Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Pitești

Facultatea de Management și Marketing în Afaceri Economice

Specializarea: Management

Lucrare de licență

Rata șomajului în România

Coordonator:

Conf. Univ. Dr. Savu Mihaela

Student:

Profir Ana Maria

2020
 Cuprins

Introducere

Capitolul 1 : Conceptualizarea șomajului…………………………………….3

1.1. Șomajul –dezechilibru macrosocial……………………………………….3

1.2. Cauzele si clasificarea șomajului………………………………………….8

Capitolul 2: Dinamica șomajului în România

2.1. Numărul șomerilor din România

2.2. Evoluția ratei șomajului în România

Capitolul 3: Comparații ale ratei șomajului în România cu alte state ale UE

3.1. România vs. UE

3.2. Posibilități de reducere a ratei șomajului

Concluzie

Bibliografie

2
 Capitolul 1 : Conceptualizarea somajului

1.1. Șomajul- dezechilibru macrosocial. Definire, măsurare și consecințe

Problema ocupării și șomajului reprezintă o parte importantă a echilibrului

macroeconomic și, totodata, un element esential al politicilor macroeconomice
si macrosociale.
În cadru contemporan, șomajul reprezintă un dezechilibru al pieței muncii
naționale, afectând, în mod negativ, populația activă disponibilă prin negăsirea
de locuri de muncă, din cauza instabilității relației dintre cererea globală și
oferta globală de muncă. Inițial, acesta a prezentat un caracter temporar, fiind,
insă, permanent în ziua de azi.
Astfel, pe piața muncii, se poate găsi o stare de echilibru, care prezintă o
ocupare eficientă a forței de muncă, sau o stare de dezechilibru, care prezintă un
grad de subocupare sau supraocupare a forței de muncă. Conceptul de șomaj
este definit în dicționarul explicativ ca fiind un fenomen economic specific
societății capitaliste, ce se manifestă inegal în toate țările, în special în cele
subdezvoltate și cele aflate în tranziție la o economie de piață.
Printre consecințele negative ale acestui dezechilibru economic, se remarcă:

o sărăcia, șomajul ducând la o scădere radicală a nivelului și a calității

traiului
o persoanele care fac parte din populația activă subocupată sunt afectate în
mod direct de șomaj întrucât aceștia își exprimă dorința de a lucra, însă nu
au unde
o afectează atât economia națională, cât și societatea
o costurile sociale ale acestui proces sunt suportate de populația ocupată

Dr. Dumitru Ciucur, Dr. Martin Scurtu, Dr. Mihaela Duțu, Macroeconomie, Editura
Independentă Economică, 2010, Pitești, p. 113

3
 Una din cele mai importante și nefavorabile consecințe ale șomajului este
partea sa psihologică, individul trecând printr-o tranziție, caracterizată prin
pierderea de venit, degradarea raporturilor cu societatea și excluderea din
colectivitate, astfel provocându-se tensiuni și fiind amenințată stabilitatea
socială. Prin prelungirea sa în timp, crește riscul deteriorării abilităților
profesionale, devenind, în același timp, un impediment în reintegrarea în
societate.
Importanța șomajului poate fi redată prin următorul citat: “Pierderea
cumulativă a producției Regatului Unit în cei trei ani 1991-1993 a fost de 70
miliarde de lire (la prețurile din 1990); aceasta înseamnă cca. 1200 lire pentru
fiecare membru al forței de muncă. Într-o lume a rarității, cu multe nevoi
nesatisfacute, această pierdere este importantă. Ea reprezintă bunuri și servicii
care ar fi putut fi produse, dar sunt pierdute pentru totdeauna”.1
Șomajul poate aduce și beneficii precum oferirea posibilității de a căuta un
loc de muncă mai potrivit, dezvoltarea disciplinei, a punctualității și
productivității muncii angajaților (de teamă că vor fi concediați), motivarea
salariaților și creșterea interesului pentru muncă, creearea unei rezerve de
persoane care să garanteze reluarea procesului de producție.
În concordanță cu principiile Biroului Internațional al Muncii, șomerii sunt
“ persoanele de 15 ani și peste care, în cursul perioadei de referință, îndeplinesc
simultan următoarele condiții:

 Nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii

unor venituri
 Sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă și-ar găsi
un loc de muncă

1
Richard G. Lipsey, K. Alec Chrystal, An Introduction to Positive Economics, Oxford
University Press, 1995, Anglia, p. 880

4
  Sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând, în ultimele 4 săptămîni,
diferite metode pentru a-l găsi – înscrierea la agenția de ocupare și
formare profesională sau la agenții particulare de plasare, demersuri
pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri și
răspunsuri la anunțuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.”. 2

Măsurarea șomajului se raportează la evaluarea proporției, structurii,

intensității si duratei lui. În acest sens, în țările cu economie de piață
concurențială, există instituții speciale, care utilizează modalități proprii de
măsurare a șomajului și a caracteristicilor sale. Privit din punct de vedere
statistic, șomajul poate fi estimat prin prisma a doi indicatori –absoluți si relativi.
Indicatorii absoluți reprezintă numărul concret de șomeri, ce se exprimă în
“persoane” și se calculează pentru perioade determinate de timp: lunar,
trimestrial sau anual. Acesta se măsoară și în raport cu anumite caracteristici
demografice ca vârsta, sexul, starea civilă, precum și calificarea profesională,
nivelul studiilor și repartizarea teritorială.
O particularitate aparte, examinată în analiza șomajului, este durata acestuia,
respectiv intervalul de timp dintre momentul întreruperii complete a activității
sau reducerea intensității activității întreprinse, pîna la reluarea activității. Astfel,
se distinge un șomaj de scurtă durată (sub un an), un șomaj de durată
medie ( de la 6 la 18 luni) si un șomaj de lungă durată (pe o perioadă mai mare
de un an).

2
www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf, accesat la 15.12.2019
Dr. Dumitru Ciucur, Dr. Martin Scurtu, Dr. Mihaela Duțu, Macroeconomie, Editura
Independență Economică, 2010, Pitești, p. 11
Constantin Popescu, Ilie Gavrilă, Dumitru Ciucur, Teorie economică generală, Editura ASE,
2005, Bucuresti, p.570

5
 Durata medie a șomajului poate fi stabilită prin analizarea numărului de
șomeri și a mișcării intrărilor în șomaj, precum și a ieșirilor. Astfel, în sfera
intrărilor se încadrează persoanele concediate, persoanele care și-au finalizat
studiile, persoanele casnice, etc. în timp ce în cea a ieșirilor se regăsesc
persoanele care urmează a fi angajate, persoane care doresc să emigreze,
pensionarii, etc.
Este de remarcat faptul că durata șomajului este mai ridicată atunci când
numărul șomerilor, în punctul de pornire, este mai mare, și este mai redusă când
intrările și ieșirile sunt mai mari.
Intensitatea șomajului este apreciată prin cel mai important indicator relativ
din macroeconomie, și anume rata șomajului. Aceasta se definește prin
raportarea numărului total de șomeri la populația activă, fiind exprimată în
procente. Ca relație de calcul, rata șomajului se determină prin raportarea unui
indicator care exprimă șomajul (numărul de șomeri-Ș) și un alt indicator care
măsoară populația activă (Pa):
Ș
𝑅ș = × 100
𝑃𝑎

Informațiile exacte privind rata șomajului sunt obținute cu prilejul

recensămintelor, acestea fiind date foarte costisitoare care, la nivelul țării noastre,
nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzătoare (lunară) pentru asigurarea
cu informații necesare.
”În statistica internațională, se utilizează următoarele rate de șomaj:

 Rata globală standardizată BIM, care se calculează ca raport între

numărul șomerilor și populația activă totală; are cea mai mare sferă de
cuprindere, fiind cea mai utilizată în comparațiile internaționale

