Formele şomajului:

I. a) şomaj fricţional;b)şomaj structural;c)şomaj ciclic

a) Şomajul fricţional – temporar, benevol pentru persoanele respective nu e necesar
recalificare pentru a se angaja la un nou loc de muncă. Poate fi cauzat de schimbările
intereselor profesionale, a locului de trai.
b) Şomajul structural – e cauzat de modificările structurale în economie şi ca urmare în
structura cereri din forţa de muncă. Afectează persoanele profesiile cărora devin
învechite şi mai puţin solicitate. 
c) Şomajul ciclic – cauzat de procesele ciclice care se desfăşoară în economie. În
perioada de recesiune şomajul ciclic completează şomajul fricţional şi cel structural, iar
în perioada de expansiune el lipseşte.
d) şomajul natural este acel nivel al şomajului pentru care preţurile se stabilizează şi
corespunde potenţialului economiei naţionale pe o anumită perioadă. Şomajul natural
include numai şomaj fricţional şi şomaj structural, ceea ce înseamnă că la nivelul
potenţial al PNB şomajul ciclic este zero. Rata naturală a şomajului nu are o mărime
predeterminată, la care să se alinieze toate economiile naţionale. 
Şnatural = Şfricţional + Şstructural
Şomajul fricţional şi structural caracterizează şomajul natural şi determină rata naturală
a şomajului.
La o rată înaltă a şomajului economia se află în faza de recesiune şi viceversă la o rată
înaltă de creştere economia se condiţionează o scădere a şomajului un dezechilibru al
pieţei muncii naţionale, adică dezechilibru între cererea globală de muncă şi oferta
globală de muncă.
II. Din punct de vedere al cauzelor care generează şomajul distingem următoarele
forme de şomaj:
e) şomajul voluntar se mai numeşte şi şomaj clasic şi apare chiar în condiţiile în care
piaţa muncii se află în echilibru. El este reprezentat de toţi cei care nu au un loc de
muncă şi ar dori să lucreze, dar la un salariu mai mare decât cel existent la momentul
respectiv pe piaţă.
f) şomajul involuntar este reprezentat de persoanele care doresc să se angajeze la
salariul existent pe piaţă, dar nu o pot face pentru că nu există locuri de muncă.
Explicaţia acestui şomaj se află în rigiditatea salariilor, stabilite după cum se ştie prin
negocieri colective, care se revizuiesc destul de rar (cel mai frecvent, o dată pe an).
Rigiditatea salariilor are şi alte explicaţii pe lângă negociere, cum ar fi aceea că
schimbarea salariilor poate fi costisitoare pentru firme (antrenează, de exemplu, costuri
de negociere). 0 altă explicaţie se află în faptul că, de multe ori, firmele nu micşorează
salariul atunci când creşte oferta de muncă, deoarece ele plătesc muncitorii în funcţie
de productivitatea muncii. Pentru a munci la fel de bine, muncitorii vor primi acelaşi
salariu. De exemplu, şomajul involuntar se poate datora unui şoc al ofertei care
deplasează curba ofertei agregate pe termen scurt spre stânga; cererea de bunuri de
consum scade, antrenează o reducere a cererii de muncă, iar în economie apare
şomajul involuntar.
Costul social al şomajului reprezintă efortul total pe care-l suportă persoanele,
grupele de persoane, economia şi societatea afectate de acest fenomen complex..
Efectele şomajului sunt uşor de dedus de fiecare dintre noi, motiv pentru care 
nu vom insista prea mult asupra lor. Foarte pe scurt, cele mai importante efecte
economice şi sociale ale şomajului sunt:
a).Reducerea PIB, determinată de faptul că cei care nu lucrează nici nu aduc, astfel
încât timpul de muncă al acestora este iremediabil.
Economistul Arthur Okun a descris relaţia dintre, rata şomajului şi PIB sub forma unei
legi care îi poartă numele şi care sună astfel: pentru fiecare procent cu care rata
efectivă a şomajului depăşeşte rata naturală, PIB scade cu 2,5 procente.Efecte asupra
sănătăţii psihice a şomerului: stări depresive, sentimentul de excludere din societate etc
Actualmente legătura dintre rata de creştere economică şi rata şomajului este
cunoscută sub denumirea de legea lui Okun. Legea lui Okun are un caracter static şi
este valabilă doar pentru etapa în care Okun a făcut cercetarea în ecunomia SUA.
Legea lui Okun 
Dacă rata anuală a şomajului depăşeşte rata naturală cu 1%, PNB real va fi mai mic ca
PNB potenţial cu %

Abaterea relativă a PNB real de la PNB ponenţial ;U – rata reală;U* – rata naturală a
şomajului; – coeficientul sensibilităţii PNB real la dinamica şomajului ciclic
b) Creşterea cheltuielilor cu protecţia socială. Cu cât şomajul este mai îndelungat şi
afectează mai mulţi salariaţi, cu atât transferurile sociale vor fi mai mari şi vor greva
bugetul public.
c) Reducerea eficienţei forţei de muncă, datorită pierderii experienţii celor deveniţi
şomeri, mai ales dacă şomajul este de lungă durată.
d) Reducerea veniturilor individuale ale salariaţilor concediaţi, care antrenează o
reducere a consumului acestora şi o extindere a sărăciei.
e).Efecte sociale generale: creşterea criminalităţii, sinuciderilor, cerşetorilor etc. 
Referitor la măsurile de protecţie a şomerilor, cea mai cunoscută este indemnizaţia de
şomaj, care are şi meritul de a acţiona ca un stabilizator automat în economie, în sensul
că frânează reducerea bruscă a cererii agregate şi micşorează pierderile de venit
naţional.
Mai importantă decât protecţia şomerilor1 este diminuarea şomajului, iar principalele căi
sunt:
a) Stimularea cererii agregate, în condiţiile în care oferta agregată poate să crească.
Există însă pericolul inflaţiei, măsura putând fi aplicată mai ales în condiţii de deflaţie.
b) Reforma pieţei muncii în sensul asigurării unei mai mari flexibilităţi a salariului.
c) Reducerea efectului de hysteresis, prin eliminarea hazardului moral. Se propune
limitarea perioadei de acordare a ajutorului-de1 şomaj; impunerea unor cursuri
obligatorii pentru şomeri, a obligativităţii acestora de a efectua munci publice ş.a.m.d. 
d) O atenţie mai mare acordată educaţiei şi pregătirii profesionale în concordanţa cu
cerinţele de muncă viitoare. 
În ţările Uniunii Europene şomajul este declarat „inamicul public numărul 1", în condiţiile
în care există ţări ca Italia în care rata şomajului depăşeşte 25%.