Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de științe economice

Catedra Teorie Economică și Metodologia Cercetării

Referat la tema

,,Politici antisomaj și specificul lor în

Republica Moldova”

Disciplina Teoria economică II

A elaborat: Furtuna Liudmila

Gr.CON1204
A verificat: Țurcanu Olesea
lector universitar
 Chișinău, 2013
Cuprins
INTRODUCERE………………………………….......................................................................4
1. Abordări conceptuale privind șomajului…………………..........................................................6
2. Șomajul – o problemă mondială………………………………………………………………..8
3. Aspectele șomajului și politicile antișomaj în Republica Moldova…………………………..10
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………………………...11
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………..12
 2

INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei de cercetare. . Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile
complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o
problemă macroeconomică. Cel mai adesea, fenomenul contemporan şomaj este abordat şi
analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional: ca loc de întâlnire şi de
confruntare între cererea globală şi oferta globală de muncă. Somajul este astazi unul din
fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiil tuturor tarilor.
Obiectul de studiu il prezintă problema șomajului în Republica Moldova, și politicile antișomaj
ale acesteia.
Scopul lucrării îl constituie conturarea problematicii abordărilor conceptului de “ șomaj “
precum și a determinării cauzelor și căilor de ameliorare a șomajului. Pentru atingerea scopului
propus in lucrare au fost formulate urmatoarele sarcini :
• studierea abordărilor teoretice privind problema șomajului in lume și în Republica Moldova;
• definirea indicatorilor statistici ai șomajului ;
• analiza nivelului de șomaj și definirea formelor de șomaj;
• evaluarea șomajului în diverse state;
• stabilirea motivelor și a cauzelor șomajului ;
• analiza șomajului în Republica Moldova ;
• analiza strategiilor de reducere a șomajului în Republica Moldova.
În conținutul lucrării se încearca o definiție și o determiare a ceea c ear însemna șomajul ca
atare, în contextual diferitor abordări. Se prezintă definiția unor așa indicatori ca: politica activă;
politica pasivă; politici antișomaj; durata șomajului; structura șomajului; intensitatea șomajului.
Suportul teoretico-științific si metodologic. La origine, noţiunea de şomaj era sinonimă cu
aceea de “inactivitate”, cuvântul “şomaj” din limba română provine din cuvântul francez
“chomage”. La rândul său, acesta derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul
grec “cauma”, care înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia înceta orice activitate. Șomajul a
devenit o problemă odată cu dezvoltarea industrială, respectiv incepand cu cea de-a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, cînd întreprinderile industriale își
micșorau producțiile și, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori ce deveneau
șomeri.
 Scopul informativ al lucrării l-au constituit datele Biroului International al Muncii; Comisiei
de Statistică ONU; Biroului de Statistică al Republicii Moldova; Ministerul Finanțelor,
Organizația Internațională a Muncii (OIM); Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei al
Republicii Moldova; Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă .
3
Referatul a fost elaborat utilizînd următoarele metode de cercetare știintifică : metoda
observației, sinteza, și comparația. Unele rezultate sunt prezentate sub forma de grafice și tabele.
Cuvintele cheie: șomajul, șomajul voluntar si șomajul keynesian (involuntar).
În acest context, se poate menționa, că șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației
plătit pentru forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este
caracterizat prin faptul că o parte din populație este în căutare a unui loc de muncă.
 4

