Selectia artificiala

Selecția grupului afirmă că un anumit grup de indivizi tinde să apere

interesele grupului, și avantajele individului se împart la tot grupul.
Exemple de astfel de selecție reprezintă grupuri de animale sociale
Selecția indivizilor afirmă că fiecare individ este independent
Teoria selecției naturale a fost elaborată de Charles Darwin. Conform
acestei teorii, natura produce spontan variații:
- dăunătoare,
- indiferente,
- avantajoase, iar varietățile se conturează ca specii în curs de formare.

Selecția naturală și selecția artificială

Selecția naturală este mecanismul fundamental al evoluției ființelor vii
(plante, animale, bacterii, fungii), care constă în șanse inegale ale
indivizilor la reproducere cu succes și propagarea genelor sale, în
dependență de însușirile organismului, dictate de acele gene, care îl fac
pe acesta mai mult sau mai puțin adaptat la mediul său.
Selecția artificială este procesul de dirijare a evoluției speciilor de
plante și de animale domestice, prin alegerea de către om a genitorilor
cu însușiri valoroase din punct de vedere economic și estetic. Ca urmare
a dezvoltării geneticii au fost create soiuri noi de plante agricole și rase
de animale cu potențial de producție ridicat.

Diversitatea nu e numai condimentul vietii, ci ingredientul principal in

procesul selectiei naturale. In materialul genetic apar mutatii ale
genelor, care duc la dobandirea unor insusiri noi. Prin selectia naturala,
aceste caracteristici sunt pastrate ori eliminate din populatia
respectiva, in functie de cat sunt de utile acelei specii in lupta pentru
supravietuire. Daca aceste mutatii n-ar aparea, selectiei naturale i-ar
lipsi “obiectul muncii” si nimic n-ar mai evolua. Darwin intuise toate
acestea si le-a expus in teoria sa, insa abia in secolul XX oamenii de
stiinta au descifrat mecanismul aparitiei mutatiilor.