Comunicarea în cadrul organizaȚiilor

CUPRINS

I. Aspecte teoretice referitoare la comunicarea organizațională............................................................................2

1.1. Ce este comunicarea?............................................................................................................................2
1.2. Importanța comunicării organizaționale..............................................................................................2
1.3. Procesul de comunicare, etapele și elementele acestuia.......................................................................3
1.4. Forme, tipologii și mijloace de comunicare organizațională................................................................3
1.5. Reguli de bază privind comunicarea eficientă....................................................................................6
II. Comunicarea în cadrul organizației S.C. Regency Company SRL.....................................................................7
2.1. Prezentarea organizaţiei SC. Regency Company SRL...............................................................................7
2.2. Domeniul de activitate al societății SC. Regency Company SRL...............................................................7
2.3. Organizarea structurală a societății SC. Regency Company SRL.............................................................8
2.4.Comunicarea în cadrul societății SC. Regency Company SRL..................................................................9

1
 I. Aspecte teoretice referitoare la comunicarea organizațională

O problem importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct și imediat, dar și
indirect, pe termen nedeterminat, viața indivizilor, colectivelor și a societății în ansamblu, este
problema comunicării.
Trăim într-o lume a interdependențelor în care comunicarea este sinonimă cu existența. Pentru ființa
umană, informația și comunicarea constituie o necesitate vitală a existenței. Pentru ființa
organizațională comunicarrea este actul care îi poate determina stagnarea sau chiar dispariția.1
1.1. Ce este comunicarea?
Comunicarea este un proces de transmitere a informațiilor (idei, fapte, opinii, atitudini, sentimente,
date) prin utilizarea de simboluri între două sau mai multe personae care au capacitatea de a le percepe,
folosind unul sau mai multe canale specifice de comunicare (medii de comunicare).2
O altă definiție a comunicării ar fi aceea conform căreia acesta este procesul prin care se schimbă
informații între emițător și receptor , deși această definiție este seducător de simplă este destul de largă
pentru a acoperi o mare varietate de schimburi de informații.3
Comunicarea organizațională este un proces, de regulă intenționat, de schimb de mesaje între
personae, grupuri și niveluri organizațorice din cadrul organizației cu scopul înfăptuirii atât a
obiectivelor individuale cât și a celor colective.4
Comunicarea managerială este un process fundamental de interacțiune reciprocă bazată pe feed-
back, în care managerii de la orice nivel transmit idei, sentimente decizii subordonaților cu posibilitatea
verificării manierei de receptare a mesajului de către aceștia.5
1.2. Importanța comunicării organizaționale
Comunicarea reprezintă, alături de motivaţie şi competenţă profesională, cheia eficienţei într-o
organizaţie. Toţi membrii unei companii îşi petrec majoritatea timpului comunicând într-o formă sau
alta, indiferent de poziţia lor în ierarhie. Deoarece în ziua de azi numărul angajaţilor din servicii şi
birouri îl depăşeşte pe cel al muncitorilor din producţie, există o mai mare nevoie de îmbunătăţire a
comunicării pentru că este necesară o mai mare colaborare între colegi şi niveluri ierarhice şi s-a
generalizat lucrul în echipă care nu poate fi eficient fără o bună colaborare între toţi membrii echipei.
Mai mult, schimbările din tehnologie au condus la transformări în structura şi activitatea
organizaţiilor. De aceea practicile şi tehnologiile de comunicare au devenit tot mai importante pentru
toate tipurile de organizaţii. La acestea se adaugă creşterea rolului managerului în procesul de
comunicare organizaţională, el fiind pe de o parte cel care procesează informaţia internă şi externă, iar

1
Eugen Burduș, Gheorghița Căprărescu, Armenia Androniceanu, Michael Mils, Managementul Schimbării Organizaționale,
Editura Economică, București, 2003, p. 310
2
Gheorghe Militaru, Comportament Organizațional, Editura Economică, București, 2005, p. 122
3
Gary Johns, Comportament Organizațional, Editura Economică, București, 2005,p. 326
4
V. Cornescu, I. Mihăilescu, S. Stancu, Managementul Organizației, Editura All Beck, București, 2003, p.239
5
Idem, p.240
2
pe de altă parte tot managerul comunică această informaţie subordonaţilor şi celor din afara
organizaţiei.

