa organului de inspecţie fiscală a deciziei de
desfiinţare, de către organele competente.
În situaţia în care, conform Codului de procedură fiscală, instanţa
judecătorească de contencios administrativ admite în totalitate sau în
parte acţiunea de atac a deciziei de desfiinţare, organul fiscal cu atri-
buţii de administrare anulează corespunzător (total sau în parte) actul
administrativ fiscal în cauză ( similar cu situaţia în care admiterea totală
sau parţială este pronunţată de către organul de soluţionare a contes-
taţiilor din cadrul ANAF), contribuabilul fiind pus în situaţia anterioară
emiterii deciziei de impunere emise în baza respectivei decizii emise
de organul de soluționare a contestaţiei competent.
Procedura pentru stabilirea eşantionului şi efectuarea son-

dajului
Procedura stabileşte acţiunile ce trebuie efectuate de echipa de

inspecţie fiscală pentru determinarea obligaţiilor fiscale către bugetul
consolidat al statului, în situaţia în care în cadrul inspecţiei fiscale este
utilizată ca metodă de control inspecţia prin sondaj.
Inspecţia prin sondaj este o metodă de control care constă în ve-
rificarea selectivă a perioadelor impozabile, documentelor şi operaţiu-
146
nilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere

şi de plată a obligaţiilor fiscale.
Inspecţia prin sondaj se bazează pe utilizarea eşantionului ca
instrument de control şi constă în stabilirea unor eşantioane selectate
din asamblul operaţiunilor desfăşurate de un contribuabil, pentru
culegerea unor date informative privind o anumită activitate/operaţiune
pentru perioadele impozabile selectate etc.
Organele de inspecţie fiscală folosesc inspecţia prin sondaj pentru
verificarea selectivă a perioadelor impozabile, documentelor şi
operaţiunilor semnificative, în activitatea de inspecţie fiscală, în
vederea stabilirii diferenţelor de baze de impozitare şi a obligaţiilor
fiscale datorate bugetului general consolidat.
Eşantionul reprezintă o parte din ansamblul general, care reproduce
caracteristicile esenţiale ale ansamblului general din care a fost extras.
Ansamblul general îl reprezintă întregul set de date din care este
selectat un eşantion, pe baza căruia inspectorul fiscal îşi formulează
concluziile (constatările).
În cadrul acţiunii de inspecţie fiscală, organele de inspecţie fiscală
stabilesc criterii în baza cărora selectează perioadele impozabile,
operaţiunile semnificative şi documentele în care sunt reflectate modul
de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate de
contribuabil.
În situaţia utilizării metodei de control „inspecţia prin sondaj“,

Raportul de inspecţie fiscală întocmit de organele de inspecţie fiscală
va cuprinde precizări detaliate privind modul de stabilire/selecţie al
perioadelor impozabile, precum şi a documentelor şi operaţiunilor
semnificative cuprinse în sondaj (eşantion), pentru fiecare obligaţie
fiscală în parte verificată prin metoda menţionată, acestea fiind înscrise
în Capitolul III – Constatări fiscale.
Astfel, în cazul folosirii sondajului, organele de inspecţie fiscală
vor stabili perioadele supuse sondajului, din cadrul cărora vor fi
selectate documentele şi/sau operaţiunile semnificative, din punct de
147
vedere fiscal, precizându-se criteriile (inclusiv valorice) şi modul în

care au fost selectate documentele/operaţiunile cuprinse în inspecţia
prin sondaj. Selectarea perioadelor (din cadrul perioadei supuse
inspecţiei fiscale), a documentelor şi a operaţiunilor semnificative din
perioadele selectate, este numai în competenţa organelor de inspecţie
fiscală care efectuează verificarea.
Selectarea perioadelor impozabile, a tipurilor, categoriilor şi volu-
mului documentelor/operaţiunilor semnificative, este efectuată de către
organul de inspecţie fiscală, în funcţie de natura şi specificul activităţii
contribuabilului, precum şi în funcţie de zonele de risc fiscal din
activitatea contribuabilului verificat.
În vederea identificării zonelor de risc din activitatea contribuabilului
verificat se va determina pragul (praguri) de semnificaţie. Pragul de
semnificaţie reprezintă nivelul, mărimea şi importanţa unei sume sau
informaţii, după caz, peste care inspectorul fiscal consideră că
rezultatele inspecţiei fiscale efectuate ar putea fi influenţate semnificativ.
Utilizarea metodei de control – inspecţia prin sondaj, în cadrul
inspecţiei fiscale, nu exclude verificarea perioadelor fiscale care nu au
fost selectate, respectiv verificarea operaţiunilor, tranzacţiilor, docu-
mentelor etc., care nu au fost selectate în cadrul eşantionului stabilit,
atunci când au fost identificate/constatate, operaţiuni/tranzacţii/docu-
mente cu risc fiscal.
În situaţia utilizării în cadrul acţiunilor de inspecţie fiscală a metodei
de control „inspecţie exhaustivă“, organele de inspecţie fiscală vor
verifica toate perioadele impozabile înscrise în avizul de inspecţie
fiscală, iar în cadrul acestor perioade vor verifica documentele şi
operaţiunile semnificative care stau la baza modului de calcul, de
evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale, documente şi operaţiuni ce
vor fi selectate utilizând metoda de control „inspecţia prin sondaj“.
Echipa de inspecţie fiscală este responsabilă pentru alegerea
modalităţii de stabilire/selecţie a perioadelor impozabile, precum şi a
documentelor şi operaţiunilor semnificative cuprinse în sondaj
(eşantion).
148
11. Totul despre Fişierul standard de control fiscal SAF–T

Schimbul electronic de date contabile, în format standard şi
securizat în interacţiunea cu administraţia fiscală, facilitarea comu-
nicării dintre administraţia fiscală şi companii cu privire la conţinutul
de date informatice, în scopuri fiscale sau reducerea timpului de
efectuare a inspecţiilor fiscale, sunt numai trei dintre beneficiile
implementării fişierului standard de control fiscal, obiectiv major al
ANAF pentru perioada următoare.
Cu toate că introducerea acestui sistem de raportare aduce o

obligaţie în plus pentru contribuabili (declaraţia informativă 406), prin
implementarea SAF-T şi aceştia au un motiv de bucurie datorită
faptului că relaţia cu ANAF va fi mult mai simplă, unele verificări şi
corelaţii ar putea fi făcute numai electronic, fără să mai fie nevoie de
inspecţii fiscale pe teren. În urma acestor verificări preliminare de la
distanţă, ANAF ar putea lămuri rapid unele neclarităţi şi să restrângă
astfel numărul de verificări la sediul contribuabilului.
1. Ce este SAF-T
Fişierul Standard de Control Fiscal (SAF-T) este un standard inter-

naţional pentru schimbul electronic de date contabile între socie-
tăţi/organizaţii şi autorităţile fiscale. Acest standard a fost conceput de
către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în 2005,
iar de atunci a suferit o serie de perfecţionări, versiunea cea mai recentă
fiind OECD SAF-T 2.0.
Conform OECD – Forumul de administrare fiscală SAF-T a fost
conceput pentru a permite auditorilor accesul la date într-un format
uşor de citit pentru testarea substanţială a controalelor şi datelor siste-
mului, folosind software de audit proprietar, ca parte a unei metodologii
care asigură eficacitate şi productivitate crescută în auditul asistat de
149
computer. SAF-T se doreşte a fi adecvat pentru contribuabili şi auditorii

acestora, indiferent de mărimea acestora, de la întreprinderi multi-
naţionale la întreprinderi mici şi mijlocii, deşi pot exista unele diferenţe
în aplicarea sa.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) îşi doreşte

consolidarea capacităţii de a susţine iniţiativele de modernizare, prin
introducerea de servicii publice electronice ce optimizează procesele
decizionale orientate către mediul de afaceri, inclusiv prin implemen-
tarea SAF-T.
Fişierul Standard de Control (SAF-T) este un fişier în format elec-
tronic, bazat pe XML, standardizat internaţional pentru trimiterea de
rapoarte fiscale, de raportare TVA, de la societăţi către autorităţile
fiscale. SAF-T necesită utilizarea codurilor standardizate.
SAF-T este un fişier care conţine date contabile extrase automat din
sistemele de contabilitate ale contribuabililor. În practică, datele sunt
exportate şi stocate într-un format standardizat.
2. Rolul şi beneficiile Declaraţiei informative D406 pentru

contribuabili şi pentru ANAF
Fişierul standard de control fiscal SAF-T reprezintă o structură

standardizată a informaţiilor relevante pentru controalele fiscale şi are
ca scop reducerea costului conformării pentru societăţi şi va contribui
la asigurarea echităţii în derularea activităţilor economice, precum şi
la îmbunătăţirea conformării fiscale voluntare prin reducerea efortului
ambelor părţi în ceea ce priveşte alocarea resurselor umane şi materiale
pentru verificările fiscale.
Implementarea Fişierului SAF-T va aduce următoarele beneficii

contribuabililor:
– reducerea costului conformării pentru contribuabili;
– schimb electronic de date contabile, în format standard şi securizat
150
în interacţiunea cu administraţia fiscală;

– facilitarea comunicării dintre administraţia fiscală şi companii cu
privire la conţinutul de date al sistemelor IT în scopuri fiscale;
– creşterea echitaţii prin creşterea gradului general de conformare
şi prin identificarea corectă şi sancţionarea fermă a comportamen-
telor neconforme;
– diminuarea timpului petrecut la sediul unui contribuabil în
vederea realizării unei inspecţii fiscale;
– asigurarea transparenţei actului de control;
– simplificarea unor declaraţii, precompletarea şi chiar eliminarea
unora, întrucât ANAF va avea un set semnificativ de date din
sistemul financiar-contabil.
Implementarea fişierului SAF-T va aduce următoarele beneficii