Stelian Stancu, Nora Mihail. Macroeconomie, modele statice și dinamice de comportament:

teorie și aplicații, Editura Economică, 2009, București

6
  Rata globală standardizată CEE care este raportul dintre numărul de
șomeri și populația activă civilă
 Rata parțială de șomaj, ce se referă la o anumită categorie de forță de
muncă sau la o anumită regiune geografică sau administrativă, se
determină ca raport între numărul de șomeri proveniți din categoria
respectivă și populația activă din categoria respectivă
 Rata integrală(compusă) de șomaj și subocupare vizibilă, se calculează ca
raport între timpul de muncă disponibil neutilizat corespunzător al
persoanelor aflate în șomaj și a celor aflate în stare de subocupare vizibilă
(persoane care au un loc de muncă, dar care lucrează involuntar în timp
partial) și timpul de muncă total disponibil sau timpul de muncă utilizat.
Aceasta măsoară, de fapt, șomajul potențial, calculul acesteia
impunîndu-se, în special, în cazul țărilor în care subocuparea vizibilă are
dimensiuni apreciabile. România face parte din categoria acestor țări”.3

Rata naturală a șomajului se află în concordanță cu funcționarea normală a

pieței muncii și este asociată cu ocuparea integrală a forței de muncă, asigurând,
în același timp, un echilibru macroeconomic.
În ceea ce privește definirea ratei naturale a șomajului, se remarcă o serie de
abordări si definiții date de diferiți economiști. Unii o definesc prin stabilitatea
salariilor și a inflației, alții afirmă că aceasta reprezintă rata șomajului în care
există o egalitate între locurile vacante de muncă și numărul de șomeri. James
Tobin susține că rata naturală este rata a carei nivel rămâne neschimbat și
fluctuațiile ce au loc la nivelul masei de șomeri, precum și durata șomajului,
sunt naturale. Aceasta este definită și prin prisma acronimului NAIRU (non-
accelerating inflation rate of unemployment) ca fiind o rată care nu accelerează
inflatia.

3
www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf, accesat la 23.12.2019

7
 1.2. Cauzele si clasificarea somajului

Principalele cauze care generează șomajul sunt:

a) crizele economice, care se împart in trei tipuri –crize economice generale,

parțiale și conjuncturale
b)modificarea structurii economice, geografice, sociale etc. în diferite țări,
ceea ce generează șomaj structural
c) evoluția factorului tehnologic și trecerea la “nou”, asociate șomajului
tehnologic, ce presupune recalificarea forței de muncă în raport cu noile cerințe
ale pieții și economiei, precum și mărirea producției și a profesiilor economice,
pentru a putea oferi locuri de muncă
d)suspendarea activității din motive familiale și de maternitate, afectează, în
mare parte, femeile, și generează un șomaj de discontinuitate
e)migrația internațională a populației, determinată de dorința unui loc de
muncă bine plătit și, în consecință, un trai mai bun.
O cauza majoră, generatoare de șomaj în România este importul masiv de
produse, atât legale, cât și ilicite. Importurile clandestine de bunuri au condus
la scăderea producției, mai ales în perioada de după 1989, întrucât produsele
erau vândute la prețuri mai reduse decât cele similare din țara noastră. Astfel, s-a
remarcat o creștere a șomajului, datorată degradării balanței comerciale și a celei
de plăți. Pierderea pieţelor externe, precum și micșorarea volumului pieţei
interne, au afectat ocuparea forței de muncă.
Reducerea investiţiilor constituie o altă cauză majoră. Creşterea ratei inflaţiei,
precum și ratele ridicate la credite, a indus, în economia României, un risc
ridicat în mediul de afaceri românesc, cu efecte negative asupra pieţei muncii.
Lipsa unui cadru legislativ adecvat, precum şi instabilitatea care a dominat după
anul 1989, a făcut ca volumul investiţiilor să fie redus, acestea fiind efectuate
doar în domeniul comercial, neavând, astfel, un efect de multiplicare
corespunzător.

http://invatamaiusoreconomie.blogspot.com/2012/01/somajul.html, accesat la 28.12.2019