1.3. Procesul de comunicare, etapele și elementele acestuia

Comunicarea este un proces de mare compexitate, un proces bidirecțional dificil de descifrat,
acest proces realizându-se în două etape semnificative:
- Prima etapă reprezintă transferul unui gând, idee sau ordin de către emițător către
receptor, realizăndu-se prin codificarea și transmiterea mesajului;
- A doua etapă constă în transformarea de către receptor a mesajului primit, decodificarea
acestuia (descifrarea simbolurilor și înțelegerea mesajului).

Figura 1.1. Schema procesului de comunicare

În procesul de comunicare intervin o serie de elemente care ne dau posibilitatea înțelegerii mai
profunde a acestui proces, aceste elemente având roluri și poziții diferite :
- Emițătorul și receptorul – componentele principale ale oricărei comunicări;
- Mesajul și mijlocul de transmitere - instrumente esențiale ale comunicării;
- Codificarea, decodificarea, răspunsul și feed-back-ul – sunt funcții primare ale
comunicarii;
- Perturbațiile- zgomotul din sistem.

1.4. Forme, tipologii și mijloace de comunicare organizațională

În funcție de modul de transmitere al mesajului comunicarea organizațională îmbracă trei forme:
scrisă, orală și nonverbală, fiecare din aceste trei forme prezintă o serie de avantaje și dezavantaje.
Comunicarea scrisă este potrivită pentru transmiterea informaţiilor de interes general, a mesajelor
oficiale, formale sau pe termen lung, precum şi a mesajelor ce vizează un număr mare de oameni a
căror activitate este interdependenţa. Ea se cocretizează în documente precum: note, rapoarte,
propuneri, decizii, scrisori, etc. Se caracterizează prin : lizibilitate, corectitudine, adecvare.
Această formă de comunicare are avantajul unei pregătiri atente a mesajului, care îi conferă
claritate, precizie și posibilitatea utilizării unor procedee corespunzătoare, marele dezavantaj al acestei
forme constă în faptul că necesită mult timp pentru reacție, iar costurile sunt ridicate, atăt cele directe
( hărtie, tipar, transmitere), cât și cele indirect (arhivare, deteriorarea mediului).