ANAF-ului:
– sporirea nivelului veniturilor colectate la Bugetul General
Consolidat prin creşterea conformării la declarare şi plată a tuturor
categoriilor de venituri înregistrate contabil;
– creşterea calităţii actului administrativ prin utilizarea unui
instrument modern şi automatizat de lucru;
– creşterea eficienţei şi eficacităţii prin utilizarea datelor SAF-T ca
sursă pentru procedurile de testare automate;
– facilitarea accesului inspectorilor fiscali la informaţii standar-
dizate;
– simplificarea procedurilor de lucru în procesul de analiză a
riscurilor şi eliminarea redundanțelor din activitatea inspectorilor
fiscali;
– îmbunătăţirea abilităţilor şi competențelor de utilizare a datelor şi
efectuarea de analize de risc comparative;
– reducerea timpului de derulare a inspecţiei fiscale, prin realizarea
unui control documentar eficient şi detaliat;
– reducerea timpului de răspuns la solicitările din partea contri-
buabililor.
151
3. Modul de depunere şi rectificare a D406
Contribuabilii trebuie să trimită Declaraţia Informativă D406 lunar

sau trimestrial, urmând perioada fiscală aplicabilă pentru Taxa pe
Valoarea Adăugată (TVA).
Contribuabilii care nu sunt înregistraţi în scopuri de TVA vor

depune fişierul SAF-T trimestrial.
Data-limită pentru depunerea Declaraţiilor Informative D406

privind Fişierul Standard de Control Fiscal este ultima zi
calendaristică din luna depunerii (care este luna calendaristică
imediat următoare perioadei pentru care a fost pregătită declaraţia
informativă).
Actualul regim de TVA cere înregistrarea în acest scop de către

firme şi contribuabili care au o cifră de afaceri de cel puţin 300.000
lei, pentru restul firmelor aplicându-se un regim de scutire. De
asemenea, este posibil ca firmele să solicite înregistrarea în scopuri de
TVA în mod voluntar (înregistrarea prin opţiune).
Declaraţia informativă D406 pentru Active se poate depune că o

declaraţie independentă nefiind necesare introducerea tuturor
secţiunilor/subsecțiunilor dintr-o Declaraţiei informativă D406, ci doar
a zonelor indicate ca fiind obligatorii pentru transmiterea acestui tip de
informaţie.
Informaţiile privind Stocurile sunt întocmite şi depuse la cererea

ANAF, pe baza unei solicitări specifice din partea autorităţii fiscale. În
funcţie de perioada pentru care se solicită furnizarea informaţiilor
privind Stocurile prin Fişierul Standard de Control Fiscal SAF-T,
contribuabilii vor furniza una sau mai multe declaraţii informative
cuprinzând subsecţiunile din Fişierul SAF-T relevante pentru Stocuri.
152
Declaraţiile informative D406 pentru Stocuri se vor depune în

termenul stabilit de organul fiscal, care nu poate fi mai mic de 30 de
zile calendaristice de la data solicitării.
În situaţia în care contribuabilul constată anumite erori în declaraţia

depusă iniţial, acesta poate depune declaraţii rectificative.
Pentru declaraţia informativă D406 transmisă cu erori identificate de
ANAF şi pentru care a fost comunicată recipisa ce le semnalează, con-
tribuabilul va redepune integral declaraţia informativă D406, care trebuie
să cuprindă fişierul standard de control fiscal SAF-T corectat. Nu este
admisă transmiterea unor corecţii parţiale prin transmiterea doar selectivă
a înregistrărilor sau câmpurilor corectate pentru cele care au prezentat erori.
După depunerea cu succes a fiecărei declaraţii informative D406
(cu Fişierul Standard de Control Fiscal ataşat) prin portalul ANAF, se
emite o recipisă cu numărul de referinţă al depunerii şi cu rezultatele
procesării declaraţiei informative şi a fişierului standard de audit SAF-T
ataşat. Recipisa poate fi obţinută de către contribuabili sau de către
delegaţii acestora accesând fie serviciul public pentru verificarea
recipiselor pe baza indexului de depunere a declaraţiei informative
(index de încărcare) – https://www.anaf.ro/StareD112/, fie prin
vizualizarea mesajelor din Spaţiul Privat Virtual (SPV), pe contul
contribuabilului care a depus declaraţia informativă.
Exemplu: Societatea A face parte din categoria marilor contribua-

bili şi are perioadă fiscală pentru depunerea decontului de TVA lună.
În acest caz, declaraţia informativă D406 cu fişierul standard de control
fiscal SAF-T se va transmite către ANAF lunar, începând cu luna
următoare celei de raportare, dar nu mai târziu de data-limită (care este
în cazul declaraţiei informative D406 – ultima zi din lună în care se
face depunerea). Spre exemplu, pentru prima lună de raportare
(ianuarie 2022), declaraţia informativă D406 cu fişierul SAF-T se va
transmite în perioada 1 februarie – 28 februarie 2022 (data-limită,
ultima zi calendaristică din luna februarie).
153
La depunerea Declaraţiei informative D406 în format electronic

prin portalul ANAF se verifică reprezentarea contribuabilului declarant
şi autenticitatea Declaraţiei informative D406 – prin validare cu
semnătură digitală utilizată la autentificarea pe portalul ANAF şi la
semnarea formularului electronic D406.
După validarea cu succes a contribuabilului declarant şi autentici-

tatea declaraţiei, se verifică termenul-limită de depunere, integritatea,
formatul, completitudinea şi corectitudinea fişierului standard de audit
SAF-T depus, prin verificări sintactice şi semantice ale înregistrărilor
transmise.
După verificări se emite recipisa pentru Declaraţia informativă

D406 depusă, cu indexul de încărcare al declaraţiei, rezultatele
verificărilor şi eventualele erori sau avertismente. Dacă verificarea se
încheie cu succes, sistemul informatic ANAF va aloca un „Număr de
Înregistrare al Declaraţiei – Internet“ şi va genera un mesaj specific,
informând declarantul că declaraţia sa a fost verificată şi reţinută ca
Declaraţie Informativă D406 validă (mesajul poate fi consultat de
declarant prin Internet pe pagina Web de interogare a stării prelucrării
documentelor, folosind „Indexul de Încărcare“ memorat).
Dacă Declaraţia informativă D406 a prezentat erori la verificările

efectuate, atunci declaraţia transmisă este respinsă şi contribuabilul
este informat prin recipisă despre acest fapt, având posibilitatea să se
conformeze la depunerea Declaraţiei informative D406 complete şi
corecte prin redepunerea integrală a declaraţiei.
Important: O dovadă a conţinutului trimis la ANAF trebuie

păstrată de către contribuabil pentru a permite accesul la acesta
(acesta reprezentând un mijloc de probă către organismul de
contestaţie fiscală, instanţa de judecată şi experţii părţilor).
154
4. Completarea Declaraţiei informative D406
Completarea şi verificarea formularului pentru raportarea

Declaraţiei informative D406 se va realiza având în vedere următoarele
elemente:
Formularul are toate câmpurile colorate cu culorile albastru sau
galben.
Culoarea albastru indică etichete ale câmpurilor, iar culoarea galben
indică spaţiile unde informaţiile solicitate sunt aduse automat din
documentul XML. Culorile au fost alese aşa încât să fie uşor de
identificat care sunt câmpurile statice şi care se completează în funcţie
de informaţiile fiecărui contribuabil.
155
Câmpurile care au culoarea galbenă sunt completate de către apli-

caţia informatică folosită pentru generarea automată a Formularului
pentru raportarea Declaraţiei informative D406.
Secţiunea B are ca scop să ofere o informare sumară asupra seturilor

de date prezente în documentul XML ataşat în PDF. Fiecare secţiune
din documentul SAF-T, conform cu structura definită în documentul
prezentat în Anexa 13.1 Fişierul Standard de Control Fiscal SAF-T şi
nomenclatoare, are asociată o căsuţă care trebuie să fie marcată cu X
dacă datele asociate sunt prezente în documentul XML.
Secţiunea C are ca scop să identifice persoana care depune Decla-
raţia informativă D406.
Secţiunea D este rezervată pentru ANAF. În această secţiune, con-
tribuabilul va primi dovada depunerii sub forma unui număr de
înregistrare. Numărul de înregistrare va fi furnizat contribuabilului prin
mijloacele deja existente ale acestui canal de interacţiune.
Numărul de Identificare este un şir alfanumeric generat de aplica-
ţiile ANAF, care identifică în mod unic documentul XML ataşat în PDF
şi este utilizat ca o amprentă digitală a fişierului în scopul detectării
situaţiilor în care apar modificări în document, post transmitere către
ANAF.
5. Modalitatea de obţinere a Formularului Programul de

asistență D406
Formularul Programul de asistență şi Instrucţiunile/Documentaţia

necesară, puse la dispoziţia contribuabililor de către Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, pot fi descărcate de pe site, de la adresa www.anaf.ro.
Obţinerea de informaţii actualizate pentru Declaraţia informativă

D406 se poate realiza urmărind paşii de mai jos:
Pasul 1: Din cadrul Portalului se accesează meniul de Servicii
Online.
156
Pasul 2: Din cadrul acestui meniu se accesează submeniul Decla-

raţii electronice
Pasul 3: Din noua pagină web deschisă se accesează secţiunea de
Descărcare declaraţii.
Pasul 4: Din cadrul noului Portal web deschis se caută Declaraţia
informativă D406 după indicativul D406. Momentan link-ul de acces
la informaţiile pentru Declaraţia Informativă D406 din secţiunea pentru
asistenţă contribuabili de pe site-ul ANAF – https://www.anaf.ro/anaf/
internet/ANAF/asistenta_contribuabili/declararea_obligatiilor_fiscale/
toate_formularele/) nu este disponibil.
Aceasta va fi funcţională începând cu o dată ce va fi comunicată
ulterior. Momentan informaţiile sunt publicate în secţiunea
Transparență decizională de pe situl ANAF – https://www.anaf.ro/anaf/
internet/ANAF/transparenta_decizionala.
Pasul 5: În Portalul nou-deschis se pot descărca informaţii cu privire
la Programele de asistență – JAVA – Soft-J şi Instrucţiunile/ Documen-
taţiile necesare – Structura schemei SAF-T pentru România şi Schema
XSD în varianta cea mai recentă. În această pagină se pune cursorul
pe formularul dorit, se dă click cu butonul din dreapta al mouse-ului şi
se selectează opţiunea Save Target As ... Pentru a descărca instruc-
ţiunile de completare (prevederi legale de completare) se procedează
în acelaşi mod.
6. Instrucţiuni privind pregătirea, depunerea şi confirmarea la

depunere a Declaraţiei informative D406
6.1. Extragerea şi generarea fişierului SAF-T
În cadrul pregătirii Declaraţiei informative D406 sunt urmărite o

serie de activităţi, după cum urmează:
a. Generarea fişierului XML în format SAF-T de către sistemul
informatic propriu al contribuabilului
b. Verificarea structurii fişierului XML şi a unor corelaţii între date
157
prin programul informatic validator ce urmează a fi furnizat de

