MICROBIOLOGIE CLINICĂ

Şef lucrări Dr. Dorina Dugăeşescu

MICROBIOLOGIA CLINICĂ

Disciplină a medicinei de laborator,

care trebuie să ofere cât mai rapid
şi precis informaţii necesare
pentru decizia clinică la un pacient
cu boală infecţioasă
VARIETĂŢI DE MICROORGANISME
BACTERII, VIRUSURI, FUNGI ŞI
PARAZIŢI

Microorganismele diferă în mod fundamental unele

de altele, fiind încadrate în 3 regnuri:

 protista
 procariotae
 vira
Regnul Protista cuprinde microorganisme a căror
celule sunt evoluate, de tip eucariot, cu nucleu şi
organite celulare nespecifice cum sunt reticolul
endoplasmatic, ergastoplasma, mitocondriile, etc.

are toate caracterele

celulelor evoluate
nucleu
organite celulare comune
nu are perete celular
se divide prin direct sau
prin mitoza

Celula de tip eucariot

PROTISTE
 ALGE - microorganisme eucariote, acvatice,
fotosintetizante , nu prezintã interes medical
cu excepţia agarului
 MYCETE – ciuperci microscopice, sunt
grupate în 4 clase. Din cele 12.000 de specii,
doar 100 de specii sunt de interes medical

▀ PROTOZOARE –
Flagelata
Rhisopoda
Ciliata
Sporozoa
Regnul Procariotae cuprinde microorganisme cu celule
primitive, de tip procariot, lipsite de nucleu adevărat şi de
organite celulare nespecifice, dar cu un înveliş suplimentar
numit perete celular.

Structura bacteriilor
nu au nucleu adevărat ci un
cromozom haploid format
dintr-o moleculã circulară de
ADN
au perete celular rigid
se divid direct
lipsite de organite celulare
comune cu excepţia
ribozomilor

Celula de tip procariot

Regnul Vira cuprinde entităţi infecţioase de
natură subcelulară (acelulară): virusurile şi
viroizii.
Structura virusurilor
entităţi infecţioase
acelulare, cu parazitism
obligatoriu intracelular
un singur acid nucleic
(ADN sau ARN)
inerte în afara celulei gazdă
parazitează celula la nivel
genetic, deviază metabolismul
acesteia în scopul propriei
replicări
 Viroizii au o structură şi mai simplă, fiind alcătuiţi doar
dintr-un acid nucleic cu GM mică. Unii dintre ei produc
boli transmisibile la plante. Virusurile şi viroizii
alcătuiesc împreună regnul VIRA.
 Prionii sunt entităţi infecţioase de dimensiuni foarte
mici (5 nm), de natură proteică.
Până în prezent există relativ puţine date referitoare la
aceşti agenţi, dar se presupune că ei ar constitui cauza
unor boli degenerative ale SNC, cum sunt bolile Jacob-
Creutzfeld, Kuru, scrapia oilor etc.
 Caractere diferenţiale între virusuri şi
bacterii
Caracter Bacterii Virusuri
Dimensiuni 1–10 μ MO 20–30 nm ME
Structură Celulară – tip Subcelulară
procariot (acelulară)
Conţinutul în ac. ADN şi ARN ADN sau ARN
nucleici
Multiplicare / Diviziune directă / Replicate de către
cultivare pe m. de cultură cel. gazdă / anim. de
inerte lab., CC, OE
Prezenţa enz. Da Nu
metabolice
Sens la AB. uzuale Da Nu
 MORFOLOGIA ŞI STRUCTURA
BACTERIILOR
 Dimensiunea bacteriilor se exprimă în
micrometri (1µ=10-3 mm), fiind
cuprinsă între 1-10 µ.
 Dimensiunea, forma şi aşezarea
bacteriilor se apreciază prin
microscopie optică, iar detaliile
morfologice şi structurale prin
microscopie electronică.
 Forma bacteriilor constituie baza
clasificării lor.
 Formă şi aşezare. În raport cu forma
lor deosebim 4 categorii de bacterii:
- rotunde (cocii),
- alungite (bacili),
- încurbate (spirili, spirochete, vibrioni) şi
- filamentoase (actinomycete).
Forma bacteriilor: 4 forme de baza

rotundã alungitã încurbatã spiralatã

Aşezarea bacteriilor
Coloraţia gram

- se colorează frotiul cu cristal violet 1min.

