Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea IMST

Departamentul de Formare pentru Cariera Didactica si Stiinte Socio-Umane

Domeniul: Stiintele comunicarii

Master: Comunicare Manageriala

Materie: Comunicare manageriala si consultanta

Cristu Raluca-Maria

Rolul dialogului in comunicarea manageriala

Comunicarea manageriala a aparut, ca disciplina a managementului  din necesitatea de

a pune la dispozitia managerului mijloace optime de interactiune in vederea indeplinirii
functiilor si rolurilor sale. Ea s-a dezvoltat apoi ca o disciplina, care inzestreaza managerul si
organizatia cu instrumente de lucru.

Sensul originalal notiunii de informatie este acela de noutate, anunt, care vizeaza in
principal, aspectul comunicativ si, in acelas timp calitativ.

Informatia poate fii obtinuta prin observare directa sau prin comunicare. In lumea
contemporana, aflata intr-o acuta criza de timp, oamenii isi procura cea mai mare parte a
cerintelor de informare prin intermediul comunicarii si in mai mica masura prin observarea
directa a fenomenelor, a proceselor, a diverselor activitati din jurul lor.

Nu toate informatiile sunt insa si valoroase, valoarea unei informatii, a unui mesaj variind
invers proportional cu posibilitatea producerii unui eveniment raportat. In viata cotidiana
primim mari cantitati de informatii, mai multe de cat avem nevoie. Creierul functioneaza insa
ca un filtru, astfel incat, actiunile noastre sunt bazate doar pe o mica cantitate din totalul
informatiilor pe care le primim. De exemplu, urechile unui trecator care se plimba prin centrul
orasului culege multe sunete care nu sunt luate in seama. Daca insa trecatorul aude
scrasnetul unei masini, creierul sau trimite mesaje de atentie, de avertizare, pentru o actiune
corespunzatoare.

Putem defini informatia ca fiind relevanta numai in masura in care se produce sau este
folosita pentru actiunea ce este menita sa faciliteze sau sa produca rezultatul dorit.
 Comunicarea este definita, ‚in sensul cel mai general,ca schimbul de mesaje intre doua
sau mai multe persoane din cadrul unei organizatii, in vederea realizarii obiectivelor individuale.

            Putem defini procesul de comunicare ca fiind procesul de transmitere a informatiilor intre

emitaror si receptor prin intermediul mesajelor simbolice, sunetelor, literelor, cifrelor, gesturilor.

Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei.

Toate functiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicarii, ca un proces de

intelegere intre oameni cu ajutorul transferului de informatie.

De aici rezulta cele trei aspecte semnificative ale comunicarii:

* IDEE: adica ideea care trebuie transmisa receptorului.

* EMITATOR- RECEPTOR: comunicarea implica prezenta a cel putin doua persoane fara de
care nu are sens.

* CUVANT-INTELEGERE: utilizare cuvintelor astfel incat sa fie inteles de catre participantii la

procesul comunicarii.

Comunicarea este, din punct de vedere managerial, procesul prin care oamenii sunt
indrumati si informati pentru a obtine informatii cat mai bune. A comunica eficient inseamna nu
numai a-ti pune gandurile in ordine si a le prezenta intr-un mod accesibil, ci si a le exprima
corespunzator ca sa capteze atentia receptorului.

Capacitatea de a genera ganduri complexe si apoi de a le comunica intr-un mod clar

joaca  un rol central in management.

Comunicarea este o activitate complexa care implica stapanirea “artei conversatiei”,

capacitatea de a negocia si de a convinge, de a-i invata pe altii etc.

Pentru a obtine rezultate bune in oricare din aceste activitati, este esential sa intelegi ce
inseamna comunicarea si sa-ti dezvolti acele calitati absolut necesare unei bune si eficiente
comunicari.

De multe ori se dovedeste ca este mai important modul cum comunici decat ce comunici.
Pentru a putea comunica eficient trebuie ca mesajul sa fie interpretat corect de catre persoana
careia ii este destinat.

Notiunea de comunicare este inteleasa in mod diferit de oameni, fie sub forma unor mesaje
scrise(raport, memoriu), fie sub forma unor intalniri comune si schimburi de mesaje
orale(sedinte,conferinte), sau sub forma unor echipamente moderne de
comunicatie(telefon,computer,radio,televizor). Sensurile evidentiate mai sus apartin insa a doi
termeni diferiti si anume, celui de comunicare si celui de comunicatie.