ANAF
c. Generarea Declaraţiei informative D406 ca document electronic
în format PDF cu XML ataşat (dacă acesta a îndeplinit condiţiile
de verificare) şi semnat electronic cu semnătură digitală calificată
a contribuabilului sau a reprezentantului fiscal al acestuia
Pentru pregătirea Declaraţiei informative D406, ANAF pune la

dispoziţie contribuabililor două forme de asistență:
– Specificaţiile pentru formatul şi conţinutul Declaraţiei informative
D406
– Program Validator pentru declaraţiile în format SAF-T XML, un
program independent, în format executabil, interpretat, scris în
limbaj Java, cu care contribuabilii pot valida sintactic şi în parte
semantic raportarea înainte de a o încărca pe Portalul ANAF.
În cadrul procesului de pregătire a declaraţiilor, contribuabilii au la

dispoziţie mai multe metode de lucru, cum ar fi:
– Pentru cei care dispun de sisteme informatice de contabilitate sau

sisteme ERP, „Generare Automată“ prin programe informatice proprii
a unui fişier în format XML.
Pregătirea cu un editor de XML a declaraţiei prin editarea pe
schema SAF-T cu introducerea directă a datelor relevante. Validarea
Declaraţiilor informative D406 se poate face cu validatorul ce urmează
a fi pus la dispoziţie de ANAF Această metodă poate fi utilizată şi de
contribuabilii care nu dispun de sisteme informatice de contabilitate
sau sisteme ERP.
– Pentru cei care dispun de sisteme informatice, „Generare Externă“
prin prelucrarea de către un operator de date specializat pe e-reporting/
e-filling cu programele informatice ale operatorului de date – a unui
fişier în format XML – Această metodă poate fi utilizată de contri-
buabilii care folosesc servicii financiar-contabile externalizate.
158
Declarantul va genera Declaraţia informativă D406 în format XML

generat, cu ajutorul programului Soft-J. În cadrul programului Soft-J
se vor urmări paşii de mai jos:
– Pasul 1. Selectarea şi încărcarea fişierului XML generat pentru
validare, prin apăsarea butonului „Alege fişiere“.
– Pasul 2. Selectarea tipului de Declaraţie SAF-T: Declaraţie
informativă D406 pentru raportarea SAF-T sau Declaraţie infor-
mativă D406T pentru raportarea unei declaraţii de test. Pentru
etapa de validare există trei opţiuni din care se poate alege:
Opţiunea 1.
– Pasul 3. Validarea fişierului XML pentru verificarea erorilor, prin
apăsarea butonului „Validare“ Opţiunea 2.
– Pasul 4. Validarea fişierului XML şi crearea Declaraţiei SAF-T,
cu XML ataşat, prin apăsarea butonului „Validare + creare PDF“
Opţiunea 3.
– Pasul 5. Validarea fişierului XML, crearea Declaraţiei SAF-T cu
XML ataşat şi semnarea cu semnătură electronică prin selectarea
tipului de semnătură şi introducerea pinului pentru semnătură,
urmat de Pasul 6, prin apăsarea butonului „Validare + creare PDF
semnat“.
După executarea corectă a paşilor de mai sus, cu un fişier XML
corect construit, programul Soft-J va afişa următorul mesaj: La sfârşitul
acestei etape, contribuabilul are pregătită Declaraţia informativă D406
pe care o transmite prin intermediul mediului on-line (Internet) – de la
distanţă – către ANAF.
Pentru a putea încărca în Portalul ANAF, declaraţia împreună cu
fişierul XML trebuie semnată electronic cu certificat digital calificat,
rezultând un fişier PDF cu XML ataşat şi semnat electronic.
Transmiterea unei Declaraţii informative D406 se va face doar în

situaţia în care procesarea a fost realizată cu succes.
ATENŢIE! Dimensiunea Declaraţiei informative D406 în
format PDF cu XML ataşat nu trebuie să depăşească limita
159
maximă de 500 MB! Dacă Declaraţia informativă D406 are o

dimensiune mai mare decât această limită, documentul nu va fi acceptat
la încărcare în platformă e-guvernare.ro sau Portalul ANAF. Pentru a
putea încărca toate informaţiile solicitate, la generare, declaraţia va
trebui împărţită în segmente, până când toate informaţiile aferente
perioadei de raportat au fost transmise.
În cazul unei erori apărute în etapa de validare, programul Validator
va generă un mesaj de semnalare eroare. În această situaţie, fişierul
XML are o eroare la generare şi nu poate fi prelucrat pentru a fi
transmis către ANAF.
Utilizatorul trebuie să verifice cauza erorii prin analiza documen-
tului generat de programul Validator, fişierul SAFT.xml.err.txt. Odată
identificată eroarea sau erorile, dacă sunt mai multe, se va corecta pro-
blema de către utilizator şi se va genera un nou fişier XML. Cu fişierul
nou-obţinut se vor relua paşii prezentaţi mai sus pentru validarea şi
generarea Declaraţiei informative D406, începând cu Pasul 1.
În continuare sunt prezentate trei situaţii în care verificarea a generat

un mesaj de eroare, împreună cu modul în care pot fi corectate:
➢ Cazul 1: în care se primeşte mesajul de eroare „F: Header (1)
secţiune Company (1) secţiune Address (1) secţiune PostalCode
(1) eroare structura: elementul „City“ ar fi trebuit să apară de
minimum 1 ori, dar apare efectiv de 0 ori“. Această eroare
semnalizează că statusul unui câmp este obligatoriu, dar acesta
lipseşte din fişierul XML generat. Pentru corectarea acestei erori,
în programul sistemului de contabilitate sau ERP de extragere a
fişierului XML se va configura ca elementul „City“ să fie
obligatoriu completat cu informaţia necesară. Valoarea „(1)“ din
cadrul parantezelor specifică numărul repetării nodului în fişierul
XML unde a apărut eroarea.
➢ Cazul 2: în care se primeşte mesajul de eroare „E: Header (1)
secţiune DefaultCurrencyCode (1) eroare atribut: valoarea
„LEU“ nu se afla în listă“. Această eroare semnalizează că
160
valoarea înregistrată în câmpul precizat nu este o valoare accep-

tată, nu există în nomenclatoarele predefinite. Pentru corectarea
acestei erori, în programul sistemului de contabilitate sau ERP
de extragere a fişierului XML se va configura să se utilizeze doar
elementele din cadrul nomenclatoarelor comunicate.
➢ Cazul 3: în care se primeşte mesajul de eroare „F: MasterFiles (1)
secţiune Products (1) secţiune Product (1) secţiune ProductCode (1)
eroare: Eroare fatală de parsare: ‘org.xml.sax.SAXParseException;
systemId: file:///C:/SAF-T/SAFT.xml; lineNumber: 118;
columnNumber: 5; The end-tag for element type
„n1:ProductCode“ must end with a ‘>’ delimiter.’“ Această eroare
semnalizează că unul din tag-urile din cadrul fişierului XML nu
este închis. Pentru corectarea acestei erori, în programul
sistemului de contabilitate sau ERP de extragere a fişierului XML
se va corecta cu elementele care lipsesc.
6.2. Depunerea Declaraţiei informative D406
Depunerea Declaraţiei informative D406 se poate face de către

contribuabilii cu obligaţia de depunere începând cu prima zi
calendaristică a lunii următoare perioadei pentru care obligaţia devine
activă, până la data-limită de depunere pentru perioada de raportare.
Depunerea se poate face doar de către contribuabilul cu obligaţie
de depunere sau de către împuternicitul/reprezentantul legal acestuia
(de ex. contabili autorizaţi sau firme de servicii specializate) folosind
contul şi certificatul de semnătură digitală cu care aceştia sunt înrolaţi
la ANAF pentru depunerea documentelor şi formularelor fiscale în
format electronic. Înrolarea pentru depunerea declaraţiilor în format
electronic se face cu formularul de înrolare, asociind identităţii
utilizatorului (contribuabil sau împuternicit) certificatul de semnătură
digitală calificată care va fi utilizat la încărcarea declaraţiilor.
La depunerea Declaraţiei informative D406 se face verificarea şi
validarea identităţii contribuabilului pentru care se depune Declaraţia
161
informativă D406 în raport cu identitatea cu care acesta (împuter-

nicitului acestuia) sunt înrolaţi la ANAF pentru depunerea declaraţiilor
şi formularelor fiscale în format electronic. Verificarea şi validarea se
fac folosind semnătura digitală a deponentului şi informaţiile de
identitate din formular, iar formularele şi Fişierele Standard de Control
fiscale (SAF-T) ataşate pentru care nu este validată identitatea depo-
nentului, corespondența identităţii cu informaţiile de înrolare şi cu
semnătura digitală aplicată pe formular şi utilizată pentru identificare
la depunere sunt respinse.
Declaraţia informativă D406 se depune DOAR ONLINE în format

electronic, prin intermediul serviciului public digital Servicii online –
Depunere declaraţii al ANAF sau prin intermediul site-ului
www.e-guvernare.ro serviciul Depunere declaraţii ANAF.
Opţiunea Ghişeu pentru Declaraţia informativă D406 – permanent
INACTIVĂ.
Pentru a transmite o Declaraţie prin Internet, contribuabilul trebuie
să aplice o semnătură electronică obţinută printr-un certificat digital.
Registrul furnizorilor de servicii de certificare acreditaţi este stabilit şi
publicat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale pe
site-ul www.mcsi.ro. Cu un singur certificat, companiile care sunt
împuternicite să semneze declaraţiile fiscale pot face acest lucru pentru
mai mulţi contribuabili.
Dacă în cadrul etapei anterioare, validarea Declaraţiei informative
D406, nu s-au primit mesaje de eroare, declaraţia este pregătită pentru
semnarea electronică şi transmitere. Semnarea electronică a Declaraţiei
reprezintă un element foarte important. Din punct de vedere tehnic,
semnarea electronică reprezintă o modalitate prin care se certifică şi se
protejează confidenţialitatea datelor din formularul PDF completat
(Declaraţia informativă D406 pentru raportarea SAF-T se depune numai
împreună cu fişierul SAF-T XML ataşat); în mod practic, semnarea
electronică se realizează prin intermediul certificatului digital instalat
pe calculatorul dvs., apăsând zona albastră din câmpul Semnătura.
162
Aplicarea semnăturii se realizează prin apăsarea butonului Sign.

