Micologie

Parazitologie
Generalitati
Fungi Patogeni

l.Descriere generala
Fungii sunt organisme eucariote uni sau multicelulare, heterotrofe mai exact
chemo- organotrofe ce nu contin clorofila.
Au un perete rigid in structura caruia intra chitina nu mureina.
Peretele este dublu iar in spatiu creat se gaseste lichid.
Nucleul este diploid, continind 2-4 cromozomi, are membrana nucleara dubla si
are nucleoli.
Fungii joaca un rol important in natura ( ciclul carbunelui), in agricultura, industria
alimentara (panificatie, prepararea produselor lactate), in industria
medicamentelor (antibiotice).
Activitatea fungilor nu este intotdeauna folositoare omului, existind situatii cind ei
distrug materiale, obiecte, altereaza alimente si pot declansa procese patologice la
vegetale, animale, om.
Micologia medicala se preocupa doar de fungii microscopici care pot imbolnavi
omul, determinind - micoze.
Caractere morfologice

Dimensiunile fungilor patogeni pentru om variaza intre 2-3 si citeva sute
de milimicroni. Forma lor este foarte variata. Din punct de vedere
morfologic se disting 2 grupe:
- fungii filamentosi sau mucegaiurile formati dintr-un thal sau miceliu.
Thalul este alcatuit din filamente subtiri (hife),uni sau pluricelulare ce
cresc si se ramifica formind miceliul, o masa filamentoasa cu aspect de
vata. O parte a hifelor au functie vegetativa patrunzind in profunzime (
micelii rizoide ) absorb substantele nutritive si fixeaza fungul de mediu.
Restul hifelor de obicei hife aeriene poarta elementele de reproducere
deci sunt hifele fertile. Dintre fungii filamentosi amintim mucegaiurile
(Penicillium, Mucor, Epidermophyton)
- levurile sau drojdiile formeaza un grup taxonomic heterogen. Se
considera levura orice ciuperca ce se prezinta sub forma unicelulara; se
reproduce asexuat cel mai frecvent prin inmugurire, rar prin diviziune
directa (realizind asce cu ascospori ). Au proprietatea de a fermenta
mediile bogate in substante hidrocarbonate cu fornmarea de CO2.
Levurilor le apartin si genurile Saccharomyces si Candida.

Caractere morfologice
Se cunosc si fungi dismorfi care pot imbraca
atit forma filamen -toasa cit si cea de levuri, in
functie de mediu.
Levurile au in general forma sferica sau
ovalara putind prezenta un polimorfism
accentuat. In functie de specie se pot intilni
forme elipsoidale, triunghiulare, fuziforme.
Dimensiunile levurilor sunt cuprinse intre 1-20
milimicroni.

Inmultirea fungilor

Se poate realiza pe cale vegetativa (asexuata) si pe cale sexuata; in ambele cazuri
prin intermediul sporilor.
a.Reproducerea asexuata se realizeaza prin 2 mecanisme:
- inmugurirea - caracteristica pentru levuri. Ea consta in formarea unui mugure la
suprafata celulei mama, ce creste, isi formeaza pereti proprii si se desprinde de
celula mama rezultind o celula noua numita spor.
- diviziunea directa care este identica cu cea intilnita la bacterii. Celulele se
alungesc, urmeaza diviziunea nucleara cu migrarea nucleilor la extremitati.
Procesul se incheie prin formarea peretilor despartitori.
b. Reproducerea sexuata se face prin procesul de conjugare izogama sau
heterogama intre 2 celule sexuate numite gameti care prin contopirea lor dau
nastere la zigot. Zigotul se poate inmulti mai departe prin inmugurire sau se poate
transforma intr-o 'asca' in interiorul careia se formeaza de obicei 4 acospori.
La levuri exista tipul de spor ca forma de rezistenta numit 'clamidospor'. El apare
printr-un proces analog sporilor bacterieni, avind rolul de a conserva specia in
conditii neprielinice de mediu.
La mucegaiuri, procesul de reproducere prezinta aspecte diferite. in anumite faze
ale cresterii hifelor apar modificari morfologice ale acestora, ele devin specializate
participind la procesul de reproducere asexuata sau sexuata prin producere de
spori.


Clasificarea fungilor
Este inca o problema controversata. Dupa clasificarile vechi faceau parte
imrepuna cu bacteriile din regnul vegetal.Deoarece ei prezinta niste
insusiri care sunt proprii regnului animal (prezenta chitinei, a glicogenului
ca rezerva nutritiva) se preconizeaza recent crearea unui regn aparte
pentru fungi:
REGNUM FUNGI.
Fungii se incadreaza dupa clasificarile uzuale in 4 clase:
- Phycomycetes din care fac parte paraziti ai plantelor si genul Mucor;
- Ascomycetes ce cuprinde genul Saccharomyces, Aspergillus si
Penicillium; primul cu rol important in procesele fermentative iar utlimele
2 determinind aspergilioza si penicicilioza.
- Basidiomycetes din care fac parte cipercile comestibile si cele
otravitoare;
- Fungii imperfecti inglobeaza peste 40 000 de mii de specii la care nu se
cunosc foarte bine modalitatile de inmultire, deci constituie un grup
provizoriu care cuprinde toti fungii patogeni.

