UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI CU FRECVENȚĂ REDUSĂ

COMUNICARE ȘI MOTIVARE ÎN ORGANIZAȚII

COORDONATOR: STUDENT:

2023
 Cuprins
1. Comunicarea in organizații...............................................................................................................3
2. Comunicarea organizaţională...........................................................................................................3
3. Comunicarea interpersonală.............................................................................................................3
4. Tipuri de comunicări organizaţionale..............................................................................................4
4.1. Comunicare formală...........................................................................................................................4
4.2. Comunicarea informală.....................................................................................................................6
5. Motivarea în organizații....................................................................................................................7
 1. Comunicarea in organizații

Comunicarea în organizații joacă un rol fundamental în funcționarea lor eficientă și în

atingerea obiectivelor stabilite. Aceasta este o componentă esențială în gestionarea relațiilor
interne și externe, facilitând schimbul de informații, coordonarea acțiunilor și construirea unei
culturi organizaționale sănătoase.
Comunicarea este elementul de bază pentru satisfacerea nevoilor membrilor organizaţiei.
Comunicarea eficientă manager subordonat poate să satisfacă nevoi umane de bază, cum ar fi:
nevoia de recunoaştere a meritelor, sentimentul de apartenenţă la un grup, nevoia de siguranţă

2. Comunicarea organizaţională

Comunicarea poate fi definită ca procesul complex prin care are loc schimbul de mesaje
între oameni în vederea realizării obiectivelor individuale şi comune ale organizaţiei.
Comunicarea stă la baza desfăşurării oricărei activităţi deoarece stabileşte şi menţine relaţiile
între membrii organizaţiei oferindu-le informaţiile necesare orientării şi evaluării propriei munci
în raport cu a celorlalţi şi cu cerinţele obiectivelor organizaţiei. Lipsa de comunicare duce la o
calitate slabă a lucrărilor, la conflicte de muncă între membrii organizaţiei. De asemenea,
comunicarea se află la baza procesului de motivare făcând posibilă identificarea, cunoaşterea şi
utilizarea corectă a diferitelor categorii de nevoi şi stimulente pentru orientarea
comportamentului membrilor organizaţiei. Toate activităţile de management sunt întreprinse prin
intermediul comunicării, motiv pentru care capacitatea de a comunica reprezintă aptitudinea
fundamentală a managerilor.

3. Comunicarea interpersonală

Comunicarea ca schimb de informaţii între persoane se numeşte comunicare

interpersonală. Emitentul este orice angajat (manager sau subordonat) care deţine idei,
informaţii, intenţii pe care doreşte să le transmită, având posibilitatea să aleagă mesajul
informaţional, modul de codificare a mesajului, mijlocul de transmitere şi receptorul.
Succesul comunicării depinde foarte mult de modul în care emitentul ştie să folosească
feedback-ul, prin care verifică dacă mesajul a fost înţeles corect, sau a suferit filtrări –
deformarea sensului unui mesaj datorită incapacităţii receptorului de a decodifica simbolurile.
Feedback-ul poate fi atât verbal cât şi nonverbal. Pentru a obţine feedback-ul verbal, emitentul
poate să pună receptorului întrebări pertinente legate de mesaj; răspunsurile primite trebuie să
indice dacă mesajul a fost perceput aşa cum s-a dorit.

4. Tipuri de comunicări organizaţionale

4.1. Comunicare formală

Este structurată și urmează canalele și protocoalele prestabilite ale organizației. Include
documente oficiale, rapoarte, memorandumuri și alte mijloace formale de transmitere a
informațiilor, distingem următoarele tipuri de comunicări formale:

Comunicare pe verticală:

Ascendentă: De la nivelurile inferioare ale organizației către nivelurile superioare. Acest