Astfel se generează o fereastră de salvare a formularului şi denumeşte
documentul după următoarea regulă:
<DATĂ_ÎNTOCMIRII(AAAA/MM/ZZ)>_Declaraţie_SAFT_<CUI>
ATENŢIE! Dacă se intervine asupra formularului după

momentul semnării şi salvării, atunci trebuie obligatoriu acţionat
din nou butonul de Validare şi reluat procesul semnării. Nu se
recomandă modificări repetate asupra unei declaraţii semnate
deoarece dimensiunea formularului creşte, iar transmiterea va
dura mai mult.
Formularul, odată salvat, trebuie transmis întocmai, deoarece orice
intervenţie ulterioară chiar şi simpla lui deschidere fără a efectua vreo
modificare, conduce la vicierea semnăturii. Mecanismele tehnice
implementate în formularul D406 previn orice schimbare, alterare sau
repudiere a declaraţiei depuse, primirea şi procesarea declaraţiilor
informative D406 fiind complet trasabile şi verificabile, astfel încât
informaţiile transmise prin Declaraţia informativă D406 să poată fi
dovezi valide în instanţele de judecată româneşti şi internaţionale.
Declaraţia informativă D406 se depune prin mijloace electronice

de transmitere la distanţă, în conformitate cu respectarea prevederilor
legale în vigoare, respectiv prin portalul web de e-guvernare.ro (care
îl duce pe utilizator pe Portalul ANAF în secţiunea de încărcare
declaraţii şi formulare fiscale) sau direct pe Portalul ANAF –
https://decl.anaf.mfinante.gov.ro/my.policy cu semnătură electronică
calificată.
Pentru depunerea on-line a declaraţiilor se accesează Portalul
e-guvernare.ro şi se alege secţiunea „Depunere declarații“.
După accesarea acestei secţiuni se ajunge pe pagina de autentificare
ANAF, unde trebuie bifat „Certificate Sign In“ (pasul 1), apoi apăsat
butonul „Sign In“ (pasul 2). Din fereastra nou-deschisă se va selecta
autentificare cu certificatul digital pe care contribuabilul îl deţine şi se
163
va confirma prin butonul OK. După ce se introduce parola, se apasă

butonul OK.
După confirmarea introducerii parolei, contribuabilul va fi direc-
ţionat către pagina de unde se alege depunerea Declaraţiei informative
D406: Cu butonul „Browse“ se selectează documentul Declaraţie
informativă D406 necesar pentru a fi transmis, după care se apasă
butonul „Trimite“:
Prima Declaraţie informativă D406, validată, depusă pentru o lună
sau un trimestru de către un contribuabil este considerată declaraţie
iniţială. O a doua Declaraţie informativă D406 depusă pentru aceeaşi
perioadă (lună/trimestru) este automat considerată declaraţie rectifica-
tivă.
După încărcarea Declaraţiei informative D406 se afişează indexul
de încărcare, pe baza căruia contribuabilul sau delegatul acestuia se
poate informa despre stadiul procesării declaraţiilor şi formularelor
depuse şi despre rezultatele procesării acestora, după modelul din
imaginea de mai jos:
Prin primirea acestui mesaj se confirmă că declaraţia a fost înre-

gistrată în Portalul ANAF. Contribuabilul va putea să transmită o nouă
Declaraţie sau să verifice numărul cu care a fost înregistrată.
ATENŢIE! Nu trebuie lăsată transmiterea declaraţiilor pentru
ultima clipă. În cazul unei astfel de situaţii, contribuabilul se expune
riscului unui trafic aglomerat pe Portalul ANAF, ceea ce poate duce la
riscul de a nu fi depusă declaraţia în termen.
164
Rezultatele procesării cuprind eventualele erori şi avertismente

detectate la încărcare şi procesare şi un fişier-recipisă care confirmă că
declaraţia depusă a fost depusă la termen şi că a fost corect procesată.
Declaraţiile rectificative care se depun pentru corectarea unei erori
materiale, omisiuni etc. trebuie să cuprindă toate informaţiile din
declaraţia iniţială, plus cele asupra cărora s-au intervenit cu corecturi.
Recipisa şi informaţiile despre procesarea Declaraţiei informative
D406 sunt transmise în mod automat de către ANAF contribuabilului
înscris în SPV sau delegatului acestuia prin Spaţiul Privat Virtual
(SPV).
Alternativ, contribuabilii pot verifica stadiul şi rezultatele procesării
folosind indexul de încărcare prin interogare directă pe site-ul ANAF.
ANAF pune la dispoziţia contribuabililor serviciul public electronic
Spaţiul Privat Virtual, prin care contribuabilii înregistraţi şi delegaţii
acestora primesc automat mesaje şi notificări despre rezultatele proce-
sării declaraţilor depuse, adică rezultatele procesării, mesajele de eroare
şi de avertisment, recipisa pentru depunerea declaraţiilor şi formu-
larelor corectă şi completă. Înregistrarea contribuabililor în SPV este
voluntară, se poate face fie doar cu nume de utilizator şi parolă (caz în
care validarea accesului se face cu un token numeric trimis prin e-mail),
fie cu certificat de semnătură digitală calificată. Un contribuabil înre-
gistrat poate stabili prin SPV un delegat care să primească copii după
rezultatele procesării, mesajele de eroare şi de avertisment şi după
recipisa pentru depunerea declaraţiilor şi formularelor corect şi
complet. Contribuabilii vor primi notificări transmise automat prin
e-mail – imediat după livrarea unui nou document (recipisă, erori, aver-
tismente etc.) în zona de mesaje din SPV. Utilizarea SPV şi primirea
notificărilor prin e-mail este gratuită pentru contribuabil.
Contribuabilii pot opta şi pentru serviciul de notificare prin SMS
pe telefonul mobil (serviciu contra cost, se plăteşte costul transmiterii
mesajului SMS, la tarifele percepute de operatorii de telefonie mobilă).
Contribuabilul poate afla starea curentă a procesării şi a conformării
sale la depunerea declaraţiei în format electronic (printr-un singur formular
165
D406, sau prin mai multe) folosind serviciul public WEB: (https://www.
anaf.ro/StareD112/). Odată introdusă una dintre recipisele primite pentru
un formular D406 pentru o perioadă anumită (lună, trimestru) – răspunsul
primit va fi cuprinzător (adică va semnala stadiul explicativ pe toate D406
depuse de contribuabil) pentru perioada de raportare.
Încărcarea Declaraţiei informative D406 în cadrul Portalului ANAF
se va putea realiza începând cu data de 1 februarie 2022 pentru luna
ianuarie 2022, pentru marii contribuabili!
6.3. Recipisa şi corectarea erorilor semnalate
În urma încărcării Declaraţiei informative D406 în Portalul ANAF,

documentul va fi verificat şi analizat, iar în cazul în care contribuabilul
este înregistrat în Spaţiul Privat Virtual (SPV), acesta poate primi
eventuale mesaje de validare, eroare, atenţionare în secţiunea
MESAJE, corelate cu indexul de încărcare.
166
12. Principalele modificări ale Codului de procedură fiscală,

în domeniul SAF-T, introduse de Ordonanţa Guvernului
nr. 11/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 832/31.08.2021
a. Redefineşte declaraţia informativă, prin includerea fişierului stan-
dard de control fiscal
Astfel, declaraţia informativă este actul întocmit de contribua-
bil/plătitor referitor la orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele
şi contribuţiile sociale, bunurile şi veniturile impozabile, precum şi în
legătură cu evidenţele contabile şi fiscale, inclusiv fişierul standard de
control fiscal.
b. Fişierul standard de control – mijloc de probă

Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea
unei stări de fapt fiscale, înregistrări audiovideo, date şi informaţii aflate
în orice mediu de stocare, fişierul standard de control fiscal stocat într-
un mediu care asigură unicitatea, integralitatea şi integritatea acestuia,
precum şi alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.
c. Pentru determinarea stării de fapt fiscale, la solicitarea persoa-

nelor interesate, în cadrul căilor administrative şi judiciare de atac,
organul fiscal are obligaţia punerii la dispoziţie a unei copii sau a unui
link care să asigure accesul la varianta electronică a fişierului standard
de control fiscal
d. Reglementări speciale privind fişierul standard de control

Contribuabilul/plătitorul are obligaţia de a depune la organul fiscal
central o declaraţie cuprinzând informaţii din evidența contabilă şi
fiscală, denumită în continuare fişierul standard de control fiscal.
Fişierul standard de control fiscal se depune în format electronic, la
termenul stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
167
Natura informaţiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le

declare prin fişierul standard de control fiscal, modelul de raportare,
precum şi data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori
sunt obligate să depună fişierul standard de control fiscal se aprobă
prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
Procedura de transmitere a fişierului standard de control fiscal,
precum şi condiţiile în care se realizează transmiterea se aprobă prin
ordin al preşedintelui A.N.A.F.
e. Se extinde obiectul inspecţiei fiscale, astfel că organele de inspec-

ţie, cu ocazia verificării concordanței dintre datele din declaraţiile
fiscale cu cele din evidența contabilă şi fiscală a contribua-
bilului/plătitorului, iau în calcul şi informaţiile din fişierul standard de
control fiscal.
f. Contravenţii în cazul fişierului standard de control fiscal

Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a fişierului standard
de control fiscal;
b) depunerea incorectă ori incompletă a fişierului standard de con-
trol fiscal.
Contravenţiile prevăzute mai sus se sancţionează astfel:

a) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, în cazul săvârşirii faptei
prevăzute la lit. a);
b) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, în cazul săvârşirii faptei
prevăzute la lit. b).
Nu se sancţionează contravenţional:
a) persoanele care corectează fişierul standard de control fiscal până
la termenul legal de depunere a următorului fişier;
b) persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează
declaraţiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
168
De reţinut: Toate dispoziţiile prevăzute de O.G. nr. 11/2021 cu

referire la fişierul standard de control operativ SAF-T se aplică
începând cu data de 1 ianuarie 2022.
169
13. ORDIN A.N.A.F. nr. 1.783 privind natura informațiilor

pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare
prin fișierul standard de control fiscal, modelul de raportare,
procedura și condițiile de transmitere, precum și termenele de
transmitere și data/datele de la care categoriile de
contribuabili/plătitori sunt obligate să transmită fișierul
standard de control fiscal
Publicat în Monitorul Oficial nr. 1.073/09.11.2021
I. Natura informaţiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie

să le declare prin fişierul standard de control fiscal (SAF-T)
170
171
172
II. Modelul declaraţiei informative D 406
173
3. Procedura de transmitere a fişierului standard de control

fiscal (SAF-T)
1. Pentru pregătirea şi transmiterea fişierului standard de control
fiscal prin intermediul Declaraţiei informative D406 se vor derula
următoarele activităţi:
a. Generarea fişierului SAF-T în format XML de către sistemul
informatic al contribuabilului/plătitorului.
174
b. Verificarea structurii fişierului XML şi a corelaţiilor dintre date

prin programul informatic validator pus la dispoziţie de către
ANAF.
c. Generarea Declaraţiei informative D406 ca document electronic
în format PDF cu XML ataşat (dacă acesta a îndeplinit condiţiile
de verificare) semnat electronic.
2. Pentru pregătirea Declaraţiei informative D406, ANAF pune la
dispoziţie contribuabilului/plătitorului două forme de asistență:
– Specificaţiile pentru formatul şi conţinutul Declaraţiei informative
D406;
– Programul Validator pentru fişierul SAF-T în format XML –
program independent, în format executabil, interpretat, scris în
limbaj Java, cu care contribuabilii/plătitorii pot valida sintactic şi
în parte semantic raportarea, înainte de a o încărca pe portalul
ANAF.
3. În cadrul procesului de pregătire a fişierului XML, contribua-
bilii/plătitorii au la dispoziţie mai multe metode de lucru, cum ar fi:
– Pentru contribuabilii/plătitorii care dispun de sisteme informatice
de contabilitate sau sisteme ERP, generare automată din sistemul
informatic a fişierului în format XML.
– Pregătirea cu un editor de XML a declaraţiei prin editarea pe sche-
ma SAF-T cu introducerea directă a datelor relevante. Validarea
Declaraţilor informative D406 se poate face cu validatorul pus la
dispoziţie de către ANAF. Această metodă poate fi utilizată de
către contribuabilii/plătitorii care nu dispun de sisteme informa-
tice de contabilitate sau sisteme ERP.
– „Generare externă“ prin prelucrarea fişierului de către un operator
de date specializat. Această metodă poate fi utilizată de contri-
buabilii/plătitorii care folosesc servicii financiar-contabile
externalizate.
4. Declarantul poate genera fişierul SAF-T în format XML cu
ajutorul validatorului (program Soft-J), pus la dispoziţie de către
ANAF. Acesta poate fi utilizat independent de către
175
contribuabil/plătitor pentru verificări în sistemul informatic propriu, la

