REGULI DE COMUNICARE

La nivelul școlii la care lucrez, în cadrul documentelor interne sunt specificate o gamă
largă de modalități de comunicare iar printre acestea, se numără:
o comunicare interpersonală (între membrii organizaţiei) şi comunicare organizaţională
(între diferite subunităţi, compartimente sau departamente ale organizaţiei);
o comunicare formală şi comunicare informală;
o comunicare pe orizontală, comunicare pe verticală şi comunicare pe diagonală
(oblică);
o comunicare verbală (însoţită de componenta paraverbală cu rol esenţial în nuanţarea
sensului unui mesaj), comunicare scrisă, comunicare nonverbală.
Comunicarea interpersonală are, la rândul ei, mai multe forme:

 orală,
 scrisă,
 nonverbală.
Comunicarea orală utilizează ca vector cuvântul rostit, este întâlnită cel mai
frecvent şi poate lua forma conversaţiilor directe între două persoane, a discuţiilor cu mai
multe persoane în cadrul unor şedinţe sau grupuri de lucru, a conversaţiilor telefonice etc.
Avantajele acestui tip de comunicare sunt: rapiditatea circulaţiei informaţiei, siguranţa,
feedbackul rapid, confortul în realizarea comunicării, posibilitatea de a activa membrii
organizaţiei, faptul că le oferă angajaţilor sentimentul de consideraţie şi participare la
adoptarea deciziilor. Are ca dezavantaj faptul că nu asigură păstrarea în timp a informaţiei.
De aceea pot apărea erori sau confuzii. Are, de asemenea, o mare încărcătură subiectivă, iar
transmiterea succesivă este dificilă, cu pierderi de substanţă informaţională.
Comunicarea scrisă se utilizează în rapoarte, memorii, note interne, planuri de
activitate, scrisori, mesaje prin fax sau e-mail etc. În acest caz, nota de subiectivitate dispare.
În plus, acest tip de comunicare asigură păstrarea în timp a informaţiei şi coerenţa mesajului
şi permite o elaborare prealabilă. Prezintă însă şi câteva dezavantaje: necesită efort şi timp
mare de realizare (mai mare decât în cazul comunicării orale), nu asigură un feedback rapid şi
are un caracter impersonal.
Comunicarea nonverbală permite transmiterea unei informaţii fără cuvinte sau,
în cazul utilizării cuvintelor, acestora li se adaugă la înţelesul semantic şi alte influenţe, în
special elemente de limbaj ale corpului: gesturi, distanţa fizică, mimica etc
Pentru o comunicare eficientă trebuie să se respecte o serie de reguli cum ar fi:
-să se utilizeze mesaje adresate la persoana I focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi
pe comportamentul interlocutorului, prevenind relaţiile defensive în comunicare. Procesul de
comunicare este mai complet, se pot comunica emoţiile şi descrie comportamentele fără a
face evaluări şi atacuri la persoană;
-să fim spontani în exprimarea opiniilor personale, să nu ne impunem punctul de
vedere. Manipularea este şi ea o formă de comunicare însă transmite un mesaj de
nonacceptare şi neîncredere în deciziile luate.
-să ascultăm cu atenţie, căci ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi a
răspunde, care duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în
comunicare. Comunicarea empatică conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune
faţă de interlocutor.
-să evităm stereotipurile şi prejudecăţile deoarece duc la opinii negative despre
ceilalţi, sunt cauze ce duc la discriminare şi chiar la violenţă.
-să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilităţi
noi de rezolvare a unei situaţii. Uneori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la
inteligenţa sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea sa de a-şi rezolva singură problema.
-să nu criticăm interlocutorul. Critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte
persoane.
-să evităm ameninţările şi pedepsele. Insistând în aplicarea unei pedepse pentru
rezolvarea unei probleme ori situaţii, se vor genera sentimente negative;
-să nu fim moralizatori deoarece aceasta cauzează sentimente de nelinişte, stimulează
resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane;
-să ţinem cont de factorii sentimentali, să încercăm să convingem prin argumentare
logică, fără a duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea;
-să nu dăm dovadă de superioritate pentru că aceasta determină formarea unei relaţii
defectuoase de comunicare. Egalitatea înseamnă acceptarea necondiţionată şi respectarea
fiecărei persoane, indiferent de nivelul său de cultură sau pregătire profesională;
-să utilizăm parafrazarea dar nu foarte des, aceasta fiind o metodă care are rolul de a
clarifica mesajul, de a comunica mai eficient.
-să dăm posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului,
a ascultării reflexive, a discutării posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative etc.
-să folosim tactica devierii când dorim să schimbăm cursul conversaţiei de la
preocupările celeilalte persoane la propriile preocupări;
-să citim limbajul corpului, concentrându-ne atenţia pe factorii cheie: expresia feţei,
tonul, ţinuta corpului sau gesturile