Compartimentul I
“ Abordări conceptuale privind șomajului ”
Omul, privit atît din punct de vedere economic, cît și ca realitate socială și demografică,
trebuie situat în centrul oricărei cercetări asupra dezvoltării și evoluției sistemului economic. În
acest sens, abordarea problemei ocupării forței de muncă reprezintă o prioritate absolută a
cercetării științifice, inclusiv a celei economice.
Șomajul este o stare negativă a populației active disponibile, care nu găsește locuri de
muncă, din cauza dereglării relației dintre dezvoltarea economiei ca sursă a cererii de muncă și
evoluția populației ca sursă a ofertei de muncă. Conform definiției Biroului Intenațional al
Muncii, în cadrul șomajului se includ persoane apte de muncă, cu vîrsta de peste 15 ani, dar care
nu au un loc de muncă remunerat deși caută de lucru și sunt disponibile pentru muncă. În
condițiile contemporane, șomajul este considerat ca neocuparea forței de muncă.
Șomajul reprezintă o stare a pieții muncii caracterizată printr-o ofertă a forței de muncă mai
mare decît cererea de ea. Șomajul mai poate fi caracterizat după:
a) frecvența (cît de des se află o persoana în șomaj timp de o perioada de timp(un an)); b)
durată (timpul de aflare a persoanei în șomaj);
c) distribuția (reprezentată dupa vârsta, sex, profesii).
Șomajul poate fi măsurat în forma lui relativă și absolută. Forma relativă este rata
șomajului, forma absolută-numărul șomerilor. Rata șomajului determină ponderea șomerilor
în număr total a persoanelor apte de muncă.
Problematica ocupării a șomajului constituie un aspect major al echilibrului
macroeconomic și este strîns legată de realizarea creșterii economice actuale și potențiale și
din acest considerent reprezintă o componentă importantă a politicii macroeconomice avînd
implicații atît economice, cît și sociale.
Ocuparea deplină sau lipsa de şomaj semnifică faptul că circa 97-98% din populaţia activă
disponibilă este utilizată efectiv.
Șomajul se clasifică in :
* Șomajul voluntar se mai numește și șomaj clasic și apare chiar în conditiile în care piața
muncii se află în echilibru. El este reprezentat de toți cei care nu au un loc de muncă și ar dori să
lucreze, dar la un salariu mai mare decât cel existent la momentul respectiv pe piața.
* Șomajul involuntar este reprezentat de persoanele care doresc să se angajeze la salariul
existent pe piață, dar nu o pot face pentru ca nu există locuri de muncă. Explicația acestui șomaj
se află în rigiditatea salariilor, stabilite după cum se știe prin negocieri colective,
5
care se revizuiesc destul de rar (cel mai frecvent, o dată pe an). Rigiditatea salariilor are și alte
explicații pe lângă negociere, cum ar fi aceea că schimbarea salariilor poate fi costisitoare pentru
firme (antrenează, de exemplu, costuri de negociere). O altă explicație se afla în faptul că, de
multe ori, firmele nu micșorează salariul atunci când crește oferta de muncă, deoarece ele plătesc
muncitorii în funcție de productivitatea muncii. Pentru a munci la fel de bine, muncitorii vor
primi același salariu.
Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază șomajul sunt de două feluri :
- indicatori absoluți ;
- indicatori relativi ;
Indicatorii absoluți sau indicatorii de nivel - se referă la numărul efectiv de șomeri. Ei se exprimă
în “persoane” și se determină pentru anumite peioade de referință: lunar, semestrial, anual.
Numarul șomerilor se calculează și în corelație cu anumite variabile demografice, ca: vîrstă, sex,
stare civilă, dar și ținînd cont de pregătirea profesională, de nivelul studiilor sau de repartiția
teritorială.
Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea șomajului este unul din cei mai importanți
indicatori macroeconomici: rata șomajului. Acest indicator se determină prin raportarea
numărului total de șomeri la populația activă și se exprimă in procente.
 6

Compartimentul II
“ Șomajul – o problemă mondială “

Criza financiară a atras lumea intr-o mare recesiune economică, iar șomajul a devenit o
problemă globală. Şomajul se manifestă inegal pe ţări, zone, perioade, sexe, vârstă, calificare
profesională. Afectează de cele mai multe ori tinerii şi femeile, iar prelungirea în timp măreşte
riscul degradării competenţei profesionale şi dificultatea de reintegrare.
Biroul Naţional de Statistică relatează, că în trimestrul I 2012, în Moldova populaţia
economică activă (populaţia ocupată plus şomerii) a Republicii Moldova a constituit 1103,7 mii
persoane, fiind în descreştere cu 3,0% (-34,1 mii) faţă de tr.I 2011. Structura populaţiei active s-a
modificat după cum urmează: ponderea populaţiei ocupate a crescut de la 90,6% la 92,8%, iar
ponderea şomerilor s-a micşorat de la 9,4% la 7,2%.
Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia populaţiei active de 15 ani şi peste
în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste) a constituit 37,0%, fiind în descreştere faţă de
valoarea trimestrului respectiv al anului precedent (38,2%). Acest indicator a atins valori mai
înalte în rândul populaţiei masculine – 38,8%, în comparaţie cu rata pentru femei – 35,3%.
Ratele de activitate pe medii au înregistrat următoarele valori: 45,6% în mediul urban şi 30,5% în
mediul rural. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 26,0%, iar în
categoria 15-64 ani (vârstă de muncă în ţările Uniunii Europene conform metodologiei Eurostat)
– 41,3%, micşorându-se cu 1,4 p.p. faţă de nivelul trimestrului I 2011. Rata de activitate a
populaţiei în vârstă de muncă (16-56 ani pentru femei şi 16-61ani pentru bărbaţi) a fost de
43,9%.
 7

Diferențe importante pe sexe şi medii în cadrul persoanelor economic active nu s-au