sediul său, cu mijloacele sale tehnice. Validatorul SoftJ realizează
verificările şi validările sintactice ale fişierului în format XML (forma,
formatul datelor, conţinut etc.) şi o serie de verificări semantice doar
asupra fişierului în format XML. 2
Declaraţia informativă D406 – în format PDF cu XML ataşat se va
genera în mod automat prin intermediul Soft-J pus la dispoziţie de
ANAF.
5. În situaţia în care contribuabilul/plătitorul optează să nu folo-
sească capabilitatea din SoftJ, pusă la dispoziţie de ANAF, următoarele
reguli trebuie să fie respectate când PDF-ul este generat programatic:
A. Documentul PDF trebuie să conţină următoarele câmpuri de
metadate (în engleză: macrofields):
a) cf = cui declarant, fără prefixul RO
b) an_r = anul raportării
c) luna_r = luna raportării
d) d_rec = I sau R (iniţială sau rectificativă)
e) totalPata_A = suma de control
f) universalCode = tipDeclaratie_versiunePrg = D406_J1.0.0
B. Documentul PDF trebuie să respecte formularul (modelul)
prevăzut în Anexa 2 la prezentul ordin.
6. În cadrul programului Soft-J se vor urmării paşii de mai jos:
– Pasul 1. Selectarea şi încărcarea fişierului XML generat pentru
validare, prin apăsarea butonului „Alege fişiere“.
– Pasul 2. Selectarea tipului de declaraţie: Declaraţie informativă
D406 pentru raportarea SAF-T sau Declaraţie informativă D406T
pentru raportarea unei declaraţii de test (pentru testarea aplicaţiei
de către contribuabili/plătitori).
7. Pentru etapa de validare a fişierului XML există trei opţiuni din
care se poate alege:
Opţiunea 1. Validarea fişierului XML pentru verificarea erorilor,
prin apăsarea butonului „Validare“.
Opţiunea 2. Validarea fişierului XML şi crearea Declaraţiei infor-
176
mative D406 –Fisierul standard de control fiscal (SAF-T), cu XML

ataşat, prin apăsarea butonului „Validare + creare PDF“.
Opţiunea 3. Validarea fişierului XML, crearea Declaraţiei
informative D406 – Fișierul standard de control fiscal (SAF-T) cu
XML ataşat şi semnarea electronică, urmate de apăsarea butonului
„Validare + creare PDF semnat“.
8. La sfârşitul etapei de la punctul 6, contribuabilul/plătitorul are
pregătită Declaraţia informativă D406 pe care o transmite către ANAF
utilizând canalele electronice specifice.
9. Pentru a putea încărca în portalul ANAF Declaraţia informativă
D406, împreună cu fişierul XML ataşat, aceasta trebuie semnată
electronic cu certificat digital calificat, rezultând astfel un fişier PDF
cu XML ataşat şi semnat electronic.
10. Transmiterea unei Declaraţii informative D406 se va face doar
în situaţia în care procesarea a fost realizată cu succes.
11. Dimensiunea Declaraţiei informative D406 în format PDF cu
XML ataşat nu trebuie să depăşească limita maximă de 500 MB. Dacă
Declaraţia informativă D406 are o dimensiune mai mare decât această
limită, documentul nu va fi acceptat la încărcare în platforma
e-guvernare.ro sau prin portalul ANAF. Pentru a putea încărca toate
informaţiile solicitate, la generare, declaraţia va trebui împărţită în
segmente, conform informaţiilor prezentate la punctele 27-28, până
când toate informaţiile aferente perioadei de raportat au fost transmise.
12. În situaţia în care, ca urmare a încercării de transmitere a
Declaraţiei D406, vor fi primite mesaje de eroare/erori, utilizatorul
trebuie să verifice cauza erorii prin analiza documentului generat de
programul Validator, fişierul SAFT.xml.err.txt. Odată identificată
eroarea sau erorile, se va corecta problema semnalată de către utilizator
şi se va genera un nou fişier XML. Cu fişierul nou-obţinut se vor relua
paşii prezentaţi la punctele 5-6, pentru validarea şi generarea
Declaraţiei informative D406, începând cu Pasul 1. Dacă nu s-au primit
mesaje de eroare, declaraţia este pregătită pentru semnarea electronică
şi transmitere.
177
13. Transmiterea Declaraţiei informative D406 se poate face de

către contribuabilii/plătitorii cu obligaţia de depunere, începând cu
prima zi calendaristică a lunii următoare perioadei pentru care obligaţia
devine activă, până la data-limită de depunere – ultima zi a lunii care
urmează perioadei pentru care se face raportarea.
14. Transmiterea se poate face doar de către contribuabilul/plătitorul
cu obligaţie de depunere sau de către împuternicitul/reprezentantul
legal al acestuia folosind contul şi certificatul de semnătură digitală cu
care aceştia sunt înrolaţi în sistemul ANAF pentru depunerea
documentelor şi formularelor fiscale în format electronic.
15. La transmiterea Declaraţiei informative D406 se va efectua
verificarea şi validarea identităţii contribuabilului/plătitorului pentru
care se depune Declaraţia informativă D406, în raport cu identitatea
cu care acesta sau împuternicitul acestuia este înrolat în sistemul ANAF
pentru depunerea declaraţiilor şi formularelor fiscale în format
electronic.
16. Formularele şi fişierele SAF-T ataşate pentru care nu este
validată identitatea vor fi respinse.
17. Declaraţia informativă D406 se va depune doar online, în format
electronic, prin intermediul serviciului public digital Servicii online –
Depunere declaraţii al ANAF sau prin intermediul site-ului
www.e-guvernare.ro , serviciul Depunere declaraţii ANAF.
18. Prima Declaraţie informativă D406, validată, depusă pentru o
lună sau un trimestru de către un contribuabil/plătitor este considerată
declaraţie iniţială. Declaraţiile ulterioare depuse pentru aceeaşi
perioadă (lună/trimestru) sunt automat considerate declaraţii rectifi-
cative.
19. După încărcarea Declaraţiei informative D406 -Fisierul standard
de control fiscal (SAF-T), se afişează indexul de încărcare, pe baza
căruia contribuabilul/plătitorul sau reprezentantul acestuia se poate
informa despre stadiul procesării declaraţiilor şi formularelor depuse
şi despre rezultatele procesării acestora.
20. Rezutatele procesării cuprind eventualele erori şi avertismente
178
detectate la încărcare şi procesare şi un fişier-recipisă care confirmă că

declaraţia depusă a fost depusă la termen şi că a fost corect procesată.
21. Declaraţiile rectificative care se depun pentru corectarea unei
erori materiale, omisiuni etc. trebuie să cuprindă toate informaţiile din
declaraţia iniţială, plus cele asupra cărora s-au efectuat corecţii.
22. În urma încărcării Declaraţiei informative D406, în Portalul
ANAF, documentul va fi verificat şi analizat, iar în cazul în care
contribuabilul/plătitorul este înregistrat în Spaţiul Privat Virtual (SPV),
acesta poate primi eventuale mesaje de validare, eroare, atenţionare în
secţiunea MESAJE.
23. Recipisa şi informaţiile despre procesarea Declaraţiei informa-
tive D406 sunt transmise în mod automat de către ANAF contribua-
bilului/plătitorului înscris în SPV sau reprezentantului acestuia prin
Spaţiul Privat Virtual (SPV). Alternativ, contribuabilii/plătitorii pot
verifica stadiul şi rezultatele procesării folosind indexul de încărcare
prin interogare directă pe site-ul ANAF.
24. În cazul în care un contribuabil/plătitor a primit o recipisă în care
se menţionează că încărcarea s-a realizat cu erori, acesta este responsabil
să corecteze respectivele erori în fişierul XML generat în format SAF-T
şi să retransmită declaraţia reluând paşii descrişi la punctele 5-6.
25. În cazul depunerii Declaraţiei informative D406, pentru o
perioadă de raportare, prin mai multe formulare D406 (ce conţin date
raportate modal) se va genera o recipisă pentru fiecare formular depus.
Confirmarea transmiteriii valide a declaraţiei poate fi realizată doar în
ultima recipisă din serie. Spre exemplu: Dacă transmiterea s-a făcut
prin trei fişiere/D406 – primele două recipise semnalează că
respectivele formulare D406 au fost transmise, care sunt eventualele
erori şi dacă nu au fost identificate erori – este transmisă confirmarea
că nu are erori), iar a treia recipisă semnalează că declaraţia a fost
transmisă, de exemplu că nu are erori şi că declaraţia în ansamblu este
CONFORMĂ.
26. În cazul contribuabililor/plătitorilor cu activitate economică
mare, materializată într-un număr foarte mare de înregistrări contabile
179
şi informaţii de transmis prin Fişierul Standard de Control Fiscal