8
 Dacă se investea în domeniul producţiei, se crea un astfel de efect prin
apariţia unor locuri de muncă noi, în domenii noi (comerț, servicii), în afara
celor deja existente. Un factor important care împiedică volumul investiţiilor
este practicarea unor rate ridicate ale dobânzii la creditele acordate.
În această perioadă de tranziţie, creşterea inflaţiei nu a fost o cauză directă a
creşterii şomajului, in ţara noastră acționând curba lui Phillips, dar pe termen
lung, deoarece creşterea şomajului nu a condus la reducerea inflaţiei. Inflaţia a
contribuit în mod indirect la creşterea şomajului, prin reducerea puterii de
cumpărare, ceea ce a condus la reducerea cererii de bunuri şi servicii.
În ceea ce priveşte rata naturală, aceasta este greu de determinat în condiţiile
actuale. Ea vizează o economie de piaţă caracterizată prin inexistenţa inflaţiei,
sau existenţa ei, dar în limite acceptabile; cu toate acestea, instabilitatea
determinată de creşterea preţurilor şi a salariilor face dificilă stabilirea
momentului în care a fost depăşită rata naturală.
In timp, s-au elaborat diverse teorii sociologice cu privire la factorii care
conduc la apariția șomajului:
Teoria clasică, susținută de Karl Marx, conform căreia șomajul este un
șomaj voluntar, nu un efect al voinței șomerilor, care nu sunt mulțumiți de
salariu și preferă ajutorul de șomaj, ci o consecință a dorinței patronilor, carora
le este convenabil să aibă, în permanență, un număr de șomeri cu ajutorul cărora
să ii constrângă pe ceilalți muncitori să accepte o salarizare cât mai redusă.
“Marx numește această pătură de șomeri armata industrială de rezervă a
capitaliștilor. Ei stau pe la porțile întreprinderilor sau fac zilnic coadă la
agențiile de încadrare, așteptând să le pice ceva, să găsească un loc de muncă”.4
Economistul englez J.M. Keynes consideră că șomajul este cauzat de un
factor psihologic: tendința oamenilor de a face economii. Oamenii nu utilizează
în întregime venitul lor pentru achiziția de bunuri de pe piață și nici nu investesc
banii, alegând să îi depoziteze pentru anumite situații imprevizibile.

4
http://www.stiucum.com/economie/economie-generala/Teorii-despre-somaj41122.php, accesat la
03.01.2020

9
 De aceea, consumul nu poate menține ritmul producției, aceasta fiind
nevoită să își reducă activitatea, astfel apărând șomajul.
A.W. Phillips crede că lipsa inflației ar fi principala cauză a șomajului,
guvernul fiind nevoit să aleagă între păstrarea inflației și renunțarea la șomaj sau
acceptarea șomajului și cedarea inflației. Teoria sa este, insă, incorectă, întrucat
inflația și șomajul se aliază în economie.
Din punctul de vedere al lui Milton Friedman, șomajul este cauzat de o
anticipare incorectă a evoluției prețurilor și a cererilor de pe piața muncii.
Acesta consideră că șomajul poate fi păstrat în limitele ratei sale naturale
printr-o anticipare a progresului cererii și o adaptare a sistemului institutional și
politic la prevederile contemporane ale globalizării.
Clasificarea șomajului este amplă și variabilă, ajutând la înțelegerea deplina a
fenomenului. O primă împărțire a șomajului este cea în șomaj voluntar și
șomaj involuntar. Șomajul voluntar apare atunci când muncitorii resping
posibilitatea de a se angaja în anumite activități, nefiind mulțumiți de salariile
regăsite pe piață. Acesta este regăsit în rândul oamenilor ce nu posedă abilități
deosebite, esențiale, și care nu au așteptări în privința salariului, precum și în
țările în care impozitele sunt foarte mari iar indemnizația obținută este redusă.
Cel involuntar se produce, însă, din cauza insuficienței locurilor de muncă în
economie și în absența unui echilibru între cererea și oferta de pe piața muncii.
Una dintre disputele majore din economie se învarte în jurul acestei
diviziunii a șomajului. Conform economiștilor keynesieni, o parte semnificativă
a șomajului din perioada crizelor economice din anii ’30 si ’80 a fost datorată
lipsei cererii, acesta având, astfel, caracter involuntar. Pe de altă parte, din
perspectiva economiștilor clasici ai teoriei așteptărilor raționale, în anii ’30
existau suficiente locuri de muncă, însă au fost refuzate de către muncitori, astfel
fiind susținută ideea că șomajul a fost de tip voluntar, păstrându-și rata sa
naturală.