Fungi Patogeni-clasificare
DERMATOMICOZE:
a. Tricofitia
b. Favusul
c. Microsporia
d. Epidermofitia
CIUPERCI PATOGENE
Fungii patogeni pot produce la om:
- micoze, infectii fungice determinate de prezenta fungilor in sau pe organismul uman.
- micotoxicoze rezultate din ingestia alimentelor contaminate cu metaboliti toxici ai ciupercilor
numiti micotoxine (ex. aflatoxinele).
- alergii fungice.
GENUL CANDIDA
Cuprinde numeroase specii saprofite si unele specii patogene pentru om si animale.
Dintre acestea specia CANDIDA ALBICANS prezinta cea mai mare importanta.
Face parte din flora normala a organismului, agresivitatea ei depinde de factori care duc la slabirea
rezistentei organismului.
a.Candidoza si actinomicoza
CLASIFICARE:
`

I.Dermatofitii:
-Trichophyton(piele, par, unghii), Microsporum(piele, p r),Epidermophyton(piele,
unghii)
1.Epidermofitii-Tinea pedis,Tinea manum-Tinea cruris-Tinea corporis,Tinea faciei `
2.Onicomicoze:Tinea unghium
3.Pilomicoze:
Tinea capitis`
-uscate: microsporia, tricofitia, favusul`
-inflamatorii: kerioncelsi, sicozis`Tinea barbae
II.Keratomicoze:-Pitiriazis versicolor, Eritrasma`
III.Candidomicoze:
-Candida albicans`
IV.Micoze profunde:
-Actinomicoza, Aspergiloza, Sporotricoza,


Micoze cutanate superficiale
DERMATOFITII
Dermatofitoni:
-Genul Tricophyton
-Genul Epidermophyton
-Genul Microsporum
LEVUROZE
-Candidoze
-Pitiriazis versicolor
-Criptococoze

Pilomicoze
Dermatofitii ale pielii paroase Tinea capitis
Forme uscate:T. Microsporic(microsporia)
T. Tricofitic(tricofitia)
T. Favic(favus)

Forme supurate: Kerion CelsiSicozisTinea
barbae
Kerion CelsiSicozis

GENUL TRICHOPHYTON

Are 26 de specii dintre care cele mai importante
sunt:
T. rubrum, T. mentagrophytes, T. schonleinii, T.
violaceum.
l.Caractere morofologice
Sunt filamentosi, septati, ramificati. Produc conidii
( spori).
2. Caractere de cultura
Pe mediul Sabouraud produc colonii pufoase,
prafoase, catifelate, de diferite culori, suprafata
fiind brazdara radial sub forma de circumvolutiuni.

GENUL TRICHOPHYTON

GENUL TRICHOPHYTON
3. Patogenitate
Ciupercile din acest gen ataca epidermul cornos, perii,
unghiile.
Numele generic este de tricofitie.
Tricofitia poate apare oriunde pe piele:
- pe pielea glabra. tricofitia picioarelor, plantara,
interdigitala, inghinala, tricofitia corporis.
- pe partile paroase: pinea capitis, barba sau mustata.
Tricofitiile pot fi superficicale sau profunde.
Onicomicozele sunt afectiuni ale unghiilor produse de
de T. rubrum.
Tricofitia
Tricofiia sau pecinginea este o dermatomicoz (mbolnvire a
pielii i firului de pr n zonele circulare) uscat sau inflamatorie,
determinat de unele ciuperci parazite din grupul Tricophiton
(Tricophiton serucosum). Apar bicue purulente care apoi
ulcereaz i sunt acopererite de cruste.
Tricofiia este zoonoz (boal comun omului i animalelor) care
este contactat n special de la oarece, cal, viel, pisic sau cine,
fiind foarte contagioas, putnd avea drept rezultat pierderea
complet a prului. Apare, n special, pe jumattea superioar a
trunchiului i membrele superioare, fiind lipsit de mncrime, iar
dup expunerea la soare rmn pete albe nepigmentate. Trebuie
avut n vedere c sporii ciupercii Trichophiton sunt foarte rezisteni la
condiiile mediului ambiant.
Tricofiia are drept rezultat cderea prului, cruste, ngroarea pielii
epidermofitie interdigito-plantar, pitiriazis versicolor, candidoze,
zblu, erizipel dat de streptococ, localizat la vasele limfatice din
derm nsoite de febr mare, vrsturi, transpiraii, placard rou.