(SAF-T) – modul de pregătire şi depunere a Declaraţiei Informative
D406 permite transmiterea folosind mai multe formulare D406
(raportare modală), fiecare cu secţiuni sau subsecțiuni din declaraţia
informativă, transmise succesiv de către contribuabilii/plătitorii
respectivi pentru perioada de depunere (lună, trimestru), până la data-
limită. Sistemele ANAF asigură primirea, procesarea şi păstrarea
integrală a Declaraţiilor informative D406.
27. Raportarea modală reprezintă raportarea datelor în mai multe
părţi. Raportarea modală – privește strict planul de transport al datelor
de la contribuabil/plătitor la ANAF, pentru raportarea în format
electronic. Raportarea modală se aplică pe un fişier XML generat şi
funcţionează identic pentru toate fişierele extrase/ pregătite, indiferent
de numărul câmpurilor şi conţinutul lor. Împărţirea fişierelor XML
pentru raportare modală cu mai multe formulare D406 pentru aceeaşi
lună este în sarcina contribuabilului/plătitorului, la pregătirea
Declaraţiei informative D406. Această metodă se foloseşte în cazul
unor Declaraţii de dimensiuni foarte mari, iar împărţirea se face la nivel
de subsecțiune. Validarea unui fişier XML cu informaţii SAF-T,
transmise modal se face individual, fişier cu fişier. Regulile de validare
sunt următoarele:
– Secțiunea HEADER trebuie să fie prezentă în fiecare fişier XML
generat – pentru a identifica a cui este raportarea, cine transmite,
ce transmite, pentru ce perioadă, în ce context.
– Secțiunile MASTERFILES, GENERAL LEDGER şi SOURCE
DOCUMENTS se raportează de oricâte ori este nevoie pentru a
acoperi conţinutul informaţional al acestora, respectând criteriul
de dimensiune maximă permisă a fişierului XML.
– În cazul în care o secţiune raportată în întregime din punctul de
vedere al conţinutului informaţional duce la depăşirea dimensiunii
maxime admisă pentru fişierul XML, se generează fişiere XML
care conţin doar date extrase din subsecţiuni ale secţiunii, aşa încât
să fie respectată dimensiunea maximă a documentului XML.
180
– În cazul în care într-o perioadă de raportare, pentru o anumită

secţiune sau subsecțiune, contribuabilul/plătitorul nu are date noi
de raportat, prin comparaţie cu ce a raportat deja în perioada
anterioară, secţiunea sau subsecţiunea respectivă poate fi lăsată
vidă, adică se specifică în documentul XML doar tagul XML de
început şi cel de sfârşit al secţiunii sau subsecțiunii.
28. Raportarea modală va fi considerată completă dacă sunt prezen-
te concomitent toate secţiunile şi câmpurile obligatorii ale fişierului
standard de control SAF-T, fapt ce se va verifica pentru fiecare depunere
de acest tip ce aparţine unei perioade de raportare lunară/trimestrială.
29. Informații detaliate referitoare la procedura de depunere a De-
claraţiei informative D406 se vor publica pe site-ul Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală prin intermediul „Ghidului contribuabilului
pentru pregătirea şi transmiterea Declaraţiei informative D406 – Fișie-
rul standard de control fiscal (SAF-T)“.
IV. Termenele de transmitere de către contribuabili/plătitori a

fişierului standard de control fiscal (SAF-T)
1. Declaraţia informativă D406 se transmite în format electronic,
data-limită de transmitere fiind:
– ultima zi calendaristică a lunii următoare perioadei de raportare
(luna/trimestrul calendaristic, după caz, pentru alte informaţii
decât cele privind secţiunile „Stocuri“ şi „Active“);
– la termenul de depunere a situaţiilor financiare aferente exerci-
ţiului financiar, în cazul secţiunii „Active“;
– la termenul stabilit de organul fiscal, care nu poate fi mai mic de
30 de zile calendaristice de la data solicitării, în cazul secţiunii
„Stocuri“.
2. Contribuabilii/plătitorii vor transmite Declaraţia Informativă
D406 lunar sau trimestrial, urmând perioada fiscală aplicabilă pentru
taxa pe valoarea adăugată (TVA).
3. Contribuabilii care nu sunt înregistraţi în scopuri de TVA vor
transmite Declaraţia informativă D406 trimestrial.
181
4. Data-limită pentru transmiterea Declaraţiilor Informative D406

privind fişierul standard de control fiscal este ultima zi calendaristică
din luna depunerii (reprezentând luna calendaristică imediat următoare
perioadei pentru care a fost pregătită declaraţia informativă).
5. (1) Contribuabilii/plătitorii beneficiază de o perioadă de graţie de:
– 6 (şase) luni pentru prima raportare, respectiv cinci (cinci) luni
pentru a doua raportare, 4 (patru) luni pentru a treia raportare,
3 (trei) luni pentru a patra raportare, 2 (două) luni pentru a cincea
raportare, pentru contribuabilii încadraţi în categoria mari contri-
buabili care au obligaţia de transmitere lunară a fişierului SAF-T;
– 3 (trei) luni pentru prima raportare, pentru contribuabilii care au
obligaţia de transmitere trimestrială a fişierului SAF-T.
(2) Perioada de graţie va fi calculată pornind de la ultima zi a perioadei
de raportare pentru care aceasta se acorda, când obligaţia de
transmitere devine efectivă pentru respectivul contribuabil.
(3) Astfel, contribuabilii/plătitorii nu vor fi sancţionaţi contraven-
ţional, conform prevederilor art. 3371 din Legea nr. 207/2015
privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi comple-
tările ulterioare, dacă depun Declaraţia informativă D406 validă,
în termenul maxim prevăzut la alineatul (1).
6. În situaţia în care contribuabilul constată anumite erori în
declaraţia depusă iniţial, acesta poate depune declaraţii rectificative.
7. Informaţiile privind „Activele“ din cadrul Declaraţiei informative
D406 vor fi întocmite la nivelul anului financiar aplicat de către
contribuabili şi transmise printr-o singură depunere (o singură rapor-
tare) a Declaraţiei informative D406, până la data depunerii situaţiilor
financiare aferente exerciţiului financiar la care se referă.
8. Declaraţia informativă D406 pentru Active se poate transmite ca o
declaraţie independentă, nefiind necesară introducerea tuturor secţiuni-
lor/subsecțiunilor dintr-o Declaraţiei informativă D406, ci doar a zonelor
indicate ca fiind obligatorii pentru transmiterea acestui tip de informaţie.
9. Informaţiile privind „stocurile de produse“, „producţie în curs“
şi „producţie marfă“ vor fi transmise la cererea ANAF pe baza unei
182
solicitări specifice din partea organelor fiscale. În funcţie de perioada

pentru care se solicită furnizarea informaţiilor privind stocurile prin
fişierul standard de control fiscal (SAF-T), contribuabilii vor furniza
una sau mai multe declaraţii informative cuprinzând subsecţiunile din
Fişierul SAF-T relevante pentru „Stocuri“, separate pentru fiecare
dintre lunile/trimestrele calendaristice cuprinse în perioada pentru care
a fost trimisă solicitarea din partea ANAF.
10. Declaraţiile informative D406 pentru „Stocuri“ se vor depune
în termenul stabilit de organul fiscal, care nu poate fi mai mic de 30 de
zile calendaristice de la data solicitării.
11. Pentru declaraţia informativă D406 transmisă cu erori iden-
tificate de ANAF şi pentru care a fost comunicată recipisa ce le
semnalează, contribuabilul va retransmite integral Declaraţia infor-
mativă D406, care trebuie să cuprindă fişierul SAF-T corectat.
12. Nu vor fi admise transmiterea unor corecţii parţiale prin trans-
miterea selectivă a înregistrărilor sau câmpurilor corectate pentru
Declaraţia informativă D406 anterior transmisă şi pentru care au fost
primite recipise ce semnalau erori.
V. Data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori

sunt obligaţi să transmită fişierul standard de control fiscal,
precum şi categoriile de contribuabili/plătitori exceptate de la
transmiterea fişierului standard de control
Potrivit anexei 5 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.783/2021 privind natura
informațiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare prin
fișierul standard de control fiscal, modelul de raportare, procedura și
condițiile de transmitere, precum și termenele de transmitere și
data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori sunt obligate
să transmită fișierul standard de control fiscal:
,,1. Obligația de transmitere a fișierului standard de control fiscal
prin intermediul Declarației informative D406 devine efectivă pentru
fiecare categorie de contribuabili, astfel:
– pentru contribuabilii încadrați în categoria marilor contribuabili
183
la data de 1 ianuarie 2022, care au făcut parte din această categorie

și în anul 2021, obligația de depunere a Declarației informative
D406 începe de la data de 1 ianuarie 2022, care reprezintă data
de referință pentru mari contribuabili;
– pentru contribuabilii încadrati în categoria marilor contribuabili
la data de 1 ianuarie 2022, care nu au făcut parte din această
categorie în anul 2021, obligația de depunere a Declarației
informative D406 începe de la data de 1 iulie 2022, care reprezintă
data de referință pentru noii mari contribuabili;
– pentru contribuabilii încadrați în categoria contribuabili mijlocii
la data de 31 decembrie 2021, obligația de depunere a Declarației
informative D406 începe de la data de 1 ianuarie 2023, care
reprezintă data de referință pentru contribuabilii mijlocii;
– pentru contribuabilii încadrați în categoria de contribuabili mici
la data de 31 decembrie 2021, obligația de depunere a Declarației
informative D406 începe de la data de 1 ianuarie 2025, care
reprezintă data de referință pentru contribuabilii mici;
– pentru contribuabilii nou-înregistrați/încadrați după data de
referință pentru fiecare categorie în parte, obligația de depunere
a Declarației informative D406 începe de la data efectivă a
înregistrării, prima depunere a Declarației informative D406
urmând să se facă în ultima zi a lunii care urmează perioadei
pentru care se face raportarea, ulterior datei de referință pentru
categoria în care au fost înregistrați/încadrați’’.
Așadar, dacă nu ați făcut parte din categoria marilor contribuabili și
în anul 2021, obligația de raportare (depunerea D406) începe de la
1 iulie 2022.
2. Contribuabilii care au fost încadraţi într-o categorie care avea
obligaţia depunerii Declaraţiei informative D406, conform datelor de
referinţă, iar ulterior sunt încadraţi într-o categorie pentru care nu s-a
împlinit data de referinţă pentru depunerea declaraţiei vor continua să
raporteze fişierul standard de control prin depunerea de Declaraţii
informative D406.
184
3. Următoarele categorii de contribuabili au obligaţia de depunere

a fişierului standard de control fiscal (SAF-T), prin intermediul Decla-
raţiei informative D406:
– Regiile autonome
– Instituţiile naţionale de cercetare-dezvoltare
– Societăţile comerciale pe acţiuni (SA)
– Societăţile în comandită pe acţiuni (SCA)
– Societăţile comerciale în comandită simplă (SCS)
– Societăţile comerciale în nume colectiv (SNC)
– Societăţile comerciale cu răspundere limitată (SRL)
– Societăţile/Companiile naţionale
– Organizaţiile cooperatiste meşteşugăreşti (OC1)
– Organizaţiile cooperatiste de consum (OC2)
– Organizaţiile cooperatiste de credit (OC3)
– Alte persoane juridice
– Unităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor
persoane juridice cu sediul în străinătate
– Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin
intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în
România
– Persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii
efective în România
– Asociaţiile cu scop patrimonial
– Asociaţiile/Persoanele fără scop patrimonial
– Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin
act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia pieţei de
capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii
administrate privat şi alte entităţi organizate pe baza Codului civil
– Societăţile nerezidente care au în România un cod de înregistrare în
scopuri de TVA (contribuabilii înregistraţi prin înregistrare directă,
contribuabilii înregistraţi prin reprezentant fiscal, sediile fixe).
4. Următoarele categorii de contribuabili nu vor avea obligaţia de
depunere a fişierului standard de control fiscal (SAF-T):
185
– Persoanele fizice autorizate

