NUME:TROFENCIUC ALINA (STOICA)

MANAGEMENT EDUCATIONAL
MASTER AN 1

COMUNICAREA IN INSTITUTIILE SCOLARE

În cadrul oricărei organizaţii, comunicarea reprezintă un proces esenţial prin care are
loc schimbul de mesaje şi informaţii în vederea realizării scopului şi obiectivelor
planificate. De asemenea, comunicarea este elementul fundamental care stă la baza
funcţiei de coordonare, facilitând intervenţia managerilor în vederea sincronizării şi
armonizării acţiunilor membrilor organizaţiei. Mesajele şi informaţiile comunicate
sunt supuse unui proces de interpretare şi prelucrare din partea fiecărui membru al
organizaţiei, care urmăreşte evaluarea şi selectarea datelor relevante, pentru a se
obţine o reducere a incertitudinii în ceea ce priveşte înţelegerea şi cunoaşterea
misiunii şi obiectivelor promovate de organizaţie. Sursa majorităţii problemelor de
comunicare o constituie diferenţa dintre conţinutul mesajului sau impactul pe care
managerul intenţionează să-l transmită şi modul în care ceilalţi membri ai organizaţiei
recepţionează mesajul.
Procesul de comunicare are mai multe elemente :
1.Emițătorul – este persoana (grupul de persoane) care începe comunicarea și setează mesajul
acestei comunicări, la fel el alege mijlocul de comunicare.
2. Mesajul - este o formă fizică prin care emițatorul codifica informația. Mesajul are drept
scop de obicei informarea, dar sunt și cazuri cînd este folosit pentru convingere sau obținerea
unor acțiuni.
3. Mijlocul de comunicare - este drumul parcurs de mesaj, acesta poate fi atît formal (care
urmează structura ierarhică a organizaţiei) sau informal.
4. Recepționistul - persoana care primeşte mesajul şi îl ascultă.
5. Contextul este foarte important pentru că aceleaşi cuvinte pot suna altfel într-o în diferite
situații și momente.
6. Feed-back-ul - încheie procesul de comunicare. Prin intermediul său, emitentul verifică în
ce măsură mesajul a fost înţeles corect ori a suferit filtrări.
Forme ale procesului de comunicare
Procesul de comunicare în dependență de drumul parcurs și complexitatea etapelor poate să
aibă
- Comunicare unilaterală – are doar un singur sens de propagare de la emitator la receptor.
Această comunicare este lipsită de ultimă etapă al procelui și anume “Feed-back”, din motivul
că emitentul nu consideră necesar verificarea răspunsului. Procesul dat de comunicare este
eficent doar în situați critice, cînd e nevoie de o acțiune rapidă pentru a rezolva ( ameliora )
situația.
- Comunicare bilaterală – are două căi de parcurgere : emitent-receptor şi receptor-emitent.
Această formă de comunicare consumă mai mult timp, dar dă dovadă de eficență în cadrul
organizației și are mai multe caracteristici printre care se numără : emitatorul poate interveni
prin întrebări, comentarii, sugestii, propuneri;
Înțelegerea mesajului poate fi verificată și în caz de nevoie clarificat sau expus alt mesaj.
mai multe forme, printre care :
Metode de comunicări organizaţionale
Întrucît în organizație au loc diferite forme de comunicare acestea sunt clasificate după unele
criterii, cum ar fi : în funcție de direcția de expunere, după modul de transmitere, după gradul
de oficializare.
- Comunicarea descendentă de obicei este folosită pe scara ierarhică ( de la managementul
de vîrf spre nivelul de execuție ). Conținutul comunicării este reprezentat de decizii,
reglementări, in direcția de expunere presupune clasificare comunicării în institutii,
strucțiuni sau altele.
Dezavantajul acestui tip de comunicare îl constitue faptul că la fiecare nivel în institutie
mesajulcomunicării poate fi întrepretat în favoarea acestui nivel. De obicei acest tip de
comunicare este folosit de către organizații cu putere centralizată și în care predomină
comunicarea unilaterală.
- Comunicarea ascendentă este inversă celei descendente, informația este transmisă de către
subordonați sefilor săi și acestea la rîndul lor următoarei trepte ierarhice. Această comunicare
este esențială pentru un lucru eficent al procesului de comunicare din simplu motiv ce
demonstrează recepția mesajelor transmise de manageri. Pot exista cazuri cind managerul de
nivel operaţional îşi atribuie rezultatele obţinute de către subalterni pentru a ascunde
incompetenţa proprie în faţa managerilor superiori,de aceea şi managerii superiori pot face
acelaşi lucru în faţa managerilor de vîrf.
