Tema 4: Etica în comunicarea

managerială
4.1. Comunicarea managerială
noțiuni generale.
 Comunicarea este produsul
organizației în care se desfășoară
iar climatul de comunicare al
organizației are impact
considerabil asupra
performanțelor organizaționale.

 Statistica demonstrează că astăzi

comunicarea solicită agenților
economici 60-90% din timp, însăși
informația reprezentând 99% din
succesul afacerii.
 Comunicarea managerială este
determinată de scopurile și rolurile pe
care le are manageul în organizație.

Indifirent dacă este necesar de condus

întrunirea unui comitet sau pregătirea
unui raport scris asupra implicațiilor
bugetului anual, sau întroducerea unor
practici noi de lucru este nevoie de o
gamă întreagă de aptitudini de comunicare
pentru a realiza obiectivele.
 Managerul generează o anumită imagine personală în fața
angajaților și o imagine a organizației în fața comunității și
a societății.

Comunicatorul are opțiunea inițială

de a vorbi sau scrie, de a asculta sau
nu.Vorbind comunicatorul decide să
emită informații, idei,păreri ,să se
autoexpună.Calea cea mai sigură de a
fi etic este tăcerea? Nu ,pentru că a
rămâne tăcut e o problemă serioasă de
etică.
Etica unei organizaţii este creată şi susţinută de cultura
organizaţională, politica organizaţiei şi, evident de etica individuală
a managerilor.
În societatea informatizată de astăzi problemele majore de
etică sunt concentrate în jurul relaţiei omului cu informaţia, iar
cultura organizaţională este cea care include valorile legate de
modul în care este tratată informaţia. Construirea unui consens
asupra acestor valori este una din sarcinile importante ale
managementului organizaţiei. Organizaţia etică trebuie să aibă o
cultură care să semnalizeze simbolic direcţia sa de angajare. Există
multe modalităţi prin care se poate realiza aceasta, ca de exemplu
prin dezvoltarea unui set de principii de funcţionare fundamentale
care să fie comunicate în organizaţie şi în mediul ei de relaţii. Dar,
evident, principiile nu sunt suficiente, ele trebuie transformate în
politica organizaţiei.
În contextul comunicării manageriale există trei elemente de
politică a organizaţiei ce trebuie avute în vedere pentru a asigura o
organizaţie etică: primul priveşte informaţia necesară funcţionarii
organizaţiei, al doilea mijloacele de strîngere a informaţiei şi al
treilea, modul de lucru cu informaţia.
Atributele comunicării manageriale etice
4.2. Funcţii și
dileme de etică
Scopurile concrete în
în comunicarea care comunică
managerială managerul rezultă din
rolurile pe care acesta le
are în organizație și se
bazează pe următoarele
funcții ale comunicării:
 a) Informare
1. De informare:
externă trimisă și
primită prin 2023
intermediul activității
de
Marketing,reclamă, 2024
relații cu publicul ș.a.
b) Informare intrenă
2021
care circulă prin
canale formale și
2022
informale de
comunicare.
2. De comandă și 3. Influență și
instruire — convingere —
modalități prin care motivarea,
managerul asigură
încurajarea,
ca oamenii și
realizarea controlului
comportamentele
lor să acționaze asupra informației și
continuu în direcția asupra comportării
obiectivelor membrilor
organizației. organizației.
4. Integrare și menținere a
informației, folosirea corectă a
canalelor de comunicare.
Modul în care are loc comunicarea
în cadrul grupului constituie
reflectări concrete ale relațiilor de
grup etice /neetice( discuții despre
probleme de autoritate pot indica
un conflict de cine este liderul în
grup, discuții despre ineficacitatea
ședințelor pot indica insatisfacția
membrilor grupului în legătură cu
performanțele relizate).
 Funcțiile de comunicare managerială etică în
cadrul grupului sunt:
a. Rezolvarea de sarcini
- propunerea de sarcini și
obiective, definirea unei probleme,
sugerarea de proceduri sau idei.
- solicitarea de informații în
legătură cu sentimenetele sau
valorile personale.
- furnizarea de informații ,fapte
relevante, opinii , idei sugestii,
afirmații în legătură cu anumite
cazuri.
- clarificarea și dezvoltarea ideilor,
lămurirea confuziilor,termenilor,
indicarea de alternative .
b. Menținerea relațiilor
bune în cadrul grupului:
- încercări de a reduce
tensiunea, dezacordurile.
- facilitarea participării tuturor
membrilor grupului la
discuție, acceptarea ideilor,
părerilor subalternilor.
- încurajarea discuțiilor prin atitudine
prietenoasă, cooperantă.
- sugerarea unui compromis atunci
când propriile idei sau poziții sunt în
joc, admiterea erorilor.
 În calitate de manager cu
comportament etic profesional, trebuie
să fiți conștient de faptul că orice grup
pentru a fi produciv are nevoie de :
 realizarea unui echilibru adecvat
între aceste două componente de
comunicare
 de satisfacerea nevoilor individuale
ale membrilor grupului care
influențează munca grupului și
reflectă cadrul emoțional
comunicării în grup.
 În cadrul unui grup pot fi identificați:
Membrul afectuos care va reuși să-și obțină
caldura și intimitatea numai dacă în grup este
acceptată dezvăluirea conflictelor , fiind și
rezolvate.