- se fixează cu lugol 2 min.
- se decolorează cu alcool acetonă
- se recolorează cu fuxină 1 min.

Gram negativ = roşu Gram pozitiv =violet

Bacterii gram pozitive aerobe
COCI BACILI

 grămezi –  Bacillus sp.

Staphylococcus  Corynebacterium sp.
 lanţuri  Listeria
- streptococi monocytogenes
 diplo şi lanţuri -  Nocardia sp.
- S. pneumoniae
Enterococcus sp.
 Bacterii gram negative aerobe
COCI BACILI

 Fam Enterobacteriaceae
 Escherichia coli,
 Moraxella catarrhalis Enterobacter sp.
 Neisseria gonorrhoeae  Citrobacter, Klebsiella sp.
 Proteus sp., Serratia
 Neisseria meningitidis  Salmonella, Shigella,
 Haemophilus influenzae Yersinia
 Acinetobacter,
 Helicobacter
 Pseudomonas aeruginosa*
 Germeni anaerobi
Deasupra diafragmului Sub diafragm

 Peptococcus sp.  Clostridium

 Peptostreptococcus sp. perfringens, tetani,
Cl. difficile
 Prevotella
 Bacteroides fragilis,
 Veillonella disastonis, ovatus,
 Actinomyces thetaiotamicron
 Fusobacterium
Alte bacterii
 Bacterii atipice
» Legionella pneumophila
» Mycoplasma pneumoniae sau hominis
» Chlamydia pneumoniae, psittaci sau trachomatis
» Rickettsia
 Spirochete
» Treponema pallidum (syphilis)
» Borrelia burgdorferi (Lyme)
 Microscopul cu câmp luminos
 Microscopul cu fond întunecat
 Microscopul cu contrast de fază
 Microscopul cu raze UV
(imunofluorescenţă)
 Microscopul electronic
 cocii
- rotunde, aşezate în
grămezi (genul
Staphylococcus),
- ovalare, aşezate în lanţuri
(genul Streptococcus),
- lanceolate, dispuse în
diplo ca două flăcări de
lumânare (specia
Streptococcus pneumoniae)
- reniforme, dispuse ca
două boabe de cafea ce se
privesc faţă în faţă (genul
Neisseria) cu Ø de 0,8 - 1µ;
genul Staphylococcus Streptococcus pyogenes
Streptococcus pneumoniae Neisseria sp.
Streptococcus pneumoniae
Neisseria gonorhoeae / meningitidis
 Bacillus sp.
 bacilii –
bacterii cu formă alungită
de bastonaş (dimensiuni
1,5 - 10µ);

Escherichia coli Corynebacterium diphteriae

Bacillus anthracis Clostridium perfringens

Clostridium botulinum Clostridium tetani

 Klebsiella sp.

 cocobacilii
forme intermediare între
coci şi bacili:
- Yersinia pestis,
- Bordetella pertussis

-Haemophilus influenzae
 fuzobacterii
bacterii fuzospirilare
(Fusobacterium sp. +
Treponema
vincenti)
 vibrionii –
bacterii încurbate, în
formă de virgulă
(Vibrio cholerae);
 spirochetele - bacterii
spiralate cu corpul
flexibil şi 12-20 de spire
(Treponema pallidum),
foarte multe spire strânse
(Leptospira) sau 2-3 spire
(Borrelia);
 spirilii - bacterii spiralate
cu 1-2 spire rigide
(Spirillum volutans);
 Treponema pallidum