- Comunicarea pe orizontală sau laterală se stabilește între persoane, secții, compartimente
care se află la acelaș nivel ierarhic și au obiective comune, astfel se evită intervenția
managerilor de nivel superior.
- Comunicarea pe diagonală este folosită atunci cînd restul căilor de comunicare nu pot fi
folosite. Un exemplu de astfel de comunicare apare în managementul prin proiecte, atunci
cînd echipa de proiect discută cu restul compartimentelor structurii.Atunci cînd persoanele
împlicate în proiect au o subordonare dublă ( este subordonat nemijlocit sefului
compartimentului-departamentului şi totodată este subordonat şefului de proiect.
- Comunicarea orala utilizează ca vector cuvântul rostit, este întâlnită cel mai
frecvent şi poate lua forma conversaţiilor directe între două persoane, a discuţiilor cu
mai multe persoane în cadrul unor şedinţe sau grupuri de lucru, a conversaţiilor
telefonice etc. Avantajele acestui tip de comunicare sunt: rapiditatea circulaţiei
informaţiei, siguranţa, feedbackul rapid, confortul în realizarea comunicării,
posibilitatea de a activa membrii organizaţiei, faptul că le oferă angajaţilor
sentimentul de consideraţie şi participare la adoptarea deciziilor. Are ca dezavantaj
faptul că nu asigură păstrarea în timp a informaţiei. De aceea pot apărea erori sau
confuzii. Are, de asemenea, o mare încărcătură subiectivă, iar transmiterea succesivă
este dificilă, cu pierderi de substanţă informaţională.
- Comunicarea scrisa se utilizează în rapoarte, memorii, note interne, planuri de
activitate, scrisori, mesaje prin fax sau e-mail etc. În acest caz, nota de subiectivitate
dispare. În plus, acest tip de comunicare asigură păstrarea în timp a informaţiei şi
coerenţa mesajului şi permite o elaborare prealabilă. Prezintă însă şi câteva
dezavantaje: necesită efort şi timp mare de realizare (mai mare decât în cazul
comunicării orale), nu asigură un feedback rapid şi are un caracter impersonal.
- Comunicarea formală presupune crearea în mod deliberat a unor canale formale
de comunicare, prin stabilirea unui sistem formal de responsabilităţi care respectă
structura ierarhică a organizaţiei. Ele sunt proiectate şi gestionate pentru a permite
transferul de informaţii între niveluri (pe verticală) şi departamente (pe orizontală).
Direcţiile formale de comunicare respectă cu fidelitate relaţiile stabilite în organizaţie,
comunicarea desfăşurându-se în general, pe trei direcţii principale: de sus în jos, de
jos în sus, pe orizontală. Aceasta este situaţia ideală de comunicare. De cele mai multe
ori, în cazul organizaţiilor aflate în plin proces de schimbare, comunicarea orizontală
lipseşte cu desăvârşire sau este foarte lentă şi ineficientă. De cele mai multe ori,
comunicarea pe orizontală respectă exclusiv canalele informale, ceea ce duce în mod
inevitabil la scăderea exactităţii informaţiilor. Această situaţie se datorează în mare
parte faptului că, pe de o parte, nu se
conştientizează necesitatea circulaţiei neîntrerupte a informaţiilor între departamente,
ca fiind vitală pentru supravieţuirea organizaţiei în condiţii concurenţiale, şi pe de altă
parte faptului că în organigramele acestui tip de companii nu există posturi pentru
specialişti în comunicare.
Pentru a funcţiona eficient comunicarea organizaţională trebuie să acopere atât
registrul formal, cât şi pe cel informal. Dacă informalul este încurajat, el poate deveni
sursă de inovaţie pentru formal, lucru foarte profitabil mai ales în momente de
restructurare a institutiei.
Invers, promovarea exclusivă a comunicării formale va avea ca efect dezordinea,
dezorganizarea, imposibilitatea formulării de obiective pe termen lung. În aceste
condiţii, trebuie în primul rând create cadre formale de comunicare, suficient de suple
însă, pentru a putea permite fluxurile informale purtătoare de feedback şi de noutate.
