UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA

“ION IONESCU DE LA BRAD”

FACULTATEA DE HORTICULTURA
MASTER PROTECTIA PLANTELOR

Morfologia virusurilor si a
bacteriilor

Masterand: Andreica Oana-Bianca

(Tirsu-Pintea)
 Virusurile
Virusurile (Lat. Virus – otrava, infectie, lichid otravitor)
• reprezinta o categorie specifica de agenti infectiosi, structural si
fiziologic fundamental diferiti de oricare dintre microorganismele
cunoscute.
Tinand cont de natura celulei parazitate virusurile se impart
in:

ANIMALE

BACTERIENE VEGETALE
Particularitati:
• Dimensiunile virusurilor sunt cuprinse intre 17 –
2500 nanometri (1nm= 10-9 m) vizibile doar cu
microscopul electronic
• Poseda un singur tip de acid nucleic: ADN, ARN
• Sunt paraziti intracelulari obligatorii
• inmultirea virusurilor se realizeaza prin replicare
• Sunt specifice, fiecare virus provoaca o anumita
boala
• Fiecare virus prezinta o structura anitigenica
specifica (omul si animalele infectate cu un virus
produc anticopri specifici iar imunitatea dobandita
este solida si de lunga durata)
• Virusurile sunt insensibile la antibioticele uzuale
 Din punct de vedere morfologic virusurile pot
apartine urmatoarelor tipuri principale:

Forma cilindrica – alungita

sau de bastonas (virusul
mozaicul tutunului –
Tobamovirus);

Forma sferica - izometrica

(v.gripal, v.herpetic, adenovirus,
v. polio)
Forma sferoidala (virusul
gripal – Myxovirus);

Forma paralelipipedica
(virusul variolei –
Parapoxvirus);
 Forma de cartus sau
obuz (virusul piticirii galbene
la cartof –
Nucleorhabdovirus);

Forma de mormoloc,
spermatozoid sau cireasa
cu coada (unii bacteriofagi);
Clasificarea virusurilor ADN si ARN
 Structura Virusurilor

Desi diferitele virusuri se deosebesc mult ca forma si

dimensiuni ele sunt constituite dupa principii comune.

VIRIONUL

INVELISUL
GENOMUL EXTERN –
VIRAL PEPLOS
(CONSTITUIENT
CAPSIDA ACCESORIU)
 Capsida virala (gr. 'Kapsa' = cutie), acopera genomul fiind
alcatuita din subunitati proteice denumite capsomere.
Capsomerele sunt constituite din molecule proteice asezate
in mod regulat, formand in ansamblu structura specifica a virusului.
Capsida protejeaza materialul genetic de actiunea factorilor
externi, de nucleazele celulare, asigura forma virionului si ii fixeaza
de receptorii celulari specifici.
 Genomul viral este reprezentat in mod obisnuit
printr-o molecula de acid nucleic (ADN sau ARN,
niciodata ambele). Acesta poarta informatia genetica
necesara replicarii in sensul sintezei constituientilor virali
si a precursorilor lor.

Capsida si genomul viral formeaza nucleocapsida.

La unele virusuri nucleocapsida este acoperita de o alta
structura numita invelisul extern sau peplosul (gr. peplos =
manta).
 Membrana plasmatica
( v. gripal, v. paragripal,
Invelisul retrovirusuri)
extern deriva din:
(peplos) Membrana nucleara
(herpesvirusuri)

Rol :
•protejeaza nucleocapsida;
•intervine in initierea ciclului infectant prin recunoasterea
si atasarea v. de receptorii celulari;
•intervine in procesul de asamblare a noilor particule
virale;
•intervine in activitati specific virale (hemaglutinare,
hemadsorbtie, hemoliza, fuziunea membranelor celulare);
 Relatia virus – insecta
- Corespunde unor 3 situatii:

Virusuri
Virusuri Virusuri persistente
nepersistente semipersistente -capacitate de
- au capacitatea de infectare de peste
- pot fi transmise
infectare variabila 100 ore (uneori
pana la circa 4 ore de la 10-100 ore de chiar toata durata
de la achizitie. la achizitie. de viata a
vectorului).
 Alte componente asociate virionului

Bacteriofagii
• sunt virusuri adaptate la viata parazitara in celulele
bacteriene si care prin multiplicare produc liza acestora.
Structura bacteriofagilor
Forma sferica, alungita, cu o
Cap portiune centrala densa,
formata din ADN si capsida

Forma de cilindru axial cu un

Coada invelis rigid, manson
contractil si o placa terminala
cu 6 fibre ce au rol de fixare
pe celula gazda
 Bacteriile
Bacteriile sunt entitati morfologice si fiziologice de sine
statatoare. Bacteriile sunt celule procariote protiste inferioare.

Dimensiunea bacteriilor se exprima in micrometri

(1µ=10-3mm), fiind cuprinsa intre 1-10µ. Dimensiunea, forma si
asezarea bacteriilor se apreciaza prin microscopie optica, iar deta
242c28c liile morfologice si structurale prin microscopie
electronica. Forma bacteriilor constituie baza clasificarii lor.
In raport cu forma lor deosebim 4 categorii de bacterii:
rotunde (cocii),
alungite (bacili),
incurbate (spirili, spirochete, vibrioni)
filamentoase (actinomycetele).
 Forma exterioara a bacteriilor reprezinta un caracter
controlat genetic, iar din acest punct de vedere se disting cinci
tipuri de baza:
1. Bacteriile sferice (cocii) au forma sferica, ovoida,
elipsoidala, reniforma, diametrele celulei fiind aproximativ
egale.
a) Sferice (coci)

b) Cilindrice (bacili)

c) Spiralate (elicoidale)

d) Filamentoase

e) patrate
 Cocii se pot grupa în sase subtipuri morfologice în functie de pozitia
celulelor fiice dupa diviziune:
• Coci simpli sau izolati – la care
celulele raman independente dupa
diviziune (ex. Micrococcus ureae);

• Diplococul – la care dioviziunea de

face dupa planuri succesive paralele,
celulele rezultate ramanand grupate
cate doua (ex. Diplococcus
pneumoniae);
• Streptococul - la care diviziunea
se face dupa planuri succesive
paralele, iar celulele rezultate
formeaza lanturi de lungimi variabile
(ex. Streptocuccus latis);
 • Tetracocul sau tetrada – la care
planurile de diviziune sunt
perpendiculare unele fata de altele,
iar celulele rezultate sunt dispuse
cate patru la un loc (ex. Genul
Gafkia);

• Sarcina – la care planurile de

diviziune sunt orientate dupa cele trei
directii ale spatiului si reciproc
perpendiculare unul pe altul, rezultand
astfel o grupare de celule sub forma de
cub (ex. Sporosarcina ureae);

• Stafilococul – la care planurile de

diviziune sunt succesive si dispuse in
mai multe directii, iar celulele rezultate
se grupeaza ca un ciorchine (ex.
Staphyllococcus aureus);
 2. Bacteriile cilindrice sau bacilii (lat. Bacillus = bastonas) – au
forma de bastonas, raportul dintre cele doua axe fiind foarte diferit de la aspect
filamentos pana la aspect aproape sferic.
-Sunt drepti sau usor curbati la mijloc sau la una din
extremitati
-Capetele lor pot fi taiate drept sau rotunjite
- au marginile laterale paralele de obicei, dar pot fi si
Bacilii apropiate la extremitati, in forma de suveica, sau
indepartate si rotunjite la una sau ambele extremitati, in
forma de maciuca sau de piscot.
- au proprietatea de a forma spori
Izolati
Grupati cate doi in forma de V, X, Y
In lanturi cu lungimi variabile
In palisada, ca scandurile unui gard
In forma de rozeta sau de stea
3. Bacteriile spiralate (elicoidale) cuprind trei subtipuri morfologice:
Vibrionul – in forma de
virgula, cu un singur tur de
spirala (ex. Vibrio cholerae)

