MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

IP CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN ECONOMIE ŞI FINANŢE

CATEDRA FINANŢE

STUDIU INDIVIDUAL LA MACROECONOMIE

ȘOMAJUL ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN ANII 2000-2016

A elaborat: Eleva grupei IPF 2005G,

Maria IVANCENCOVA

A verificat: Adelina MISTREANU

Chişinău – 2022
 CUPRINS

Introducere...............................................................................................................3
Capitolul 1.Abordări conceptuale privind profilul șomajului……………….....5
1.1 Definirea șomajului și cauzele………..…….....………………….......5
1.2 Consecințele șomajului..........................................................................7
Capitolul 2.Actualitatea problemei șomajului în Republica Moldova..............10
2.1 Șomerii implicați în programe............................................................10
2.2 Analiza datelor statistice anii 2010-2013………………………..…..12
Concluzii și recomandări.......................................................................................14
Bibliografia.............................................................................................................15

2
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei de cercetare
Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi
schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă macroeconomică ce face obiectul
unor aprige dispute teoretice, metodologice şi politico-ideologice. Cel mai adesea, fenomenul
contemporan şomaj este abordat şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei
naţional: ca loc de întâlnire şi de confruntare între cererea globală şi oferta globală de muncă.
Această manieră de abordare a şomajului este, în fapt, o continuare a analizei problemelor
demografico-economice, pe de o parte, şi a celor economico-financiare şi investiţionale, pe de
altă parte. Numai că atât resursele de muncă (oferta de braţe de muncă), cât şi nevoia de muncă
(cererea de muncă) sunt filtrate prin exigenţele şi regulile unice ale remunerării şi salarizării. De
aceea, indiferent de unghiul de abordare şi tratare a lui, şomajul este o disfuncţie a pieţei
naţionale a muncii.
Obiectul de studiu
Îl prezintă problema șomajului in statele cu diferit nivel de dezvoltare economică.Scopul
lucrării il constituie conturarea problematicii abordărilor conceptului de “Șomaj“ precum și a
determinării cauzelor și căilor de ameliorare a șomajului. Pentru atingerea scopului propus în
lucrare au fost formulate urmatoarele sarcini :
 studierea abordărilor teoretice privind problema șomajului în lume și în Republica
Moldova
 definirea indicatorilor statistici ai șomajului
 analiza nivelului de șomaj și definirea formelor de șomaj
 evaluarea șomajului in diverse state
 stabilirea motivelor și a cauzelor șomajului
 analiza șomajului in Republica Moldova
 analiza srategiilor de reducere a șomajului in Republica Moldova
Realizarea scopului și sarcinilor propuse denotă structura logică a lucrări , constituită din
introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie .
În capitolul unu «Abordări conceptuale privind profilul șomajului» se incearcă o definire
și determinare a ceea ce ar insemna șomajul. Se prezintă de asemenea, definiția următorilor
indicatori: șomaj voluntar și șomaj keynesian (involuntar).Se prezintă citeva metodologii de
calcul a indicatorilor șomajului.
3
 În capitolul doi «Aspectele șomajului in Republica Moldova» se incearcă a analiza cauzele
și consecințele macroeconomice ale șomajului în RM . La fel și măsurile politice active pentru
reducerea șomajului analizind strategiile de eradicare a șomajului.

Suportul teoretico-științific si methodologic

Șomajul a devenit o problemă odată cu dezvoltarea industrială, respectiv incepand cu cea de
adoua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile
industriale iși micșorau producțiile și, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori ce
deveneau șomeri.
Problematica ocupării și a șomajului a fost tangențial abordată in analiza tranzacțiilor de pe
piața muncii, unde se manifestă ca o discrepantză dintre cererea și oferta de muncă. In fond, ea
constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic și este strans legată de realizarea
creșterii economice actuale și potențiale și din acest considerent reprezintă o componentă
importantă a politicii macroeconomice avand implicații atat economice, cat și sociale.
Lucrarea propusă , a fost elaborată utilizind urmatoarele metode de cercetare știintifică :
metoda observației , sinteza, și comparația. Unele rezultate sunt prezentate sub forma de grafice și
tabele.

