MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

Colegiul Național de
Studiu Individual Ghidat de Comerț al ASEM,
Profesor la unitatea de curs facultatea Contabilitate
Teoria Economică II la tema:
‘Cauzele și formele șomajului
din RM’.

A realizat: Cazacu
Andrei, elev al grupei
CON-202.
A verificat: Olga Enachi, profesor
de discipline economice.
 CUPRINS
3-6. Șomajul. Forme de șomaj.

7-8. Șomajul în Republica

Moldova.

9-11. Politicile anti-șomaj.

12-14. Consecințele șomajului

în economia statului.

15-17. Cauzele șomajului.

18. Concluziile proprii.

19. Bibliografie.
Șomajul are mai multe
definiții, cele mai cunoscute
sunt:

- Stare de inactivitate economică,

totală sau parțială, proprie celor

s
care nu au loc de muncă, sunt în
căutarea unui nou loc de muncă, nu-și
pot găsi de lucru ca salariați, au
condiția de salariați dar sunt
angajați numai o parte din timpul de
muncă cu scăderea corespunzătoare a
salariul;
- Dezichilibru care reprezintă un
excedent al ofertei față de cererea
de muncă cu niveluri și sensuri de
evoluție diferite pe țări și
perioade;
- Este un surplus de forţă de muncă în
raport cu cei angajaţi;
Formele șomajului.
 Formele șomajului. Șomajul involuntar.

Șomajul involuntar constă din acea

parte a folosirii incomplete care
decurge din rigiditatea salariului.
Incude peersoanele ce doresc să se
angajeze la salariul existent pe
piață, dar nu o pot facem pentru că
nu există locuri de muncă
disponibile.

Acesta constă din:

1. Acea parte a folosirii incomplete
care decurge din rigiditatea
salariului;

2. Include persoanele care doresc

să se angajeze la salariul existent
pe piață, dar nu o pot face, pentru
că nu există locuri de muncă
disponibile;
Formele șomajului. Șomajul voluntar.
Șomajul voluntar constă in nonocupare,
datorită refuzului sau imposibilităților
unor persoane de a accepta retribuția
oferită și condițiile de muncă existente.
Este reprezentat de toți cei care nu au
loc de muncă și ar dori să lucreze, dar
la un salariu mai mare decît cel existent
la moment.

Acesta constă din:

1. Nonocupare, datorită refuzului sau

imposibilităților unor persoane de a
accepta retribuția oferită și condițiile
de muncă existente;

2. Este reprezentat de toți cei care nu

au loc de muncă și ar dori să lucreze,
dar la un salariu mai mare decît cel
existent la momentul respectiv pe piață;
 Șomajul în Republica Moldova.

Numărul șomerilor, estimat conform

definiției Biroului Internațional al Muncii
(BIM), a fost de 33,1 mii, fiind în
descreștere față de nivelul anului 2019
(46,9 mii). Șomajul a afectat într-o
proporție mai mare bărbații, care au
constituit 59,5% din total șomeri şi
persoanele din mediul rural – 53,2%.
Rata șomajului în Republica Moldova

Rata şomajului la nivel de ţară a

înregistrat valoarea de 3,25%, fiind mai
mică față de anul 2020. Rata șomajului
la bărbați a fost de 4,0%, iar la femei
 – de 2,9 %; în mediul urban – 4,3% și în
mediul rural – 3,1%. În rândul
persoanelor de 15-24 ani rata șomajului
a constituit 10,6%, valoarea acestui
indicator a înregistrat disparități
importante pe sexe (11,3% pentru femei,
9,9%  –  bărbați) și medii (14,2% pentru
mediul urban, 7,0% - rural), iar în
categoria de vârstă 15-29 ani acest
indicator a avut valoarea de 6,0%.
 Politici anti-șomaj.

Politicile anti-șomaj reprezintă un

ansamblu de măsuri elaborate de stat
pentru a interveni pe piaţa muncii,
în scopul stimulării creării de noi
locuri de muncă, al ameliorării
adaptării resurselor de muncă la
nevoile economiei, al asigurării
unei fluidităţi şi flexibilităţi
eficiente pe piaţa muncii,
diminuându-se astfel dezechilibrele,
disfuncţionalităţile de pe piaţa
muncii.
 Politici anti-șomaj în Republica Moldova

Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a

persoanelor aflate în căutarea unui loc de
muncă reprezintă o parte integrantă a
politicilor şi strategiilor economico-sociale
promovate de stat. Amploarea şomajului, nivelul
mic al ocupării forţei de muncă, oportunităţile
aproape nule de angajare, au determinat ca
statul să intervină energic pe piaţa muncii
atât prin măsuri legislative, cât şi prin
măsuri regulatorii, cu ajutorul cărora să
asigure atât angajaţilor, cât şi persoanelor
rămase fără un loc de muncă un anumit grad de
protecţie socială. Nu în zadar, piaţa muncii
este considerată drept cea mai socială şi cea
mai reglementată dintre pieţe.
 Politici anti-șomaj în Republica Moldova

În Republica Moldova, statul intervine pe

piaţa muncii prin intermediul unor astfel de
instituţii ca: Guvernul cu ministerele sale,
în special, Ministerul Muncii Protecţiei
Sociale şi Familiei, Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţia Muncii,
Casa Naţională de Asigurări Sociale,
autorităţile administraţiei publice locale,
Comisia Naţională pentru Consultări şi
Negocieri Colective etc. se află într-un
proces permanent de perfectare a cadrului
legislativ şi normativ orientat spre
îmbunătăţirea raporturilor de muncă şi
creşterea continuă a calităţii vieţii active
de muncă.
 Consecințele șomajului.

Șomajul are implicații pozitive și negative

economice, sociale și umane importante, care
nu pot fi ignorate. Consecințele pozitive ale
șomajului au ca beneficiari diferiți actori
economici, precum economia natională,
întreprinderile și întreprinzătorii, populația
ocupată, șomerii etc.
Prin faptul că stimulează populația ocupată
să raspundă pozitiv dorințelor angajatorilor
de perfecționare profesională și, de asemenea,
pregătește forța de muncă pentru o mai mare
mobilitate si adaptabilitate.
 Consecințele șomajului:

La nivel de economie și societate,
consecințele șomajului sunt reprezentate de :

Subutilizarea factorului muncă, ceea ce se

repercutează negativ asupra volumului
producției, rezultând o scădere a veniturilor
(salarii, profituri) și, pe cale de
consecinta, o scădere a consumului și a
investițiilor;

Scăderea generală a veniturilor reduce

încasările la bugetul de stat (reducerea
impozitelor pe venituri, a TVA-ului, accizelor
etc) generând o diminuare a cheltuielilor
publice;
 Consecințele șomajului:

Creșterea cheltuielilor statului pentru

funcționarea oficiilor de plasare, plata
îndemnizațiilor de șomaj, alte cheltuieli
sociale legate de calificarea, reconversia
profesională a șomerilor etc.;

Presiunea exercitată asupra

lucrătorilor salariați care, tocmai in
această calitate, participă prin
diminuarea veniturilor lor salariale, la
constituirea si alimentarea fondurilor
destinate acordării ajutoarelor de șomaj
etc.
 Cauzele șomajului

Cauzele șomajului se împart în:

Cauze subiective Cauze obiective

 Cauzele subiective ale șomajului

Sunt determinate de
voința individuală a
celui care se află în
opostaza de șomer -
constă in nonocupare,
datorită refuzului sau
imposibilităților unor
persoane de a accepta
retribuția oferită și
condițiile de muncă
existente.
Cauzele obiective ale șomajului.

Includ restructurarea
activităților economice,
insuficiența creșterii
economice, caracterul
ciclic al evoluției
economiei și explozia
demografică - constă din
acea parte a folosirii
incomplete care decurge din
rigiditatea salariului.
 Concluziile proprii

În fine, pot spune că șomajul

este o parte inevitabilă a oricărei
țări, în unele țări acesta este mai
mic, în unele mai ridicat, însă
cauzează unele probleme pentru
economia întregii țări.

După părerea mea, într-o economie

sănătoasă, șomajul nu trebuie să
depășească 3%, însă populația aptă
de muncă trebuie să coopereze cu
politicile anti-șomaj din țara în
care se află și activează.
 BIBLIOGRAFIE

- Suportul de Curs la Teoria Economică I-

II;

- http://www.demografie.md/index.php?pag=
news&opa=view&id=812&tip=noutate&start=
&l
=

- https://
statistica.gov.md/category.php?l=ro&idc
=107

- http://www.viitorul.org/files/
4884299_md_impactul_polit.pdf

- https://
www.qdidactic.com/bani-cariera/economie
/somajul-efectele-costurile-somajului27
3.php
- THE END.

- Șomajul trebuie să fie

definit ca ceva normal, însă
în proporționalități normale –
V. Leontiev