Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMUNICAREA
ORGANIZAŢIONALĂ
Facultatea de Economie,
anul II, specializarea CIG, FR
6
UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE, ANUL II, FR
Comunicarea organizaţională
Totuşi chiar în context organizaţional termenul nu este folosit în sens de „disciplina”, ci se face
referire la una sau mai multe din următoarele clase:
comunicarea interpersonală directă sau mediată dintre membrii organizaţiei: angajaţi, manageri,
specialişti, colaboratori;
comunicarea dintre structuri organizaţionale: între departamente, divizii, filiale, direcţii,
compartimente;
maniera prin care organizaţia abstractizată comunică prin transmitere de semnificaţii către proprii
angajaţi, către clienţi şi către alte organizaţii: prin politici de personal, marketing intern, publicitate,
comunicare publică, politici de piaţă;
Comunicarea poate fi înţeleasă ca transfer de semnificaţii între emiţător şi receptor prin
intermediul unui canal de comunicare. Cei mai mulţi teoreticienii consideră că există comunicare şi nu
doar „transfer” decât atunci când receptorul emite feed-back. La nivelul comunicării organizaţionale nu
numai feed-back-ul, ci şi calitatea şi rapiditatea cu care acesta este oferit devin piatra de încercare a
oricărei organizaţii moderne.
Unul din promotorii conceptului de comunicare organizaţională a fost Chris Argyris (Personality
and Organization – 1954) ca reacţie la postulatele managementului stiinţific dezvoltate de Taylor ce
promovau ruptura radicală dintre manageri şi muncitori, de ex.: „managerii ştiu cel mai bine, iar
muncitorii sunt proşti şi leneşi, opunându-se mereu managerilor”. Acest punct de cotitură în ştiinţa
psihologiei manageriale a propulsat obligativitatea îmbunătăţirii comunicării organizaţionale, devenind
unul din obiectivele de bază ale intervenţiilor de dezvoltare organizaţională.
6
UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE, ANUL II, FR
proces dinamic, uşor identificabil între două entităţi definite, proces ce poate fi proiectat şi coordonat, şi
unde este mai uşor de stabilit calitatea şi frecvenţa dezirabilă a feed-back-urilor.
Calitatea comunicării organizaţionale, atât formale cât şi informale este factorul determinant în
formarea a ceea ce numim cultură organizaţională.
Astăzi, comunicarea a devenit din ce în ce mai importantă şi mai nuanţată. În viaţa profesională,
angajaţii se confruntă cu un exces de informaţii, dar şi cu insuficienţa şi chiar absenţa comunicării.
Informarea şi comunicarea sunt două noţiuni diferite, însă interdependente. Informarea pune persoanele în
relaţii cu anumite informaţii, iar comunicarea pune persoanele în relaţii cu alte persoane.
Ce înseamnă însă a comunica? Acest termen constă în transmiterea unor informaţii de către o
sursă (emiţător) unuia sau mai multor destinatari (receptori), prin intermediul unor canale şi mijloace de
comunicare sub forma mesajelor simbolice (codificate) şi retransmiterea unui mesaj (răspuns) de la
receptor către emiţător (definiţie preluată din manualul Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ).
6
UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE, ANUL II, FR
O bună comunicare conduce la crearea unui sistem de colaborare reciprocă care va favoriza
dezvoltarea organizaţiei spre înfăptuirea obiectivelor propuse, putându-se crea astfel un climat uman
generator de eficienţă şi satisfacţii. Misiunea comunicării în organizaţie este aceea de a o poziţiona, de a-i
conferi o personalitate recunoscută şi o identitate distinctă faţă de concurenţă. Comunicarea internă este
aceea care se dezvoltă în cadrul relaţiilor dintre resursele umane ale organizaţiei. Ea este cea care se
impune cu prioritate în cadrul politicii de comunicare a întreprinderii. O organizaţie nu va putea să-şi
creeze o imagine favorabilă pe piaţă sau în faţa partenerilor săi de afaceri atâta timp cât personalul său
este insuficient informat, ascultat.
Angajaţii unei organizaţii trebuie să înţeleagă încotro se îndreaptă aceasta, ei au nevoie să le fie
recunoscute competenţele, au nevoie să fie ascultaţi. O bună comunicare are un efect pozitiv asupra
climatului intern şi, implicit, asupra imaginii globale a organizaţiei. Comunicarea internă contribuie la
construirea imaginii organizaţiei alături de comunicarea externă (relaţiile organizaţiei cu piaţa şi cu
partenerii de afaceri).