4
 Capitolul 1.Abordări conceptuale privind profilul șomajului
1.1Definirea șomajului și cauzele
Omul, privit atat din punct de vedere economic, cat și ca realitate socială si demografică,
trebuie situat in centrul oricărei cercetări asupra dezvoltării și evoluției sistemului economic.In
acest sens, abordarea problemei ocupării forței de muncă reprezintă o prioritate absolută a
cercetării științifice, inclusiv a celei economice.
Șomajul este o stare negativă a populației active disponibile, care nu gasește locuri de muncă,
din cauza dereglării relației dintre dezvoltarea economiei ca sursă a cererii de muncă și evolutia
populației ca sursă a ofertei de muncă. Conform definiției Biroului Intenational al Muncii, in
cadrul șomajului se includ persoane apte de muncă, in varsta de peste 15 ani, dar care nu au un
loc de muncă remunerat deși caută de lucru și sunt disponibile pentru muncă. In condițiile
contemporane, șomajul este considerat ca neocuparea forței de muncă. Ocuparea forței de muncă
poate fi exprimată în 2 modele:
 Ca ocuparea absolută – prin numarul persoanelor, care participă la activitățile utile
societății.
PAO – persoane apte de muncă ocupate
 Ca ocuparea relativă – prin rata ocupării (Ro)
În ultimele decenii creșterea șomajului influențeaza substanțial asupra PNB, de aceea analiști
acorda o deosebită atenție corelației dintre creșterea economică și șomaj.Rata ocupării – Ro
poate fi determinată:

Ro =
PAO – persoane apte de muncă ocupate PA – persoane apte de muncă
Șomajul reprezintă o stare a pieții muncii caracterizată printr-o oferta a forței de muncă mai
mare decît cererea de ea. Șomajul mai poate fi caracterizat după:
 frecvența (cît de des se află o persoana în șomaj timp de o perioada de timp(un an));
 durată (timpul de aflare a persoanei în șomaj);
 distribuția (reprezentată dupa vârsta, sex, profesii).
Șomajul poate fi măsurat în forma lui relativă și absolută. Forma relativă este rata șomajului,
forma absolută numarul șomerilor.Rata șomajului determină ponderea șomerilor în numar total a
persoanelor apte de muncă.
5
RS =
Problematica ocupării si a șomajului a fost tangențial abordată in analiza tranzacțiilor de pe
piața muncii, unde se manifestă ca o discrepantza dintre cererea si oferta de munca. In fond, ea
constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic și este strans legată de realizarea
creșterii economice actuale și potențiale și din acest considerent reprezintă o componentă
importantă a politicii macroeconomice avand implicații atat economice, cat și sociale.
Ocuparea deplină sau lipsa de şomaj semnifică faptul că circa 97-98% din populaţia activă
disponibilă este utilizată efectiv.
Șomajul se clasifică in :
 Șomajul voluntar se mai numeste si șomaj clasic și apare chiar în conditiile în care piața
muncii se afla în echilibru. El este reprezentat de toți cei care nu au un loc de muncă și ar
dori să lucreze, dar la un salariu mai mare decât cel existent la momentul respectiv pe
piața.
 Șomajul involuntar este reprezentat de persoanele care doresc să se angajeze la salariul
existent pe piață, dar nu o pot face pentru ca nu există locuri de muncă. Explicația acestui
șomaj se află în rigiditatea salariilor, stabilite dupa cum se știe prin negocieri colective,
care se revizuiesc destul de rar (cel mai frecvent, o dată pe an). Rigiditatea salariilor are
și alte explicații pe lângă negociere, cum ar fi aceea că schimbarea salariilor poate fi
costisitoare pentru firme (antrenează, de exemplu, costuri de negociere). O altă explicație
se afla în faptul că, de multe ori, firmele nu micșorează salariul atunci când crește oferta
de muncă, deoarece ele platesc muncitorii în funcție de productivitatea muncii. Pentru a
munci la fel de bine, muncitorii vor primi același salariu. De exemplu, șomajul involuntar
se poate datora unui soc al ofertei care deplaseaza curba ofertei agregate pe termen scurt
spre stânga; cererea de bunuri de consum scade, antrenează o reducere a cererii de muncă,
iar în economie apare șomajul involuntar.
Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază șomajul sunt de două feluri :
 indicatori absoluți
 indicatori relativi
Indicatorii absoluți sau indicatorii de nivel - se referă la numarul efectiv de șomeri. Ei se
exprimă in “persoane” și se determină pentru anumite peioade de referință: lunar, semestrial,
anual. Numarul șomerilor se calculează și in corelație cu anumite variabile demografice, ca:
6
varstă, sex, stare civilă, dar și ținand cont de pregatirea profesională, de nivelul studiilor sau de
repartiția teritorială.
Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea șomajului este unul din cei mai
importanți indicatori macroeconomici: rata șomajului. Acest indicator se determină prin
raportarea numărului total de șomeri la populația activă și se exprimă in procente. Nivelul ratei
șomajului și evoluția acesteia reprezintă unul din barometrii in functie de care se iau anumite
măsuri de protecție socială sau decizii de politică economică. Concret, acest indicator se poate
determina in modalități variate. Relațiile de calcul pot să fie diferite in practică, in funcție de
legislația națională sau de informațiile disponibile.
Diferențele care apar sunt determinate de elemente cum sunt:
 termenii de raportare și se referă la numitorul raportului care poate fi populația activă sau,
de exemplu, populația in limitele varstei de muncă
 conținutul indicatorilor primari luați in calcul
 ursele de colectare a informațiilor
 metodologia de calcul
1.2.Consecințele șomajului
Şomajul voluntar rezultă din faptul că o parte din şomeri acceptă voluntar să rămână în această
situaţie pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Teoria lui John Maynard Keynes
susţine ideea că şomajul involuntar există dacă, în cazul unei creşteri uşoare, în raport cu salariul
nominal, a preţurilor la bunurile pe care le consumă muncitorii, cât şi cererea totală de mână de
lucru dispusă să muncească la salariul nominal curent, cât şi cererea totală de mână de lucru la
acel salariu, ar fi mai mari decât volumul existent al ocupării. Cauza şomajului involuntar este
insuficienţa cererii de consum. Cum cererea de forţă de muncă e derivată din cererea pentru
bunurile la producerea cărora este folosită, explicaţia şomajului involuntar nu se găseşte pe piaţa
muncii, ci pe piaţa bunurilor şi serviciilor. Pe fundalul creşterii numărului şomerilor şi diminuării
locurilor de muncă vacante apare necesitatea implementării unor măsuri noi de politică de
ocupare şi protecţie socială a şomerilor care ar face faţă situaţiei create.
Consecințele șomajului sunt urmatoarele:
a) pe plan național - șomajul influențează dinamica mărimi PIB; societatea suportă
costurile șomajului pe seama contribuției la fondul de șomaj; existența unui șomaj de
lungă durată poate genera acte de violență, infracțiuni etc.;