Membrul ostil al grupului își va

obține lumea sa de duritate și conflict
numai dacă în grup există un climat
de câldură și încredere în care aceste
manifestări pot fi acceptate. În caz
contrar el se va autoizola sau va
sabota activitatea grupului.
Membrul rațional al grupului va
obține lumea sa logică numai
dacă poate accepta că
sentimenetele sunt și ele fapte
ce contribuie la înțelegerea
situațiilor interpersonale.
4.3. Perturbații în procesul comunicării
manaeriale
Perturbații de comunicare
etică în timpul ascultării:
1. Lipsa de interes, dorința
de a asculta;
2. Diferența de statut;
3. Tendința de polemică;
4. Egocentrismul;
5. Terminologie sofistificată;
6. Viteza de vorbire etc.
În funcţie de direcţia şi sensul comunicării:
• Comunicare verticală descendentă – se manifestă între manager şi
subordonaţi (de exemplu, între manager şi şefii de secţii, între medicii şefi
de secţii şi medici, între asistenta şefă şi asistente) şi se concretizează în
transmiterea de decizii, instrucţiuni,
• Comunicare verticală ascendentă – se stabileşte între subordonaţi şi
manageri, prin intermediul căreia aceştia din urmă obţin un feedback pe
linie ierarhică. Totodată sunt furnizate informaţii cu privire la situaţia
domeniilor conduse (de exemplu, date brute pentru educatori statistici –
număr de internări/externări, număr operaţii, număr decese; resurse
materiale şi financiare consumate şi necesare;).
• Comunicare orizontală – se realizează între posturi sau compartimente
situate la acelaşi nivel ierarhic, între care există relaţii de cooperare (de
exemplu, între medici de aceeaşi specialitate şi de specialităţi diferite; între
asistente şi medici). Ele vizează conlucrarea şi consultarea profesională .
• Comunicare oblică – apare între posturi şi compartimente situate la
niveluri ierarhice diferite, fără ca între acestea să existe relaţii de autoritate
de tip ierarhic (de exemplu, între farmacia spitalului şi secţiile clinice etc.).
Dilemele de etică a comunicârii ce stau în fața managerului
gravitează în jurul noțiunilor de :
Managerul
Secret trebuie să evite
răspândirea lor
prin crearea
imediată a unui
canal de
Zvon informare
credibil.

Minciună Bârfă
4.4. Faze de formare și dezvoltare a abilitătilor
comunicative

Deprinderea este o abilitate care poate fi

formată ,dezvoltată și perfecționată. Managerul
trebuie să știe cum să comunice eficace și
eficient în calitate de manager nu ca părinte,
prieten , medic. Pentru a atinge nivelul de
compentență necesar trebue să însușească
deprinderi, comportamente specifice, ce pot fi
învățate, practicate, evaluate și perfecționate.
 Faze de formare a deprinderilor
comunicative:
2. Faza de acțiune
1.Faza de — se concentrează
conștientizare — asupra acțiunilor
recunoașterea și necesare formării
definirea nevoii de și perfecționării
formare sau de deprinderii, care
perfecționare a presupune 5 pași:
deprinderii.
5. Aplicarea deprinderii ce constâ în
transferul de cunoștințe obținute în realitate . 5
4. Practicarea deprinderii prin exerciții
simulâri și interpretâri de rol. 4
3. Analiza deprinderii, ce se bazeazâ pe
studii de caz , expemple concrete de
3
manifestare a deprinderilor comunicative.
2. Învățarea deprinderii prin asimilarea de
cunoștințe dotate științific privind principiile, 2
conceptele și regulile care guvernează
deprinderea.
1. Evaluarea nivelului de compentență în exercitarea
1
deprinderilor la acel moment.
 Deci, managerul trebuie și poate
să-și formeze, sau să-și
perfecționeze anumite deprinderi
de comunicare managerială
etică ,care au un rol semnificativ
în realizarea performanțelor
organizaționale.