înregistrat: ponderea bărbaţilor (49,9%) a fost, practic, egală cu cea a femeilor (50,1%), iar
ponderea persoanelor economic active din mediul rural a fost mai mică faţă de cea a populaţiei
active din mediul urban (47,0% şi respectiv 53,0%). Estimările arată că peste 200 de milioane de
oameni de pe tot globul sunt la aceasta dată șomeri, o creștere de peste 30 de milioane de
persoane fața de datele din 2009. Trei sferturi din creșterea numarului de șomeri a apărut în țările
cu economii avansate și restul, un sfert, în alte țări.
În următorii șase ani, mai mult de 440 milioane de persoane vor fi necesare pentru a absorbi noii
intrări pe piață forței de muncă și chiar mai mult timp pentru a se acoperi nivelul de șomaj cauzat
de criză. În plus, țările în curs de dezvoltare trebuie să se dezvolte rapid pentru a absorbi forța de
muncă și a satisface cererea pentru locuri de muncă a cetățenilor săi ce parăsesc zonele rurale.
Cifrele sunt amețitoare. Șomajul la nivel global a crescut cu 30 milioane , iar deficitul de locuri
de muncă pentru tineri este de 81 milioane. Și presiunea privind creșterea forței de muncă și
populațiile în creștere sunt intense.
Rapoartele FMI arată ca șomajul are un cost uman, ridicat, conducînd la durata de viață
redusă și creșterea mortalității, precum și rezultate mai slabe pentru copiii din gospodăriile
afectate de șomaj. Totodată, ne confruntăm și o creștere rapidă a migrației forței de muncă din
mediul rural în cel urban. Astfel, dacă nu se vor lua măsuri rapide pentru a se realiza piata forței
de muncă, ne-am putea confrunta cu probleme asemenea perioadelor cumplite de foamete. Multe
țări se confruntă de ani buni cu rate ridicate ale șomajului, în special Spania, care, recent, a atins
recordul de 21,3 %, 4,9 milioane de spanioli neavand un loc de muncă. Alte țări s-au îndreptat în
direcția opusă. Germania, de exemplu, a fost martora scăderii ratei șomajului la 7,1 % de la 7,8
%. Și Statele Unite au constatat unele îmbunătățiri, deși mai puțin remarcabile ca cele din
Germania. În ciuda insulelor de creștere, studiul OCDE (Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică) scoate în evidență că, la nivel mondial, rata șomajului a crescut, excepții
fiind Israelul, Polonia și Africa de Sud.

Compartimentul III
“ Aspectele șomajului și politicile antișomaj în Republica Moldova”
În Republica Moldova şomajul reprezintă una dintre cele mai grave probleme, soluţionarea
căreia va permite echilibrarea economiei naţionale.
Cauzele șomajului :
- cauze subiective ( care au ca element determinant voința individială a celui care se află in
ipostaza de șomer ) → șomaj voluntar ;
- cauze obiective ( includ restructurarea activităților economice, insuficiența creșterii
economice, caracterul ciclic al evoluției economiei și explozia demografică )
→ șomaj involuntar.
Şomajul voluntar rezultă din faptul că o parte din şomeri acceptă voluntar să rămână în
această situaţie pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Teoria lui John Maynard
Keynes susţine ideea că şomajul involuntar există dacă, în cazul unei creşteri uşoare, în raport cu
salariul nominal, a preţurilor la bunurile pe care le consumă muncitorii, cât şi cererea totală de
mână de lucru dispusă să muncească la salariul nominal curent, cât şi cererea totală de mână de
lucru la acel salariu, ar fi mai mari decât volumul existent al ocupării. Cauza şomajului
involuntar este insuficienţa cererii de consum. Cum cererea de forţă de muncă e derivată din
cererea pentru bunurile la producerea cărora este folosită, explicaţia şomajului involuntar nu se
găseşte pe piaţa muncii, ci pe piaţa bunurilor şi serviciilor.
 Consecințele șomajului sunt urmatoarele:
a) pe plan național - șomajul influențează dinamica mărimi PIB; societatea suportă
costurile șomajului pe seama contribuției la fondul de șomaj; existența unui șomaj de
lungă durată poate genera acte de violență, infracțiuni etc.;
b) la nivel de individ - familie – șomajul se repercutează negativ asupra venitului; indemnizația
de șomaj este mai mică decât salariul; erodarea economiilor dacă ele există; deteriorarea calității
forței de muncă în condițiile unui șomaj de lungă durată.
Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe piață
muncii, în scopul stimulării crearii de noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor de
muncă la nevoile economice.
Politicile de ocupare sunt: politici pasive și politici active.
Politicile pasive de ocupare sunt acelea care pornesc de la nivelul ocupării considerat dat și
urmăresc găsirea de șoluții pentru angajarea excedentului de resurse de muncă.
Aceste politici țin seama de faptul că nivelul ocupării este determinat de condițiile generale din
9
economie, reglate de piață, și pun accentul pe protecția șomerilor, îndeosebi prin indemnizația
(ajutorul) de șomaj și pe convingerea unor persoane active să se retragă de pe piața muncii.
Măsurile ce compun aceste politici au caracter defensiv și provoacă o suire de spirit pesimistă,
vizează o nouă segmentare a pieței muncii și o diminuare relativă, pe mai departe, a persoanelor
ocupate.
Dintre măsurile de politică pasivă de ocupare relevăm pe cele mai semnificative, cum sunt:
reducerea duratei muncii; diminuarea vârstei de pensionare; creșterea perioadei de școlarizare
obligatorie; sporirea numărului locurilor de muncă cu program zilnic redus și atipic; descurajarea
activităților salariale feminine; restricționarea sau interzicerea imigrărilor etc.
Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de măsuri, metode,
procedee și instrumente cu ajutorul cărora se urmarește sporirea nivelului ocupării.
Acest ansamblu cuprinde măsuri menite să favorizeze accentuarea mobilității populației active,
precum și crearea de noi locuri de muncă pe baza de investiții. Asemenea măsuri ale caracterului
ofensiv, favorizează adaptarea locurilor de muncă la populația activă disponibilă în Moldova.
Un aspect important al politicilor de ocupare constă în felul în care acestea urmăresc rezolvarea
dilemei salarii-ocupare. Pe de o parte, o politică monetară și fiscală a țării, menită să strunească
mărirea prețurilor, poate sa conducă la o rată a șomajului inacceptabilă. Pe de alta parte, o
politică monetară și fiscală menită să satisfacă expansiunea economică, pentru a asigura un nivel
redus al șomajului, poate conduce la o creștere inacceptabilă a nivelului prețurilor.
 10

