COMUNICAREA

MANAGERIAL A
SPECIFICUL ȘI ROLUL COMUNICĂRII
MANAGERIALE
 -Comunicarea managerială a aparut, ca disciplina a managementului din necesitatea
de a pune la dispozitia managerului mijloace optime de interacțiune in vederea
îndeplinirii funcțiilor și rolurilor sale. Ea s-a dezvoltat apoi ca o disciplina, care
înzestreaza managerul și organizația cu instrumente de lucru.
-Comunicarea managerială eficace si eficienta constituie un factor de competitivitate,
un avantaj strategic al organizației.
-Comunicarea, în știința manageriala, este cunoscută ca o principala activitate
desfășurata de manageri, fiind considerată: „componenta de bază a functiei de
coordonare’ .
-În sens larg, prin comunicare înțelegem “schimbul de mesaje intre două sau mai
multe persoane, din cadrul unei organizatii, in vederea realizarii obiectivelor , sau
mai simplist, un “schimb de mesaje intre un emitent (E) si un receptor (R)”.
 „DE CE COMUNICĂM ÎNTR-O ORGANIZAȚIE?’’
 -Functiile managementului nu pot fi operationalizate in lipsa comunicarii. Procesele de stabilire a obiectivelor, de realizare
a concordantei cu structura organizatorica, de armonizare a actiunilor cu obiectivele initiale si de eliminare a defectiunilor,
de antrenare a personalului se bazeaza pe primirea si transmiterea de mesaje;
 -Comunicarea stabileste si mentine relatiile dintre angajati;
 -Prin feed-back-ul realizat, comunicarea releva posibilitatile de imbunatatire a performantelor individuale si generale ale
organizatiei;

-Aflata la baza procesului de motivare, comunicarea face posibila identificarea, cunoasterea si utilizarea corecta a
diferitelor categorii de nevoi si stimulente pentru orientarea comportamentului angajatilor spre performanta si satisfactii;
 -Contribuie la instaurarea relatiilor corecte si eficiente, de intelegere si acceptare reciproca intre sefi si subordonati, colegi,
persoane din interiorul si exteriorul organizatiei.
 -Astfel, se poate afirma ca este imposibil de gasit un aspect al muncii managerului care sa nu implice comunicarea.
Problema reala a comunicarii organizationale nu este daca managerii se angajeaza sau nu in acest proces ci daca ei
comunica bine sau satisfacator.
 -Se poate spune despre comunicare ca ea serveste ca “lubrifiant” al actiuni manageriale. Comunicarea tinde sa influenteze
sau sa modifice perceptiile, comportamentele, sentimentele, opiniile oamenilor, toate activitatile care include factorul
uman facand apel la comunicare.
ÎN MANAGEMENT , SE UTILIZEAZĂ ÎN
DIFERITE MODALITĂȚI:

-procesul prin care individualitatile observă stimulul și reactionează în grade

diferite la perceperea lor;
- mecanismul prin care relațiile umane există și se dezvoltă;
- toate simbolurile gandirii, împreuna cu mijloacele de propagandă și
conservarea lor;
 CANALELE DE COMUNICARE
 Formale sau oficiale, suprapuse relațiilor organizaționale. Sunt proiectate si funcționeaza în
cadrul structurii, astfel încat sa vehiculeze informații între posturi, compartimente ăi niveluri
ierarhice diferite. Modul de functionare a acestor canale de eficiență a comunicării.
Apariția unor blocaje frecvente în anumite puncte indică necesitatea revizuirii posturilor
sau a investigarii stării climatului a relațiilor interpersonale.

Informale, generate de organizarea neformală. Constituie căi adiționale care permit mesajelor
sa penetreze canalele oficiale.