7
b) la nivel de individ - familie – șomajul se repercutează negativ asupra venitului; indemnizația
de șomaj este mai mică decât salariul; erodarea economiilor dacă ele există; deteriorarea calității
forței de muncă în condițiile unui șomaj de lungă durată.
Șomajul afectează, pe planul intreaga societate. In Republica Moldova, statul pierde impozite pe
venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția n-ar fi fost afectați de șomaj, trebuind
să platească in plus și servicii medicale, sociale pentru șomeri; operatorii economici pierd
profiturile pe care le-ar fi putut obține dacă ar fi utilizat intregul personal; intreaga populație a
țării pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut obține ca o consecința a unei producții
naționale superioare; in același timp creșterea șomajului este oferta de muncă, ceea ce poate
conduce la o scădere generală a salariilor; mai mult șomajul este o sursă potențială pentru fapte
criminale și antisociale. Dintre consecințele pozitive ale șomajului se pot aminti: șomajul
constituie o rezeră de forță de muncă pentru acoperirea cererii suplimentare de muncă in anumite
perioade; crează premise pentru reducerea salariilor, și pe această bază a costurilor și prețurilor;
crează relații de concurență mai puternice intre salarii cu efecte favorabile asupra rezultatelor
muncii lor.
Înfăptuirea proceselor de ocupare rațională a forței de muncă presupune stapânirea lor atât la
nivelul microeconomiei, cît și la cel al economiei naționale, printr-un management ai resurselor umane
eficient sub aspect economic și social-cultural. Această implică îmbunatațirea deciziilor privind
resursele umane la nivelurile respective. Totodată, este utilă și o anumită supraveghere guvernamentală,
însa nu ca o intervenție în deciziile vânzatorilor și cumpărătorilor de forță de muncă.
Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe
piață muncii, în scopul stimulării crearii de noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor
de muncă la nevoile economice.
Politicile de ocupare sunt:
 politici pasive
 politici active
Politicile pasive de ocupare sunt acelea care pornesc de la nivelul ocupării considerat dat și
urmaresc găsirea de șoluții pentru angajarea excedentului de resurse de muncă.
Aceste politici țin seama de faptul că nivelul ocupării este determinat de condițiile generale din
economie, reglate de piață, și pun accentul pe protecția șomerilor, îndeosebi prin indemnizația
(ajutorul) de șomaj și pe convingerea unor persoane active să se retragă de pe piața muncii.
Măsurile ce compun aceste politici au caracter defensiv și provoacă o suire de spirit pesimistă,
8
vizează o nouă segmentare a pieței muncii și o diminuare relativă, pe mai departe, a persoanelor
ocupate. Totodată, astfel de măsuri se corelează cu mărirea generală a productivității, ale cărei
efecte permit acoperirea, de către unitățile economice, a costurilor privind ajutorul de șomaj. Dar
trebuie avut în vedere că ridicarea productivității in Republica Moldova riscă să anuleze efectul
creării de noi locuri de muncă, ca urmare a reducerii duratei saptamânii de lucru, în cadrul unor
unități economice.
Dintre măsurile de politică pasivă de ocupare relevăm pe cele mai semnificative, cum sunt:
reducerea duratei muncii; diminuarea vârstei de pensionare; creșterea perioadei de școlarizare
obligatorie; sporirea numărului locurilor de muncă cu program zilnic redus și atipic; descurajarea
activităților salariale feminine; restricționarea sau interzicerea imigrărilor etc.
Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de măsuri, metode, procedee
si instrumente cu ajutorul cărora se urmarește sporirea nivelului ocupării.
Acest ansamblu cuprinde măsuri menite să favorizeze accentuarea mobilității populației active,
precum și crearea de noi locuri de muncă pe baza de investiții. Asemenea măsuri ale caracterului
ofensiv, favorizează adaptarea locurilor de muncă la populația activă disponibilă in Moldova.
Dintre măsurile de politică activă de ocupare cele mai relevante sunt: ameliorarea conținutului
învatamântului de toate gradele; îmbunătățirea orientării școlare si profesionale a tinerilor,
corelându-se aceasta si cu cerințele reconversiei forței de muncă; stimularea mobilității
persoanelor active spre noile locuri de muncă; încurajarea cercetării științifice pentru extinderea
activităților economico-sociale; extinderea măsurilor ecologice; amplificarea investițiilor ca act
economic fundamental, cu cea mai mare capacitate de a crea locuri de muncă etc.
Un aspect important al politicilor de ocupare constă în felul în care acestea urmaresc
rezolvarea dilemei salarii-ocupare. Pe de o parte, o politică monetară și fiscală a țării, menită să
strunească marirea prețurilor, poate sa conducă la o rată a șomajului inacceptabilă. Pe de alta
parte, o politică monetară si fiscală menită să satisfacă expansiunea economică, pentru a asigura
un nivel redus al șomajului, poate conduce la o creștere inacceptabila a nivelului prețurilor.