Tricofitia
Tricofitia
Tricofitia
Tricofitia
Tricofiia are tendina de vindecare la pubertate.
Tricofiia uscat a pielii capului este, n general, o
boal a copilului de vrst colar, mai frecvent n
mediul rural dect n cel urban i afecteaz mai ales
bieii. La nivelul pielii capului apar numeroase plci
mici, scuamoase, de form rotund sau neregulat, cu
o suprafa roie, presrat cu pustule foliculare (mici
tumefacii ce conin puroi) i cu orificii, din care, la
presiune, ies picturi de puroi. Perii bolnavi sunt
eliminai spontan, prin supuraia folicular. Ca semn
nsoitor, ganglionii din spatele urechilor i cei
suboccipitali sunt mrii n volum i sunt dureroi, iar
bolnavii sunt, uneori, febrili.
Tricofitia
Dac nu este tratat, tricofiia poate persista pn la 18 ani,
cnd se vindec, n general spontan, fr s lase alopecie.
Aceast vindecare spontan pare a fi n legtur cu creterea
cantitii de acizi grai din secreia glandelor sebacee.
Medicul va pune diagnosticul bolii numai dup examenul
perilor rupi sau al fragmentelor de peri coninute de grosimea
scuamelor de pe suprafaa acestor plci. Se vor folosi ca
tratament mpotriva tricofiiei produse cu rol antibiotic pe
baz de iod, unguente antitricofitice, tablete cu griscofulvin.
Uneori, vindecarea este urmat de cicatrice i alopecie. Daca
nu este tratat, poate sa evolueze n tricofiia cronic a
adultului ce se manifest prin puncte negre pe feele laterale
i dorsale ale membrelor inferioare, gambe, palme, antebra,
fa, sub forma unor pete roii.

Favusul
fvus s.n. (med.) Boal extrem de
contagioas a pielii capului (la copii),
determinat de ciuperca Trichophyton
schoenleini, n care leziunea caracteristic
este o mic depresiune rotunjit, supurat,
acoperit de cruste de culoare galben ca
sulful i care, dup vindecare, determin
alopecii cicatriciale definitive. pl. -uri. / <fr.
favus; cf. lat. favus, -i fagure. (DEXI
Dicionar explicativ ilustrat al limbii romne,
Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)


Favusul
Agent patogen- Trychophyton schoenleinii
Localizare: scalpul dar poate afecta si pielea glabra si
unghiile
Simptome:
- Debuteaza de obicei pe scalp, in copilarie si
persista pentru multi ani sub forma de placi crustoase.
-Stadiul sever implica pierderea parului de pe
suprafete intinse ale scalpului, atrofie si alopecie
cicatriciala.
- Pe pielea glabra favusul este o eruptie
papuloveziculara si papuloscuamoasa.
Favusul
Favusul
Favusul
Semne si simptome

Favus apare la copii si adulti. Este dobindit de obicei in copilarie sau
adolescent si persista in perioada de adult. Favusul debuteaza pe scalp, in
copilarie si persista pentru multi ani sub forma de placi crustoase.

In functie de severitatea bolii suntdescrise 3 stadii:
-primul stadiu-se observa doar eritem al scalpului in jurul foliculilor, parul
nu este rupt sau cazut
-stadiul doi-formarea scutulei este observata la inceputul pierderii parului
-stadiul trei-cel mai sever stadiu implica pierderea parului de pe suprafete
intinse ale scalpului, atrofia pielii si cicatrice.



Favusul
Examen fizic
Scutula este o crusta galbena in forma de cupa care
inconjoara firul de par. Aceasta formeaza o placa densa,
fiecare compusa din micelii si resturi epidermice. Frecvent
apare o infectie bacteriana secundara in placa. Inlaturarea
placii lasa o baza umeda eritematoasa. Masele dense de
cruste galbene pot fi solitare sau numeroase iar pacientii
care sunt afectati sever implica intreg scalpul. Este prezent
si un miros specific. Pielea glabra poate prezenta
crustificare galbena similara.
Pe pielea glabra favusul este o eruptie papuloveziculara
sau papuloscuamoasa in care este evident scutula. Tinea
favosa este o alta forma de onicomicoza.