Comunicarea este prezentă în tot ce facem în viaţă şi este esenţială pentru a putea
munci, trăi şi modela şi trebuie să aibă un mesaj adaptat la interlocutor, mesaj de
observarea atitudinii psihologice a acestuia. Este vorba de fapt, de a-l cunoaşte pe
celălalt, dar şi de a te cunoaşte pe tine însuţi, pentru a alege propriul registru
psihologic adaptat la cel al interlocutorului. Important nu este să trimitem cât mai
multe mesaje, ci felul cum le recepţionăm, fapt care conduce la o comunicare
eficientă.
Niciun fel de activitate, de la banalele activităţi ale rutinei cotidiene şi până la cele
mai complexe activităţi desfăşurate la nivelul organizaţiilor, societăţilor sau culturilor,
nu mai pot fi imaginate în afara procesului de comunicare.
Managementul constă, mai presus de orice, în realizarea, cu ajutorul comunicării, a
unui proces de influenţare interpersonală exercitat într-o situaţie anumită şi îndreptat
spre atingerea sau îndeplinirea unor obiective.
A conduce o instituţie înseamnă a comunica, înseamnă înainte de toate a transmite
idei, sentimente, decizii subordonaţilor şi posibilitatea de întoarcere a informaţiilor.
Comunicarea managerială reprezintă o formă a comunicării interumane, un instrument
de conducere cu ajutorul căruia managerul îşi poate exercită atribuţiile, comunicarea
înseamnă aproape totul în management, indiferent că este vorba despre comunicare
formală, informală sau nonformală.
Comunicarea didactică poate fi definită ca un schimb de mesaje, cu conţinut specific,
între cadru didactic şi elevi.
Noi, cadrele didactice prin comunicare putem face necunoscutul să fie cunoscut,
exprimând anumite idei in termeni cunoscuţi, randamentul comunicării adult-copil nu
se reduce doar la ceea ce spunem, ci depinde şi de atitudinea noastră. Ea potenţează
sau frânează comunicarea, sporeşte sau chiar poate anula efectele conţinuturilor
transmise verbal. Blocajele de comunicare dintre elev şi profesori sunt generate de
faptul că profesorul nu-l consideră pe elev partener de discuţie cu drepturi egale în
comunicare.
Comunicarea eficace îl poate ajuta pe manager în rezolvarea conflictelor şi facilitarea
cooperării între subordonaţi, prin identificarea tipurilor de relaţii interpersonale dintre
aceştia, precum i pe profesor în rela ia cu elevul i nu numai, chiar i colaborarea elev-
elev.

IMPLEMENTAREA UNUI PROIECT DE FINANTARE PRIVIND REALIZAREA

UNUI LOC DE JOACA IN CURTEA SCOLII
Argumente:
Prin prezentul proiect se dorește solicitarea finanțării pentru amenajarea unui loc de
joacă şi teren de sport sintetic în curtea scolii. Amenajarea spațiilor publice s-a
remarcat ca un obiectiv important pentru comună. Astfel, au fost inițiate numeroase
acțiuni în vedere îmbunătățirii și întreținerii spațiilor verzi și a peisagisticii. Locurile
de joacă au devenit demult o necesitate acută a copiilor noştri. Joaca în aer liber nu
este un moft. Profesori şi psihologi susţin că nu ar trebui să fie opţională ci obligatorie
datorită faptului că este o parte vitală a copilariei şi face parte din dezvoltarea fizică şi
psihică a oricărui copil, consolidându-i capacităţle şi abilităţile. Mișcarea este bună nu
doar pentru sănătatea fizică, ci și pentru cea mintală. Sunt concepute să favorizeze
interacțiunea între generații, să propună soluţii simple de sport și mișcare, accesibile și
benefice. Se doreşte un spaţiu de joacă modern în curtea şcolii, realizat din materiale
ce nu pun viaţa copiilor în pericol, un spaţiu care să încurajeze copiii să-şi dezvolte
personalitatea, imaginea de sine pozitivă, capacităţile de cooperare şi colaborare,
realizarea unor relaţii bazate pe încredere şi respect reciproc. Amenajarea unui spaţiu
de joacă corespunzator va avea ca impact o dezoltare psihică, inteligenţa ridicată şi
dezvoltarea unui habitus social. De asemenea va dezvolta capacitatea copiilor de a
interacţiona cu ceilalti membrii ai comunităţii, ceea ce va conduce la dezvoltarea unui
spirit de prietenie şi sociabilitate, dezvoltarea sănătăţii, a musculaturii, a emoţiilor şi a
intelectului.