 Leptospira sp.
 actinomicetele - bacterii foarte asemănătoare fungilor
şi formează filamente au hife lungi şi ramificate care se
rup, rezultând forme bacilare (Actinomyces).
ÎNMULŢIREA BACTERIILOR
 Diviziune binară
 Gram pozitive - formarea unui sept
 Gram negative - strangulare directă
 Infecţii produse de bacterii
 Infecţiile exogene rezultă în urma contactului cu
bacterii din mediul înconjurător. Bacteriile pot
contamina organismul pe cale: alimentară,
respiratorie, contact sexual, manevre medicale,
promiscuitatea cu animalele, muşcăturile de
insecte etc.
 Infecţiile endogene rezultă în urma contaminării
cu bacterii de pe suprafaţa mucoaselor şi a pielii.
Aceste microorgansime produc infecţii dacă
traversează barierele anatomice şi pătrund în
ţesuturi (ex. bacilul coli face parte din flora normală
a intestinului, dar dacă pătrunde în căile urinare, va
determina apariţia unei infecţii la acest nivel,
str. viridans, stafilococi coagulazo-negativi, etc.).
 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
ÎN BACTERIOLOGIE
 DG. BACTERIOLOGIC- Izolarea şi identificarea bacteriilor
din produsele patologice
- recoltarea şi transportul la la.al produselor patologice
- izolarea bacteriilor pe medii de cultură
- identificarea bacteriilor pe baza caracterelor:
- morfologice şi tinctoriale
- culturale
- biochimice
- antigenice (r. de IF, aglutinare, precipitare)
- toxinogenezei
- testarea sensibilităţii la antibiotice – ANTIBIOGRAMA /
ANTIFUNGIGRAMA
 Dg. SEROLOGIC – detectarea şi titrarea Ac în serul de cercetat
- reacţii Antigen-Anticorp (r. IF, RFC, aglutinare, precipitare,
ELIZA, RIA)
Cultivarea bacteriilor
în laborator
 Medii lichide
 Mediile solide
 colonii
Colonii izolate
Caractere culturale
VIRUSURI: structura de bază, obligatorie, a
virionului o reprezintă
Nucleocapsida constituită din:
miez (core) de acid nucleic
care este, de fapt, genomul
viral, protejat de un înveliş
proteic numit capsidă

Virusurile formate numai din nucleocapsidă se numesc

virusuri neanvelopate.
Virusurile care prezintă pe lângă nucleocapsidă şi un înveliş
extern lipoproteic derivat din sistemul membranar al
celulei gazdă (peplos sau anvelopă), se numesc virusuri
anvelopate.
 Genomul viral
Este constituit dintr-un singur tip de acid nucleic:
• fie ADN,
• fie ARN
(niciodată ambii), care conţine întreaga informaţie
genetică necesară replicării virusului şi care
reprezintă suportul infecţiozităţii acestuia.
Molecula acidului nucleic poate fi:
• simplu spiralată (ss) sau dublu spiralată (ds),
• liniară sau circulară,
• continuă sau segmentată.
Capsida virală
Este un înveliş format din numeroase unităţi
proteice numite capsomere = proteine
de dimensiuni mici care se
autoasamblează în structuri
capsomerice mari, iar în final se
asamblează sub forma capsidei virale.
Există două tipuri de simetrie a capsidelor:
 helicoidală, cu aspect tubular sunt
caracteristice ARN virusurilor
 icosaiedrică, cu aspect sferic sunt
caracteristice ADN virusurilor

Peplosul
1. Spiculi de natură glicoproteică :
-hemaglutinina (HA), cu rol în ataşarea virusului
de celula gazdă
-neuraminidaza (N), care facilitează pătrunderea
virusului în celulă.
2. Factori de fuziune cu funcţie de iniţiere a
infecţiei
3. Proteina M (matrix) care căptuşeşte faţa internă
a anvelopei
 Virusurile pox
Virusurile herpetice
(v.variolic)
Virusul HIV
Virusul rabic Virusul hepatitei C
Virusul hepatitei A Virusul hepatitei B