9
 Capitolul 2.Actualitatea problemei șomajului în Republica Moldova
2.1 Șomerii implicați în programe
In Republica Moldova şomajul reprezintă una dintre cele mai grave probleme, soluţionarea căreia
va permite echilibrarea economiei naţionale.
Șomajul are cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de
lucrători şi presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care împiedică
întreprinzătorii să ridice cererea de forţă de muncă la nivelul care ar absorbi întreaga ofertă
existentă la un moment dat.
Cauzele șomajului :
- cauze subiective ( care au ca element determinant voința individială a celui care se află in
ipostaza de șomer ) → șomaj voluntar ;
- cauze obiective ( includ restructurarea activităților economice, insuficiența creșterii
economice, caracterul ciclic al evoluției economiei și explozia demografică )
→ șomaj involuntar .
Tabel 2.1
Şomeri implicaţi în programe 2008 – 2010

Şomeri Şomeri plasaţi în Şomeri antrenaţi Şomeri instruiţi

Înregistraţi cîmpul muncii la lucrări publice profesional

Anul 2008 46230 22185 2800 4275

tr.I 15198 5433 1366 1366
tr.II 9526 5888 1055 1055
tr.III 10986 5553 981 981
tr.IV 10520 5311 965 4367
Anul 2009 79241 17001 2478 4453
tr.I 28145 4140 752 1479
tr.II 16437 4468 879 1191
tr.III 16923 3846 585 1171
10
 tr.IV 17736 4547 262 612
Anul 2010 80000 14866 2044 2389
tr.I 29663 3131 458 938
tr.II 18197 3782 632 872
tr.III 15805 3848 507 293
Prognoza 16335 4105 447 286
tr. IV
Prognoza, Vor apela Vor fi plasaţi Vor fi antrenaţi Vor fi instruiţi
2011 57700 15012 1680 2130

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Tabelul 2.2
Tabelul 2. Repartiţia populaţiei după participarea la activitatea economică,
bărbaţi, perioada 2009‐2013

11
 Numărul şomerilor, estimat conform definiţiei Biroului Internaţional al Muncii a fost de 63,1
mii, fiind cu 4,6 mii mai mic faţă de 2012. Şomajul a afectat într‐o proporţie mai mare bărbaţii –
60,2% din total şomeri, la fel şi persoanele din mediul urban – 58,3%. Rata şomajului (proporţia
şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat valoarea de 5,1%, fiind mai
mică faţă de 2012 (5,6%). Rata şomajului la bărbaţi a fost de 6,0% iar la femei ‐ de 4,1%.
Disparităţi semnificative au fost înregistrate între medii: 6,3% în urban, faţă de 4,1% în rural. În
rândul tinerilor (15‐24 ani) rata şomajului a constituit 12,2%. În categoria de vârstă 15‐29 ani
acest indicator a avut valoarea de 8,7%. Populaţia inactivă de 15 ani şi peste a constituit 1751,2
mii persoane, sau 58,6% din totalul populaţiei de aceeaşi categorie de vârstă, fiind cu 17,0 mii
persoane mai mică faţă de 2012 (‐0,7 p.p.). Din punct de vedere al relaţiei cu piaţa muncii, în
cadrul populaţiei.
2.2 Analiza datelor statistice anii 2010-2012
Conceptele şi definiţiile utilizate în AFM sunt bazate pe metodologia Biroului Internaţional al
Muncii (BIM) de determinare a „forţei curente de muncă”. Conceptul de bază al acestei
metodologii este cel al activităţii economice, care a fost preluat din Sistemul Conturilor
Naţionale.Mai departe o să comparăm datele statistice a șomajului.
Tabelul 2.3
Numărul şomerilor şi ratele de şomaj anul 2010

Tabelul 2.4
Numărul şomerilor şi ratele de şomaj anul 2011

12
 Tabelul 2.5
Numărul şomerilor şi ratele de şomaj anul 2012

Analizând datele statistice , eu pot să fac o concluzie , cantitatea șomerilor cea mai mare a fost
menționată în anul 2011, ca și rata șomajului. Ca și dacă luăm fiecare grupa șomerilor aparte ,
rata șomajului este cea mai ridicată. Datele cele mai scăzute putem să observăm la anu 2012.