DESCRIERE PROIECT:
Obiectivul general al prezentei documentaţii este amenajarea unui loc de joacă şi a
unui teren de sport sintetic în curtea scolii.Copiii îşi doresc să se caţere şi un teren
care să le stimuleze capacitatea de explorare şi se naşte nevoia de mai mult spaţiu
organizat inteligent. Joaca, ca şi alte mișcări sociale şi educaţionale au intrat treptat
sub controlul public, astfel azi putem vorbi despre o responsabilitate publică în ceea
ce priveşte spaţiile de joacă, care implică o formă de educaţie fundamentală. Adesea
copiii cresc şi devin timizi, nesociabili şi plictisiţi şi toate acestea datorită lipsei
spaţiilor de joacă comune. Dacă există jocuri educative, vom avea si o dezvoltare
psihică, inteligenţă ridicată, dezvoltarea unui habitus social. Funcţiune cu caracter
social – spaţii libere pentru odihnă şi recreere în pauzele şcolare într-un context plăcut
şi relaxant unde va fi încurajată şi facilitată socializarea între toţi elevii şcolii, din
toate categoriile de vârstă, venituri, apartenenţă etnică, ocupaţie. Funcţiune cu caracter
estetic – spaţiile verzi vor fi distribuite uniform şi vor fi dotate cu elemente de joacă,
trotuare care vor fi delimitate lateral cu bănci şi leagăne. Funcţiunea cu caracter
educaţional – materialul vegetal reprezentat de specii lemnoase ornamentale, specii
floricol, acestea fiind un excelent ghid pentru minori dar şi pentru alte persoane
interesate de a cunoaşte plantele şi a dobândi noţiuni de botanică, ecologie şi adaptare
la mediu. De asemenea amenajarea terenului de sport va creşte participarea elevilor la
orele de educaţie fizică şi sport. ELEVII – vor avea un comportament corespunzător
în școală, familie și comunitate în urma activităţilor ecologice desfăşurate în timpul
implementării proiectului şi după. - vor descoperi noi posibilități de petrecere a
timpului liber, manifestând comportament ecologic în natură,în excursii sau
comportament voluntar; - egalizarea sanselor pentru toţi copiii; - lecţii mai atractive
cu posibilitatea predării în aer liber şi orele de educaţie fizică şi sport. •CADRE
DIDACTICE - vor descoperi noi metode de cunoaştere a copilului; - cadrele didactice
din echipa de subproiect vor căpăta experienţă în realizarea de proiecte, vor putea
deveni manageri în alte proiecte educaţionale, antrenând şi alte cadre didactice din
şcoală, creşterea prestigiului şcolii, prin reducerea eşecului şcolar si preintâmpinarea
abandonului şcolar,şi implicarea în problemele comunităţii. PĂRINŢII - schimbarea
atitudinii faţă de şcoala, va crește gradul de satisfacţie al părinţilor prin ameliorarea
viziunii copiilor asupra procesului educaţional şcolar. Obiectivele specifice ale
proiectului sunt: Reducerea riscurilor de accidente provocate de jocurile copiilor în
locuri publice sau necorespunzător amenajate, motivarea celor mici de a se juca și a
face sport în aer liber, evitând astfel jocurile virtuale în fața calculatorului și
îndepărtând-i de alte activități necorespunzătoare care le pot aduce anumite vicii,
oferirea unor spații moderne, frumos amenajate copiilor din comună, care să-i aducă
în rândul copiilor de vârsta lor care beneficiază deja de acest minunat lucru și nu în
ultimul rând, oferirea unei siguranțe și părinților, care nu au posibilitatea să stea lângă
copii atunci când practică activități sportive, reprezintă principalele obiective urmărite
prin realizarea investiției Crearea acestui spaţiu verde contribuie la creşterea
incluziunii sociale, prin crearea de oportunităţi pentru ca elevii de toate vârstele să
interacţioneze atât prin contact social informal, cât şi prin participarea la activităţile
care vor fi desfăşurate. Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii
de vârsta asemănătoare fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză ca nu au cu
cine, ramân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Amenajând locul de
joacă cu echipamente diversificate se susţine întreaga paleta de activități necesare
pentru jocul sănătos şi creativ: căţărare, alunecare, alergare, sărituri, legănare,
comunicare şi socializare. Toate locurile de joacă în aer liber au nevoie de diversitate
pentru a acoperi întregul compartiment al preferinţelor celor mici. Se recomandă o
structurare corespunzătoare în funcţie de compartimentele necesare: secţiunea de
activităţi şi jocuri libere, secţiunea de sport şi mişcare, secţiunea socială, secţiunile
liniştite sau cele pentru stimularea imaginaţiei, creativitaţii şi explorării. Activităţile
de promovare vor fi susţinute cu sprijinul copiilor, organizând evenimente de
promovare, dar şi de instruire şi informare. Pentru o parte dintre tineri, sportul juvenil
este prima fază a unei cariere de sportivi profesioniști. Sportul poate oferi dezvoltare
socială și academică. Spațiile recreaționale (locuri de joacă pentru copii, parcuri,
piste de biciclete, terenuri de sport) sunt de asemenea slab dezvoltate. Problema pe
care am identificat-o este lipsa unui spaţiu special amenajat, unde copiii să se joace şi
să înveţe lucruri esenţiale despre natură în cadrul scolii. Fiind o instituţie de
învăţământ, se doreşte ca elevii să crească într-un spaţiu cât mai frumos, tinând cont
de faptul că aceştia se dezvoltă prin joc, acesta fiind primul stadiu de învăţare şi
activitate creatoare. Primăria va pune la dispoziția echipei de lucrări toate cele
necesare, în măsura posibilităților, în vederea unei bune desfășurări a investiției.