Virionul delta
Replicarea (multiplicarea virală)
Replicarea virusurilor parcurge următoarele
etape:
1. Recunoaşterea celulei gazdă
2. Adsorbţia (ataşarea) virusului de celula
gazdă
3. Penetrarea virusului în celula gazdă
4. Decapsidarea virusului
5. Sinteza macromoleculară
6. Eliberarea virionilor progeni din celula
gazdă
Infecţia
celulei
gazdă şi
replicare
a virală
Replicarea virusului în celula gazdă
 Căi de transmitere a virusurilor şi
ruta infecţiilor
Tractul respirator (ex. virusurile
gripale şi paragripale)
Tractul gastro-intestinal (ex.
virusul poliomelitic, virusul
hepatitei A)
Tractul genito-urinar (ex. virusul
hepatitei B, HIV)
Calea cutaneo-mucoasă (virusul
herpes simplex)
Calea iatrogenă (virusul hepatitei
B, HIV, virus citomegalic)
Infecţii produse de virusuri ADN
Virusuri de tip ADN
Familia Anvelopa Simetria Dimensiune Structura ADN Virusuri de
capsidei (nm) importanţă
medicală
Parvoviridae Absentă Icosaedrică 18-26 ss liniar Virus B 19

Papovaviridae Absentă Icosaedrică 45-55 ds circular Papiloma v.

Polioma v.
Adenoviridae Absentă Icosaedrică 70-90 ds liniar Adenovirus

Hepadnaviridae Prezentă Icosaedrică 42 ds circular HVB

incomplet
Herpesviridae Prezentă Icosaedrică 100 ds liniar VHS, VZV,
citomegalovirus,
v. Epstein-Barr,
HHV-6, HHV-7,
HHV-8

Poxviridae Prezentă Complex 250x300 ds liniar Poxvirusuri, v.

vaccinia,
smallpox v.
 Infecţii produse de virusuri ARN
Virusuri de tip ARN
Familia Anvelopa Simetria Dimens. Structura ARN Virusuri de importanţă medicală
capsidei (nm)
Picornaviridae Absentă Icosaedrică 25-30 ss liniar nesegmentat + Poliovirus, rhinovirus, HAV
Reoviridae Absentă Icosaedrică 75 ds liniar, ogaviridae Reovirus, Rotavirus, Febra de
10 segmente Colorado
Togaviridae Prezentă Icosaedrică 60-70 ss liniar nesegmentat + v. rubeolic, v. encefalitei equine
Western
Flaviviridae Prezentă ? 40-60 ss ARN+ v. febrei galbene, VHC, v. West Nile,
Retroviridae Prezentă Icosaedrică 80-120 ss liniar HIV 1 şi HIV 2
2 segmente +
Coronaviridae Prezentă Helicală 120-160 ss liniar nesegmentat + Coronavirus, SARS
Caliciviridae Absentă Icosaedrică 35-40 ss ARN+ Norovirus
Orthomyxoviridae Prezentă Helical 80-120 ss liniar v. gripale
8 segmente +
Paramyxoviridae Prezentă Helicală 120-250 ss liniar nesegmentat + v. rujeolic, v. urlian, v. paragripale,
v. sinciţial respirator
Rhabdoviridae Prezentă Helicală 70x180 ss liniar nesegmentat - v. rabic
Arenaviridae Prezentă Helicală 75x180 ss liniar nesegmentat - v. Lassa, v. coriomeningitei
limfocitare
Bunyaviridae Prezentă Helicală 80-120 Ss circular, 3 v. encefalitei de Clifornia, v. febrei
segmente, - hemoragice Crimea-Congo
Filoviridae Prezentă Complex 80x14000 ssARN, - v. Marburg, v. Ebola
• Major target tissues
of viral disease. (*)
indicates progressive
multifocal
leukoencephalopathy.

