CAPREOLUS

CAPREOLUS
Etologia speciei
Introducere:

■ Speciile de interes vânătoresc diferă

de la o regiune a globului la alta şi
sunt considerate ca atare prin tradiţiile
locale, interesul pentru valorificare
sau, în cazul majorităţii statelor, prin
reglementări legislative. În România
se regăsesc aproape toate speciile de
vânat european.
■ Speciile de vânat din România fac
parte din două clase de vertebrate:
clasa Mammalia(mamifere) şi clasa
Clasificare științifică :
■ -clasa : Mammalia
■ -supraordin : Ungulate
■ -ordin : Artiodactyla
■ -familia : Cervidae
■ -genul: Capreolus
■ -denumire populară: căprior
 Familia Cervidae:
■ Sunt descrise ca fiind mamifere cu corpul alungit, elegant bine proporţionat.
Gâtul puternic. Capul ascuţit, de regulă la masculi cu coarne osoase pline şi
ramnificate, neacoperite de teacă. Reprezentată prin numeroase specii ce
trăiesc în turme, răspândite pe întreg globul, cu excepţia Australiei. La noi
trăiesc 3 specii: Cervus elaphus(cerb comun),Capreolus capreolus
(căprior),Dama dama(cerb lopătar).

Ochii mari şi vioi, la colţurile

interne cu gropiţe lacrimale.
Urechile subţiri, drepte şi foarte
mobile. Picioarele subţiri, înalte,
cu copite ascuţite. În regiunea
analo-fesieră cu o pată
caracteristică, cordiformă, numită
“oglindă”, bine delimitată de
culoarea corpului.
Capreolus capreolus – descriere fizică:

■ Denumirea de căprior se referă la ambele sexe. Masculul se numeşte ţap, iar femela căprioară.
■ Căpriorul este clasificat ca un telemetacarpalian. Este un cerb mic cu gâtul lung ,urechiile relativ mari
(12-14cm),coada rudimentară(2-3cm). Lungimea corpului este de 95-135 cm. Înălţimea la greabăn este
de 65-75 cm. Greutatea corporală a căpriorului este de 20-25 kg la mascul şi 18-20 kg la femelă.
Dimorfismul sexual este evident, prin prisma faptului ca masculul prezinta coarne – o exteriorizare a
caracterelor sexuale secundare. Din al treilea an, capriorul are coarnele complet dezvoltate. Femelele au
dimensiuni corporale usor mai reduse decat ale masculilor. Coarnele impreuna cu craniul, constituie
trofeeul conventional.

Iarna,colorarea variază de la maro-cenușiu până la maro închis.Este

prezent o pată caracteristicămare de culoare albă. Vara,acestea sunt
roșiatice pană la roșii-maronii. Masculii dezvoltă o piele îngroșată pe
cap,gât și porțiunea anterioară a trunchiului. Pata este fie absentă,fie mai
puțin pronunțată decât în timul iernii.Vârful capului este gri sau maro,iar
glandele metatarsiene sunt maro sau maro închis.
 Descrierea trofeelor:
■ Masculii poartă coarne, pe proeminenţe ale craniului, ce se formează începând din august-septembrie la iezii
normali, iar primele coarne se curăţă în decembrie. Acestea nu au rozetă, sunt foarte mici, 1 - 2 cm (4 - 5 în
captivitate) şi vor fi lepădate în februarie. Cel de-al doilea rând de coarne pot fi suliţe de 8 - 15 cm sau chiar cu
câte două ramificaţii (furcari). Acestea au rozete, sunt curăţate de piele, obişnuit, în luna mai şi sunt lepădate de
căprior în noiembrie. După desprinderea pielii, coarnele sunt albe-gălbui, apoi treptat se colorează prin frecarea
de arbuşti şi ierburi, ajungând până la brun închis. Căderea coarnelor este uşurată prin formarea unui şănţuleţ pe
cilindrul frontal, lângă rozetă. Procesul căderii şi apoi al dezvoltării coarnelor se produce în perioada încetării
activităţii testiculare. Cele mai bune coarne se vor produce la vârsta de 5-8 ani. Mărimea şi forma trofeelor de
caprior este legată de însuşiri ereditare, condiţii staţionale şi hrană. Aprecierea valorii trofeului se face în funcţie
de greutate, deschiderea coarnelor, perlaj etc., cărora li se atribuie un anumit număr de puncte. În mod obişnuit,
coarnele au câte 3 ramuri pe fiecare prăjină. Cauze interne sau externe pot determina modificări ale coarnelor,
care sunt considerate defecţiuni. Astfel, modificarea secreţiilor hormonale ale glandelor sexuale, unele boli,
vătămări ale ţesutului osos frontal etc. pot duce la anomalii cum ar fi coarnele cu perucă sau prezenţa mai multor
cilindri frontali, respectiv a mai multor prăjini. Faţă de aceste anomalii, care se păstrează o perioadă mai
îndelungată sau chiar până la sfârşitul vieţii, se pot întâlni şi unele modificări trecătoare, cauzate de lovirea
coarnelor în timpul creşterii, lipsuri în alimentaţie etc.
Distribuție :

