Electrosecuritatea – include totalitatea metodelor si mijloacelor de protectie

impotriva Electrocutarea – este efectul fiziologic determinat de trecerea

curentului electric prin corpul omenesc.
Masura de protectie – metoda tehnica si/sau organizatorica de prevenire a
electrocutarii.
Atingere directa – atingerea de catre o persoana a partilor active ale unei
instalatii electrice.
Atingere indirecta – atingerea de catre o persoana a unor parti intrate accidental
sub
tensiune datorita unui defect electric.

2. Metode si mijloace de protectie impotriva electrocutarii prin atingere directa.

2.1. Masuri tehnice.
2.1.1. Acoperirea cu materiale electroizolante ale partilor active ( izolarea de
lucru ale instalatiilor si echipamentelor electrice).
2.1.2. Inchiderea in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare ale instalatiilor
si echipamentelor electrice (protectia prin carcase ), prin care se realizeaza:
separarea tuturor partilor active in intertiorul cxarcasei;
accesul in carcasa numai a persoanelor calificate si/sau autorizate prin
utilizarea unei chei sau scule confectionate in acest sens.
2.1.3. Ingradiri fixe si mobile (cu pereti si usi pline, cu plasa metalica sau cu
balustrada).
Distanta intre partile active ale instalatiilor electrice si ingradirile fixe se
stabilesc prin documentatii in functie de tensiunea normala de lucru si de locul
de amplasare.
2.1.4. Protectia prin amplasarea in locuri inaccesibile prin asigurarea unor
distante minime de securitate ( linii electrice aeriene, instalatii de ridicat cu
elemente mobile
2.1.5. Scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la care
ur meaza a se efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune.
scoaterea de sub tensiune este realizata cand se indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:
a) separarea electrica a instalatiei prin intreruperea tensiunii si separarea
vizibila a instalatiei sau partii de instalatie la care se lucreaza (prin blocarea in
pozitia deschis a dispozitivelor de actionare a aparatelor de comutatie si
aplicarea indicatoarelor de interzicere pe aceste dispozitive);
– identificarea instalatiei sau a partii de instalatie la care urmeaza a se lucra;
– verificarea lipsei tensiunii si legarea imediata a instalatiei la pamant si in scurt
circuit;
1
– delimitarea materiala a zonei de lucru;
– asigurarea impotriva accidentelor de natura neelectrica.
b) instalatia electrica scoasa de sub tensiune este instalatia separata electric
care a fost legata la pamant si in scurtcircuit.
2.1.6. Utilizarea de dispozitive speciale pentru legarea la pamant si in scurt
circuit a instalatiei.
aceasta operatie se executa numai dupa verificarea lipsei de tensiune din
instalatie.
2.1.7. Folosirea mijloacelor de protectie electroizolante (manusi si cisme
electroizolante, scule cu maner electroizolant, indicatoare de tensiune, prajini si
/sau clesti electoizolanti, placi si folii electroizolante, carcase electroizolante,
platforme electroizolante, dupa caz etc.
2.1.8. Alimentarea la tensiune foarte joasa (redusa)
2.1.9. Egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru.
2.2. Masuri organizatorice.
Pentru prevenirea electrocutarii prin atingere directa se aplica urmatoarele
masuri
organizatorice:
2.2.1 Admiterea la lucru (in interventii la instalatii electrice) numai a
persoanelor cali –
ficate, autorizate si instruite in domeniu.
2.2.2. Executarea interventiilor sa se faca numai in baza documentelor de acces
in in –
stalatii, dupa caz:
AL – Autorizatie de Lucru scrisa ;
ITI – SM – Instructiuni Tehnice Interne de Securitatea Muncii;
A.S. – Atributii de Serviciu;
D.V. – Dispozitii Verbale;
P.V. – Procese Verbale;
O.S. – Obligatii de Serviciu;
P.R. – Propria Raspundere;
2.2.3. Delimitarea materiala a locurilor de munca (ingradire)
2.2.4. Esalonarea operatiilor de interventie in instalatiile electrice cu respectarea
succesiunii manevrelor.
2.2.5. Elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie si
instruirea perso-
nalului cu aceste instructiuni.
3. Metode si mijloace de protectie impotriva electrocutarii prin atingere
indirecta.
2
3.1. Precizari.
pentru protectia impoptriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se
realizeze si sa se aplice numai masuri si mijloace de protectie tehnica;
Este interzisa inlocuirea masurilor si mijloacelor tehnice de protectie cu
masuride protectie organizatorice.
pentru evitarea electrocutariiprin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua
masuri:
o masura de protectie principala, care sa asigure protectia in orice conditii;
o masura de protectie suplimentara, care sa asigure protectie in cazul
deteriorarii protectiei principale.
Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie astfel alese incat sa nu se anuleze
una pe cealalta.
3.2. Mijloace tehnice de protectie impotriva electrocutarii prin atingere
indirecta.
3.2.1. Folosirea tensiunilor reduse folosite si ca mijloc de protectie impotriva
atingeri directe.
3.2.2. Legarea la priza de pamant prin racordarea elementelor protejate
impotriva electrocutarii prin atingere indirecta la priza de pamant.
3.2.3. Legarea la nul de protectie prin racordarea elementelor protejate
impotriva electrocutarii prin atingere indirecta la punctual de nul al sursei de
energie electrica ( generator sau transformator) completata cu o masura
suplimentara de protectie care poate fi:
-legarea suplimentara a echipamentelor electrice la o instalatie de legare la
pamant avand o rezistenta de dispersie de max.4 Ohm.( STAS 12604 )
4. Alte masuri de protectie complementare.
a) exploatarea si intretinerea instalatiilor si echipamentelor electrice trebuie
facuta numai de personal calificat autorizat si instruit conform prevederilor
legale;
b) este inerzisa executarea de lucrari sau inerventiila instalatii electrice:
- pe timp de ploaie, furtuna, viscol;
- fara intreruperea tensiunii;
- fara echipament individual de protectie impotriva pericolului de electrocutare;
- fara iluminat de siguranta.
Pericolul electrocutării la exploatarea instalaţiilor electrice este determinat de
aceea, că părţile conductoare sau corpurile maşinilor ce au nimerit sub
tensiune în rezultatul unor defecte de izolaţie nu emit semnale, care ar
preîntâmpina omul despre pericol. Reacţia omului la curentul electric apare
doar după trecerea lui prin corpul uman.
Valoarea curentului ce se scurge prin corpul omului este factorul principal de
care depinde rezultatul electrocutării: cu cât este mai mare curentul, cu atât