  Comunicarea este pentru o companie o problema prea serioasa pentru a fi privita cu

neancredere sau neliniste. Comunicarea si-a gasit deja un loc de drept in instrumentarul
 managerului. Din punct de vedere al unei organizatii comunicarea poate imbraca doua
forme:

-         comunicarea interna,(interpersonala, intra si intergrup, si la nivel de ansamblu,

deci o comunicare institutionala)

-         comunicarea externa (ca orice organism viu o intreprindere trebuie, sa

comunice pentru a exista si pentru a-si ocupa locul cuvenit in peisajul mereu
schimbator al pietelor).

Intregul proces de management are ca suport comunicatiile interumane.

Comunicarea este un proces deosebit de complex care antreneaza o multitudine de aspecte ale
existentei organizatiei: tehnic, organizational, psihologic, economic.

            Numeroase studii efectuate asupra modului si efectelor desfasurarii comunicatiilor in

cadrul firmelor denota faptul ca, in medie, un manager aloca in acest scop 60-80% din timpul
sau. Pe de alta parte, calitatea comunicatiilor are implicatii directe asupra subordonatiilor vizand
nivelul realizarii obiectivelor individuale, climatul de munca,nivelul de motivare si obtinere a
satisfactiilor.

            Comunicarea face lucrurile sa mearga. Activitatile manageriale implica in mod obisnuit

fie solicitarea sau furnizarea de informatii, fie influentarea celor din jur pentru ca acestia sa
inteleaga ce se asteapta de la ei si sa accepte sa actioneze conform dorintelor managerului.
Comunicarea inadecvata sau lipsa comunicarii duc la neantelegeri si la dezinformare, adica
creaza probleme.

Oamenii isi dau silinta sa se exprime corect; in majoritatea cazurilor, comunicarea

incorecta se datoreaza mai mult modului de exprimare decat unei gandiri intortocheate. Cand
oamenii simt ca ceva nu le-a fost comunicat cum trebuie, ei au tendinta de a spune lucruri ca:

 „De ce n-ai spus asa de la inceput?”

 Am senzatia ca n-am inteles.”
 „Nu sunt deloc sigur de ce trebuie sa fac.”
 „Cat as vrea sa spuna clar ce vrea de la mine.”

De multe ori, neintelegerea mesajului comunicat nici nu este mentionat cu voce tare.Ea
poate lua forma unui oftat sau unei incruntari, din care poti deduce ca persoana cu care
comunici este intr-o dilema.

Comunicarea manageriala implica doi parteneri: managerul si subordonatul sau

colaboratorul acestuia. Ambii parteneri pot fi emitatori sau receptori si urmaresc in egala masura
ca prin comunicare sa se faciliteze atingerea obiectivelor stabilite. Personalitatea managerului
inhiba in multe cazuri comunicarea dintre cei doi parteneri. Este important sa se determine ce
rol joaca fiecare in procesul de comunicare, care sunt obligatiile care le revin.

Managerul, prin pozitia pe care o are, exercita o putere si o influenta considerabila asupra
interlocutorului. Pentru unii dintre angajati conducatorul este primul reprezentant al autoritatii, o
persoana inteleapta care indruma, protejeaza, sustine, da sfaturi. Acest “transfer de
sentimente”, de obicei inconstient, explica de ce conducatorul constituie un “model” caruia i se
atribuie imaginea de “tata” pe care nu le are intotdeauna cu adevarat. Comunicarea
manageriala este puternic influentata de relatia manager-subordonat si genereaza adesea la cel
din urma o atitudine “ambivalenta” –atat pozitiva cat si negativa. Managerul, in calitate de
emitator , trebuie sa-si dea seama ca influenta pe care o exercita asupra receptorilor poate fi
foarte puternica si ca exersand aceasta influenta ia asupra sa o responsabilitate morala
considerabila.