• Infection by viruses
indicated by (**)
results in an immune-
mediated rash.
Virusuri
oncogene
Virusuri oncogene
 DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR ÎN VIRUSOLOGIE
 Dg. Virusologic
- recoltarea produselor patologice
-ex. ME, IF
- cultivarea: - ouă embrionate de găină
- culturi celulare
- animale de experienţă
- identificarea: RFC, r. de neutralizare, r.HAI
 Dg. Imunologic: evidenţierea şi titrarea Ac.
Specifici antivirali în serul pacientului (ELISA,
RIA, IF, RFC, HAI, r. de neutralizare)
FUNGI
 Definiţie: microorganisme eucariote
răspândite în natură, o parte dintre aceştia
fac parte din flora normală a ganismului
 Clasificare:
- dermatofiţi
- levuri
- mucegaiuri
FUNGI şi infecţii cauzate de fungi
 Micoze superficiale în care
ciupercile cresc la suprafaţa
organismului, pe piele sau păr
 Micoze cutanate sau
subcutanate cu implicarea
unghiilor şi a straturilor
profunde ale pielii
 Micoze profunde sau sistemice Tip de infecţe
în care sunt implicate organele Micoze superficiale Micoze profunde
profunde. Această categorie Epidermophyton Aspergillus
Microsporum Blastomyces
cuprinde fungii oportunişti la Trichophyton Candida
organisme imunocompromise Sporothrix Coccidioides
Cryptococcus
Histoplasma
Paracoccidioides
 Reproducerea asexuată →spori →inhalaţi
 Cryptococcus – o singură celulă →reproducerea prin
diviziune
 Histoplasma formează hife la t°mediului dar în
organismul gazdei se găseşte ca celule levurice
 Candida (excepţie) formează hife în organism
 Micozele superficiale se transmit prin contact direct
 Micozele profunde (m.a. la imunocompromişi) toxine (ex.
aflatoxine la Aspergillus flavus →spori →inhalaţi)
 Cndida sp. aparţine florei normale →afecţiuni la gazda
imunocompromisă
 Formele filamentoase → cresc extracelular
 Formele levurice supravieţuiesc şi se multiplică în
macrofage şi PMN
 Infecţii fungice la om
Infecţii fungice de interes medical
Tip Localizare Denumirea infecţiei Microorganism Creştere
Superficial Păr, strat mort Ptiriasis versicolor, Trichosporon, Y (ciuperci)
cutanat tinea nigra, pedra Malassezia, /F(filamente)
Exophiala
Cutanat Epidermă, păr, Tinea Microsporum, F
unghii Trichophyton,
Epidermophyton
Subcutanat Derm, subcutan Spirotrichosis, Sporothrix Y, F
micetoma
Sistemic Organismul Coccidioidomicoze, Coccidioides, Endospori
integral histoplasmoze, Histoplasma, Y
blastomicoze, Blastomices, Y
paracoccioidomicoze Paracoccidioides Y
oprortunistic Organismul Cryptococcosis, Cryptococcus Y
integral candidoze, aspergiloze, Candida, Y
pn. pneumocistică Aspergillus, F
P. carinii
PROTOZOARE – prezenţa lor în
organismul uman
 Protozoarele infectează
ţesuturile organismului
şi diferite organe ca:
- paraziţi intracelulari în
variate celule ale
oraganismului (hematii,
macrofage, celule
epiteliale, creier,
muşchi)
- paraziţi extracelulari în
sânge, intestine şi tract
uro-genital
 CLASIFICAREA PROTOZOARELOR
CLASA FAMILIA GENUL SPECIA
E. histolytica
RIZOPODA Entamoibidae Entamoeba E. coli
E.gingivalis
E. hartmanni
T. gambiense
Trypanosoma T. rhodesiense
T. mexicana
Trypanosomidae
L. donovani
Leishmania L. tropica
L.brasiliensis
FLAGELATA
L. mexicana
T. gambiense
Trichomonadidae Thricomonas T. tenax
T. hominis
Hexamitidae Giardia G. duodenalis
(G. lamblia)
CILIATA Trichostomatina Balantidium B. coli
Eucoccidiida Eimeriina Toxoplasma gondii
Cryptosporidium parvum
SPOROZOA
P. vivax,
Plasmodidae Plasmodium P. malariae
P. falciparum
P. ovale
Incertă Pneumocystis carinii
Blastocystis hominis
 CLASIFICAREA PROTOZOARELOR
SUBÂNCRENGĂTURA CLASA FAMILIA GENUL SPECIA

