Somajul

COORDONATOR
LECT.UNIV.DR D IANCU

STUDENT
BADEA MIHAELA ANAMARIA
 1.Conceptul de somaj
• Piata contemporana a muncii inglobeaza mai multe moduri de combinare a factorului munca, din punct de vedere al
ocuparii:
• Echilibru – oferta si cererea de munca sunt egale – ocupare deplina
• Dezechilibru
• a) subocupare – oferta de munca este mai mica decat cererea
• b) supraocupare – oferta de munca depaseste cererea
• Echilibrul pietei muncii trebuie sa fie abordat ca:
• Echilibru functional – defineste zona de compatibilitate a ocuparii fortei de munca si cresterea productivitatii muncii, in
conditiile strict determinate de producatori.
• Echilibru structural – exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, activitati social-economice,
profesii, calificari, zone s.a.
• Echilibru intern – intre nevoile si resursele de munca, ambele conditionate de volumul de munca si cel al productivitatii.
 2.OCUPARE
DEPLINA
• angajarea a 96-97% din populatia activa disponibila, diferenta pana la 100%
fiind considerata somaj natural. Aceasta reprezinta acel volum si acea
structura a ocuparii, a utilizarii fortelor de munca, care permit obtinerea
maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor.
• Conceptele de somaj voluntar si somaj involuntar caracterizeaza si
aprofundeaza somajul natural
 SOMAJ VOLUNTAR/INVOLUNTAR
• Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, în majoritatea covârșitoare a situațiilor,
deoarece dețin suficiente resurse materiale;
Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care oamenii apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu gasc locuri de muncă disponibile. Aceast tip de
șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea 76/2002 privind
sistemele de asigurări pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Șomajul involuntar societăți un efect secundar negativ al legislației muncii,
care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă (a locurilor de muncă), ce are drept consecință apariția unui excedent de oferta
de forță de muncă (șomajul involuntar).
Bariere care împiedică întâlnirea dintre cererea și oferta de pe piața muncii:
1. Salariul minim impusă o limită inferioară a salariului impusă prin legislație. Împiedică intrarea pe piață a locurilor de muncă pentru oamenii care sunt
dispuși să lucreze sub această limită, obligându-i să rămână șomeri.
2. Limitarea numărului de angajatori. Cu câteva excepții, legislația muncii nu permite persoanelor fizice să devină angajatori, fiind o barieră pe piața
muncii prin faptul că sunt blocate o multitudine de locuri de muncă, ce ar fi intrat în competiție directă cu cele oferite de societăți comerciale, cu efecte
pozitive asupra șomeri și salariați.
3. Obligativitatea contribuțiilor la asigurările sociale. Accesul pe piața muncii (la muncă) al oricărui cetățean este dreptul de cumpărare a asigurărilor
sociale prin intermediul contribuțiilor obligatorii plătite din salariu. Refuzul unui salariat de a cumpara asigurarile sociale este sancționat cu eliminarea sa
de pe piața muncii.
4. Certificarea profesională. Condiția deținerii unei diplome corespunzatoare meserii în care urmează să acționeze un cetățean, impusă prin legislația
muncii, este o barieră la intrarea pe piața muncii pentru persoane autodidacte care dețin cunoștințele, deprinderile și aptitudinile necesare pentru a se
angaja în acea ramură economică.
 Somajul
• Somajul este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national - un
excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie
diferite pe tari si perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care
nu exclude definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca.
Somajul se mai poate defini ca o stare de inactivitate economica, totala sau
partiala, proprie celor care nu au loc de munca, sunt in cautarea unuia, dar
nu-si pot gasi de lucru ca salariati. Somajul este locul de intalnire si de
confruntare al cererii globale si ofertei globale de munca.
• Nu orice persoana care nu lucreaza poate fi considerata somer (de exemplu
militarii in termen sau persoanele casnice). Somer este – conform Biroului
International al Muncii , organizatie din sistemul Natiunilor Unite – oricine
are 15 ani, este apt de munca si nu munceste, cauta un loc de munca si poate
fi angajat partial sau in intregime pentru o munca salariata sau nesalariata.
Anuarul Statistic al Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati
(persoane in varsta de 18 ani si peste).
•
 Masurarea somajului
• Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a proportiilor, structurii, intensitatii si duratei lui. S-au infiintat, pentru
aceasta analiza, institutii specializate care aplica modalitati specifice de inregistrare a somajului. Principalele caracteristici regasite la nivelul
acestui fenomen sunt: nivelul (marimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie si structura (componenta).
• i) Marimea somajului (nivelul la care a ajuns) reflecta numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sunt
apte si doresc sa lucreze. Astfel, masurarea are loc :
• in expresie absoluta (masa somajului) – numarul persoanelor care la un moment dat, intrunesc conditiile pentru a fi incluse in categoria
somerilor (numarul persoanelor din populatia activa disponibila neocupata).