– Întreprinderile individuale
– Întreprinderile familiale
– Persoanele fizice care desfăşoară activităţi cu scop lucrativ (PFL)
– Asociaţiile familiale (ASF)
– Societăţile profesionale de avocaţi cu răspundere limitată (ŞPAR)
– Societăţile profesionale notariale şi birourile individuale notariale
– Societăţile profesionale practicieni în insolvență (SPI)
– Întreprinderile profesionale unipersonale cu răspundere limitată
(URL)
– Instituţiile publice (PUB), indiferent de sursa lor de finanţare sau
de categoria de contribuabili la care sunt încadrate.
– Autorităţile administrative, indiferent de sursa lor de finanţare.
5. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, pentru instituţiile
financiar-bancare şi societăţile de asigurare/reasigurare, încadrate la
data de 31 decembrie 2021 în categoria marilor contribuabili, obligaţia
de depunere a Declaraţiei informative D406 începe de la data de
1 ianuarie 2023 (data de referinţă pentru instituţiile financiar-bancare
şi societăţile de asigurare/reasigurare). În categoria instituţiilor finan-
ciare sunt incluse şi societăţile de administrare a investiţiilor şi admi-
nistratorii de fonduri de investiţii alternative/fonduri de investiţii
alternative, entităţi autorizate, reglementate şi supravegheate de Au-
toritatea de Supraveghere Financiară.
6. Informațiii detaliate referitoare la data/datele de la care categoriile
de contribuabili/plătitori sunt obligate să depună fişierul standard de
control fiscal (SAF-T), precum şi categoriile de contribuabili/plătitori
exceptate de la depunerea fişierului standard de control, care vor
completa cele cuprinse în prezenta anexă, se vor publica pe site-ul
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin intermediul „Ghidului
contribuabilului pentru pregătirea şi depunerea Declaraţiei informative
D406 – Fișierul standard de control fiscal (SAF-T)“.
186
14. Jurisprudenţa în materia inspecţiei fiscale

14.1. Neîndeplinirea obligaţiilor de ascultare a contribuabilului.
Implicaţii asupra actului administrativ fiscal emis cu încălcarea
dreptului contribuabilului de a-şi exprima punctul de vedere
Prezenta speţă prezintă soluţia dată de o instanţă de judecată (Tri-

bunalul Braşov) la o contestaţie a unei persoane juridice împotriva unei
decizii de măsuri asiguratorii emise de o autoritate fiscală, încălcând,
înaintea luării acestei măsuri, dreptul contribuabilului de a fi ascultat.
Măsura asiguratorie a constat în instituirea sechestrului asigurator
asupra a două bunuri imobile aflate în proprietatea unei societăţi
debitoare la bugetul statului.
Cadrul legal: art. 9 „Dreptul de a fi ascultat“ din Legea nr. 207/2015

privind Codul de procedură fiscală
,,(1) Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure
contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi exprima punctul de
vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1)
când:
a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru
constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor con-
tribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de
lege;
b) cuantumul creanţelor fiscale urmează să se modifice cu mai puţin
de 10% din valoarea creanţei fiscale stabilită anterior;
c) se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe
care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere;
d) urmează să se ia măsuri de executare silită;
e) urmează să se emită deciziile referitoare la obligaţiile fiscale
accesorii“.
187
Din analiza acestor prevederi legale se observă că, în cazul în care

urmează să se ia măsuri de executare silită, organul fiscal nu este
obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi ex-
prima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante
în luarea deciziei. Or, aplicarea măsurilor asiguratorii nu este un act de
executare silită, astfel că organul de executare a greşit atunci când a
întocmit decizia de măsuri, fără a da posibilitatea debitorului să-şi
exprime punctul de vedere.
Important de reţinut este faptul că emiterea unui act administrativ

fiscal, cu încălcarea acestui drept fundamental al contribuabilului,
conduce automat la anularea respectivului act!
Extras din Decizia nr. 1849/Ap din data de 04.12.2017 a

Tribunalului Braşov
Tribunalul,
Constată că prin Sentinţa civilă nr. 8195/27.07.2017, pronunţată de
Judecătoria B. în dosarul nr. x/64/2016, s-a respins cererea de suspen-
dare şi contestaţia formulată împotriva Deciziei de instituire a măsurilor
asiguratorii nr. 5/10.03.2016 de către contestatoarea SC R. SRL în
contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, la data de 11.03.2016, intimata
ANAF prin AJFP Braşov a încheiat raportul de inspecţie fiscală ca
urmare a controlului ce a avut ca obiectiv verificarea realităţii şi
legalităţii operaţiunilor economice derulate în perioada 01.01.2007 –
31.12.2009 de contestatoarea SC R. SRL. În urma verificărilor efec-
tuate, inspectorii fiscali au ajuns la concluzia că persoana verificată nu
a virat în perioada supusă controlului impozitul pe profit şi TVA de
plată, iar prejudiciul estimat, la bugetul de stat, este de 1.150.336 lei.
Până la întocmirea raportului de inspecţie final, cu ocazia prezentării
proiectului de raport către contribuabilul controlat, organul de control
a emis Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 5/10.03.2016
188
prin care a instituit sechestrul asigurator pe două bunuri imobile din

patrimoniul petentei, măsură justificată prin referatul justificativ în care
se arată că controlul efectuat asupra activităţii petentei a relevat mai
multe nereguli legate de derularea şi evidenţierea operaţiunilor
economice desfăşurate de aceasta, nereguli care s-au finalizat cu
sustragerea de la obligaţia de plată a sumei de 242.670 lei impozit pe
profit şi 206.568 lei TVA, în prezent contribuabilul datorând şi dobânzi
pentru neplata la termen a acestor sume.
În motivarea cererii de apel se susţine, în esenţă, că i-a fost încălcat
dreptul de a fi ascultată stabilit de art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
Interpretarea primei instanțe este lipsită de raţionament logico-juridic.
Dreptul de a fi ascultat reprezintă un principiu general ce trebuie
respectat la întocmirea oricărui act administrativ, astfel că este o con-
diţie a întocmirii valide a actului. Faptul că la un moment ulterior se
va proceda la executarea silită nu atrage aplicarea prevederilor art. 9
alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 92/2003. În ceea ce priveşte motivarea
deciziei, este de observat că aceasta lipseşte cu desăvârşire, fapt ce
atrage sancţiunea nulităţii. Motivarea ar trebui să cuprindă atât starea
de fapt, cât şi de drept, din care să se desprindă cazul excepţional ce
impune luarea măsurii. În cuprinsul deciziei nu se face altceva decât
să se reia conţinutul unui formulat tipizat ce nu conţine nicio motivare
referitoare la cazul particular pentru care s-a emis. Prima instanţă nu
doar că nu a reţinut lipsa motivării, însă a stabilit că o astfel de măsură
se ia pe baza comportamentului contribuabilului, fără însă a analiza,
în concret, în ce constă acest comportament al contestatoarei. Nu se
poate reţine că simpla neplată a unor sume poate fi considerată
sustragere de la plată; în caz contrar s-ar reţine că orice contribuabil ar
fi pasibil de instituirea măsurilor asiguratorii cu ignorarea scopului
reglementării. Apelanta este interesată în desfiinţarea măsurilor
asiguratorii. Prima instanţă a reţinut că nu există un astfel de interes
întrucât măsura asiguratorie nu împiedică exercitarea activităţii
societăţii. De asemenea, se arată că nu este incident niciunul din
cazurile prevăzute de art. 213 alin. (2) noul Cod de procedură fiscală.
189
Contestatoarea şi-a îndeplinit întotdeauna obligaţiile fiscale. Din acest

motiv nu se poate reţine că ar exista un pericol în colectarea datoriilor.
Simpla alegaţie referitoare la existenţa unui pericol nu este suficientă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:
Criticile formulate de apelantă privesc punctual: încălcarea dreptu-
lui de a fi ascultat anterior emiterii deciziei atacate, nemotivarea
măsurii luate prin decizia atacată şi încetarea măsurilor asiguratorii ca
urmare a clasării dosarului penal 105/2013 al DNA serviciul Teritorial
Braşov.
În ceea ce priveşte dreptul de a fi ascultat, tribunalul reţine că acesta
este prevăzut de art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 2/2003. Atât prima instanţă
cât şi intimata apreciază că este aplicabil cazul prevăzut de art. 9 alin. (2)
lit. d) din O.G. nr. 92/2002, respectiv contribuabilul nu este ascultat
atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită. Astfel, s-a
apreciat că măsurile de executare silită ce urmează a se lua în viitor
absolvă emitentul actului de obligaţia de ascultare a contribuabilului.
O astfel de interpretare nu poate fi reţinută.
Este evident că excepţia prevăzută de art. 9 alin. (2) lit. d) din O.G.
nr. 92/2003 se referă la deciziile pe care le ia organul fiscal şi care
privesc efectiv executarea silită, ceea ce prezumă existenţa unui titlu
de creanţă devenit titlu executor. O altă interpretare ar lipsi de conţinut
însăşi norma prevăzută la art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 întrucât,
practic, orice decizie a organului fiscal referitoare la obligaţii de plată
ale contribuabilului, în final va fi urmată de o executare silită.
Pe de altă parte, analizând cazurile în care legiuitorul a exonerat
organul fiscal de obligaţia de ascultare a contribuabilului, se observă că
acestea se circumscriu fie situaţiei în care măsura se impune a fi luată
de urgenţă, fie situaţiilor în care prin ascultarea contribuabilului, nu s-
ar putea aduce elemente noi care să influenţeze decizia. Acesta este şi
cazul deciziilor prin care se iau măsuri de executare silită. Astfel cum
s-a reţinut mai sus, executarea silită presupune existenţa unui titlu
executoriu, ceea ce face ca ascultarea contribuabilului în legătură cu
fondul raporturilor juridice de drept fiscal să fie inutilă.
190
În concluzie. tribunalul reţine că acel caz de excepţie în care ascul-

tarea contribuabilului nu este necesară priveşte situaţiile în care se
adoptă măsuri de executare silită. Măsura asiguratorie nu este o măsură
de executare silită, astfel că obligaţia de ascultare trebuie îndeplinită
de către organul fiscal.
Nerespectarea dreptului de a fi ascultat, impus organului fiscal de
art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 2/2003, obligaţie ce trebuie executată ante-
rior emiterii deciziei, atrage nulitatea actului administrativ-fiscal.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta contestatoare SC R. SRL cu se-
diul în B. str. O. nr. x, jud. B., înregistrată la ORC sub nr.
J xxx/31xx/1992, identificată cu CUI xxxx, cu sediul procesual ales la
SCA C. şi A. cu sediul în C.N. str. T.T. nr. x jud. C. (persoană împu-
ternicită cu primirea corespondenței C.S.) în contradictoriu cu intimata
Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov cu sediul în Bra-
şov, Bdul M.K. nr. x, jud. B. împotriva Sentinţei civile nr. x/27.07.2017,
pronunţate de Judecătoria B. în dosarul nr. x/64/2016, pe care o schim-
bă în parte şi, în consecinţă:
Anulează Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii
nr. 5/10.03.2016, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor
Publice Braşov.
14.2. Principiul în dubio contra fiscum – Hotărârea CEDO în

cauza Serkov
În cazul în care anumite prevederi din legislaţia fiscală dau naştere

