Comunicarea organizațională se referă la procesul de transmitere a informațiilor, ideilor,
opinii și mesaje în cadrul unei organizații sau între organizații. Această comunicare are un rol crucial în buna funcționare a organizațiilor și în atingerea obiectivelor lor. Iată câteva aspecte cheie legate de comunicarea organizațională: ● Scopuri și obiective Comunicarea organizațională are mai multe scopuri și obiective esențiale, care contribuie la buna funcționare și la atingerea obiectivelor organizației. Iată câteva dintre ele: 1. Transmiterea informațiilor și a instrucțiunilor: Comunicarea organizațională are ca scop primar transmiterea informațiilor și a instrucțiunilor necesare pentru desfășurarea activităților zilnice. Aceasta include transmiterea sarcinilor și responsabilităților, politicilor și procedurilor, deciziilor și direcțiilor de la nivelurile superioare la cele inferioare ale organizației. 2. Motivarea angajaților: Comunicarea eficientă poate motiva angajații și îi poate încuraja să își depună eforturile pentru a atinge obiectivele organizației. Angajații au nevoie de informații clare și inspirație pentru a fi dedicați și implicați în muncă. 3. Construirea culturii organizaționale: Comunicarea joacă un rol crucial în construirea și promovarea culturii organizaționale. Valorile, normele și comportamentele organizaționale sunt transmise prin intermediul comunicării și contribuie la definirea identității organizației. 4. Creșterea eficienței și a productivității: Comunicarea eficientă ajută la evitarea erorilor și a confuziei în cadrul organizației, ceea ce duce la creșterea eficienței și a productivității. Angajații pot lucra mai bine când primesc instrucțiuni clare și feedback. 5. Gestionarea conflictelor: Comunicarea poate fi folosită pentru gestionarea conflictelor și rezolvarea problemelor în organizație. O comunicare deschisă și eficientă permite angajaților să împărtășească preocupările și să găsească soluții la eventualele conflicte. 6. Promovarea schimbărilor și inovării: Comunicarea este esențială în promovarea schimbărilor și a inovării în organizație. Angajații trebuie să fie informați și să înțeleagă motivele din spatele schimbărilor pentru a le accepta și a le susține. 7. Creșterea loialității clienților și a relațiilor cu partenerii: Comunicarea externă este importantă pentru menținerea relațiilor bune cu clienții și partenerii de afaceri. Comunicarea cu clienții poate spori satisfacția acestora, în timp ce comunicarea cu partenerii poate contribui la succesul colaborărilor și parteneriatelor. 8. Dezvoltarea și menținerea relațiilor cu acționarii și investitorii: Organizațiile trebuie să comunice în mod eficient cu acționarii și investitorii pentru a le furniza informații financiare și strategice relevante. Acest lucru poate contribui la menținerea încrederii și a sprijinului financiar. Comunicarea organizațională este un instrument esențial în atingerea obiectivelor organizației și în gestionarea cu succes a relațiilor interne și externe. Este important ca organizațiile să își dezvolte strategii de comunicare pentru a asigura că mesajele lor sunt transmise în mod eficient și în conformitate cu obiectivele lor. ● Tipuri de comunicare: Comunicarea organizațională poate lua mai multe forme și poate fi împărțită în mai multe tipuri, în funcție de conținutul, direcția și modalitatea de transmitere. Iată câteva tipuri comune de comunicare organizațională: Comunicare internă: Comunicare ascendentă: Aceasta se referă la fluxul de comunicare de la angajați către conducerea organizației. Angajații pot raporta probleme, pot face sugestii sau pot cere clarificări asupra unor aspecte. Comunicare descendentă: Este vorba despre fluxul de comunicare de la conducere către angajați. Acesta include transmiterea obiectivelor organizaționale, politicilor, procedurilor și deciziilor. Comunicare orizontală: Comunicare între departamente sau echipe de lucru la același nivel ierarhic. Această comunicare poate avea ca scop coordonarea activităților, schimbul de informații sau rezolvarea problemelor. Comunicare formală: Este comunicarea oficială, care urmează fluxurile ierarhice și respectă procedurile stabilite în organizație. Acest tip de comunicare poate include rapoarte scrise, memorandumuri, întâlniri formale și politici organizaționale. Comunicare informală: Este comunicarea neoficială, care se desfășoară în afara canalelor tradiționale. De obicei, se bazează pe relațiile personale și poate include conversații informale, discuții la birou, chibzuințe și zvonuri. Comunicare electronică: Utilizarea tehnologiei pentru a facilita comunicarea, cum ar fi e-mailurile, mesajele text, aplicațiile de mesagerie instant, rețelele sociale interne și site-urile web ale organizației. Comunicare externă: Comunicarea cu publicul larg, clienții, partenerii de afaceri, mass-media, guvernele și alte entități externe. Acest tip de comunicare include relații publice, publicitate, marketing și gestionarea crizelor de comunicare. Comunicare de criză: Comunicarea în situații de urgență sau criză, cum ar fi accidente, scandaluri sau dezastre naturale. Este importantă gestionarea informațiilor și comunicarea adecvată pentru a minimiza impactul negativ al crizei. Comunicare verbală și nonverbală: Comunicarea verbală implică cuvintele și vorbirea, în timp ce comunicarea nonverbală include limbajul