Echinostomatidae Fasciola F. hepatica

Dicrocoelidae Dicrocelium D dendriticum
TREMATODA S. mansoni
Schistosomatidae Schistosoma S. japonicum
S. intercalatum
PLATHELMINTHES S. haematobium
Taeniidae Taenia T. solium
T. saginata
Echinococcus E. granulosus
CESTOIDAE
E. multilocularis
Hymenolepididae Hymenolepis H. nana
H. diminuta
Ascaris A. lumbricoides
Ascarididae
Toxocara T. canis
T. cati
Oxyuridae Enterobius E. vermicularis
NEMATHELMINTHES SECERNENTEA
Trichuris T. trichiura
Trichinellidae Trichinella T. spiralis
Ancylostomatidae Ancylostoma A.duodenale
Rhabditidae Strongyloides S. stercoralis
Protozoare de interes medical:
cale de transmitere şi infecţie
Protozoare de importanţă medicală
Localizare Specie Transmitere Afecţiune
Tract intestinal Entamoeba histolytica, Ingestia alimentelor ce conţin Amoebiază,
Giardia lamblia, chişti Lambliază,
Cryptosoridium sp., Criptosporidiază,
Cyclospora cayetanensis, Ciclosporiază,
Microsporidia Microsporiază
Tract uro-genital Trichomonas vaginalis Sexual Tricomoniază
Sânge şi şesuturi Trypanosoma sp. Căpuşa Tripanosomiază,
T. cruzi Musca tsetse Boala somnului
T. gambiense
Leishmania sp. leishmanioza viscerală
L. donovanii Purice de nisip leishmanioza cutanată
L. tropica, L. mexicana, Purice de nisip leishmanioza mucoasă
L. braziliensis
Plasmodium sp. Ţânţar anophele Malaria
P. vivax, P. ovale, P. Ţânţar anophele Malaria
malariae
P. falciparum
Toxoplasma gondii Ingestia chistelor din carne crudă, Toxoplasmoza
Contact cu solul contaminat cu
fecale de pisică
 Nutriţia:
- speciile intracelulare se hrănesc cu citoplasma celulei
gazde
- speciile extracelulare se hrănesc:
• direct
• ingestia celulei gazde
 Reproducerea:
- ciclul asexuat în organismul gazdă (diviziune binară
sau multiplă – parcurgând mai multe stadii)
- ciclul sexuat e prezent în artropodul vector (excepţie:
Cryptosporidium – reproducerea în gazda umană atât
ciclul asexuat cât şi cel sexuat)
 HELMINŢI
 Transmiterea viermilor
la om se face în 4
moduri:
- prin ouă sau larve
infectate pe cale fecal-
orală,
- larve infectate în
ţesutul unei alte gazde;
- penetrarea
tegumenului de către
larve,
- prin muşcătura unei
insecte vectoare
Infecţii umane cu helminţi, cale de
transmitere, localizare
 Transmiterea cestodelor
Infecţii umane cu CESTODE
Specie Transmitere Alte gazde Localizare la om
Viermi adulţi
Taenia saginata Larve în carne de vită - Intestin
Taenia solium Larve în carne de porc - Intestin
Diphyliobothrium latum Larve în carne de peşte mamifere ce se hrănesc Intestin
cu peşte
Hymenolepsis nana Ouă sau larve în gândaci rozătoare intestin
Hymenolepsis diminuta Larve în insecte Şobolani, şoareci Intestin
Dipylidium caninum Larve în muşte Câini, pisici Intestin
Larve
Taenia solium Ouă în alimente sau apa Porci Creier, ochi
(cisticercoză) contaminate cu fecale
umane
Echinococcus granulosus Ouă transmise de câini Oi Ficat, plămâni, creier
(chist hidatic)
Echinococcus Ouă transmise de carnivore Rozătoare Ficat
multilocularis
Taenia multiceps Ouă transmise de câini Oi Creier, ochi, ţesut sc
  Transmiterea trematodelor