tip de comunicare include feedback-ul angajaților, rapoarte și sugestii trimise către conducere.
Tendinţa actuală este de a încuraja acest tip de comunicare folosind diferite mecanisme cum ar fi:
cutii cu sugestii, sondaje între angajaţi, discuţii directe între manageri şi subordonaţi.
Descendentă: De la nivelurile superioare ale organizației către nivelurile inferioare.
Acest tip de comunicare include instrucțiuni, politici, obiective și feedback din partea conducerii
către angajați. O problemă importantă a acestui tip de comunicare o reprezintă distorsionarea
(deformarea voită a mesajului) sau filtrarea pe parcursul vehiculării de la un nivel ierarhic la
altul, deoarece, de cele mai multe ori mesajele sunt interpretate în funcţie de propriile obiective
ale angajaţilor.
Comunicare orizontală:
Are loc între membrii organizației aflați la același nivel ierarhic. Aceasta poate include
colaborarea între departamente, schimbul de informații între echipe și alte interacțiuni între
colegi de același nivel. Scopul acestei comunicări este de a rezolva problemele interne ale unui
department.
După modul de transmitere a mesajelor informaţionale distingem:
Comunicarea față în față:
 Avantajele comunicării față în față sunt faptul că este mai eficientă, rapidă
și economică. Răspunsul este imediat și se beneficiază de transparență. Pe parte de dezavantaje,
putem aminti distorsionarea mesajului, faptul că nu este înregistrată, e neportivită comunicării
îndelungate, pot apărea bariere emoționale, răspunsul spontan e necugetat.

Comunicarea scrisă:
Când vorbim despre avantajele
comunicării scrise, putem
aminti faptul că este mai
precisă și explicită,
documentată de cele mai
multe ori, distorsiunea
mesajului este
semnificativ redusă, nu există
bariere emoționale, este
adecvată comunicării pe termen
lung.
Dezavantajele sunt faptul că,
aceasta poate fi costisitoare,
dubiile nu se pot discuta pe loc,
consumă maim ult timp.
răspunsul nu este imediat
Comunicarea scrisă:
Când vorbim despre avantajele comunicării scrise, putem aminti faptul că este mai
precisă și explicită, documentată de cele mai multe ori, distorsionarea mesajului
este semnificativ redusă, nu există bariere emoționale, este adecvată comunicării pe termen lung.
Dezavantajele sunt faptul că, aceasta poate fi costisitoare, dubiile nu se pot discuta pe
loc,consumă mai mult timp. răspunsul nu este imediat.

Comunicarea virtuală:
Deși nu se compară cu comunicarea directă, comunicarea mediată prin
mijloace tehnice specifice are ca efecte pozitive facilitarea raporturilor de comunicare la distanță,
punerea în legatură a mai multor persoane sau organizații simultan, oferirea unei palete mult mai
diversificate de informații și viteza de transmitere a informației. Pe de cealaltă parte a tuturor
acestor beneficii, ca și dezavantaje, putem evidenția faptul că reacția imediată nu poate fi
observată, pot apărea erori tehnice sau mesajele pot fi ignorate cu ușurință.

Comunicarea indirectă (ținută, gesturi, mimică sau îmbrăcăminte):

Această manieră de comunicare, se remarcă prin faptul că ajută oamenii care nu pot
comunica bine să se exprime, dă un plus de eficiență conversației, este un mijloc rapid de a
transfera un mesaj, însă șansele de interpretare greșită sunt mari, nu se poate verifica, pot apărea
diferențe regionale sau culturale.
4.2. Comunicarea informală
Este neoficială și se desfășoară în afara canalelor formale. Aceasta poate avea loc în
discuții la birou, întâlniri informale, la cafea sau prin mijloace de comunicare neoficiale, cum ar
fi mesajele instant sau rețelele sociale interne. Mesajele informale suferă frecvente distorsiuni şi
filtrări, dar au avantajul unei viteze foarte mari de transmitere şi o mare disponibilitate din partea
angajaţilor. Comunicaţiile informale coexistă cu cele formale, dar pot sări peste nivelele
ierarhice, pentru a face legătura între diferite persoane din organizaţie. Din punct de vedere
managerial este foarte important cunoaşterea modului de funcţionare atât a canalelor formale cât
şi a celor informale, pentru a le putea folosi şi controla.