3
 Pentru a fi eficientă , comunicarea scrisă trebuie să emane o atitudine pozitivă, care ține de:
politețe, considerație, claritate, concizie, completitudine și mod de organizare.6
Comunicarea orală folosește limbajul verbal și este utilizată pe scară foarte largă, reprezentând
aproximativ 70-75% din timpul destinat comunicării de către manageri.
Formele obişnuite utilizate în comunicarea orală include:
- Comunicarea individ-individ, pentru un manager, este forma potrivită pentru: delegarea
sarcinilor, instruire (pregatire), informare, dezvoltarea si mentinerea relaţiilor umane;
- Telefonul, ca mijloc de comunicare, face posibil un rapid schimb de informaţii prin
economisirea timpului necesar deplasării;
- Şedintele sunt forme de comunicare directă în cadrul unei organizaţii. Şedinţele pot fi
informale, de delegare de sarcini, coordonarea resurselor;
- Prezentările pe care managerii trebuie să le facă, din când în când sunt, de regulă,
formale , spre deosebire de formele mai sus analizate care obişnuit sunt informale.
Sintetizând putem reţine că pe cale orală se realizează contactul direct între subiecţii comunicării,
comunicarea în această formă având următoarele avantaje: rapiditate şi reacţie (feedback) imediată,
posibilitatea de a pune întrebări şi de a clarifica problema, poate fi observat efectul produs de mesaj,
flexibilitatea exprimării.
Această modalitate de comunicare are și dezavantaje, legate de faptul că dialogul poate duce la
pierdere de timp și nu se încheie totdeauna cu acordul părților, iar în cazul transmiterii successive prin
trepte ierarhice, se poate pierde și o parte a informațiilor, deoarece sunt filtrate de fiecare șef ierarhic.
Comunicarea nonverbală constă în transmiterea mesajelor prin alt mijloc decât scrisul sau
vorbitul, cum ar fi: gesturi, mimică, mișcăriale corpului etc. și care sunt de fapt mesaje parțiale sau
adiționale ce completează conținutul mesajelor verbale.
De fiecare dată, în comunicarea orală, directă, faţă în faţă, oamenii transmit mesaje prin
intermediul expresiilor faciale, modulaţiilor vocii, gesturilor şi a poziţiei (posturii), care mai sunt
generic numite "limbajul corpului".
Expresiile faciale. Sunt comune aprecierile potrivit cărora o persoană care zâmbeşşte este bine
dispusă şi prietenoasă, în timp ce una încruntată este indispusă şi nemulţumită. Sprâncenele ridicate
sunt interpretate a fi semn de neîncredere sau uimire. Buzele strânse sugerează mânie.
Vocea. Ca şi expresiile feţei, timbrul, tonul, volumul şi ritmul vorbirii transmit prin voce atitudini
- căldură, prietenie, supărare, mânie etc. Modulaţiile şi calitatea vocii joacă un rol semnificativ în
comunicare.
Gesturile şi poziţia corpului. Poziţiile şi mişcările mâinilor şi corpului, calificate într-un
ansamblu de coduri, numite generic gesturi, exprimă o varietate de stări psihice sau atitudini ce sunt
percepute în comunicarea nonverbală.
Poziţia mâinilor / corpului - Mesajul transmis
O mână pe gură - Obiecţie, plictiseală
Mâinile în cap - Uimire, disperare
Mâini în şolduri - Mânie, defensivă
Mâini ridicate în afară - Neîncredere, încurcătură, incertitudine
Mâini încrucişate - Închis comunicării
Arătător întins - Autoritate, neplăcere, lectură
Poziţia în scaun (drept, tolănit,agitat) - Interes, dezinteres, plictiseală
Umeri ridicaţi - Indiferenţa, necunoaştere
Specialiștii consideră comunicarea nonverbal ca fiind subtilă și complex, iar gradul ei de
conștientizare este destul de redus și de aceea comunicăm adesea neintenționat. În proporție de 55%
omul se exprimă prin limbaj nonverbal, 38% prin limbaj paraverbal și doar 7% prin limbaj verbal. Prin
6
Rodica Cândea, Dan Cândea, Comunicarea managerială, Editura Expert, București, 1996, p.224
4
urmare, managerii trebuie să acorde atenție deosebită comunicării nonverbal, pentru a putea comunica
eficient cu subalternii.7
Pentru a utiliza în orice împrejurare și moment forma cea mai potrivită de comunicare, este important
să cunoaștem tipurile comunicării organizaționale, pe care le putem determina cu ajutorul unor criterii:
- În funcție de sensul, direcția comunicării ce trebuie să urmărească strict circuitul
ierarhic, distingem:
a) Comunicarea descendentă se manifestă între manageri și subordonați, și se
concretizează în transmiterea de decizii, instrucțiuni, regulamente, sarcini, ori în
solicitarea de informații cu privire la domeniile conduse.Volumul lor este
dependent de stilul de management preponderant- autoritar ori participativ;
b) Comunicarea ascendentă se stabilește între subordonați, și manageri, prin care
managerii primește feed-back-ul, modul de receptare de către subordonați a
mesajelor transmise de sus în jos;
c) Comunicarea orizontală se regăsește între posturi sau compartimente amplasate pe
același nivel ierarhic, între care există relații organizatorice de cooperare;
d) Comunicarea încrucișată apare de obicei, între posture și compartimente situate pe
nivele ierarhice diferite, fără ca între acestea să existe relații de autoritate de tip
ierarhic.
- În funcție de gradul de oficializare delimităm:
a) Comunicarea formală, precizată riguros prin intermediul unor acte normative,
dispoziții cu caracter intern și concretizate în informații strict necesare pentru
executarea proceslor de muncă;
b) Comunicarea informală, se stabilește spontan între posture și compartimente, și
reflectată în informații neoficiale cu character personal sau general.
- În funcție de conținutul mesajului distingem următoarele:
a) Comunicarea operațională, utilizată pentru reușita tehnică a sarcinilor
circumscrise unor posture de execuție sau de management, aceasta ia forma
explicațiilor, instrucțiunilor etc.
b) Comunicarea opțională este foarte importantă pentru relațiile dintre salariați, are
un rol deosebit asupra creări și menținerii unui climat organizațional și
motivațional propice realizării obiectivelor organizației;
c) Comunicarea generală, referitoare la piața organizației, la strategia și politica sa, la
punctele sale forte sau slabe;
d) Comunicarea motivațională acest tip de comunicare este vehiculată între manageri
și executanți în legătură cu funcțiunea de personal ( salarii, drepturi și obligații,
relații cu sindicatul, posibilități de promovare, administrație etc.).

