TEMA DE CONTROL NR.

1 LA
DISCIPLINA DREPT FINANCIAR ȘI
FISCAL:
ASPECTE DIN PRACTICA JUDICIARĂ
CU PRIVIRE LA
EVAZIUNEA FISCALĂ

1
 EVAZIUNEA FISCALĂ
LICITĂ

CUPRINS

CUPRINS..............................................................................................................................................3
INTRODUCERE...................................................................................................................................3
EVAZIUNEA FISCALĂ......................................................................................................................4
EVAZIUNEA FISCALĂ LICITĂ.....................................................................................................5
TITLU:..................................................................................................................................................7
CONCLUZII.......................................................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................11

2
 INTRODUCERE

În România, evaziunea fiscală a crescut considerabil în ultimul timp. Diversitatea și

complexitatea schimburilor comerciale, în condițiile unei legislații perfecte, au dus la
împrejurări la împrejurări favorabile pentru extinderea ei, iar efectele negative își pun
amprenta din ce în ce mai pregnant asupra economiei naționale. În acest context, preocupările
specialiștilor pentru crearea unui cadru legislativ care să atenueze acest fenomen s-au
intensificat. În condițiile în care evaziunea fi scală nu poate fi eradicată, este imperios necesar
să se găsească cele mai eficiente măsuri de combatere.

EVAZIUNEA FISCALĂ

Pentru prima oară în țara noastră, evaziunea fiscală și-a consacrat definiția legală în
cuprinsul dispozițiilor art.1 din Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, lege
care, deși este abrogată în prezent, ilustrează însă poziția, viziunea și expresia legiuitorului
român față de un fenomen social existent, față de o stare de fapt vie și în permanentă
schimbare. Potrivit acestui text de lege, evaziunea fiscală constă în „sustragerea prin orice
mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale
extrabugetare de către persoanele fizice sau juridice române sau străine, denumiți în
continuare contribuabili”.

O definire sugestivă este dată de Maurice Duverger care consideră că, evaziunea
fiscală este un termen generic, şi desemnează ,,manifestarea de fugă din faţa impozitului”.

3
 În definiţiile de mai sus cât şi în Dicţionarul explicativ al limbii române care defineşte
evaziunea fiscală ca fiind:,, sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale” este tratată ca un
proces, ca o acţiune.

Mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligațiile fiscale se prezintă sub infinite

forme, însă acestea pot fi împărțite în două categorii:

 ilicite (evaziunea fiscală frauduloasă);

 licite (evaziunea fiscală legală, tolerată).

Se poate face prin urmare o distincție între frauda fiscală, care constituie un fapt ilicit,
chiar de natură penală, și evaziunea fiscală propriu-zisă, care nu implică fapte care să
întrunească elementele constitutive ale unei infracțiuni.

În această temă, îmi doresc să vorbesc și să ating note importante referitor la subiectul
propus: evaziunea fiscală licită.

EVAZIUNEA FISCALĂ LICITĂ

Prin evaziune fiscală licită se înțelege acțiunea contribuabilului de a ocoli legea în

materie fiscală datorită unor erori sau inadvertențe de reglementare. Este vorba de folosirea
unor procedee juridice pentru evitarea obligațiilor fiscale, fără încălcarea legii, de unde și
denumirea de evaziune tolerată. Prin urmare, acest gen de fraude se situează la granița
legalității, fiind utilizate mijloacele pentru „a trece cu ușurință pe deasupra legii” 1. Vinovat de
producerea evaziunii fiscale legale este în primul rând legiuitorul. Ea presupune exploatarea
cadrului normativ existent, în sensul valorificării inteligente a inconsecvențelor,
contradicțiilor sau echivocității unor prevederi legale, în scopul evitării obligațiilor legale
către stat.

Vorbim de evaziune fiscală licită atunci când contribuabilul caută să-şi reducă
contribuţiile fiscale în mod legal.Avem acea situaţie tipică în îngrijire când contribuabilul

1
C. Scailteur, Le contribuable et l’etat, 1961, pag. 65.

4
vrea să îşi achiziţioneze o maşină în leasing. Practic, taxele și impozitele trebuie plătite
statului, dar nu mai sunt plătite statului pentru că a făcut investiții, iar în aceasta situaţie
discutăm de optimizare fiscală.

Este cunoscut faptul că, de exemplu, în vederea promovării unor activităţi economice,
se prevăd exonerări şi diferite norme de stimulente fiscale, de care unii ajung în mod abil să
beneficieze, cu toate că nu au temei. Facilităţile fiscale reprezintă o excepţie de la principiul
neutralităţii impozitului, care arată că impozitul nu trebuie investit cu altă funcţie decât cea
fiscală, adică finanţarea cheltuielilor publice, fără să influenţeze în vreun fel condiţiile de
funcţionare ale economiei, repartiţia avuţiilor sau structurile sociale (Nicolae Hoanţă,
Instituţia impozitului, în Impozite si taxe, Revistă lunară editată de Tribuna Economică, nr.
10-11/1996, pag. 132).