Infecţii umane cu TREMATODE

Specie Transmitere Localizare la om
Schistosoma haematobium Larvele care penetrează vase sanguine ale vezicii
Schistosoma japonicum tegumentul vase sanguine ale intestinului
Schistosoma mansoni vase sanguine ale intestinului
Clonorchis sinensis Ingestia de peşte infestat cu Ficat
larve
Fasciola hepatica Ingestia de legume Ficat
contaminate cu larve
Paragonimus westermani Ingestia de crabi infestaţi cu plămâni
larve
 Infecţii umane cu NEMATODE
Transmiterea Specie Transmitere Localizare la om

nematodelor: Transmitere interpersonală (om –om)

Ascaris lumbricoides Ingestie de ouă Intestin subţire
Enterobius Ingestia de ouă Intestin gros
- forme mature în vermicularis
Ancylostoma Larvele penetrează pielea Intestin subţire
tractul gastro- duodenale Intestin subţire
Necator americanus
intestinal (ex. Strongyloides Larvele penetrează pielea, Intestin subţire (adult)
Ascaris, stercoralis autoinfectare Ţesuturi (larve)

Trichinella, Trichuris trichiura Ingestia de ouă Intestin gros

Transmiterea interpersonală prin artropode

Strongyloides, Brugia malayi Muşcătura ţânţar Limfă (adult)
Trichuris) purtător de larve Sânge (larve)

- forme mature Onchocerca volvului Muşcătura muştei

Simulium purtătoare de
Piele (larve, adult)
Sânge (larve)
în ţesuturi profunde larve

Zoonoze transmise de animale

(ex. filaria)
Trichinella spiralis Ingestia larvelor de porc,
animale sălbatice
Toxocara canis Ingestia ouălor tranmise de
câine
Intestin subţire (adult)
Larve (muşchi)
Ţesuturi, SNC (larve)
ARTROPODE

 Cauzează infecţii la om:

- direct prin înţepătură
- indirect ca vector transmiţând infecţia
Exemple: pureci, păduchi, căpuşe, ţânţari,
muşte.
Infecţii transmise de artropode
Infecţii transmise prin artropode
Agentul infecţios Infecţie Artropod vector
Virusuri: Febra galbenă Ţânţar
Arbovirusuri Encefalită Ţânţar, căpuşă
Febra hemoragică Căpuşă, ţânţar

Bacterii:
Yersinia pestis Pesta (ciuma) Purice
Borrelia recurrentis Febra recurentă Căpuşa
Borrelia burgdorrferi Boala Lyme căpuşa

Protozoare:
Trypanosoma cruzi Tripanosomiaza americanp ...........
Plasmodium sp. Malaria Ţânţar
Leishmania sp. Leishmanioza ........

Viermi:
Wuchereria and Brugia Filarioza limfatică Ţânţari
Onchocera Onchocerciaza Musca Simulium
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
AL PARAZITOZELOR
 Dg.COPROPARAZITOLOGIC
- ex. macroscopic
-ex. microscopic:
- preparat direct în SF şi lugol
- preparat în strat gras (metoda Kato-Miura)
- preparat după concentrarea elementelor
parazitare
- preparat permanent colorat (met. Tricrom,
hematoxilină ferică şi Ziehl Neelsen)
- Cultivare: m. Loeffler, m.TTY-SB, TTP-S, NNN
 Dg.IMUNOLOGIC