corpului, expresiile faciale și tonul vocii. Ambbele joacă un rol semnificativ în transmiterea mesajelor și în înțelegerea corespunzătoare. Comunicare interculturală: Comunicarea cu persoane din culturi diferite sau în contexte multiculturale. Acest tip de comunicare implică înțelegerea și respectarea diversității culturale și lingvistice. Fiecare tip de comunicare are propriile sale caracteristici și scopuri, și este important ca organizațiile să gestioneze și să dezvolte strategii corespunzătoare pentru fiecare dintre ele, pentru a asigura o comunicare eficientă și eficace. ● Canale de comunicare: Organizațiile utilizează o varietate de canale de comunicare, cum ar fi întâlnirile în persoană, e-mailurile, telefonul, rapoartele scrise, site-urile web, rețelele sociale, comunicarea prin intermediul mass-media, și multe altele. Alegerea canalului depinde de conținutul, scopul și publicul țintă al mesajului. ● Fluxurile de comunicare: În cadrul organizației, fluxurile de comunicare pot fi de mai multe tipuri, cum ar fi fluxul ascendent (de la angajați la conducere), fluxul descendent (de la conducere către angajați) și fluxul orizontal (între departamente sau niveluri hierarhice similare). ● Bariere în comunicare: Comunicarea organizațională poate fi afectată de mai multe bariere care pot împiedica transmiterea eficientă și corespunzătoare a mesajelor. Este important să identificăm și să gestionăm aceste bariere pentru a asigura o comunicare eficientă în organizație. Iată câteva dintre barierele comune în comunicarea organizațională: Bariera lingvistică: Diferențele lingvistice pot crea confuzie și neînțelegeri în comunicare, mai ales în organizațiile multiculturale sau în contextele internaționale. Bariera de perceptie: Oamenii au moduri diferite de a percepe și de a interpreta mesajele. Ceea ce este clar pentru un emițător poate fi interpretat în mod diferit de către receptor, ceea ce poate duce la neînțelegeri. Bariera de filtrare: În cadrul organizațiilor, mesajele pot fi filtrate și modificate pe măsură ce sunt transmise prin ierarhia organizațională. Informația poate fi ascunsă sau transmisă doar parțial. Bariera de zgomot: Zgomotul sau interferența poate distorsiona mesajele și poate face ca receptorii să nu primească informația într-un mod clar. Acest zgomot poate fi fizic (zgomot ambiental) sau psihologic (distrații mentale). Bariera culturală: Diferențele culturale pot duce la neînțelegeri în comunicare, deoarece valorile, normele și obiceiurile pot varia semnificativ de la o cultură la alta. Bariera de gen: Diferențele de gen pot influența modul în care mesajele sunt percepute și interpretate. Anumite stereotipuri sau percepții legate de gen pot afecta comunicarea. Bariera de statut sau putere: Persoanele cu diferite niveluri de putere sau statut în organizație pot simți reticența de a comunica deschis cu cei din alte niveluri, ceea ce poate duce la o comunicare incompletă sau insuficientă. Bariera de timp: Presiunea timpului poate face ca oamenii să fie grabiți în comunicare, ceea ce poate duce la omiterea unor detalii importante sau la transmiterea mesajelor incorecte. Bariera de distanță geografică: Organizațiile care au birouri sau sucursale în locații geografice diferite pot întâmpina dificultăți în comunicare din cauza distanței și a fusurilor orare. Bariera tehnologică: Dependența de tehnologie și utilizarea echipamentelor sau platformelor tehnologice pentru comunicare pot duce la probleme tehnice sau la dificultăți în utilizarea corectă a acestor instrumente. Gestionarea și depășirea acestor bariere necesită conștientizare, adaptabilitate, ascultare activă și abilități de comunicare eficiente. Organizațiile pot dezvolta politici, practici și programe de formare pentru a îmbunătăți comunicarea internă și externă și pentru a minimiza impactul acestor bariere asupra eficienței și a relațiilor. ● Managementul comunicării: Organizațiile pot avea departamente specializate sau echipe de comunicare care se ocupă cu gestionarea și facilitarea proceselor de comunicare. Aceste echipe ajută la dezvoltarea strategiilor de comunicare, la furnizarea resurselor și tehnicilor pentru a îmbunătăți comunicarea și la gestionarea crizelor de comunicare. ● Eficiența și succesul organizațional: Comunicarea eficientă în cadrul organizației poate duce la o serie de beneficii, cum ar fi creșterea productivității, reducerea conflictelor, îmbunătățirea satisfacției angajaților, consolidarea relațiilor cu clienții și partenerii, luarea deciziilor mai bune și, în final, succesul organizației pe piață. Comunicarea organizațională este un aspect vital al managementului organizațional și joacă un rol esențial în crearea și menținerea relațiilor, transmiterea valorilor organizației și în atingerea obiectivelor stabilite. O comunicare bună contribuie la funcționarea eficientă și la succesul organizațiilor.
Bibliografie
Constantinescu, D., & Girboveanu, S. R. (2021). Comunicarea Organizațională (a II a,
revizuită și adăugită ed.). PRO UNIVERSITARIA.
Preda, M. (2006). Comportament organizaţional: teorii, exerciţii şi studii de caz. Polirom.
Vlăsceanu, M. (2003). Organizaţii şi comportament organizaţional. Polirom.
O abordare ușoară a comunicării profesionale: Ghidul practic de comunicare profesională și cele mai bune strategii de comunicare în afaceri din punct de vedere scris și interpersonal