■ Căprioarele trăiesc în toată Asia Mică și

Europa (dar nu în insulele Sardinia și
Corsica), Liban, Israel, Irlanda și în estul
Europei de Est. Favorizează stepa pădurilor,
precum și pădurile insulare mici din zonele
cultivate, precum și pajiștile cu iarbă înaltă,
care au niște arbuști. Le plac tăieturile și
arsurile în pădurile și terenurile cultivate în
scopul revegetării.

În ţara noastră, căpriorul este prezent cu o densitate

variabilă în aproape toate terenurile care îi sunt favorabile.
Actuala răspândire a sa este şi o consecinţă a acţiunilor de
populare şi repopulare întreprinse pe scară largă şi care au
avut, în general, o bună reuşită.
■ Biotopul cel mai favorabil pentru căprior îl constituie regiunile
de şes şi de dealuri, cu sol permeabil şi fertil, compuse din
trupuri mici de pădure (100 – 500 ha), de vârstă variată, printre
care se găsesc culturi agricole sau fâneţe. În pădurile de munte
de mare altitudine (1200 – 1500 m) există căprior, dar numai
sporadic. Atât din punctul de vedere al hranei, cât şi al
adăpostului, căpriorul prefera arboretele tinere, sau cele de
vârstă înaintată, cu subarboret de 1 – 2 m. Conformaţia corpului
şi coarnele mici îi permit să se strecoare prin desişuri. Deşi
necesarul de apă, apreciat la 1,5 – 2 litri pe zi şi-l ia din hrana
verde, totuşi biotopul câştigă în calitate dacă este străbătut de
ape curgătoare, care nu îngheaţă iarna.
Reproducerea-obiceiuri de împerechere:

■ Căpriorii sunt poligami,un mascul se împerechează cu mai multe femele.

Căpriorul ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 1 an şi 2 luni, adică în anul
al doilea al vieţii. Perioada împerecherii ţine de la mijlocul lui iulie până la
mijlocul lui august. Femelele sunt urmărite şi alergate de ţapi până când
cedează şi are loc fecundarea. Alergarea poate avea loc în diverse direcţii sau
în cerc „inel de alergat”.
Când masculii aleargă femelele în timpul curții, aceștia tind să aplatizeze
tufișul, creând o formă de opt numită „inel de alergat”. Masculii își folosesc
coarnele pentru a împinge frunzele căzute și murdăria în timpul curții.
■ Femelele nefecundate în iulie – august au o a doua perioadă de împerechere în
noiembrie – decembrie. La cele fecundate în iulie – august, embrionul rămâne
în stare latentă timp de circa 4 luni. Din noiembrie – decembrie embrionii se
dezvoltă normal, indiferent de data împerecherii, astfel încât după circa 5 luni
caprele fată (majoritatea în luna mai). O femelă fată, în medie 2 iezi, uneori 1,
alteori şi 3, dar mai rar. La câteva zile de la fătat, iedul reuşeşte să-şi urmeze
mama pe distanţă scurtă. În caz de pericol stă culcat, lipit de pământ. Începând
de la vârsta de 2 săptămâni, însă, nu se mai lipeşte de pământ în caz de pericol,
ci îşi urmează mama. Tot de atunci, pe lângă laptele mamei, începe să
mănânce iarbă. Lotul de pui al femelei tinere, precum şi cel al celei bătrâne,
sunt mai mici decât cel al femelei în plină putere. Dar mărimea lotului nu este
influenţată doar de acest factor, ci aici mai intervin şi alţi factori, la fel de
importanţi: cantitatea şi calitatea hranei în perioada prenupţială, nupţială şi
gestantă, starea sănătăţii reproducătorilor în cursul acestor perioade, situaţia
geografică şi topografică a staţiunii.
Dieta și nutriția:

■ Căprioarele consumă aprox. 1.000 de specii de plante din aria lor.