la diverse controverse şi interpretări, unele în favoarea statului, altele
în favoarea contribuabilului şi, după aplicarea regulilor de interpretare
rămân în continuare aspecte neclare, acestea trebuie să se interpreteze
în favoarea contribuabilului/plătitorului. Acesta este principiul în dubio
contra fiscum, principiul de aur pe care trebuie să-l cunoască toţi
191
contribuabilii (fie persoane juridice, fie persoane fizice), dar mai ales
inspectorii fiscali, atunci când sunt puşi în situaţia să decidă în temeiul
unui cadru legislativ controversat şi când, de cele mai multe ori,
interpretează legea în favoarea statului, și nu în favoarea contribua-
bilului.
Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) a integrat acest

principiu specific legislaţiei europene şi prevede faptul că interpretarea
reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului aşa cum
este exprimată în lege, iar în cazul în care voinţa legiuitorului nu reiese
clar din textul legii, la stabilirea voinţei legiuitorului se ţine seama de
scopul emiterii actului normativ, astfel cum acesta reiese din docu-
mentele publice ce însoţesc actul normativ în procesul de elaborare,
dezbatere şi aprobare. Prevederile legislaţiei fiscale se interpretează
unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul legii,
iar cele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul
în care corespund cel mai bine obiectului şi scopului legii. Dacă după
aplicarea acestor reguli de interpretare, prevederile legislaţiei
fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea
contribuabilului/plătitorului.
Chiar în Codul nostru fiscal regăsim axioma potrivit căreia, dacă

orice prevedere a Codului contravine unei prevederi a unui tratat la
care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat, dar oare
inspectorii fiscali o respectă, sau aşteaptă de la dumneavoastră să le
invocaţi tratatul respectiv sau soluţia CJUE într-o cauză similară?
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007,
România şi-a asumat respectarea legislaţiei comunitare în toate
domeniile, deci şi în materie fiscală. Prin urmare, dreptul Uniunii
Europene trebuie să fie aplicat de către orice instanţă a statelor membre
(fie ea naţională, regională sau locală), iar Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene (CJUE) asigură interpretarea şi aplicarea dreptului UE în
mod corect şi uniform în toate statele membre.
192
De ce este important şi uneori vital pentru firmele administrate de

dumneavoastră să cunoaşteţi jurisprudenţa UE în domeniul procedurii
fiscale:
– pentru a vă putea salva firma de la faliment atunci când este
supusă unei inspecţii fiscale şi când, în goana lor după debite
suplimentare, inspectorii fiscali comit abuz după abuz, inter-
pretând Codul fiscal după bunul plac;
– pentru că evitaţi amenzile prevăzute de legislaţia noastră fiscală,
deosebit de usturătoare chiar şi pentru situaţii minore de încălcare
a acesteia;
– pentru că, invocând soluţiile date de CJUE în cazuri similare,
poate veţi reuşi să atrageţi atenţia autorităţilor statului în ceea ce
priveşte armonizarea legislaţiei noastre fiscale la cerinţele
directivelor şi tratatelor europene.
Nu toată lumea cunoaşte faptul că, potrivit Codului de procedură
fiscală, înaintea luării unei decizii care priveşte un contribuabil, orga-
nul fiscal este obligat să asigure acestuia posibilitatea de a-şi exprima
punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante care
au determinat luarea respectivei decizii.
Jurisprudenţa UE în materia interpretării legislaţiei fiscale
Dacă după aplicarea regulilor de interpretare, prevederile legislaţiei
fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea
contribuabilului/plătitorului (principiul in dubio contra fiscum).
Acest principiu este consacrat şi în jurisprudenţa Curţii Europene
a Drepturilor Omului (CEDO) care, în considerentele Hotărârii CEDO
din 07 iulie 2011 pronunţate în cauza Serkov împotriva Ucrainei, a
reţinut următoarele: ,,Curtea nu poate trece cu vedere cerinţa (…) care
stipula că, în cazul în care legislaţia naţională oferea interpretări am-
bigue sau multiple ale drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor, autori-
tăţile naţionale aveau obligaţia de a recurge la abordarea care era mai
favorabilă pentru contribuabil“.
https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22tabview%22:[%22document%
22],%22itemid%22:[%22001-105536%22]}
193
Cauza Serkov împotriva Ucrainei
Strasbourg, 7 July 2011, Definitivă

Cazul îşi are originea într-o cerere (nr. 39766/05) împotriva Ucrainei
depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia“) de către
un cetăţean ucrainean, dl Sergey Nikolayevich Serkov („reclamantul“),
la 25 octombrie 2005.
Reclamantul a pretins că a fost obligat ilegal de către autorităţi să
plătească taxa pe valoarea adăugată şi acest lucru a însemnat o încălcare
a articolului 1 din Protocolul nr. 1. La 5 noiembrie 2009, preşedintele
Secţiunii a cincea a decis să notifice guvernului cererea. S-a decis, de
asemenea, să se pronunţe asupra admisibilităţii şi fondului cererii în
acelaşi timp.
Extras din hotărârea CEDO în cauza Serkov împotriva Ucrainei
(…)
41. Curtea constată că posibilitatea unor astfel de interpretări
divergente ale aceloraşi dispoziţii legale a fost în esenţă generată de
starea necorespunzătoare a dreptului intern în această privinţă. Normele
conţinute în Decretul prezidenţial şi în Legea TVA au oferit o marjă de
manevră nejustificată în interpretarea modurilor în care acestea ar putea
fi corelate, precum şi în înţelegerea sferei exacte şi a înţelesului
cerinţelor lor.
42. În consecinţă, în opinia Curţii, absenţa predictibilităţii necesare
şi a clarităţii legislaţiei naţionale cu privire la o asemenea problemă
fiscală importantă, generând interpretări juridice contrare, determină
nerespectarea cerinţei privind „calitatea dreptului“ în temeiul
Convenţiei.
43. În acest sens, Curtea nu poate trece cu vederea cerinţa
prevăzută de secţiunea 4.4.1 din Legea privind Răspunderea
Contribuabililor (Plăți), care prevedea faptul că, în cazul în care
legislaţia internă oferea interpretări ambigue sau multiple ale
drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor, autorităţile naţionale
194
aveau obligaţia de a recurge la abordarea care era mai favorabilă

pentru contribuabil. Or, în cazul de faţă, autorităţile au optat
tocmai pentru interpretarea mai puţin favorabilă pentru contri-
buabil a legislaţiei naţionale, ceea ce a dus la perceperea (solicita-
rea) de TVA petentului.
Din aceste motive, în UNANIMITATE Curtea:

1. Declară admisibilă plângerea referitoare la articolul 1 din Proto-
colul nr. 1, iar restul cererii este inadmisibilă.
2. Hotărăşte că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul
nr. 1.
3. Reţine că:
(a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei
luni de la data la care hotărârea devine definitivă, în conformitate
cu articolul 44 § 2 din convenţie, următoarele sume, care
urmează să fie convertite în moneda naţională a statul intimat la
rata aplicabilă la data decontării:
(i) 23.000 EUR (douăzeci şi trei de mii de euro) plus orice
impozit care ar putea fi exigibil, pentru daune materiale;
(ii) 4.000 EUR (patru mii de euro) plus orice impozit care ar
putea fi exigibil, pentru daune morale;
(b) de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la
decontare se vor plăti dobânzi simple pentru sumele de mai sus
la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale
Europene în perioada de neplată plus trei puncte procentuale.
195
idei // observații // note:
196
197
198
199
200

Cartea Neagra A Contab

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cartea Neagra A Contab

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cartea Neagră

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Bdul Națiunile Unite nr. 4, bloc 107A, etajul 1, sector 5, București

Am primit un aviz de inspecție fiscală şi am intrat în panică, nu ştiu

E momentul să aflaţi cauzele acestor inspecţii aparent anormale şi

Este evident că nu vă putem spune dacă în perioada următoare veţi

Vom prezenta modul în care decurge o inspecţie fiscală sau un con-

De asemenea, vă vom pune în gardă cu situaţiile în care se dispun

Aşadar, această lucrare, care nu trebuie să lipsească din biblioteca

1. Inspecţia fiscală. Procedura completă şi riscul de control . . . 7

Procedura de întocmire, avizare şi aprobare a raportului

1. Inspecţia fiscală. Procedura completă şi riscul de control

1.1. Obiectul inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea

Ce face organul de inspecţie fiscală în scopul efectuării inspecţiei:

Contribuabilul/Plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea

În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul/plătitorul

Contribuabilul/plătitorul are dreptul să solicite copii ale docu-

întocmeşte în două exemplare şi se semnează de organul fiscal şi de

În cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribua-

Ori de câte ori contribuabilul/plătitorul depune la organul fiscal un

Nota explicativă reprezintă documentul prin care organele de

Subsemnatul(a), ..................., având calitatea/funcţia de ....................

Data şi semnătura Dată în faţa noastră

În cazul în care persoana în cauză refuză să răspundă la întrebări,

Invitaţia reprezintă documentul prin care un contribuabil este

Domnului/Doamnei ..................................., în calitate/având funcţia

➢ informează reprezentantul legal al contribuabilului cu privire

Atenţie! Nu intră în atribuţiile inspecţiei fiscale efectuarea de

Somaţia reprezintă documentul care se întocmeşte în cazurile când

Domnului/Doamnei ................, în calitate/având funcţia de ..............

Conducătorul structurii de inspecţie fiscală,

Persoanele supuse inspecţiei fiscale

1.2. Formele şi întinderea inspecţiei fiscale

Formele de inspecţie fiscală sunt:

Perioada supusă inspecţiei fiscale

1.3. Termenul de prescripţie în materia impozitului pe profit

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a tranşat definitiv termenul de

profitul a fost deja generat. Drept urmare, interpretarea sistematică a

Dispoziţiile vechiului Cod de procedură fiscală

Practica inspectorilor fiscali

cu un an perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale,

Decizia ICCJ în materia prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii

Prin Decizia nr. 21, ICCJ a decis:

la data de 01.01.2007 şi s-a împlinit la data de 01.01.2012, aceasta

Consecinţele adoptării Deciziei ICCJ nr. 21/2020

Ce prevede noul Cod de procedură fiscală

1.4. Reguli privind inspecţia fiscală

4 Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în

să prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Dl/Dna .................................. având funcţia de ...................................

Conducătorul structurii de inspecţie fiscală

4 Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnată în registrul unic

4 La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea

Subsemnatul(a), ......................................................, domiciliat(a) în

Data ........ Numele şi prenumele,

4 Contribuabilul are obligaţia să îndeplinească măsurile pre-

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se va

PROCES-VERBAL de ridicare/restituire de înscrisuri

Subsemnaţii, ......................................, având funcţia de ....................

Organe de inspecţie fiscală Reprezentant contribuabil

Procesul-verbal de sigilare/desigilare se întocmeşte de către orga-