MOTIVAREA PRIN INFORMARE LA LOCUL DE MUNCĂ

Conceputul de motivare:
Definiția din manualele de psihologie ne descrie „motivarea” ca fiind un proces
intern, care funcționează diferit pentru fiecare individ în parte. Acest proces energizează
persoana și îi direcționează resursele pentru a avea un anumit comportament și a satisface
sarcinile pe care le are.
Fiecare persoană este motivată de factori diferiți pentru a lucra cu plăcere, dar sunt
anumite schimbări care pot influența atmosfera de lucru.
Înainte de toate, trebuie să aflam de ce este atât de importantă motivarea angajaților.
Pe scurt, în varianta cea mai simplă, angajații trebuie să fie motivați ca să lucreze cât mai
bine și să-și depășească limitele, trecând dincolo de responsabilitățile stabilite în contractul de
muncă. Asta inseamna că obiectivele de afaceri stabilite de companie au șanse tot mai mari să
fie îndeplinite. Iată, pe scurt, câteva motive care subliniază importanța unor angajați
multumiți:

 angajații sunt mai eficienți;

  apare satisfacția la locul de muncă;
 se creează o echipă sudată și productivă;
 talentele rămân în companie;
 angajați capabili preiau responsabilități mai mari;
 mediu de lucru este propice dezvoltării.
Banii nu reprezintă întotdeauna cel mai important aspect atunci când vine vorba de
motivația angajaților. Oamenii își doresc, de cele mai multe ori, să aibă o viziune clară în
ceea ce privește posibilitățile de dezvoltare a carierei și creștere în cadrul organizației. În
lipsa unei astfel de viziuni, angajaților le este greu să își stabilească obiective pe termen lung
și să muncească pentru a ajunge la țintele stabilite. De aici ia naștere un alt aspect care îi
demotivează pe angajați, și anume nesiguranța locului de muncă. Atunci când nu știu încotro
se indreaptă cariera lor, ei pot ajunge să se întrebe în ce masură pot spera să rămână pentru o
perioadă îndelungată în organizație.
Programele de training și dezvoltare a cunoștintelor sunt lucruri care cresc nivelul de
motivație și angajamentul față de companie. Angajații vor aprecia oportunitățile de învățare și
le vor privi ca pe o deschidere a organizației la a-i oferi posibilitatea de a se dezvolta în
interior, de a progresa. La polul opus, stagnarea, lipsa progresului, efectuarea acelorași sarcini
și neacordarea șansei de a prelua noi responsabilități sunt aspecte care îl pot face pe un
angajat să creadă ca nu există loc sau sanșe ca el să crească în interiorul acelei organizații.
Factorul motivațional opus recompensei financiare este gradul de satisfacție pe care o
persoană îl obține din munca sa. Studiile arată că angajații cărora le place cu adevărat ceea ce
fac depun mai mult efort în sarcinile lor, inovează mai mult și sunt, în general, mult mai
fericiți cu toate domeniile vieții lor.
Din punctul de vedere al angajatorului, este important să facem tot posibilul pentru ca
lucrătorii să se simtă în largul lor. Pentru a face acest lucru, este necesar să le permiți să
reconcilieze viața profesională și cea privată, să încurajeze relații bune între angajați și să le
arate tot sprijinul posibil.
 CONCLUZII

O comunicare eficace în interiorul organizaţiei contribuie la crearea unui climat

organizaţional motivant, iar barierele care apar (bariere de limbaj, perceptuale, contextuale)
pot fi depăşite prin luarea de măsuri care să conducă la îmbunătăţirea calităţii comunicării (un
stil managerial deschis, stabilirea clară de reguli de comunicare, desemnarea unui responsabil
de comunicare şi elaborarea unei strategii, includerea programelor de training pentru
dezvoltarea abilităţilor de comunicare.)
Merită evidenţiat faptul că atenţia managerilor este în continuare centrată foarte mult
pe factorii de igiena (salariu, prime, condiţii de muncă etc.) care nu creează satisfacţie pe
termen lung. Dacă un manager doreşte să aibă angajaţi satisfăcuţi de ceea ce fac şi care să
dorească să îşi crească permanent performanţa, atunci accentul trebuie pus pe factorii
motivatori, singurii care pot asigura succesul unui astfel de demers.Iar în final, pentru un
management eficient este necesar să se găsească un echilibru în ceea ce priveşte satisfacţia
angajaţilor, un echilibru care pe de o parte să nu permită afectarea performanţei individuale
sau colective datorită unei insatisfacţiiacute, iar pe de altă parte, să stimuleze performanţa
prin găsirea de modalităţi eficiente de creştere a satisfacţiei angajaţilor.
 BIBLIOGRAFIE

 https://eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-dezvoltarea-
capacitatii-institutionale-a-scolilor-defavorizate/bune-practici-privind-comunicarea-
in-organizatia-scolara
 http://www.asociatia-profesorilor.ro/reguli-de-ameliorare-a-comunicarii-
didactice.html
 https://limarom.ro/motivarea-angajatilor-la-locul-de-munca/
 https://www.officedirect.ro/blog/motivarea-angajatilor-importanta-ei-si-ce-solutii-au-
managerii
 https://bia.ro/lipsa-de-motivatie-a-angajatilor-care-sunt-cauzele-ei-si-cum-oprim-
acest-fenomen/
 https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-oradea/metodologia-
cercetarii-stiintifice/motivatia-angajatilor-privind-locul-de-munca/14493179