• in expresie relativa (rata somajului) – calculata ca raport procentual intre numarul mediu al somerilor si:
• - populatia activa
• - populatia activa disponibila
• - forta de munca (populatie ocupata+somaj)
• - populatia ocupata
• - populatia ocupata ca salariati
• Subevaluarea somajului – inregistrarea doar a persoanelor care primesc indemnizatie de somaj, excluzand alte categorii ca: tinerii care incheie
un ciclu de invatamant si nu au loc de munca, persoane care nu au temporar un loc de munca, s.a.
• Supraevaluarea somajului – inregistrarea ca someri si a altor categorii(neindreptatite) ca: persoanele care incaseaza indemnizatia de somaj dar nu
au intentia de a se angaja; persoanele care au deja un loc de munca dar pretind ca sunt someri, pentru ca lucreaza”la negru”; persoane care nu
doresc sa munceasca din motive strict personale, s.a.
• ii) Intensitatea somajului – se calculeaza prin determinarea corecta a momentrului incetarii totale sau partiale a activitatii.
• iii) Durata sau perioada de somaj – timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii.
• iv) Structura – clasificarea somerilor dupa criterii ca: nivelul calificarii, domeniul de activitate, sex, varsta sau rasa.
• Pentru o evaluare corecta a marimii somjului la un moment dat trebuie sa se calculeze:
• - intrarile – persoane concediate, casnice sau care au terminat un ciclu
• de invatamant si nu se pot angaja.
• - iesirile – persoane care gasesc noi locuri de munca, cele care revin la vechiul post, cele care nu mai cauta locuri de munca, emigrantii,
pensionarii, s.a.
 Cauzele si formele somajului
• Mecanismele pietei muncii se afla sub incidenta numeroaselor
• imprejurari, nu numai a celor strict economice, ci si demografice, tehnice sau stiintifice. El apare ca ur mare a unei evolutii
nefavorabile a activitatilor social economice, datorita solicitarilor suplimentare de munca ale noilor generatii sau datorita
solicitarilor de locuri de munca ale persoanelor incadrate in varsta a doua.
• Formele dominante de extindere ale somajului intalnite astazi sunt:
• Somajul de conversiune – afecteaza salariatii care aveau locuri de munca stabile pana la licentiere, fara vechime mare in munca. La
inceputul perioadei de somaj, ei sunt considerati favorizati, iar in caz de prelungire a perioadei de somaj, trec intr-o categorie mai
defavorizata.
• Somajul repetativ – ii cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioade de activitate si de somaj, mai afectati fiind tinerii si
cei cu calificare slaba.
• Somajul de excluziune – reuneste populatia activa in care sunt incluse persoane mai in varsta, mai putin calificate sau aflate in
somaj de timp indelungat, indiferent daca mai primesc sau nu indemnizatia de somaj
• In cadrul proceselor de formare a somajului, in functie de
• cauzele directe care il determina, se disting mai multe forme de somaj:
• Somaj ciclic – expresie a somajului structural si sezonier, care se formeaza in faza de recesiune(criza-depresiune)a ciclului
economic, sau care decurge direct din restrangerea activitatii economice in anumite anotimpuri ale anului.
• Somaj de discontinuitate – se coroboreaza cu reglementarile privind concediile de maternitate si alte aspecte ale vietii de
familie.
• Somaj frictional – efectul dezutilizarii marginale a folosirii mainii de lucru, care inglobeaza motive ce determina o persoana
sa nu accepte un post pentru ca salariul primit are o utilitate sub un anumit minim.
• Somaj de inadaptare – determinat de imposibilitatea unei parti a populatiei active denumite tehnofoba, de a utiliza si a se
adapta tehnicilor avansate actuale care presupun abstractie, interactivitate, viteza de executie si flexibilitate deosebite. Acest
fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin pregatirea si orientarea personalului.
• Somaj intermitent – este generat de insuficienta mobilitate a fortei de munca si de inegalitatile intre calificarile persoanelor
care vor sa se angajeze si cele solicitate.
• Somaj sezonier – se formeaza datorita restrangerii activitatii economice in anumite perioade , sezoane ale anului, in care
conditiile economice sunt mai putin prielnice, el fiind caracteristic: agriculturii, constructiilor si turismului.
• Somajul structural – este determinat de tendintele de restructurare a economiei pe
activitaticare are loc sub incidenta progresului tehnico-economic, crizei energetice,
fenomenelor sociale si politice. El se intalneste atat in tarile slab dezvoltate, cat si in cele
dezvoltate sau aflate in tranzitie la economia de piata. Restrangerea lui presupune: mari
investitii, recalificarea celor afectati, reorientarea invatamantului s.a.