Concluzii şi recomandări
Șomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afectează economiile
tuturor țărilor. Această stare este foarte negativă, deoarece statul pierde impozite pe venituri pe
care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția ar fi fost afectați de șomaj, trebuind să plătească
în plus și servicii medicale, sociale pentru șomeri; operatorii economici pierd profiturile pe care
le-ar fi putut obține daca ar fi utilizat întregul personal; întreaga populație a țării pierde
veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut obține ca o consecință a unei producții naționale
superioare.
Analiza situaţiei din economia naţională şi de pe piaţa muncii din Republica Moldova, precum şi
analiza rezultatelor chestionării agenţilor economici participanţi la prognoză conduc la
următoarea concluzie ca , la moment Republica Moldova se confruntă cu o situaţie demografică
defavorabilă care se va răsfrânge în perspectivă în mod direct asupra potenţialului uman.
Principalii indicatori ocupaţionali înregistrează în continuare descreştere , iar situaţia din anul
curent nu dă semne de ameliorare. O eventuală îmbunătăţire a situaţiei privind cererea şi oferta
pe piaţa muncii în 2013 nu se aşteaptă, rezultatele chestionării agenţilor economici au arătat că în
anul 2012 mai multe unităţi economice s-au confruntat cu o lipsă de forţă de muncă, în timp ce
numărul de şomeri înregistraţi la Agenţia Naţională era mare. Această situaţie se creează din
cauza că majoritatea şomerilor înregistraţi sunt din mediul rural, pe când locurile de muncă
vacante sunt amplasate în mediul urban.
Reieşind din cele menţionate mai sus pot fi formulate următoarele recomandări:
perfecţionarea continuă a relaţiilor dintre Agenţie şi structurile ei teritoriale cu agenţii economici
în vederea punerii în evidenţă a locurilor de muncă noi create şi vacante. Aceasta ar contribui, pe
de o parte, la gestionarea mai eficientă a şomajului înregistrat, iar pe de altă parte, la utilizarea
mai eficientă a potenţialului uman existent în localitatea în care există locuri de muncă vacante,
luarea deciziilor întru redirecţionarea mijloacelor financiare de la măsurile pasive la cele active
de pe piaţa muncii, extinderea lucrărilor publice ca măsură activă de combatere a şomajului,
diversificarea structurii ocupaţionale în localităţile în care nivelul şomajului dar şi ieșirea forţei
de muncă este impunător.
 11

Referințe bibliografice
1. Popescu C,Gavrilă I,Ciur D, ,Teorie econoimică generală ,Volumul II,Macroeconomie,Editura
ASE,București 2005
2. DORNBUSCH, R., FISCHER, S.,Macroeconomics, sixth edition- International edition,
McGrow-Hill, Inc. 1994, capitolul 17, The Tradeoffs between inflation and Unemployment.
3. D.Moldovanu “Teorie Economica “,Chisinau,editura Arc, 2006
4. http://www.google.md/
5. http://www.ANOFM.md/
6. http://www.statistica.md/
7. http:// www.jobmarket.gov.md/
8. http://www.referat.ro/
9. http://www.regielive.ro/
12