Evitarea obligațiilor fiscale, în limitele legii, necesită, de obicei, asistență din partea
unor contabili sau avocați specializați în domeniul fiscal. Aceste costuri de evitare sunt
suportate și justificabile doar pentru contribuabilii cu venituri mari, în timp ce contribuabilii
cu venituri modeste apelează, atunci când se sustrag impozitului, la frauda fiscala, deoarece
nu presupune costurile unei consultanțe specializate. Frecvența acesteia este mai accentuată
în perioadele când se modifică sau se introduc legi noi, precum și atunci când statul
utilizează, în mod intenționat, impozitul în scopul promovării unor politici stimulatoare față
de anumite categorii socio-profesionale sau în anumite domenii de activitate.

Evaziunea fiscală licita este favorizată de:

 acordarea unor facilități fiscale sub forma unor exonerări, scutiri parțiale, reduceri,
deduceri, etc.;
 acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înființării de noi societăți
comerciale;
 scoaterea de sub incidența impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare și a
celor provenite din plasamente în obligațiuni emise de stat;
 nereglementarea cheltuielilor generale ale societăților comerciale, aceasta creând
tentația supra-evaluării, prin creșterea, nejustificată economic, a acestora;
 impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe baza unor
norme medii de venit, creează condiții pentru contribuabilii care realizează venituri
mai mari decât media, să nu platească impozit pentru diferența respectivă;

5
TITLU:

Evaziune fiscală. Achitare parţială a prejudiciului. Obligaţii fiscale accesorii. Natură juridică.
Momentul de la care încep să curgă.

Legea nr. 241/2005, art. 10

Cod procedură fiscală, art.1 pct.28, art. 1 pct.29, art.173 alin.1

REZUMAT:

Conform art.1 pct.28 din Codul procedură fiscală, prin obligaţie fiscală principală se
înțelege obligaţia de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi obligaţia
organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate şi de a rambursa sumele
cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege iar art.1 pct.29 definește obligaţia fiscală
accesorie ca fiind obligaţia de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităţilor sau a
majorărilor, aferente unor obligaţii fiscale principale.

Obligaţiile fiscale accesorii au aceeaşi natură juridică cu aceea a obligaţiilor fiscale

principale, respectiv a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului

6
general consolidat, neputând fi ignorate la momentul cuantificării prejudiciului de către
instanţa penală.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de

supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Giurgiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus inculpatului să execute următoarea
obligaţie: să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere,
inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei
comunei Vărăşti, jud. Giurgiu pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., art.
10 din Legea nr.241/2005, art. 375 NCPP, art.396 alin. 10 NCPP, art. 75 alin. 2lit.a C.p. şi
art. 76 alin.1 C.p. l-a condamnat pe inculpata SC N.&R. SRL, la o amendă în cuantum de
4500 lei, reprezentând un număr de 45 de zile amendă cu o sumă corespunzătoare unei zile
amendă în cuantum de 100 lei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata la câte
1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Inculpatul M.P.N.nu s-a prezentat la chemările organelor judiciare, iar la domiciliul

acestuia nu au fost identificate persoane cu ocazia verificărilor efectuate.

Inculpata S.C. “N. & R.” S.R.L. a fost reprezentată, în faza de urmărire penală, de
către mandatarul Cabinetul Individual de Insolvenţă R.G.G., desemnat de către procurorul de
caz şi a menţionat că nu are de dat declaraţii.

Prin adresa nr. 73233/20.04.2014, ANAF a precizat că se constituie parte civilă cu

suma totală de 5.949 lei (impozit pe profit datorat).

7
 Audiat în faza de judecată, inculpatul M.P.N.a recunoscut săvârşirea infracţiunii
reţinute în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza dispoziţiilor prev. de
art.375 C.pr.p. privind recunoaşterea învinuirii, urmând a se lua act de faptul că a achitat în
integralitate prejudiciul solicitat de partea civilă.

Inculpata S.C. “N. & R.”, prin mandatarul judiciar desemnat în cauză, a solicitat a se
lua act de faptul că prejudiciul stabilit în cauză a fost achitat de inculpatul M.P.N., care este
în acelaşi timp şi administratorul ei, şi că solicită judecarea în procedura simplificată a
recunoaşterii vinovăţiei.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.P.N. s-a constatat că acesta nu este
cunoscut cu antecedente penale.

