Sunteți pe pagina 1din 4

Politici antisomaj

Socurile si perturbatiile din economie, daca se manifesta o perioada


suficient de lunga, fac ca industrii intregi sa devina redundante, in sensul
ca sufera un declin permanent al productiei.
Drept urmare, sunt disponibilizati muncitori, acestia nu-si gasesc
slujbe in alte industrii s.a., deci apare un somaj masiv, facand ca rata
somajului sa creasca mult peste rata de echilibru NAIR.
!biectivul principal al politicilor antisomaj este acela de a proteja
veniturile obtinute de gospodarii de fluctuatiile inacceptabil de mari
determinate de trecerea in somaj a unuia sau mai multor membrii din
cadrul unei gospodarii.
"oliticile antisomaj pot fi impartite in doua mari categorii #
- politici pasive$
- politici active.
Politicile pasive sunt acele politici prin care statul sustine direct
nivelul de trai al indivizilor ale caror sanse de angajare in munca au scazut
considerabil prin plata directa a somerilor.
"oliticile pasive cresc, insa, cheltuielile statului, deci deficitul bugetar
si datoria publica, fapt ce constituie o sursa inflationista destul de puternica,
avand in vedere ca deficitul bugetar se acopera sporind, de regula, oferta
de bani, masura cu efect inflationist direct.
"rincipala deficienta a politicilor pasive consta in aceea ca ele sunt
adoptate dupa ce o persoana a devenit somer. Adeptii unor astfel de politici
motiveaza necesitatea acordarii ajutoarelor de somaj prin doua argumente.
"rimul ar fi acela al acoperirii costurilor sociale ale somajului pentru care,
pana ia urma, somerii nu sunt vinovati. Al doilea este legat# de evitarea
distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piata fortei de munca interventia
directa a statului.
%u toate acestea, tot mai putine tari, mai ales dintre cele mai putin
bogate, sunt dispuse sa acorde usor ajutoare de somaj. Ajutoarele de
somaj pot fi facute mai putin atractive prin micsorarea valorii lor, prin
reducerea duratei lor sau prin ambele masuri. %u toate acestea, nu s-a pus
inca problema renuntarii complete la astfel de politici.
Politicile active in domeniul pietei muncii sunt acele politici prin
care se intervine direct pe aceasta piata cu scopul declarat de a reduce
rata somajului, astfel incat ea sa se stabilizeze in jurui ratei de echilibru a
somajului. Aceste politici active sunt de trei tipuri principale#
a& 'forturi pentru a inlesni intrarea in contact a ofertantilor si
doritorilor de locuri de munca prin plasare, consultanta si orientare
profesionala, cursuri de pregatire si consultanta intensiva pentru cei
dezavantajati, asistenta pentru a inlesni mobilitatea geografica s.a.
b& "rograme de recalificare a somerilor# "rograme de pregatire a
somerilor adulti in noi meserii sau programe orientate catre cei amenintati
cu pierderea locurilor de munca$
c& %rearea de locuri de munca# crearea directa de locuri de munca
in sectorul productiv prin acordarea de subventii pentru pastrarea anumitor
muncitori sau angajarea de someri cu stagiu indelungat$ alocatii pentru
intreprinderile care angajeaza tineri$ crearea de locuri de munca temporare
in sectorul public s.a.
"oliticile active pot ajuta somerii prin recalificare, cresterea
mobilitatii s.a. sa se intoarca in randurile fortei de munca ocupate, dar pot
stopa si abuzurile, cum ar fi solicitarea de ajutoare de somaj de catre cei
care nu cauta asiduu locuri de munca.
Astfel, prin plata conditionata a ajutoarelor de somaj se pot promova
mai usor politicile active, de e(emplu prin solicitarea unor dovezi de
participare fara norma intreaga la o activitate sau includerea intr-o schema
de recalificare.
)otusi, pentru a aplica acest tip de politici trebuie sa dai raspunsuri
la doua intrebari destul de dificile# pe cine sa ajuti si ce fel de ajutor sa dai.
De e(emplu, pentru o rata data a celor care devin someri, se poate
reduce somajul intr-o masura mai mare daca gasim locuri de munca pentru
someri care nu au mai avut servicii de o perioada mare de timp. Acest lucru
se poate realiza, insa, daca sunt indeplinite doua conditii# costul angajarii a
doi someri este acelasi$ probabilitatea ca fiecare individ sa devina somer
este aceeasi.
Daca aceste doua conditii nu sunt indeplinite simultan, este mai bine
sa fie ajutate persoanele care au stat o perioada de timp mai redusa in
somaj.
S-a observat ca majoritatea celor care au devenit mai recent someri
au perioade mici de ramanere in aceasta stare in timp ce persoanele cu o
