Piaţa forţei de muncă – reprezintă spaţiul economic în

care se manifestă un sistem de relaţii între deţinătorii de

capital, în calitate de cumpărători şi posesorii forţei de
muncă, în calitate de ofertanţi.
Munca în calitate de factor de producţie, se
tranzacţionează pe piaţa muncii, piaţă pe care se
întâlnesc cererea şi oferta de muncă şi se formează
preţul muncii.
 Piata muncii:
Cererea de muncă Oferta de muncă
 reprezintă necesarul de  reprezintă cantitatea de
muncă salariată, existent la muncă pe care o pot
un moment dat într-o depune membrii societăţii
economie, exprimată prin în condiţii salariale.
numărul locurilor de
muncă.
 Indicatorii pietii muncii:
1.Populaţia activă – cuprinde toate persoanele care furnizează forţa de
muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul
perioadei de referinţă, incluzînd populaţia ocupată şi şomerii:
Pactivă = Pocupată + Nşom.
2. Populaţia inactivă – cuprinde toate persoanele, indiferent de vîrstă,
care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu erau şomeri în perioada de referinţă
(elevi, studenţi, pensionari etc.)
3. Populaţia ocupată – cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste,
care au desfăşurat o activitate economică sau socială producătoare de
bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă, în scopul
obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte
beneficii.
 4. Şomeri – conform criteriilor BIM sunt persoanele de 15
ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc
simultan următoarele condiţii:
a) este apt de muncă
b) nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în
scopul obţinerii unor venituri
c) sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizînd în ultimele 4
săptămîni diverse metode pentru a-l găsi:
- să se înscrie la oficiile forţei de muncă sau la agenţii
particulare de plasare
- să publice anunţuri şi să răspundă la anunţuri
d) sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile,
dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă
 Şomajul

este o stare negativă a economiei, concretizată

într-un dezechilibru structural şi funcţional al
pieţei muncii, prin care oferta de forţă de
muncă mai mare decât cererea de forţă de
muncă.
 Cauzele somajului

- cauze subiective determinate de voinţa individuală a

celui care se află în ipostaza de şomer → şomaj voluntar
- cauze obiective includ restructurarea activităţilor
economice, insuficienţa creşterii economice, caracterul
ciclic al evoluţiei economiei şi explozia demografică →
şomaj involuntar
 Formele somajului:
1. şomaj voluntar (somaj clasic) – constă în acea nonocupare
datorată refuzului unor persoane de a accepta retribuţia oferită sau
condiţiile de muncă oferite.
2. somajul involuntar - este reprezentat de persoanele care doresc
să se angajeze la salariul existent pe piaţă, dar nu o pot face pentru
că nu există locuri de muncă.
3. şomaj tehnologic – este determinat de înlocuirea vechilor
tehnologii cu alte noi. Procesul generator pentru această formă de
şomaj constă în substituirea muncii cu capitalul.
4. şomaj intermitent – apare ca urmare a practicării contractelor de
angajare pe o durată scurtă.
5. şomaj parţial – apare atunci cînd are loc o reducere
impusă a duratei săptămînii de lucru.
6. şomaj tehnic – survine din procesele tehnice de
producţie: greve, defecţiuni a unor maşini şi utilaje,
întrerupere energetică etc..
7.şomaj sezonier – este determinat de întreruperea
activităţilor dependente de factorii naturali.
 Evaluarea şomajului.

1. Masa şomajului – constă din numărul persoanelor care la un moment dat

întrunesc condiţii pentru a fi incluse în categoria şomerilor. Dacă se ia în vedere un
anumit orizont de timp (lună, trimestru, an) şi numărul şomerilor la începutul
perioadei, atunci numărul şomerilor la sfîrşitul perioadei rezultă din creşterea cifrei
iniţiale cu intrările în rîndul şomerilor şi cu ieşirile din rîndurile acestora pe
perioada de timp respectiv.
2. Nivelul şomajului – este indicatorul statistic care arată partea celor ce nu au de
lucru în numărul total a celor care doresc să lucreze (în %).
Nivelul şomajului se determină:
- ca mărime absolută – numărul de şomeri (Nşom)
- ca mărime relativă - rata şomajului (U) – reprezintă gradul de utilizare a forţei de
muncă (Nşom. / populaţia activă) x 100%
Populaţia activă disponibilă = numărul şomerilor + populaţia ocupată.
3. Durata şomajului – este intevalul de timp cuprins
între momentul pierderii locului de muncă şi momentul
reluării activităţii.
4. Structura şomajului – este formată prin clasificarea
şomerilor după diferite criterii: nivelul calificării,
domeniul de activitate, după profesie, sex, categorii de
vîrstă, rasă etc..
 Inflația

reprezintă un dezechilbru macroeconomic

care exprimă existența în circulație a unei
mase monetare care depășește nevoile
economiei, ce provoacă creșterea durabilă a
prețurilor la bunuri și servicii.
 Cauzele inflației sunt:

 Cresterea cheltuielilor guvernamentale legate de construirea unor obiecte

infrastructurale de proportii, de intarirea securitatii statului, etc.
 Efectuarea emisiilor monetare in vederea finantarii deficitului bugetar.
 Cresterea fluxului valutei straine, provenit in mare parte din transferurile
private. (remiteri)
 Cresterea preturilor la materii prime si resurse energetice importate.
 Cresterea presiunii fiscale.
 Stabilirea unor preturi inalte de catre firmele monopoliste.
 Se cunosc urmatoarele tipuri ale inflației:

1.Inflația rampantă este situația cînd creșterea anuala a preturilor nu

depaseste 5 % anual.
2.Inflatia moderată se caracterizează printr-o creștere generalizata a
preturilor de 5-10 % anual.
3.Inflația galopantă este situația în care creșterea anuală a prețurilor
depășește 10% anual.
4.Hiperinflația este situația cînd creșterea prețurilor depășește 100%
anual.