Instanţa de apel reține că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii

civile delictuale a inculpaților, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin material, nereparat
încă, produs ca urmare a faptei ilicite, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi
prejudiciul produs, precum şi vinovăţia inculpaților ca atitudine psihică faţă de faptă şi
urmările acesteia.

Prin raportul de constatare efectuat în cauză s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului
consolidat al statului, fără accesorii, de către SC N. & R. SRL prin administratorul M.P.N.
este de 5949 lei și reprezintă impozit pe profit datorat, aceasta fiind suma reținută de instanța
de fond ca reprezentând prejudiciul cauzat prin infracțiunile de evaziune reținute în sarcina
inculpaților.

La dosar a fost depusă de către inculpatul M.P.N. chitanța seria TS321 din data de
24.10.2017 privind achitarea sumei de 5949 lei însă Curtea apreciază eronată concluzia
instanței de fond în sensul reţinerii achitării în întregime a prejudiciului cauzat bugetului de
stat, în condițiile în care chitanța menționată face dovada exclusiv a achitării debitului
principal, nefiind achitate și obligațiile fiscale accesorii datorate în condițiile legii.

Obligaţiile fiscale accesorii au aceeaşi natură juridică cu aceea a obligaţiilor fiscale

principale, respectiv a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului
general consolidat, neputând fi ignorate la momentul cuantificării prejudiciului de către
instanţa penală.

8
 Cu privire la momentul de la care încep să curgă dobânzile aferente sumelor
constatate cu titlu de prejudiciu, raţiunea acestei particularităţi a titlului de creanţă fiscală
constă în necesitatea realizării veniturilor bugetului de stat la termenele şi în cuantumurile
stabilite de lege, avându-se primordial în vedere destinaţia acestor sume şi faptul că
beneficiarul lor este întreaga societate, fiind vorba, prin urmare, de un interes public.

Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a
admis apelul declarat de către apelanta parte civilă ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ
REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEŞTI – Administraţia Judeţeană a
Finanţelor Publice Călăraşi împotriva sentinţei penale nr. 132 din data de 29.11.2017
pronunţată de Tribunalul Călăraşi – Secţia Penală în dosarul nr.932/116/2017

Îi va obliga pe inculpaţii S.C. N. & R. S.R.L. şi M.P.N. în solidar la plata obligaţiilor

fiscale accesorii aferente sumei de 5949 lei reprezentând prejudiciul cauzat părţii civile,
calculate conform legislaţiei în vigoare de la data producerii prejudiciului şi până la data
achitării integrale a acestuia.

CONCLUZII

Legislația fiscală impune sarcini particularilor în folosul statului. În cazurile de

echivocitate, aceștia trebuie scutiți de răspundere, așa cum este admis și în materia
dreptului civil, care afirmă următoarele: convențiile trebuie interpretate în sensul
favorabil debitorului 2.
Așadar, contribuabilii se sustrag prin a plăti în tot sau în parte impozitele și
speculează tocmai imperfecțiunile și insuficiențele legislației. Ei se folosesc în mod
„legal” de prevederile fiscale, sustrăgându-se de la plata impozitelor, tocmai datorită
acestor insuficiențe ale legislației.
Prin urmare, contribuabilii rămân în limita strictă a drepturilor lor și statul nu se
poate apăra decât printr-o legislație bine studiată, clară, precisă, științifică.

2
Șaguna D.D., Tratat de drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București, 2001, pag. 1057

9
 BIBLIOGRAFIE

 https://www.academia.edu/36789070/EVAZIUNEA_FISCAL%C4%82_
%C3%8Endrum%C4%83tor_Student_ME%C5%9ECA_IULIA-M%C4%82D
%C4%82LINA ;
 DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL Curs pentru învăţământ la distanţă Lect. univ. dr.
Cristinel ICHIM ;
 https://lege5.ro/Gratuit/gy4tenju/art-1-dispozitii-generale-lege-241-2005?
dp=geztcnzwgy2ds ;
 http://revistaprolege.ro/diferente-evaziunea-fiscala-legala-tax-avoidance-frauda-
fiscala-tax-evasion-incriminata-ca-infractiune/ ;
 https://pdfcoffee.com/evaziunea-fiscala-licita-pdf-free.html ;
 https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-1-decembrie-1918-din-alba-
iulia/management-educational/evaziune-fiscala-versiune-lucrare-finala/21918012 ;
 https://www.scritub.com/stiinta/drept/EVAZIUNEA-FISCALA224714311.php ;
 https://pdfslide.tips/documents/94528618-evaziunea-fiscala-referat.html?page=5 ;
 https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-13seql9j/ .

10