Un specific aparte il reprezinta reletia emitator-receptor in cadrul comunicarii dintre

conducatori. Dificultatea transmiterii mesajelor si informatilor este cunoscuta in practica de catre
cadrele de conducere, de pe nivel mediu si inferior, care constituie veriga de legatura dintre cei
care raspund de activitatea organizatiei si executanti. Pozitia managerilor de mijloc ar trebui
considerat ca un fel de brat prelungit al directorului, nu este comoda: ei sunt confruntanti cu
nuneroase greutati care, de multe ori, nu sunt bine cunoscute nici de subordonati, nici de sefii
directi. Dupa conceptia conducerii de varf, cadrul mediu de conducere face parte din randul
subordonatiilor iar dupa opinia executantilor este detinatorul puterii de comanda.

Managerii de mijloc ar trebui sa fie in masura sa transmita ascendent, descendent sau

orizontal, datele importante deoarece au sarcina sa consilieze pe unii si sa conduca pe ceilalti.

In aceasta treapta ierarhica nevoia de informare si de comunicare este deosebit de

puternica. Pentru a satisface aceasta nevoie conducerea de varf trebuie sa includa in procesul
de comunicare si informare si pe managerii de mijloc. O asemenea comunicare asigura un
sentimant de siguranta si autoincredere, iar managerii de mijloc vad in aceasta o dovada a
recunoasterii realizarilor lor.

OBIECTIVELE COMUNICARII MANAGERIALE sunt :

1. receptarea corecta a mesajului

2. intelegerea corecta a mesajului

3. acceptarea mesajului

4. provocarea unei reactii (o schimbare de comportament sau de atitudine)

Principiul de baza al eticii in comunicare este de a trata subordonatii ca oameni,deci ca

fiinte rationale, libere, constiente, stapane pe viata lor, resonsabile de sarcinile pe care si le-au
asumat. Factorii care determina o comunicare manageriala etica sunt: reglementarile
guvernamentale, codurile de etica, regulamentele organizatiei si carasteristicile individului.

Din perspectiva unei intreprinderi, se intelege printr-o persoana motivata o persoana ce

lucreaza din greu pentru aceasta, care persevereaza in munca sa si isi dirijeaza
comportamentul spre realizarea obiectivelor intreprinderii. De aceea, managerii companiilor de
succes dau atat de mare importanta motivarii si obtinerii satisfactiei in munca a lucratorilor,
pentru a le putea modifica comportamentul in directia dorita.

Studierea motivatiei indivizilor in munca lor a dat nastere de-a lungul timpului la un
numar important de teorii referitoare la acest domeniu. Numerosi teoriticieni ce au studiat
comportamentul organizational al oamenilor au emis diferite pareri cu privire la ceea ce face o
persoana sa munceasca in concordanta cu cerintele angajatorului sau.

Numarul ridicat de teorii motivationale emise a dus la diferite moduri de clasificare a lor
de catre diferiti autori in lucrarilor lor. In continuare voi prezenta patru dintre cele mai cunoscute
clasificari ale teoriilor motivationale.

Teoria invatarii sociale constituie un important element al studiului, chiar daca

cercetatorii au inceput sa studieze implicatiile ei asupra organizatiilor de putin timp. Teoria are
doua implicatii manageriale majore, dincolo de cele oferite de alte teorii motivationale.

Mai intai, folosirea modelelor pozitive pare sa accelereze invatarea unor comportamente
potrivite, mai ales daca exista oportunitati de incercare  a unor comportamente noi, pentru a
sprijinii stabilirea si obtinerea feed – back-ului. In special, modelarea poate fi folosita pentru
formarea noilor angajati.

In al doilea rand, notiunea de invatare indirecta arata ca este probabil ca angajatii sa

traga concluzii despre urmarile recompenselor si pedepselor, nu numai din propriile experiente,
dar si din cele ale altora.

Comunicarea manageriala nu mai are doar rol de transmitere a mesajelor de informare,

instruire, convingere sau motivare. Ea devine o “forta dinamica si independenta”, care este
modelata de mediul in care functioneaza. Sistemul de comunicare creeaza instrumente
puternice pentru ajustarea continua a structurii si a proceselor organizatiei la conditiile in
continua schimbare. Rolul de baza al managerilor devine acela de a dezvolta si mentine viu
sistemul de comunicare, menit sa sprijine implementarea strategiei organizatiei, “sistemului
nervos” si al “corpului” organizatiei (Mihuleac, E.- “Managerul si principalele activitati”). De aici a
rezultat si nevoia perfectionarii deprinderilor de comunicator ale managerului, atat
interpersonale cat si de grup, de comunicare in cadrul organizatiei, dar si in exteriorul ei.