13
 Concluzii şi recomandări
Șomajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afectează economiile
tuturor țărilor. In 2010, aproximativ 210 milioane de persoane sunt șomere, inregistrandu-se o
creștere cu mai mult de 30 milioane din 2007 si pana acum. Aceasta stare este foarte negativă,
deoarece statul pierde impozite pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția n-
ar fi fost afectați de șomaj, trebuind să plătească in plus și servicii medicale, sociale pentru
șomeri; operatorii economici pierd profiturile pe care le-ar fi putut obține daca ar fi utilizat
intregul personal; intreaga populație a țării pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut
obține ca o consecință a unei producții naționale superioare.
Analiza situaţiei din economia naţională şi de pe piaţa muncii din Republica Moldova, precum
şi analiza rezultatelor chestionării agenţilor economici participanţi la prognoză conduc la
următoarea concluzie ca , la moment Republica Moldova se confruntă cu o situaţie demografică
defavorabilă care se va răsfrânge în perspectivă în mod direct asupra potenţialului uman.
Principalii indicatori ocupaţionali înregistrează în continuare descreştere , iar situaţia din 2011
nu dă semne de ameliorare. O eventuală îmbunătăţire a situaţiei privind cererea şi oferta pe piaţa
muncii în 2011 nu se aşteaptă, rezultatele chestionării agenţilor economici au arătat că în anul
2010 mai multe unităţi economice s-au confruntat cu o lipsă de forţă de muncă, în timp ce
numărul de şomeri înregistraţi la Agenţia Naţională era mare. Această situaţie se creează din
cauza că majoritatea şomerilor înregistraţi sunt din mediul rural, pe când locurile de muncă
vacante sunt amplasate în mediul urban.
Reieşind din cele menţionate mai sus pot fi formulate următoarele recomandări:
- perfecţionarea continuă a relaţiilor dintre Agenţie şi structurile ei teritoriale cu agenţii
economici în vederea punerii în evidenţă a locurilor de muncă noi create şi vacante. Aceasta ar
contribui, pe de o parte, la gestionarea mai eficientă a şomajului înregistrat, iar pe de altă parte, la
utilizarea mai eficientă a potenţialului uman existent în localitatea în care există locuri de muncă
14
vacante, luarea deciziilor întru redirecţionarea mijloacelor financiare de la măsurile pasive la
cele active de pe piaţa muncii, extinderea lucrărilor publice ca măsură activă de combatere a
şomajului, diversificarea structurii ocupaţionale în localităţile în care nivelul şomajului dar şi
ieșirea forţei de muncă este impunător.

15
 Bibliografie

1.Lucrări științifice

1. Gilles Ferréol – “Dicţionar de sociologie”, Colecţia Collegium, Ed.

Polirom, Bucureşti, 1998, paginile 126-133, 210.
2. Coralia Angelescu şi Ileana Stănescu – “Economie politică – elemente
fundamentale”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, paginile 258-270.
3. Liviu Stelian Begu – “Statistică internaţională”, Ed. All Beck, Bucureşti,
1999, paginile 31-35.
4. Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei Republicii
Socialiste România, 1975, paginile 575, 928.
5. Antoine de Saint Exupéry – “Gânduri”, Colecţia COGITO, Ed.
Albatros, Bucureşti, 1985, pagina 195 (paragraf 817)
6. Anthony Giddens – “Sociologie”, Ed. All, Bucureşti, 2000, paginile 357-
362

2.Webografie
1. https://statistica.gov.md/

2. https://ru.wikipedia.org/wiki/Statistica

3. https://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/ocupare_somaj/
Forta_Munca_2014.pdf

16
17