Poeții generației ,,ochiul al treilea”

,,E o generaţie ce se încredinţează ochiului al treilea, care anulează tirania realului, care desfiinţează
hotarele dintre mimesis şi fantezie, imaginaţie” a afirmat Mihai Cimpoi.

Ochiul al treilea este un concept metafizic și exoteric care se referă la anumite tradiții spirituale orientale și
vestice; este considerat o poartă care conduce spre ținutul interior și către locurile conștiinței superioare. În
spiritualitatea modernă simbolizează o stare de iluminare sau evocarea unor imagini mentale având o
semnificație spirituală sau psihologică profund personală. Asociată cu viziuni,clarviziune,precogniție, iar
oamenii care pretind că au dezvoltat capacitatea de a-și folosi al treilea ochi sunt deseori numiți profeți.
Grupul de scriitori care au debutat în anii șaptezeci au fost catalogați de critica literară ca fiind o generație
de creație, mai exact, generația șaptezecistă sau „a ochiului al treilea”. Chiar dacă au adus o contribuție mai
puțin semnificativă decât șaizeciștii, șaptezeciștii au fost cei care au contribuit la reabilitarea esteticului.
Reprezentanți ai generației ochiului al treilea:

Mihai Cimpoi a observat că, odată cu apariția volumelor de poezie ale acestor reprezentanți apare și o
generație distinctă, care „anulează tirania realului” dintr-un regim comunist și contribuie la „reabilitarea
esteticului”. Mihai Cimpoi trasează corespondențe între poezia scrisă în Țară și cea scrisă în Basarabia,
ajungând la concluzia că „ochiul al treilea” al poeților din stânga Prutului „se sincronizează evident cu ochiul
cu dinți al lui Nichita Stănescu sau cu ochiul de greier al Anei Blandiana”. Totodată, poezia primilor este
marcată de un dramatism pregnant, pe când a celor din urmă de necesitatea imperioasă de a plasa poezia
basarabeană sub însemnul esteticului. Renumitul eminescolog menționează simțul acut al imaginarului
neoromantic, zelul tineresc, gratuitatea, jocul grațios de viziuni (printre care și cea expresionistă) ca fiind
caracteristici de bază ale poeziei șaptezeciste.

Liderul „şaptezeciştilor”, animatorul renaşterii naţionale, redactorul-şef al săptămânalului „Literatura şi

arta” Nicolae Dabija, laureat al mai multor premii, este un poet a cărui operă a devenit cheie de boltă pentru
înţelegerea şi evaluarea proceselor din viaţa culturală a republicii. Nicolae Dabija consideră că generația din
care face parte este una norocoasă, grație faptului că a fost una numeroasă, iar scriitorii se completau
reciproc, dar, mai ales,se susțineau, astfel încât cerberii Partidului nu i-au putut înfrânge.

Anii ‛80, de avânt al mișcării de eliberare națională, au fost pentru Dumitru Matcovschi ani de grele
încercări, dar și de rodnica activitate literară. Creatia lui Dumitru Matcovschi este si va fi pentru noi o lectie
de verticalitate, dragoste neconditionata pentru tara, limba, popor.

Valori subînţelese ale poeziei, vechi de când lumea, sunt cucerite de şaptezecişti poem cu poem, volum cu
volum. Poeziile șaptezeciștilor a marcat apariția a ceea ce numim resuscitarea esteticului și au schimbat spre
bine tabloul poeziei române din Basarabia.