3
este mai periculoasă acţiunea lui. Omul începe să simtă curentul ce se
scurge prin corp la valori relativ mici – 0,5…1,5 mA, numit curent simţit.
Curentul cu valoarea de 10…15 mA la scurgere prin corp provoacă contracţii
involuntare ale muşchilor mâinilor şi omul nu se poate elibera sine stătător
de contactul cu părţile conductoare. Curentul cu asemenea valoare poartă
denumirea de curent de reţinere sau curent de contracţie.
Curenţii cu valoarea de 50…80 mA sunt numiţi curenţi de fibrilaţie, deoarece
la scurgerea lor prin corp încep să lucreze haotic inima şi plămânii şi poate
avea loc oprirea activităţii lor. Curentul cu valoarea mai mare de 100 mA
este considerat curent mortal.
Cunoscând pericolul acţiunii curentului electric asupra organismului uman în
activitatea de producţie sunt utilizare un şir de măsuri şi mijloace de
protecţie cu caracter organizatoric şi tehnic.
Principalele măsuri organizatorice sunt:
- îngrădirea părţilor conductoare sau amplasarea acestora la înălţimi
inaccesibile;
- folosirea tensiunilor reduse (42, 36, 24, 12 V);
- separarea electrică a reţelelor în sectoare scurte cu l = 2…6 m cu ajutorul
transformatoarelor de separare;
- folosirea sistemelor de blocare, de semnalizare, a placardelor avertizoare;
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie.
Măsurile tehnice de bază sunt:
- izolarea părţilor conductoare (ordinară, dublă, sporită, suplimentară);
- protecţia prin legare la pământ – unirea în mod voit cu priza de pământ a
părţilor metalice ale instalaţiilor electrice (IE), care în mod normal nu se află
sub tensiune, dar care pot nimeri sub tensiune din cauza unor defecte de
izolaţie;
- protecţia prin legare la conductorul de nul – unirea în mod voit a părţilor
metalice ale IE, care în mod normal nu se află sub tensiune, cu firul nul de
protecţie direct legat la pământ;
- deconectarea de protecţie – se foloseşte frecvent în reţelele cu punctul
neutru izolat.
2. Definirea electrotraumei şi factorii ce influenţează rezultatul electrocutării
Electrotrauma cauzată de influenţa curentului electric sau arcului electric
poate fi rezultatul:
- atingerii de una din faze sub tensiune a omului neizolat de pământ; 
- atingerii simultane de două faze sau borne a instalaţiei electrice ce se află
sub tensiune; 
- apropierii omului la distanţă periculoasă în instalaţiile cu tensiunea mai
mare de 1000 V;
- conectării omului la „tensiunea de pas” în zonele de scurgere a curentului
la sol;
- influenţei electricităţii atmosferice în timpul descărcărilor atmosferice;
- influenţei arcului electric;
- eliberării persoanei ce se află sub acţiunea curentului electric.
Rezultatul electrocutării depinde de un şir de factori, determinanţi fiind:
1) puterea curentului electric; 
2) rezistenţa corpului uman;
3) durata acţiunii curentului;
4
4) genul curentului (alternativ sau continuu);
5) frecvenţa curentului;
6) calea curentului prin corp;
7) starea fiziologică a omului;
8) starea mediului înconjurător.
3. Cauzele electrotraumatismului în activitatea de producţie
Analiza accidentelor produse de curentul electric a permis determinarea
următoarelor cauze a lor:
- încălcarea regulilor de construcţie a instalaţiilor electrice, regulilor de
exploatare a lor, cerinţelor normelor şi regulilor de securitate; 
- organizarea incorectă a muncii;
- lucrul maşinilor şi mecanismelor în zonele de protecţie a reţelelor electrice;
- atingerea părţilor metalice ce au nimerit sub tensiune în rezultatul unor
defecte de izolaţie;
- folosirea utilajului electric, conductoarelor, cablurilor, sculelor electrice
defectate;
- repararea conductorului neutru fără deconectarea reţelei monofazice;
- executarea lucrărilor în instalaţiile ce se află sub tensiune;
- folosirea tipurilor de conductoare şi cabluri ce nu corespund tensiunilor
utilizate, punerea incorectă a lor sub tensiune;
- alimentarea mai multor consumatori de la un dispozitiv de pornire cu
protecţie prin siguranţe calculate pentru cel mai puternic consumator;
- executarea dispozitivului de punere la pământ cu abateri de la normele
tehnice, ruperea conductorului de legare la pământ, legarea incorectă la
pământ a conductorului nul;
- lăsarea sub tensiune a consumatorilor în timpul liber;
- executarea lucrărilor fără mijloace individuale de protecţie împotriva
electrocutărilor sau folosirea mijloacelor cu termenul de probare expirat;
- abandonarea probărilor periodice a utilajului, a controlului rezistenţei
izolaţiei şi dispozitivului de punere la pământ;
- instruirea necalitativă, controlul întârziat al cunoştinţelor şi atribuirea
grupelor de calificare vizând tehnica securităţii personalului ce deserveşte
instalaţiile electrice.
Majoritatea accidentelor se produc în instalaţiile cu tensiunea până la 1000
V, care au o răspândire mai largă şi sunt deservite de un personal mai puţin
calificat.