Transformarea genetica a plantelor

Transformarea genetica a plantelor a cunoscut un progres spectaculos, de la obtinerea primelor gene himere, in anii saptezeci ai secolului trecut, la regenerarea primelor plante transformate genetic purtand gene straine (Gasser si Fraley, 1989). In ultimul deceniu, s-a ajuns la eliberarea in camp si cultivarea pe scara larga a plantelor transgenice, de la 1,7 ha in anul 1996 la 39,9 milioane ha in anul 1999 Metodele utilizate pentru transferul eficace al alogenelor in organisme vegetale receptoare au cunoscut, de asemenea, un progres nu mai putin spectaculos, de la metode simple pana la adevarate metode razboinice, de impuscare directa a ADN in tesuturile tinta. Odata cu dezvoltarea metodologiei de izolare si clonare a genelor, respectiv a metodelor de transfer in celulele vegetale, un numar tot mai mare de plante au fost supuse transgenozei, incluzand grupele cu o mare importanta economica: cerealele, leguminoasele, solanaceele, speciile pomicole sau forestiere. In literatura de specialitate, s-au publicat o serie de sinteze sau chiar carti referitoare la transformarea genetica a plantelor (Davey si colab., 1989; Potrykus, 1991; Songstad si colab., 1995; Potrykus si Spangenberg, 1995). De aceea, in aceasta lucrare ne-am propus o prezentare sintetica a metodelor utilizate actualmente pentru transformarea celulei vegetale, relevarea importantei genelor marker si raportoare, respectiv a progresului inregistrat in introgresia in genomul vegetal a unor gene cu importanta economica, insistand asupra datelor recente, spectaculoase, raportate in literatura acestui efervescent domeniu al geneticii actuale. Descoperirea structurii de dublu helix a ADN-ului uman de catre Watson si Crick la inceputul anilor 1950 a dus la cunoasterea fundamentului biologic al speciei umane dar si a altor specii, iar dezvoltarea biotehnologiilor a facut posibila interventia in genom in cadrul tehnicilor de inginerie genetica. Aplicarea acestor tehnici la plante a facut posibila obtinerea unor specimene modificate genetic. Odata cu inceputul anilor 1970, o serie de tehnici ale geniului genetic(adica manipularea directa a genelor de catre om) permit extragerea unei gene din genomul unui organism si reimplantarea ei in genomul unui alt organism, apartinand unei alte specii sau chiar altui regn. Acest transfer de gene este numit trasgeneza, pentru ca el presupune traversarea barierelor care, pana nu demult, impiedicau schimburile de gene intre specii diferite, mai ales intre cele apartinand unor regnuri diferite. Gena care codifica un caracter pe care dorim sa-l transferam unui alt organism se numeste gena de interes, devenita in momentul transferului efectiv transgena, iar organismul receptor va fi numit prgenism transgenic. Mai mult geniul genetic permite astazi chiar crearea unor gene artificiale sau modificarea patrimoniului genetic al unei aceleiasi specii, prin inactivarea, modifivarea sau prin adaugarea(aditia) uneia din propriile sale gene. Sigla OMG desemneaza, asadar, orice organism al carui patrimoniu genetic a fost modificat prin mecanismele specifice geniului genetic. Practic, obtinerea unui OMG implica urmatoarele etape principale:

Identificarea si pregatirea(multiplicarea) genei de interes; Introducerea ei(prin diversi vectori) in celula gazda; Selectarea celulelor gazda care au integrat transgena in genomul lor; Obtinerea, in cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism pornind de la o singura celula transgenizata; Verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgena, la descendentii organismului transgenic. Organismele modificate genetic create si cultivate pe scara larga in Statele Unite ale Americii sunt acceptate de guvernele unor tari ale lumii (care merg pana la a le prezenta drept o rezolvare a problemei foametei), dar sunt privite, in schimb, cu neincredere de nenumarate alte tari si respinse cu vehementa de organizatiile ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat. Unii specialisti chiar au ajuns sa defineasca, mai in gluma, mai in serios, organismele modificate genetic ca o solutie periculoasa la o problema inexistenta. Progresele realizate in ultimii ani in stiinta si in tehnologie au avut un impact puternic asupra sectorului agricol si asupra celui alimentar din intreaga lume. Metode novatoare de productie au revolutionat si chiar au eliminat numeroase sisteme traditionale, afectand capacitatea de producere a hranei pentru o populatie aflata in expansiune continua. Aceste evenimente au generat numeroase schimbari in economie si in organizarea sociala, dar si in gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de progresele tehnologice, care au permis nu doar obtinerea ameliorarilor genetice prin selectie, ci si crearea de noi combinatii genetice pentru a obtine vegetale, animale si pesti cu rezistenta si productivitate teoretic mult mai mare. Biotehnologia moderna ofera noi posibilitati de dezvoltare in sectoare foarte diverse, de la agricultura la productia farmaceutica, iar dezbaterile la nivel mondial asupra organismelor modificate genetic sint fara precedent in ultima perioada si au polarizat atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe cea a producatorilor de bunuri alimentare, a consumatorilor, a grupurilor de aparare a interesului public, a institutiilor publice si a factorilor de decizie. Punerea la punct a organismelor modificate genetic este astazi, fara indoiala, un subiect care ridica numeroase probleme de etica referitoare la domeniul agriculturii si al alimentatiei. Plantele modificate genetic sint create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. In ultimii ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a soiurilor sau de utilizare a ingrasamintelor, au aparut metode noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante nou create de catre om nu exista in natura, iar impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane nu este pe deplin cunoscut si scapa cu totul sferei de control a specialistilor. Definitii ale organismelor modificate genetic: In legislatia din Romania privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic, acestea sint definite ca reprezentand orice organism, cu exceptia celui uman, al carui