Există o varietate de mijloace de comunicare care pot fi utilizate în cadrul organizațiilor, însă
pentru a crește eficiența comunicației este necesar să ținem cont de consistența mijloacelor de
comunicare care se bazează pe combinația a patru criterii:
(1) rapiditatea sesizării erorilor, prin folosirea feed-back-ului și corectarea lor;
(2) elaborarea mesajelor în funcție de particularitățile specific destinatarilor lor;
(3) capacitatea de a transmite multe informații simultan și
(4) bogăția limbajului.8

7
V. Cornescu, I. Mihăilescu, S. Stancu, Managementul Organizației, Editura All Beck, București, 2003, p.246
8
Gary Johns, Comportament Organizațional, Editura Economică, București, 2005, p. 329

5
 1.5. Reguli de bază privind comunicarea eficientă
Asociaţia Americană de Management a elaborat o listă cu zece reguli privind comunicarea
eficientă, astfel: 9
1. Emitentul trebuie să îşi clarifice ideile înainte de a le comunica. El trebuie să le sistematizeze
şi să le analizeze pentru a fi corect transmise. Mulţi comunicatori uită acest lucru deoarece ei nu îşi
planifică actul comunicării.
2. Pentru planificarea comunicaţiilor este necesară consultarea celor din jur; fiecare contribuţie
va aduce mai multă obiectivitate mesajului transmis.
3. Cei ce doresc să iniţieze comunicarea trebuie să examineze adevăratul scop al comunicării
pentru a nu se pierde în detalii.
4. Cei ce comunică trebuie să ţină cont de ansamblul elementelor fizice şi psihice ale
contextului, deoarece înţelesul intenţionat este întotdeauna transmis mai mult decât prin simple cuvinte.
5. Emitentul trebuie să fie atent în timpul comunicării la nuanţe, ca şi la înţelesul de bază al
mesajului. Pe lângă înţelesul transmis de cuvinte concrete, tonul vocii, expresia feţei, gesturile au un
extraordinar impact asupra receptorului.
6. Emitentul trebuie să îşi dezvolte capacitatea de empatie. Când se pune problema să transmită
un mesaj, să îndrume cooperarea, să descopere interesele şi trebuinţele altor persoane, emitentul trebuie
să privească lucrurile din punctul de vedere al celorlalţi.
7. În timpul comunicării, participanţii trebuie să pună întrebări şi să se încurajeze reciproc în
exprimarea reacţiilor, deoarece astfel se demonstrează dacă mesajul a fost sau nu perceput. Emitentul
trebuie să urmărească primirea feed-back-ului, pentru că prin aceasta se completează înţelegerea şi se
facilitează rezultatul acţiunii întreprinse.
8. Emitentul şi receptorul trebuie să comunice în perspectivă, la fel de bine ca şi în prezent.
Comunicările trebuie să fie prevăzute cu scopuri şi mijloace corespunzătoare unor perspective şi arii de
cuprindere largi.

9
Eugen Burduș, Gheorghița Căprărescu, Armenia Androniceanu, Michael Mils, Managementul Schimbării Organizaționale,
Editura Economică, București, 2003, p. 324

6
 9. Cei ce comunică trebuie să fie siguri pe suportul comunicării. Cel mai persuasiv mod de
comunicare nu este cel spus, ci cel făcut. Comunicatorii trebuie să fie conştienţi că atunci când acţiunile
şi atitudinile sunt în contradicţie cu cuvintele, cei mai mulţi oameni tind să nu ţină cont de ceea ce s-a
spus.
10. Emitentul şi receptorul trebuie să înţeleagă, dar mai ales să se facă înţeleşi. De aceea, ei
trebuie să fie foarte buni ascultători.