durata mare de ramanere in somaj au un timp de asteptare mai mare
decat media. Acest lucru constituie principalul argument in favoarea
concentrarii ajutorului spre persoane ce au fost someri o perioada mai
mare de timp. Daca se iau insa in considerare costurile si ratele de
reangajare, rezulta ca este foarte costisitor sa ajuti persoanele care au fost
someri o perioada mare de timp si ca, odata ajutati, ei tind sa redevina
someri intr-o perioada mai scurta de timp decat ceilalti muncitori.
De regula, prin politicile antisomaj, se incearca sa se stabilizeze nu
rata somajului, lucru e(trem de dificil, ci rata iesirii din somaj si durata
medie asteptata a ramanerii in somaj.
Ambele marimi sunt influentate de ceea ce se numeste starea de
dependenta a somerilor, care este interactiunea reciproca dintre scaderea
moralului muncitorilor, care au cunoscut somajul pe termen lung si
comportamentul economic fata de acestia.
*actorii principali care determina starea de dependenta sunt
urmatorii#
. presiunea salariala creste atunci cand proportia somerilor pe
termen lung in totalul somerilor creste$
locurile de munca libere sunt mai multe atunci cand proportia
somerilor pe termen lung este mai mare$
rata totala a iesirilor din somaj se apropie de rata iesirii din
somaj a celor care si-au pierdut de curand slujba daca
proportia somerilor pe termen lung in totalul somerilor este
mai mare.
De aici opozitia angajatilor si, uneori, chiar a sindicatelor in
angajarea unor someri pe
termen lung, fapt ce face ca politicile active sa fie mai putin eficiente.
In orice caz, in domeniul politicilor antisomaj, lucrurile care trebuie
inca studiate si fundamentate sunt foarte numeroase, observandu-se ezitari
si oscilatii nu numai in practica politica, dar si in teoria economica.
"oliticile antisomaj pure pot fi completate cu politici de
venit si politici de impozitare.
Astfel, politicile de venit sunt aplicate atunci cand e(ista forme de
control guvernamental asupra salariilor, ca, de e(emplu, un procent ma(im
permis de crestere a ratei salariilor, stabilirea unui salariu minim pe
economie, acordarea de inde(ari si compensari pentru toti salariatii s.a.
Aceste politici de venit sunt considerate vinovate de introducerea
unor distorsiuni pe piata fortei de munca, si aceasta din doua motive.
"rimul ar fi acela ca ele incalca principiul liberei negocieri intre
angajati si patronii lor. +ulte grupuri salariale au pornirea instinctiva de a
incalca acest principiu. +ai poate aparea si cazul in care negocierile sunt
purtate de sindicate si patronat. iar indivizii pot accepta sau nu aceste
negocieri. De aceea, politicile guvernamentale de venit care sunt acceptate
atat de sindicate, cat si de patronat, sunt mai bine acceptate.
Al doilea motiv este ca o politica de venit centralizata este inerent
infle(ibila, ducand la rigiditatea structurii salariilor respective. Astfel,
anumite categorii de angajati obtin, conjunctural, salarii mai mari decat cele
ale altor categorii. Aplicarea, in continuare, a unei politici de venit
centralizate poate perpetua acest decalaj, ceea ce duce la distorsiuni grave
ale pietei fortei de munca, crescand cererea de munca pentru slujbele din
sectorul avantajat si diminuand oferta de munca in alte sectoare.
! politica de venit, de regula, se aplica pe perioade scurte, atat timp cat
conduce la obtinerea unor efecte scontate. De e(emplu, o politica
temporara de venit poate fi cea mai buna cale pentru a stopa inflatia si a
reduce somajul catre NAIR.
Politicile de impozitare (taxare) sunt politici de venit bazate insa
pe mecanisme indirecte. Astfel, daca piata libera genereaza o
presiune prea mare asupra salariilor, solutia cea mai eficienta este marirea
impozitarii acestora. Se pot aplica impozite asupra cresterii e(cesive a
salariilor sau impozite progresive asupra nivelurilor salariilor. In acest mod,
lasandu-se negocierea salariala libera, se tempereaza tendinta muncitorilor
,sindicatelor& de a cere cresteri e(cesive de salarii.
"oliticile de stabilizare macroeconomica cuprind componente din
toate cele trei tipuri discutate mai sus# politici anticiclice ,de stabilizare a
outputului&, antiinflationiste si antisomaj. Imbinarea lor in mi(uri politice
eficiente necesita studierea atenta a efectelor pe care le au asupra
economiei prin utilizarea de modele de stabilizare. %aracteristic, insa, unor
astfel de mi(uri politice este faptul ca componentele acestora isi pot
e(ercita efectele la intervale diferite de timp.