Tipurile de organizaţii sunt foarte diferite, iar grupurile umane din cadrul acestora sunt de foarte
multe ori eterogene. Totuşi singura modalitate de a soluţiona problemele apărute în cadrul unei organizaţii
6
UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE, ANUL II, FR
este comunicarea. Iată de ce spunem: comunicarea este inevitabilă. Uzăm de aceasta în aproape oricare
moment al vieţii noastre personale, sociale şi profesionale.
Apar aproape inevitabil în cadrul grupului diverse conflicte, tensiuni, lupte pentru putere sau
supremaţie, uneori unii membrii manifestă lipsa de interes pentru îndeplinirea obiectivelor grupului, alţii
au lipsă de iniţiativă, etc. Toate grupurile pun presiuni asupra membrilor pentru a-i determina să se
conformeze regulilor grupului. Cu alte cuvinte apar „tensiuni” care trebuie echilibrate. Eficienţa liderului
depinde de măsura în care acesta le poate influenţa. Acesta le influenţează prin comunicare. Nu exista alt
mijloc care să determine schimbarea atitudinii, comportamentului, rezultatelor unei persoane sau unui
grup.
Sisteme de comunicare
Sistemele de comunicare organizaţională iau naştere, odată cu organizaţia, atât la nivel formal, cât
şi la nivel informal. Un sistem de comunicare organizaţională presupune existenţa unor principii şi norme
formale (reglementări legale, regulamente interne, proceduri), tradiţii, principii, proceduri etc., de natură
informală, care guvernează procesul şi rezultatele comunicării. La acestea se adaugă reţele de
comunicare, mijloace şi tehnici de comunicare, roluri comunicaţionale îndeplinite de actorii procesului
(indivizii şi compartimentele), responsabilităţi ( Deprideri de comunicare - Marcela Rodica Luca).
6
UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE, ANUL II, FR
Programe de comunicare
Comunicarea organizaţională eficientă presupune existenţa unor principii clare, utilizarea unor
mijloace şi asigurarea bunei funcţionări a reţelelor de comunicare existente.
Principii
un bun program de comunicare trebuie să aibă două sensuri (asigurarea feedback-ului);
subiectele comunicărilor trebuie să aparţină sferei de interes a lucrătorilor;
comunicările sunt eficiente când au ca obiect fapte şi ineficienţe când constau în discursuri sau
teorii;
stilul comunicărilor trebuie să fie obiectiv (nici condescendent, nici paternalist, nici “cald”,
emoţional sau dimpotrivă, vexatoriu).
Mijloace
vizite neoficiale ale conducerii la locurile de muncă au un efect de calm, satisfacţie şi stimulare,
conducerea “invizibilă” are efecte proaste;
discuţii directe şef / subaltern;
şedinţe scurte, în grupuri mici;
anihilarea zvonurilor prin discutarea deschisă în grup.
Simptome patologice de evitat
refuzul şefului de a comunica clar obiectivul de atins;
teama şefului că subalternul să cunoască obiectivele superioare;
refuzul şefului de a comunica subalternilor informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini munca.
Scopurile comunicării manageriale sunt strâns legate de obiectivele generale ale organizaţiei:
informare, comandă şi instruire, influenţare şi convingere, îndrumare şi sfătuire, integrare şi menţinere.
Managerul face să circule informaţia utilă atingerii acestor obiective, coordonează sursele intermediare de
comunicare, face să ajungă informaţiile utile la timpul potrivit şi la persoana potrivită, foloseşte
informaţia pentru a face clare scopurile organizaţiei pentru angajaţi, pentru a-i cointeresa şi a le crea
satisfacţia atingerii scopurilor. Adeziunea angajaţilor la scopurile organizaţiei, “concertarea” şi
concentrarea eforturilor lor se pot realiza folosind toate formele şi resursele comunicării manageriale.
Comunicarea nu reprezintă un scop în sine, iar existenţa ei nu poate fi concepută în afara sprijinirii
unei politici generale, orientată spre atingerea scopurilor asumate de organizaţie. În această
situaţie,organizaţia şi comunicarea trebuie privite ca instrumente complementare şi nu ca tehnici
independente. Acesta este motivul pentru care organizaţia trebuie să fie comunicantă, iar comunicarea
organizată( Comunicare & Comunicare Organizaţională- Doina Mihaela Popa).
BIBLIOGRAFIE
1. Doina Mihaela Popa – „Comunicare & Comunicare Organizaţională”, Ed. Performantica, Iaşi 2008
6
UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE, ANUL II, FR
2. Radu Emilian, Olimpia State, Gabriela Tigu, Claudia Tuclea. – “Conducerea resurselor umane”, Ed. Expert 1999