II. Comunicarea în cadrul organizației S.C. Casy & Roxy Company SRL

2.1. Prezentarea organizaţiei SC. Regency Company SRL

Regency Company a luat nastere din pasiunea pentru calitate, urmarind satisfacerea celor mai
exigente gusturi si necesitati.
De aceea ne-am orientat spre parteneriate strategice cu furnizori din tari cu traditie in industria mobilei
cum ar fi: Germania, Austria, Spania, Ungaria, Italia, Turcia, Cehia, Slovenia, Polonia, Grecia, Belgia
etc.
Din 2003 am devenit un importator serios de pal melaminat, blaturi de bucatarie, PFL, panouri MDF
lucios, MDF brut si hidrofugat, o gama larga de accesorii de mobilier, cum ar fi balamale, sisteme de
glisare, manere, cuiere si butoni, folie cant si multe altele.
Pe langa gama variata de pal melaminat si accesorii, Regency Company asigura servicii de debitare pal
la dimensiunile dorite de dvs., precum si cantuirea acestuia cu ajutorul masinilor specializate.
Ne bazam pe o echipa bine instruita orientata catre client, functionand in acord cu standardele de
calitate in toate departamentele.
2.2. Domeniul de activitate al societății SC. Casy & Roxy Company SRL
Regency Company este unul dintre cei mai importanti jucatori pe piata de materiale pentru industria de
mobila din Romania. Acestia se afla pe piata din noiembrie 2001 si au ca domeniu de activitate importul de
pal nelaminat, accesorii de mobila si blaturi de bucatarie. In prezent, sunt importatori directi a peste 5000
de produse din Germania, Ungaria, Elvetia, Italia si Romania. Ca obiectiv pe termen mediu-lung, Regency
se va extinde in Romania prin centre regionale de vanzari si va deschide o filiala in Irak.
Acestia ofera o gama extrem de variata de produse de baza in conceperea mobilierului. Incepand de la
pal melaminat, mdf, pal furniruit, blaturi de bucatarie, pfl, osb, mdf infoliat frezat si accesorii de
mobilier precum : balamale, glisiere, picioare, sisteme de ridicare, sisteme de glisare, bara de haine,
manere, rotile etc. Compania ofera atat materia prima cat si servicii de debitare si cantuire ale
palului,logistica si distributie si consultanta oferita in principal de agentii de vanzari aflati pe fiecare
zona. Agentii colaboreaza in principal cu producatorii de mobilier cat si cu revanzatori, atat persoane
fizice cat si persoane juridice, ceea ce permite distribuirea produselor pe teritoriul intregii tari.

7
.3. Organizarea structurală a societății SC. Regency Company SRL

În cadul firmei SC. Casy&Roxy Company SRL functțile regăsite sunt:

 Funcții de conducere- director general, contabil șef, director comercial, director de producție,
director service;
 Funcții de execuție: contabil, facturist, vânzător cu gestiune, vânzător, reprezentant vânzări,
montator subansamble, muncitor necalificat, consilier juridic, agent contractări și achiziții, maistru
și electroniști.
În cadrul grupului de firme Audio Brox se regasesc 6 compartimente dintre care 4 funcționale și 2
operaționale.
Astfel întâlnim 4 niveluri ierarhice:
 primul nivel fiind și cel mai înalt nivel îi revine directorului general;
 al doilea nivel ierarhic cuprinde posturile de director economic, director commercial, director
producție și director service;
 al treilea nivel ierarhic este ocupat de getionar, contabil, maistru iar
 al patrulea nivel ierarhic este ocupat de vânzător montator și muncitori necalificați.

Numărul de niveluri ierarhice are o importanață deosebită penru procesul conducerii întrucât având
doar patru niveluri circuitul informațional decizional se scurtează crescând operativitatea în conducere.
Echipa managerială a SC. Regency Company SRL, punct de lucru Bacau este formată doar din
administratorul Lascarache Gabrielea, care este deasemenea și directorul general al show-room-ului.
Dar datorită faptului că firma își desfașoară activitatea la nivel national echipa managerială este una
extinsa , cuprinzând astfel pe langa managerul general Kais N. Azou și alte persoane dupa cum reiese
și din organigramă, cum ar fi directorul general David Azou, directorul economic(contabil șef) Dorina
Necula, director productie Simona Gologan și director departament vanzari accesorii Sorin Tudor,

8
director departament vanzari pal Marius Filip. Toate aceste persoane participă la procesul decizional,
având fiecare atribuții și responsabilități diferite.

