Ţările din Europa Centrală şi de Est

renunţă, rând pe rând, la impozitul

forfetar

Impozit forfetar sau după profit, dilema multor europenilor

Câteva ţări din centrul şi din estul Europei care au adoptat impozitul forfetar în ultimele două decenii,
abandonează acum această taxă, sau măcar iau în considerare să renunţe la ea, scrie „Bloomberg“.
ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ

 FOTO Cele mai frumoase plaje izolate din Europa

 FOTO VIDEO „Nu am băut, am luat un virus“, se apără preşedintele Cehie...

 VIDEO Cinci mituri despre Eurovision, demontate

Republica Cehă şi Slovacia au trecut, anul trecut, la un sistem mai nou, în care impozitul creşte pe
măsură ce creşte şi profitul, gradual. Acum, şi Bulgaria se gândeşte la o schimbare asemănătoare.
Impozitul forfetar nu a fost niciodată atât de bun pe cât s-a susţinut. Forfetarul este, de obicei, o
unealtă mai simplă, dar  taxele multiple nu sunt cele care complică sistemul de impozitare, ci, mai
degrabă, baza acestui sistem face asta. Cele mai multe sisteme forfetare nu implică o singură rată.
De obicei, includ scutiri de la taxă din motive personale care creează un precedent în care rata este
zero.

Ceea ce diferenţiază impozitul forfetar de toate celelalte taxe nu este simplitatea lui, ci efectul
asupra distribuţiei. Cei care câştigă mult nu pot fi forţaţi să plătească o parte mai mare din venitul lor.
Acest lucru constrânge politic profitul, deoarece creşterile impozitului asupra celor avuţi sunt posibile
doar dacă aceleaşi taxe pot fi impuse şi clasei mijlocii.

Deşi această incapacitate de a redistribui veniturile limitează puterea guvernului de a reduce

inegalitatea, poate ajuta economia. Pe de altă parte, un impozit forfetar poate cauza economiei prin
limitarea abilităţii guvernului de a reacţiona la schimbările condiţiilor economice. O recesiune
asimetrică, care în mare parte din Europa, loveşte în săraci mai mult decât în bogaţi, cere un
progres al politicii fiscale pentru a uşura sărăcia şi pentru a stimula cererea consumatorilor. Acest
lucru e mai greu de realizat cu ajutorul unui impozit forfetar. Forfetarul poate ţine chiar guvernul ca
instituţie sub nivelul economic ideal, reducând aprovizionarea cu bunuri publice de valoare.

Chiar şi Estonia, ţara care a demonstrat că impozitul forfetar funcţionează, nu arată prea bine. De la
criza economică din 2008, Estonia a păstrat impozitul forfetar şi a adoptat o austeritate fiscală şi
monetară severă, şi chiar a aderat la moneda euro. Economia sa şi-a revenit foarte bine încă din
2010, dar numai după o prăbuşire foarte dură care a lăsat Produsul Intern Brut încă mult sub cel
înregistrat în 2007.

Bineînţeles că multe dintre ţările europene cu taxe graduale încă se descurcă rău. Dar exact asta
este problema: poţi avea o performanţă economică sau nu, cu un impozit forfetar sau unul gradual.
De vreme ce impactul economic al impozitului forfetar este ambiguu şi limitează abilitatea guvernului
de a scăpa de efectele negative ale recesiunii, nu este nicio surpriză că problemele Europei vor face
ţările să renunţe la impozitul forfetar.