Aceste rețele pot vehicula știri si informații mai rapid decât canalele formale, însa, ele pot fi
frecvent distorsionate si filtrate.
 Un proces eficient de comunicare solicită luarea în considerare a ambelor categorii de
canale, cunoașterea modului lor de functionare, a avantajelor si dezavantajelor pentru a le
putea folosi și controla.
CONDIȚIILE, CERINȚELE ȘI TRĂSĂTURILE PROCESULUI DE COMUNICARE

 a) Condiții și cerințe
– informatia comunicata sa fie vie, selectiva, adaptiva si fidela, inteligibila si accesibila;
– transmiterea rapida a mesajelor;
– utilizarea limbajului comun;
– simplificarea si descongestionarea liniilor de comunicare prin descentralizarea adaptarii deciziilor la treptele inferioare ale ierarhiei;
– clarificarea ideii inainte de a incerca transmiterea ei;
– intelegerea mediului fizic si uman la care se face comunicarea;
– sondarea opiniilor (in faza de planificare) celor cu care se va realiza comunicarea;
– receptorul sa indeplineasca conditiile unei bune ascultari.
O comunicare corespunzatoare se realizeaza prin:
- perfectionarea capacitatii de exprimare (oral, scris) dar si de ascultare a oamenilor;
– folosirea feed-back-ului;
– folosirea unui limbaj comun E - R;
b)Trasături
-constituie o cale pentru perfectionarea conducerii;
-reprezinta un mijloc, nu un scop, care ofera managerului posibilitatea de a conduce;
-este o problema interdisciplinara abordata de stiintele naturii
-constituie o forma fundamentala a interactiunii interpersonale;
-tendinta comunicarii de a influenta sau a modifica perceptiile;
-atitudinile, comportamentele, sentimentele, opiniile unui individ sau grup;
-de la un anumit nivel, timpul este destinat aproape in totalitate conducerii.
 FA C T O R I I D E I N F L U E N Ț Ă A I P R O C E S U L U I D E C O M U N I C A R E

 a) Factori externi
Mediul ambiant. Tipul de mediu influenteaza structura comunicarii organizationale. Astfel, un mediu stabil (linistit) poate incuraja in
special comunicarile scrise – ele raman valabile mult timp.
 In mediul agitat, reactiv si turbulent, in care schimbarile se succed cu repeziciune, comunicarile scrise tind sa fie inlocuite cu cele
verbale, cele informale par sa le echilibreze pe cele formale, iar telefoanele sunt preferate linistitelor convorbiri fata in fata.
 Modificarea tehnicii si a tehnologiilor sunt evidente in mijloacele tehnice promovate in procesul de comunicare: fax-ul, pager-ul,
telefonul mobil raspund nevoilor comunicarii rapide, dar tind, in acelasi timp, sa anuleze unul din marile atribute ale comunicarii:
personalizarea.
Cresterea nivelului general de educatie al oamenilor, este un avantaj pe linia cresterii calitatii comunicarii. Codificarea, decodificarea,
interpretarea si feed-back-ul pot elimina unele deficiente generate de lipsa de educatie, ignoranta, rezistenta la nou.
b) Factori interni
Parametrii structurii organizatorice, gradul de formalizare, nivelul de centralizare al autoritatii, modul de efectuare al controlului
influenteaza decisiv structura si procesul de comunicare.
 Astfel, in structurile de tip birocratic, deci cu un grad inalt de centralizare si formalizare, cu un control detaliat si rigid, vor predomina
comunicarile scrise, descendente, formale si impersonale. Procesul de comunicare se desfasoara in aparenta simplu deoarece
mecanismele sunt simplificate de automatisme, rutine fara complicatii si subtilitate cerute de decodificarea si interpretarea unor mesaje
nonformale si de folosire a feed-back-ului. Aceasta simplificare nu reprezinta decat o saracie a comunicarii. O structura cu multe niveluri
ierarhice conduce la aglomerarea proceselor de comunicare, la ingreunarea si aparitia numeroaselor filtre, la multiplicarea comunicarii
informale.