4.3. Comunicare eficientă

Comunicarea eficientă într-o organizație este esențială pentru atingerea obiectivelor
comune, îmbunătățirea relațiilor între membrii echipei și pentru crearea unui mediu de lucru
sănătos. Iată câteva principii și practici pentru a dezvolta și menține o comunicare eficientă în
cadrul organizației:
Managerii trebuie să se asigure că toți membrii organizației înțeleg clar obiectivele și
direcția strategică. Comunicarea despre scopurile organizaționale ajută la alinierea eforturilor și
la focalizarea resurselor în direcția corectă.
Trebuie încurajată practica ascultării active în cadrul organizației. Membrii echipei ar
trebui să fie deschiși la idei și perspective diferite și să acorde atenție informațiilor primite.
Feedback-ul regulat ajută la îmbunătățirea performanței individuale și de echipă și consolidează
comunicarea deschisă.
În concluzie într-o organizaţie comunicarea prezintă o importanţă capitală, deoarece o
bună comunicare conduce la crearea unui sistem de colaborare reciprocă care va favoriza
dezvoltarea organizaţiei spre înfăptuirea obiectivelor propuse, putându-se crea astfel un climat
uman generator de eficienţă şi satisfacţii.
Angajaţii unei organizaţii trebuie să înţeleagă încotro se îndreaptă aceasta, ei au nevoie să
le fie recunoscute competenţele, au nevoie să fie ascultaţi. O bună comunicare, indiferent de
canalul prin care aceasta este manifestată, are un efect pozitiv asupra climatului intern şi,
implicit, asupra imaginii globale a organizaţiei.
 5. Motivarea în organizații

Motivarea în organizații este un aspect crucial pentru creșterea productivității,

îmbunătățirea performanțelor angajaților și construirea unui mediu de lucru pozitiv. Abordările la
nivel organizațional pentru motivare pot varia. Angajații sunt motivați atunci când au o înțelegere
clară a obiectivelor organizației și a modului în care contribuția lor individuală susține aceste
obiective.
Comunicarea eficientă a direcției organizaționale este esențială pentru motivare.
Angajații trebuie să știe ce se așteaptă de la ei și cum își pot aduce contribuția la succesul
organizației. Aceasta presupune claritate în privința sarcinilor, responsabilităților și așteptărilor
de performanță.
O componentă importantă a motivării este feedback-ul pozitiv și recunoașterea eforturilor
depuse. Angajații apreciază să știe că munca lor este recunoscută. Organizațiile pot motiva
angajații oferindu-le oportunități de dezvoltare și avansare profesională. Programele de formare,
mentoratul și promovările interne sunt exemple de astfel de oportunități. O cultură de lucru
pozitivă și inclusivă contribuie la motivarea angajaților. Aceasta include relații de lucru
sănătoase, colaborare, respect reciproc și încurajarea diversității de idei. Pachetele de
compensație și beneficiile atractive pot motiva angajații să rămână la organizație și să-și dedice
eforturile. Este important ca acestea să fie percepute ca fiind echitabile și corelate cu
performanța. Oferirea flexibilității în program și în modul de lucru poate îmbunătăți satisfacția și
motivația angajaților. Aceasta poate include opțiuni precum lucrul la distanță sau programe de
flexibilitate a programului. Implicarea angajaților în luarea deciziilor care îi afectează poate
crește nivelul lor de investiție în organizație și îi poate motiva să contribuie activ la îndeplinirea
obiectivelor.
Angajații sunt motivați atunci când se simt stabili și siguri în privința locului de muncă.
Comunicarea deschisă despre direcția organizației și asigurarea unei stabilități pe termen lung
pot contribui la acest sentiment.
Organizațiile pot motiva angajații oferindu-le flexibilitate pentru a menține un echilibru
sănătos între viața profesională și cea personală. Aceasta poate contribui la satisfacția angajaților
și la diminuarea stresului. Oferirea de provocări și responsabilități suplimentare poate ține
angajații motivați. Abordarea proiectelor interesante și provocatoare îi poate determina pe
angajați să-și depășească limitele și să-și dezvolte abilitățile. O conducere competentă și
empatică joacă un rol cheie în motivarea angajaților. Managerii care oferă suport, ghidare și
încurajare pot contribui semnificativ la creșterea moralului și motivației.
Implementarea unui mix adecvat de practici și strategii de motivare poate contribui la
creșterea angajamentului și a performanțelor angajaților în cadrul organizației. Este important ca
organizațiile să fie flexibile și să adapteze aceste strategii în funcție de specificul și contextul lor.

BIBLIOGRAFIE

Doina Mihaela Popa – „Comunicare & Comunicare Organizaţională”, Editura Performantica,

Iaşi, 2008 ,
David Sirota , Louis A. Mischkind , Michael Meltzer - Motivarea angajatilor
Radu Emilian, Olimpia State, Gabriela Tigu, Claudia Tuclea – „Conducerea resurselor umane”,
Editura Expert, 1999
Marcela Rodica Luca – „Deprideri de comunicare”, capitolul 3 – „Comunicarea
organizaţională”, Tipografia Universităţii „Transilvania”, Braşov, 2003
Mihaela Vlășceanu – „Organizații și comportament organizational”, Editura Polirom,Iași, 2003