material genetic a fost modificat altfel decat prin incrucisare si/sau recombinare naturala sau orice entitate biologica capabila de reproducere sau de transferare de material genetic( definitie conform Legii nr. 214/2002). In Germania, organismele modificate genetic sint considerate acele organisme al caror material genetic a fost modificat intr-un mod care nu se regaseste in natura, in conditii naturale sau de recombinare naturala. Organismul modificat genetic trebuie sa fie o unitate capabila de autoreplicare sau transmitere a materialului genetic. In Statele Unite, termenul de organism modificat genetic se refera la plante si la animale care contin gene transferate de la alte specii, pentru a obtine anumite caractere, precum rezistenta la anumite pesticide si ierbicide. Transferul de gene apare si in agricultura conventionala, dar, spre deosebire de ingineria genetica, acesta are loc intre indivizi apartinand aceleiasi specii sau intre specii inrudite. Marea diversitate a speciilor de plante si de animale existente astazi atesta faptul ca intotdeauna s-au produs modificari in zestrea genetica a acestora. Insa, de notat, toate modificarile s-au produs treptat, in mod firesc, de-a lungul unor perioade foarte mari de timp si, un fapt care iarasi trebuie retinut, de la sine, fara interventia omului. Ingineria genetica este, deci, o noua tehnologie care implica manipularea genelor. Datorita limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de stiinta pot transfera gene intre diferite specii care nu sint inrudite (animale, plante, microorganisme). De exemplu, genele unui peste pot fi transferate la o planta de tomate sau la capsuna pentru a le conferi rezistenta sporita la temperaturi foarte scazute. Plantele obtinute prin astfel de tehnici de inginerie sint fortate sa produca substantele chimice ale pestelui, tocmai datorita acestui limbaj universal, ele ajungand sa elaboreze, de pilda, o substanta pe care pestii o produc, in mod normal, pentru a supravietui in apa rece. Prin aceste noi tehnologii, au fost create numeroase plante modificate genetic, prezentate ca avand o importanta majora in alimentatie, cum sint porumbul si cartofii rezistenti la insecte, fasolea si soia tolerante la glifosat (pesticid foarte toxic), rosiile cu coacere intarziata si cu continut ridicat de substanta solida. Cat de sanatoase sint pentru consum este o alta problema. In ultima perioada, au fost create si organisme modificate genetic in scop nutritional. Daca plantele transgenice realizate in scop tehnologic constituie prima generatie de alimente modificate genetic, modificarile genetice care vizeaza imbunatatirea calitatii nutritive a alimentelor se constituie in a doua generatie de astfel de produse. In cadrul acestei noi generatii de OMG se includ uleiurile a caror compozitie a fost modificata in vederea imbunatatirii raportului intre acizii grasi saturati si cei nesaturati, orezul auriu, cu un continut mult mai ridicat de provitamina A, amidonul cu proportia dintre amiloza si amilopectina modificata in vederea cresterii capacitatii de gelificare etc.

Specialistii apreciaza ca, prin utlizarea tehnicilor de inginerie genetica, se altereaza grav hotarele pe care speciile le-au stabilit in mod firesc intre ele de-a lungul evolutiei. In opinia unora, combinarea genelor speciilor care nu se inrudesc, prin modificarea permanenta a codului genetic, este foarte posibil ca noile organisme create sa transmita urmasilor, prin ereditate, schimbarile genetice induse. Multi experti se tem, nu fara argumente, ca ingineria genetica va genera pierderea biodiversitatii, inlaturand barierele care au protejat integritatea speciilor de-a lungul timpului. Studii efectuate de acestia demonstreaza ca introducerea masiva si iresponsabila in circuitul agricol a plantelor modificate genetic sau transgenice, rezistente la ierbicide, va conduce, treptat, la disparitia unor vietuitoare care se hranesc cu semintele provenite de la ierburi si buruieni. In ultimele decenii, inrautatirea conditiilor pedoclimatice, diminuarea progresiva a resurselor naturale si explozia demografica au justificat cautarea unor solutii de diversificare a raselor de animale si a soiurilor de plante, de sporire a productivitatii culturilor prin cresterea rezistentei la daunatori si la conditii de mediu neprielnice (frig, seceta, soluri sarace etc.), de modificare in sens favorabil a compozitiei chimice. Solutiile s-au concretizat in aplicarea unor procedee pe cat de necontrolate, pe atat de stiintifice de modificare a zestrei genetice. Prin tehnicile de inginerie genetica, materialul genetic de interes este transferat de la organismul donor la cel acceptor, in scopul obtinerii de organisme cu caracteristici noi, utile.