http://steconomice.uoradea.ro/leonardo4/pdf/Piata%20muncii%20in%20teoria%20keynesista.
pdf, accesat la 04.01.2020

10
 Șomajul de echilibru se manifestă odată cu stabilizarea ratei șomajului, fiind
analizat prin prisma sumei dintre șomajul fricțional și cel structural.
Șomajul fricțional, poate cel mai răspândit tip de șomaj, ce se poate produce și
în situația ocupării absolute a forței de muncă, corespunde timpului necesar
pentru a căuta un alt loc de muncă. Nivelul șomajului fricțional este rezultatul
fluxurilor forței de muncă și de rapiditatea cu care persoanele inactive își găsesc
de lucru, ceea ce ține de unitățile economice și de felul în care acestea activează
pe piața muncii.
Șomajul structural este determinat de instabilitatea dintre diferitele
structuri și ramuri ale ofertei și ale cererii forței de muncă, apariția sa fiind
determinată de diverși factori, cum ar fi organizarea teritorială a economiei,
progresul tehnologic, arhitectura sistemului educațional, etc. Șomerii care se
încadrează în șomajul structural au o șansă redusă de a se angaja, din cauza
constantelor schimbări ale cererii de muncă; de aceea, se pune accent pe politici
sociale precum finanțarea instruirii șomerilor, micșorarea costurilor migrației
interne, optimizarea informațiilor despre starea locurilor de muncă.
Cea mai răspândită clasificare se bazează pe delimitarea șomajului în funcție
de natura și cauzele determinante:

a) Șomaj ciclic (conjunctural), generat de crizele economice și de scăderea

intensității activităților economice, a companiilor, ca efect al degradării
conjuncturii economice interne, a instabilității cererii și ofertei de bunuri
și servicii, ceea ce conduce la diminuarea nevoii de forță de muncă
b) Șomaj tehnologic, generat de evoluția tehnologiei și schimbarea
tehnicilor învechite, precum și de apariția noilor cerințe cu privire la
calificarea forței de muncă
c) Șomaj intermitent, ce se produce ca o consecință a utilizării contractelor
de angajare pe termen scurt, din cauza nesiguranței afacerilor
d) Șomaj sezonier, caracterizat prin încetarea activității datorită diferiților
factori naturali precum agricultura, constructii, lucrări publice.

11
 Bibliografie

1. Dr. Dumitru Ciucur, dr. Martin Scurtu, dr. Mihaela Dutu,

Macroeconomie, Editura Independentă Economică, 2010, Pitești
2. Constantin Popescu, Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Teorie economică
generală, Editura ASE, 2005, București
3. Charles Wyplosz, Michael Burda, Macroeconomie: Perspectivă
Europeană, Editura All Beck, 2002, București
4. Carl E. Walsh, Joseph E. Stiglitz, Economie, Editura Economică, 2005,
București
5. Nora Mihail, Stelian Stancu, Macroeconomie, modele statice și
dinamice de comportament: teorie și aplicații, Editura Economică, 2009,
București
6. K. Alec Chrystal, Richard G. Lipsey, An Introduction to Positive
Economics, Oxford University Press, 1995, Anglia
7. www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf
8. http://invatamaiusoreconomie.blogspot.com/2012/01/somajul.html
9. http://www.stiucum.com/economie/economie-generala/Teorii-despre-
somaj41122.php
10.http://steconomice.uoradea.ro/leonardo4/pdf/Piata%20muncii%20in%2
0teoria%20keynesista.pdf

12