Copiii în primul rând, vor face mult mai mult sport, ceea ce duce la creșterea nivelului
de învățare, sănătate și concentrare. Mulți copii din localitate sunt pasionați ai
fotbalului, iar prin existența acestui teren multifuncţional se pot antrena pentru a
ajunge campioni.
BENEFICIILE importante sunt de 3 tipuri:
-sociale: întărirea coeziunii sociale, recreere, activități sportive;
-economice pe termen lung: creșterea atractivității zonei, atragerea investitorilor, a
populației tinere ;
- mediu: îmbunătațirea calității mediului și ameliorarea sănătății populației.
atractivitatea zonei.
Vegetația plantată va contribui la lupta împotriva poluării și împotriva încălzirii
globale. Prin activitățile de recreere și sportive pe care le vor oferi, locul de joacă va
contribui la lupta împotriva sedentarismului celor mici.
IMPACT:
Spaţiul curţii şcolii va fi amenajat pentru joacă cât şi pentru recreaţie şi sport. Vor fi
prezente echipamente special amenajate pentru copiii de diferite vârste cum ar fi
leagăne, tobogane, balansoare, şi alte elemente de joacă. Prin amenajarea unui spațiu
de recreere, se urmărește crerea unui spațiu prietenos, familiar, dorit și iubit, care
stimulează imaginația și creativitatea. Prin implementarea acestui proiect, autoritatea
publică locală se așteaptă să atragă atenția celor cu putere economică, pentru a demara
proiecte de mai mare amploare în comunitate. În primul rând, spaţiile verzi
îndeplinesc un rol important în atenuarea poluării atmosferice, fiind astfel preferate
pentru găzduirea spaţiilor de joacă pentru copii, oferindu-le o alternativă a jocului pe
calculator sau a programelor TV care conţin din ce în ce mai multe scene de violenţă
fizică (chiar şi desenele animate). Evenimente negative, precum vandalismul și hoția,
pot găsi o soluție prin educație și participare la realizarea proiectelor publice:
informare, comunicare, participare. Sportul și educația fizică contribuie în mod
esențial la dezvoltarea fizică armonioasă, menținerea stării de sănătate la cote optime
precum și la întărirea spiritului de echipă și a celui de competiție. De aceea,
practicarea sportului de către tineri este o necesitate imperativă ale cărei beneficii pe
termen scurt mediu și lung sunt foarte însemnate. Realizarea proiectului va aduce o
serie de beneficii sociale:
- Beneficiile cu caracter educaţional au în vedere posibilitatea utilizării de către
unităţile de învăţământ din localitate a terenului pentru desfăşurarea de activităţi
sportive;
- Existenţa terenului de sport permite organizarea unor competiţii locale, la nivel de
asociaţii sportive şi unităţi de învăţământ;-
-Promovarea sportului în rândul locuitorilor comunei şi comunelor învecinate.

,,Aratand cea mai eficienta tehnica de comunicare potrivita ..’’in vederea realizarii
acestui loc de joaca

BIBLIOGRAFIE
1. EZECHIL, Liliana, Comunicarea educaţională în context şcolar, Editura Didactică
şi Pedagogică Buc
2. ABRIC, J., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2002
3. MUCCHIELLI, Alex, Comunicare în instituţii şi organizaţii, Iaşi, Editura Polirom,
2008
4. Candea, Rodica, “Comunicarea managerială”, Editura Expert, 1996;
5.„Comunicarea eficentă a antreprenorului social”