2.4.Comunicarea în cadrul societății SC. Regency Company SRL

În cadrul organizatiei SC RegencyCompany SRL comunicarea are un rol foarte important
deoarece eficiența și competitivitatea acesteia se datorează existenței unei comunicări eficiente.
 La  nivelul firmei există mai multe tipuri de comunicare: comunicarea formală și informală,
comunicarea descendentă (cu superiorii/subalternii), comunicarea orizontală (între angajații diferitelor
departamente), comunicarea operațională (internă sau externă cu partenerii de afaceri sau clientii),
comunicarea orală și în scris ș.a.
Principala formă de comunicare folosită în cadrul companiei este cea orală. Comunicarea
orală îmbrăcând forma comunicării de la persoană la persoană , de la persoană la grup sau către un
public larg. Utilizarea acestei forme de comunicare presupune și utilizarea unor stiluri foarte diferite de
comunicare, iar cele întâlnite în cazul nostru sunt următoarele:
- Stilul formal  – potrivit acestuia comunicarea se bazează pe reguli şi proceduri standard,
mesajul fiind bine pregătit. Limbajul este unul îngrijit, evitându-se argoul, repetiţiile, frazele
lăsate în suspensie. Comunicarea este marcată de importanţa subiectului sau diferenţa de statut
dintre participanţi. Stilul formal poate apărea în toate formele de comunicare orală între
persoane, în cadrul grupului dar şi în comunicarea realizată în faţa publicului larg;
- Stilul cotidian – care reprezintă conversaţia liberă între partenerii sau colegii de serviciu,
limbajul fiind unul relaxat, recurgându-se uneori la argou sau la coduri cunoscute doar de
participanţi. Acesta permițând o deplină libertate în abordarea subiectelor sau în alegerea
modului de comunicare;
- Stilul administrativ – un stil funcţional, elementul definitoriu fiind prezenţa unor formule
sintactice clişeu, cu ajutorul cărora se efectuează o comunicare specifică organizațiilor;
- Stilul de comunicare managerială – stilul în care mesajul managerului caută să aibă un impact
puternic asupra auditoriului, urmărind să activeze eficienţa şi eficacitatea acestuia, angajarea la
rezolvarea de probleme, informarea, dirijarea spre anumite scopuri;
Comunicarea scrisă  prezintă deasemenea o importanță majoră la nivelul comunicării interne în
cadrul gpRegency Company. Această formă de comunicare are în cea mai mare parte, un caracter
formal prezentând un feedback întârziat. Prin intermediul acestui tip de comunicare sunt transmise
informații brute cum sunt documentele de lucru, utilizate în activitatea curentă, rapoarte, documente
contabile, etc.
          În general, conform declarațiilor persoanelor intervievate, și din ceea ce am constatat, în cadrul
grupului de firme se practică o comunicare directa, descendentă, descentralizată pe diferite nivele
ierarhice, de la șefi la subordonați, eficientă din perspectiva activității firmei, prin acest tip de
comunicare circulând informaţia cel mai mult pusă în practică.
O atenție specială se acordă comunicării pe orizontală, deosebit de importantă îndeosebi în
situațiile în care se impun decizii rapide care implică angajarea a doua departamente conexe, dar și
pentru activitatea curentă.
Mijloacele folosite în aceste tipuri de comunicare sunt următoarele:
- mijloace de comunicare scrise: afişe, nota de serviciu, e-mail-ul, manuale de
perfecţionare, directive de politică internă a companiei, documente interne care reglementează practici
de muncă şi de comportament, documente de justificare, factura, chitante, contracte, documente
bancare, registre speciale de contabilitate, baze de date cu clienti, furnizori intermediari etc.
- mijloace de comunicare orale: telefonul, conversaţii, interviuri formale, discursuri,
întâlniri formale de informare sau instruire, grupuri de lucru etc.