Spirilul – in forma de spirala cu

mai multe ture de spira, rigide
ca un baston (ex. Spirillum
voluntas)
Spirocheta – in forma de
spirala cu mai multe ture
flexibile ce se pot contracta si
relaxa (ex. Borrelia sp.,
Treponema sp. Si Leptospira
sp.)
 4. Bacteriile filamentoase pot fi neramificate, cu ramificatii
false sau cu ramificatii adevarate
-Sunt microorganisme asemanatoare cu fungii din punct de
vedere morfologic
- formeaza hife
-Au tendinta de ramificatie – aspect de miceliu
5. Bacteriile patrate – au forma unor
patrate cu latura de 1,5 -11 nm si o
grosime inegala. Se multiplica prin
diviziune directa, in unele cazuri fiecare
bacterie crescand pana la forma unui
dreptunghi ce se divide in doua parti
egale. Diviziunea de poate face si pe
doua planuri ce alterneaza in unghi
drept, celulele rezultate formand
placarde de 8 – 16 celule.
 Structura celulei bacteriene

1. PERETELE CELULAR- Este un invelis rigid care

asigura celulei protectie fata de socurile osmotice, sustinere
mecanica si determina forma celulei bacteriene.
Celulele lipsite de perete celular se numesc protoplasti –
participa la procesul de crestere si diviziune celulara si este
constituit din peptidoglican – mureina (polimer)

In functie de structura si compozitia chimica, bacteriile

pot fi incadrate in:

Gram pozitive Gram negative Acidorezistente

Bacteriile Gram pozitive Bacteriile Gram negative
80-90% din greutatea uscata a Peretele celular nu contine
peretelui celular este reprezentat acizi teichoici si teichuronici;
de peptidoglican; Prezinta membrana externa
 Peretele celular contine acizi care este constituita din :
teichoici si acizi teichuronici -fosfolipide (35%);
legati covalent de -lipopolizaharide (50%);
peptidoglican; -proteine membranare
Peretele celular poate fi globulare;
degradat de lizozim care -lipoproteine;
hidrolizeaza legaturile dintre -proteine cu rol în transportul
acidul N-acetil muramic si N- membranar (porine).
acetil glucozamina, sau
endopeptidaze care rup
legaturile dintre tetrapeptidele
din peptidoglican;
2. SPATIUL PERIPLASMIC
Prezent doar la bacteriile Gram negative, este delimitat la
exterior de membrana externa, iar la interior de membrana
citoplasmatica. La nivelul sau sunt eliminate enzime cu rol de
legare si transport a diferitelor substante (glucide, aminoacizi, ioni
anorganici).
3. MEMBRANA PLASMATICA
Separa citoplasma de suprafata interna a peretelui celular,
de care este lipita datorita diferentei de presiune osmotica între
continutul celular si mediul extern. Are rol de delimitare a spatiului
intracelular.
Este constituita din doua straturi de fosfolipide în care sunt
incluse proteine membranare. Functioneaza ca o bariera osmotica,
fiind impermeabila pentru anumite tipuri de molecule si permeabila
pentru altele.
4. CITOPLASMA

Este considerata ca fiind un sistem coloidal complex

format din proteine, glucide, lipide, apa, substante minerale.

Aspectul variaza în functie de varsta microorganismului si

de conditiile de mediu:
 la celulele tinere apare ca o masa densa, omogena, intens
colorata;
 la celulele îmbatranite capata o structura granulara, cu vacuole
evidente si o coloratie slaba.