Dintre aceste specii,defalcarea procentuală a tipului de plantă este
următoarea: 25% plante lemnoase,54% dicotiledonate erbacee și
16% monocotiledonate.Este posibil să mănânce ace ale
coniferelor,dar acest lucru se întâmplă de obicei iarna,când toate
celelalte surse de hrană sunt rare. Sunt hrănitoare selective ,cu o
preferință pentru alimentele bogate în energie,care sunt moi și
conțin cantități mari de apă. Datorită dimensiunii mici a stomacului
și a procesului de digestie rapidă,acestea necesită un consum
frecvent de alimente. În mod normal,au între cinci și unsprezece
perioade separate de hrănire într-o zi. Se pot hrăni la intervale orare
în perioadele de disponibilitate optimă a alimentelor.
■ Tipurile de plante și speciile individuale variază în funcție de
anotimpuri. Cu toate acestea,un studiu a aratat că variația
compoziției dietei,este mai strâns corelată cu habitatul decât cu
sezonul. Rezervele scad iarna,iar dieta lor devine mai puțin diversă.
În consecință ,rata metabolică și consumul de alimente scad.În
primăvară,rata metabolică ,necesarul de energie și procesul de
digestie cresc. Ei preferă alimentele concentrate (semințe și frucute)
toamna.Aceștia nu vor intra într-un câmp cu animale, cum ar fi
bovine sau oi, deoarece aceste animale murdăresc iarba.
Obiceiuri și stil de viață:

■ Căprioarele pot fi active în orice moment al zilei; cu toate acestea, acestea sunt crepusculare,
ceea ce înseamnă că sunt cele mai active și zori și amurg. Căpriorii sunt o specie timidă și
foarte adaptabilă. Sunt capabili să își modifice comportamentul în funcție de frecvența
perturbării.
■ Nu se adună în grupuri mari de felul lor , în cea mai mare parte a anului, trăiesc ca indivizi
solitari. De fapt, dintre toate speciile de cerbi, acestea sunt probabil cele mai solitare dintre
toate. Principala excepție de la acest stil de viață singular este o femelă care își crește puiul și
scurta curtare care are loc în timpul rutinei.
■ Aceștia sunt teritoriali din primăvară până în toamnă și, în acest timp, își vor stabili domeniul
cu marcatori prin miros și se vor lupta pentru a-și apăra teritoriul și pentru a se putea
împerechea cu femelele atunci când va veni sezonul.
■ Pe tot parcursul anului, atât masculii, cât și femelele tind să frecventeze o suprafață relativ
mică de pământ, aceasta numindu-se aria lor de acasă.
■ Suprafața anuală a locuințelor variază de la 10 la 100 de hectare. Variația mare de dimensiune
depinde în principal de calitate. Cu cât mediul este mai bun în ceea ce privește aprovizionarea
abundentă cu alimente bogate și acoperirea abundentă cu atât zonele de acasă vor fi mult mai
mici decât cele care trăiesc într-un habitat mai puțin aprovizionat. Cu toate acestea, căprioarele
nu trăiesc în zone exclusive, astfel încât raza de acasă a unui animal poate să se suprapună cu
domeniului altuia.
■ Baza organizării sociale a populației este grupul familial. Compoziția grupurilor mari se
schimba: poate avea 40-90 de membri în biotopuri deschise sau poate acea 10-15 membri în
biotopuri forestiere.
Populație:
Amenințări ale populației
Populația de căprior din Romania este evaluata la
circa 170.000 de exemplare.

Durata de viață a unui căprior individual este de

aprox. zece ani ,cu toate acestea unele exemplare pot
ajunge până la 15-17 ani.

PRĂDĂTORI:
Aproximativ 90% dintre acești căprioare mor înainte
de împlinirea vârstei de un an, căzând pradă
vulpilor,lupilor și râsului din Europa
continentală. Infecțiile respiratorii și foamea sunt, de
asemenea, responsabile de multe decese.
Bibliografie:

■ https://cdnsciencepub.com/doi/abs/10.1139/z95-108
■ https://www.sperietori.ro/daunator/87-caprioara-capreolus-capreolus
■ http://animale-salbatice.ro/caprioara-capreolus-capreolus.html
■ https://animaldiversity.org/accounts/Capreolus_capreolus/#food_habits
■ https://www.aboutdeer.com/deerinformation/Roe-deer
■ http://animalia.bio/roe-deer
■ Curs faună – Prof.Dr.Ing. Ionescu Ovidiu