• Somaj tehnic – este determinat de intreruperea activitatii unei firme din lipsa de comenzi pe
un timp indelungat.Cei afectati primesc indemnizatii de somaj de la firma respectiva. Iesirea
din somaj are loc odata cu reluarea activitatii.
• Somaj tehnologic – este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu aparate
noi, si de centralizare a unor capitaluri. Resorbirea lui presupune recalificarea fortei de
munca in concordanta cu noile cerinte.
 Costurile sociale ale somajului.
• Costul social al acestui fenomen reprezinta efortul total pe care
• il suporta populatia, economia si societatea care sunt afectate de somaj.
• La nivelul persoanelor, apar aspecte de natura economica, dar si aspecte morale, social-culturale, chiar si politico-militare.
• La nivelul economiei si societatii, costul social are in vedere aspecte ca:
• irosirea cantitatii de forta de munca
• diminuarea intensitatii dezvoltarii economice
• scaderea veniturilor bugetului de stat
• cresterea cheltuielilor statului pentru intretinerea si functionarea institutiilor publice din domeniul inregistrarii somajului
• Costurile mari care implica somajul se grupeaza in:
• Costuri directe – evaluate sub forma varsamintelor monetare catre fondul destinat protectiei sociale.
• Costuri indirecte – generate de diminuarea globala atiei si a veniturilor de care ar putea beneficia intreaga populatie.
• Aprecierea complexa a acestui fenomen impune surprinderea
• Efectelor pozitive (apar pe termen scurt):
• - incitarea angajatilor la perfectionarea profesionala
• - o mai mare mobilitate si adaotabilitate a fortei de munca
• Efecte negative (apar pe termen lung). Datorita acestora s-a ajuns la concluzia ca somajul este un fenomen
negativ , ale carui costuri depasesc cu mult avantajele.
• Economistul american Arthur M. Okun formuleaza o lege ce
• ii poarta numele, si exprima intensitatea negativa dintre nivelul si dinamica somajului, pe de o parte, si
marimea si modificarea in termeni reali ale Produsului National Brut, pe de alta parte. Okun considera ca
ridicarea nivelului somajului trebuie sa fie insotita de reducerea volumului real al PNB, deoarece persoanele
ocupate participa la producerea bunurilor materiale si serviuciilor, iar somerii nu produc bunuri economice.
 Politici de ocupare a fortei de munca
• Reprezinta un ansamblu de masuri elaborate de stat pentru a intervani pe piata muncii in scopul stimularii
creerii de noi locuri de munca, diminuand dezechilibrele si disfinctionalitatile de pe piata muncii.
• Politici pasive de ocupare – pornesc de la nivelul ocuparii considerat dat si urmaresc gasirea de noi
solutii pentru angajarea excedentului de forta de munca.
• Exemple de masuri adoptate de aceste politici:
• reducerea duratei muncii
• diminuarea varstei de pensionare
• cresterea perioadei obligatorii de scolarizare
• cresterea locurilor de munca cu program zilnic redus si atipic
• restrictionarea imigrarilor
 Politici active de ocupare
• In Romania, somajul se amplifica datorita capacitatilor de
• productie nefolosite, intr-un context de recesiune economica profunda si o strategie de
tranzitie la economia cu piata concurentiala . Trebuie avut in vedere efectul distructiv al
dobanzilor asupra investitiilor si implicit al ocuparii; rigiditatea salariilor in privinta scaderii;
eliberarea accentuata a fortei de munca din motive de retehnologizare si stagnarea crearii de
locuri de munca.
• Principalele forme de somaj intalnite la noi sunt:
• somajul conjunctural
• somajul structural
• somajul tehnologic
• Masurile de diminuare a somajului se grupeaza in :
• masuri ce privesc direct pe someri
• masuri ce privesc populatia ocupata
• alte masuri
• In prezent rata somajului in tara noastra este de circa 10% pe ansamblul economiei,
existand printre someri o mare parte a muncitorilor din ramurile energointensive.
Somajul afecteaza in prezent foarte mult tinerii si femeile.Din cauza marii recesiuni
in care ne aflam, somajul are o tendinta de crestere de lunga durata.
 Studiu de caz în România

• În România, peste trei sferturi dintre șomerii din mediul rural sunt aproape analfabeți: peste 15% dintre ei
sunt analfabeți, 20% dintre ei au clasele primare și 40% au reușit să facă școala generală. Șomerii de la sate
reprezintă 60% din totalul celor aflați în evidențe, iar nivelul lor de pregătire scăzut face dificilă recalificarea
în meserii cerute pe piața muncii.