Contine cantitati mari de ARN (ceea ce explica bazofilia

intensa în celulele tinere).
În interiorul citoplasmei se gasesc: nucleoidul, ribosomii,
incluziunile, vacuolele si ceilalti constituenti ai protoplastului.
5. NUCLEOIDUL

Este lipsit de membrana nucleara si inclavat direct în

citoplasma, constituit dintr-o macromolecula de ADN cu
dimensiuni foarte mari (1400 µm lungime si 2,5 nm diametru) în
raport cu dimensiunea celulei bacteriene (0,5-1 µm x 3-6 µm)
ceea ce presupune o împachetare a ADN.

6. RIBOZOMII

Sunt particule nucleoproteice intracitoplasmatice,

formate din ARNr si proteine ribosomale, fiind implicate în
procesul de sinteza a proteinelor. Celulele aflate în faza de
crestere logaritmica au în citoplasma 1.500 pana la 100.000 de
ribozomi.
7. SPORUL

Reprezinta o forma primitiva de diferentiere celulara ce

consta în formarea, în celula vegetativa a bacteriilor Gram
pozitive, a unui nou tip de celula cu o ultrastructura, compozitie
chimica si enzimatica diferita, ceea ce-i confera rezistenta mare la
conditii nefavorabile de mediu.
endosporul – se formeaza în interiorul
unei celule vegetative, prezinta rezistenta
mare la conditiile de mediu;
sporii de origine hifala de la
Tipuri de spori:
actinomicete (Streptomyces, Nocardia);
chistii – provin din transformarea
celulelor vegetative;
gonidiile;
mixosporii, heterocistii si akinetii.
8. INCLUZIUNI INTRACELULARE

Sunt formatiuni structurale inerte care apar în

citoplasma bacteriilor la sfarsitul perioadei de crestere activa.

Sunt structuri legate de activitatea metabolica a

celulei, fiind materiale de rezerva care se acumuleaza în diferite
regiuni ale celulei atunci cand cultura se dezvolta lent sau nu se mai
dezvolta.

Vacuolele sunt structuri intracitoplasmatice sferice cu

diametru de 0,3-0,5 μm, totalitatea lor formand vacuomul.
Vacuolele prezinta o membrana lipoproteica
monostratificata, contin apa si susbtante dizolvate, ele avand rol în
reglarea presiunii osmotice si în etapa premergatoare a formarii
incluziunilor, de depozit a substantelor de rezerva.
9. STRUCTURI EXTRAPARIETALE

Este o bariera ce protejeaza celula fata de conditiile

nefavorabile de mediu (prevenirea atasarii virusurilor sau procesul
de desicare). Are o consistenta viscoasa, gelatinoasa, care acopera
complet celula si da un aspect mucoid.
Capsula se întalneste la bacteriile Gram pozitive si
negative
Roluri multiple:
•de protectie fata de uscaciune;
•confera virulenta bacteriilor patogene, deoarece capsula este
chemotactic negativa pentru fagocite;
•depoziteaza unele substante nutritive;
•confera caracterul de antigenitate;
Glicocalixul este o structrua extraparietala cu ajutorul
careia se ancoreaza fie de alte celule, fie de diverse suporturi.
10. APENDICI I LOCOMOTORI SI NELOCOMOTORI

Apendicii locomotori sunt reprezentati de flageli – organite

extracelulare care confera mobilitate celulelor purtatoare.

Flagelul

Filamentul
Corpuscul bazal Carligul
extern

Pili
Apendici
nelocomotori

Fimbrii
 Bibliografie

1. Grebenisan I., Microbiologie – Note de curs, USAMV

Bucuresti
2. http://www.esanatos.com/boli/virusologie/Clasificarea-
virusurilor13766.php
3. http://hotbiology.blogspot.ro/2013/05/morfologia-fiziologia-si-
patogenitatea.html
4. Virusologie generala – ppt
5. https://ro.scribd.com/doc/32009674/Comparatie-Intre-
Bacterii-Si-Virusuri
6. http://www.esanatos.com/ghid-
medical/microbilologie/Bacteriologie-morfologia-
bacte81432.php