9
 Deasemenea comunicarea operaţională internă prin care se păstrează legătura dintre angajaţi
şi îi ajută la realizarea obiectivului specific de activitate, dar și comunicarea operatională externă prin
care se păstrează legătura cu clienţii, furnizorii şi cu restul publicului se regăsesc în cadrul grupului de
firme.
Alături de comunicarea oficială, cunoscută și sub nunele de comunicare formală, în cadrul
companiei SC Regency Company SRL se intalneste si comunicarea informală.
Am constatat preponderența utilizării comunicării informale în realizarea diferitelor sarcini și
interacțiuni aceasta referindu-se la acel tip de colaborare și cooperare ce reflectă existența unor relații
colocviale, neprotocolare, familiare între angajații grupului de firme.
Informalitatea în cadrul acestui grup de firme facilitează așadar cooperarea între angajați,
oferindu-le un climat psihosocial familial, lipsit de reguli și norme instituționale prea stricte, ci mai
degrabă asimilate și subînțelese de fiecare. Mai mult, raporturile informale îi ajută să interacționeze mai
ușor, să își cunoască rolul și sarcinile fiecăruia, facilitând astfel colaborarea necesară în realizarea unei
sarcini comune, unitare. Specificitatea acestui tip de comunicare, relații ce impun informalitatea
determinnă, nu numai un atașament față de firmă, dar și sedimentarea unei păreri unanime că atmosfera
face diferența, determinându-i pe angajații firmei să își păstreze locul de muncă chiar și în cazul în care
ar exista alte oferte de muncă ce ar aduce un plus minor din punct de vedere al venitului.
Astfel comunicarea informală e un mecanism esențial în cadrul firmei Rege, cu rol central în
rezolvarea atât a scopurilor ce țin de productivitatea muncii cât și a celor sociale, particulare, din cadrul
relațiilor personale.       
          Politica de resurse umane a grupului de firme încurajează și dezvoltă prin diverse modalități
acest segment al comunicării interne.
          Dezvoltarea competențelor de comunicare nu reprezintă un scop în sine, ci urmarește
îmbunatatirea calitații activității și eficientizarea acesteia. Ca urmare din multitudinea competențelor de
comunicare, departamentul de resurse umane  urmărește formarea/dezvoltarea acelora care sunt
adecvate specificului locurilor de muncă și activității diferitelor departamente.
          Pentru facilitarea comunicării interne, grupul de firme a dezvoltat o întreaga strategie, care
cuprinde atat programe de formare, cât și alte modalități ,proceduri și instrumente, printre care:
-         Induction    -  chiar din momentul angajării fiecare persoană este prezentată prin Intranet
celorlalți colegi (un scurt CV, pozitia ocupata, responsabilitățile care îi revin etc) și, la randul ei,
are posibilitatea de a cunoaste îndeaproape structura și activitățile grupurilor de lucru și
departamentelor prin vizitarea, împreună cu un reprezentant al compartimentului de resurse
umane și de la propriul department, a tuturor celorlalte departamente.
-         Manualul noului angajat     -  prin intermediul Intranetului sunt prezentate noilor angajați
informații detaliate privind regulile/procedurile de comunicare atât în interiorul organizației
(comunicarea ierarhica si  intre angajatii cu statut similar), cât și cu angajații altor companii.
-         Pachetul de resurse curente de comunicare     - formulare tip pentru diverse documente
-cereri, memo-uri, faxuri etc.; coordonatele colegilor; coordonatele celorlalte companii din
cadrul grupului; ghid de comunicare prin email etc.
-         Intranet-ul    -    transmiterea principalelor pachete informaționale manageriale; semnalarea
evenimentelor curente; oportunitățile de formare/promovare etc.

CONCLUZII
         În concluzie comunicarea este punctul de plecare pentru orice activitate, de aceea trebuie facut tot
ceea ce se poate face pentru ca aceasta să se desfîșoare în condiții cât mai bune, sa evitam interferențele
care pot aparea, pe cât posibil ,și să alcatuim grupe de lucru care pot comunica cât mai bine în
realizarea scopurilor propuse. Este necesar ca aceasta comunicare sa se realizeze la standarde cât mai

10
ridicate pentru că astfel și munca va avea aceleași standarde ridicate. Nu trebuie neglijat factorul uman
care realizează  comunicarea întrucât între aceștia se va realiza procesul comunicării pentru realizarea
sarcinilor.
Datorită importanței acordate și varietății tipurilor de comunicare utilizate consider că la nivelul
grupului de firme Audio Bronx se practică o comunicare eficientă și competitivă.

11
 Bibliografie
1. Gheorghe Militaru, Comportament Organizațional, Editura Economică, București, 2005
2. Gary Johns, Comportament Organizațional, Editura Economică, București, 2005
3. Eugen Burduș, Gheorghița Căprărescu, Armenia Androniceanu, Michael Mils, Managementul
Schimbării Organizaționale, Editura Economică, București, 2003
4. Rodica Cândea, Dan Cândea, Comunicarea managerială, Editura Expert, București, 1996
5. V. Cornescu, I. Mihăilescu, S. Stancu, Managementul Organizației, Editura All Beck,
București, 2003
6. http://www.audio-bronx.ro/produse.aspx?s=Products acesat la data de 21.11.12
7. Titlu articol> “Comunicarea organizațională internă”, autor: Bruce Berger http://www.pr-
romania.ro/articole/comunicare-interna/142-comunicarea-organizationala-interna.html?
showall=1. Accesat la data de 21.11.12

12