• Somajul exista si a existat dintotdeauna. Dinamica fenomenelor sociale ale perioadei de tranzitie a generat
somaj si o reintensificare a lui in zonele altadata puternic industrializate. Dupa decembrie 1998 somajul a
creat o institutie specializata in cuantificarea efectelor sale. Atributele acestei institutii s-au diversificat si
amplificat de la o perioada la alta, osciland intre actiuni pasive si active. In Romania, actul legislativ care
reglementeaza infiintarea unei institutii moderne care se ocupa de problematica somajului si a somerilor este
Legea nr.145/207.1998. In conformitate cu prevederile Legii 145/1998, incepand cu 1 ianuarie 1999, s-a
infiintat Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala, institutie publica, de interes national,
care coordoneaza activitatea de ocupare si formare a fortei de munca, precum si de protectie a persoanelor
neincadrate in munca. De asemenea, pe data de 30 decembrie 2000 Guvernul Romaniei a emis OUG
294/2000 prin care modifica Legea 145/1998.Astfel titulatura agentiei s-a modificat in Agentia Nationala
pentru Ocuparea Fortei de Munca (A.N.O.F.M).
• Numărul şomerilor era în anul 2017 de 449 mii persoane, în scădere cu 81 mii, comparativ cu anul precedent.

• Repartizarea pe sexe şi medii a şomerilor relevă că, în anul analizat, preponderente în numărul total al
şomerilor erau persoanele de sex masculin (64,6%); pe medii, ponderile au avut valori apropiate (50,1% în
urban față de 49,9% în rural). Din distribuţia şomerilor pe grupe de vârstă se constată că tinerii (15-24 ani)
deţineau, ca şi în anii anteriori, o pondere semnificativă (26,1%) în totalul şomerilor, alături de cei din grupa
de vârstă 25-34 ani (28,7%). Tinerii, reprezentau 32,1% din numărul total al şomerilor din mediul rural şi
20,1% în mediul urban. Dintre şomerii tineri 58,6% erau bărbaţi, iar 61,4% locuiau în mediul rural. Ponderea
şomerilor tineri în totalul persoanelor tinere era de 5,5%. Nivelul acestui indicator a fost mai mare pentru
persoanele de sex masculin (6,3%, faţă de 4,7% în cazul femeilor) şi pentru cele din mediul rural (6,4%, faţă
de 4,5% în mediul urban). Rata şomajului (proporţia şomerilor în populaţia activă) a înregistrat la nivelul ţării
o valoare de 4,9%. Pentru femei s-a înregistrat o rată a şomajului de 4,0%, mai mică decât cea pentru bărbaţi
(5,6%). Rata şomajului în mediul rural (5,4%) a depăşit rata înregistrată în mediul urban (4,5%). Pe grupe de
vârstă, rata şomajului a atins nivelul cel mai ridicat (18,3%) în rândul tinerilor (15-24 ani), cu diferenţe destul
de accentuate pe medii: 20,8% în mediul urban, faţă de 17,0% în mediul rural. Valoarea acestui indicator a
fost de 3,9% pentru şomerii în vârstă de 25 de ani şi peste.
• Dintre şomerii care nu au lucrat niciodată 59,5% locuiau în mediul rural, 59,1% erau bărbaţi,
50,2% erau absolvenţi de liceu, iar 47,8% erau tineri (15-24 ani). Durata medie a şomajului a fost
în anul 2017 de 12,6 luni, valoare destul de apropiată de cea înregistrată anul trecut (14,6 luni).
Cea mai scurtă durată medie a şomajului s-a înregistrat pentru tinerii şomeri (15-24 ani) din
mediul urban (9,6 luni), iar cea mai lungă (15,4 luni) pentru şomerii de sex feminin din grupa de
vârstă 55 de ani și peste. Şomerii care s-au aflat în şomaj de lungă durată (12 luni şi peste) au
reprezentat 41,4% din totalul şomerilor. Dintre şomerii pe termen lung (aflaţi în şomaj de 12 luni
şi peste) 68,0% erau bărbaţi, iar 50,2% locuiau în mediul urban. Şomajul pe termen lung s-a
manifestat pregnant şi în rândul absolvenţilor de şcoli postliceale (56,5%), al absolvenților de liceu
(43,8%) și al celor care au absolvit numai nivelul educațional primar sau fără școală absolvită
(39,6%). În anul 2017, se aflau în şomaj de 12 luni şi peste 45,2% dintre şomerii în vârstă de 55
ani și peste, 43,9% dintre persoanele din grupa de vârstă 25-34 ani, 42,6% dintre persoanele din
grupa de vârstă 35-44 ani şi 39,4% dintre persoanele în vârstă de 45-54 ani.
• Rata şomajului de foarte lungă durată (ponderea şomerilor aflaţi în şomaj de
doi ani şi peste în populaţia activă) a fost de 1,0%. Din totalul şomerilor, mai
puţin de o cincime (19,0%) ar accepta un loc de muncă în orice condiţii,
neindicând niciun motiv de refuz în eventualitatea găsirii unuia.