Alte manfestari atipice ale favusului

-favus pitiroides mimeaza matreata sau dermatita seboreica; sunt
prezenta scuame medii numeroase; inlaturarea scuamelor de pe suprafata
descopera zone de piele rosie, umeda si cicatriciala
-favus psoriaziformis este un favus care imita psoriazisul pe pielea
scalpului si pielea glabra; in loc de scutula galbena pacientii prezinta
scauame albe care mimeaza leziunile din psoriazis
-favus folicularis este caracterizat de papule galbene, conice in jurul
foliculilor, parul arata caracteristicele tipice ale favusului
-favus impetigoides este caracterizat de imitarea impetigoului prin cruste
galbene ca mierea localizate pe scalp; frecvent formeaza placi mari care nu
se amelioreaza cu tratament antibacterian
-favus papiroides este caracterizat de mici loci pe scalp care sunt acoperiti
de o substanta stralucitoare similara parchetului; sub aceasta este
prezenta scutula
-favus herpetiformis este o variant atipica a favus corporis; sunt localizate
pe trunchi si extremitati papule mici, pustule, vezicule, cruste, placi
scuamoase rotunde, eritematoase; aceasta forma de favus arata o forma
anulara si este similara leziunilor tineei corporis.

Tratament favus
Desi favusul nu este foarte contagios afectiunea se observa la
mai multi membrii ai familiei. La cei mai multi pacienti implica
pierderea parului de aceea este necesar tratamentul systemic.
Agentii topici aditionali precum sampoanele, lotiunile si
cremele cu ketoconazole si sulfit de selenium sunt de ajutor.
Igiena generala a capului trebuie imbunatatita, iar crustele si
debriurile trebuie inlaturate.
Favusul este controlat de obicei cu griseofulvina, tratamentul
standard in tinea capitis. Terbinafina, itraconazole si
fluconazole in doze similar cu cele pentru tinea capitis pot
eradica fungul si vindeca boala. Favusul nu prezinta tendinta
de remitere spontana. Alopecia cicatriciala cu atrofia pielii
este comuna in boala de lunga durata.

Microsporia
Microsporia este o boal de piele cronic, contagioas, si este
cauzat de ciperca Microsporum audouinii. Boala este extrem
contagioas pentru vrsta colar cu o fracven mai mare la biei
(datorit faptului c au prul mai mic) dect la fete, iar imbolnavirea
se face direct sau indirect, prin diferite obiecte ca : cciul, pieptene,
si alte elemente de uz comun.
Afeciunea netratat se vindec spontan La pubertate, fr s lase
alopecie cicatriceal. Vindecarea spontan la pubertate s-ar datora,
dup unii autori, intrrii n aciune a glandelor sebacee, sebumul
avnd o aciune antifungic. Dup alii, vindecarea s-ar datora i
aciunii directe a hormonilor sexuali (androgeni i estrogeni), care, in
vitro, s-au dovedit a avea aciune antifungic.
Este cea mai contagioas dintre pilomicoze


Microsporia
Boala ncepe printr-o plac eritematoas, la nivelul creia apare o
descuamaie furfuracee, iar prul se rupe, realiznd o alopeeie scuamoas
necicatriceal. Placa se extinde centrifug, pn ia un diametru de 28 cm.
Aceasta este rar unic ; de obicei mai apar n jurul ei 46 plci mai mici,
izolate sau confluente ntr-un placard cu marginile policiolice (fig. 2).
Perii bolnavi sunt aproape n totalitate rupi la 34 mm de la emergen,
realiznd aspectul de lan de griu cosit". Perii sunt nconjurai de un manon
alb-cenuiu format din sporii parazitului, oare, pe un fond negru, se observ
foarte bine cu lupa. Perii parazitai examinai cu lampa Wood au o
luminiscen verzuie, strlucitoare.

In afar de microsporia determinat de M. audouini, exist i una de origine
animal, produs de Microsporum canis, care se prezint sub forma unor
mici epidemii familiale sau colective, chiar i la aduli. Leziunile au un
caracter mai inflamator i se asociaz cu leziuni cutanate eritematoase,
bine delimitate de unui sau dou chenare periferice de culoare violacee,
sau cu herpesul tricofitic .
Evoluia este mai rapid i se vindec aproape ntotdeauna spontan n
cteva luni.

Microsporum audouinii
Microsporum audouinii
MICROSPORIA
a) Microsporia se prezinta sub forma de placi
rotunde, unice sau multiple, pe care perii apar
taiati la l -2 mm de la iesirea lor din piele, iar
porii uneori usor proeminenti. Smulsi cu
usurinta, acesti peri scurtati apar nconjurati
de o teaca albpudroasa, care este
conglomeratul de paraziti situati pe fata
externa a parului parazitat.
MICROSPORIA

Microsporia este o boal de piele cronic, contagioas, si este cauzat de ciperca
Microsporum audouinii. Boala este extrem contagioas pentru vrsta colar cu o
fracven mai mare la biei (datorit faptului c au prul mai mic) dect la fete, iar
imbolnavirea se face direct sau indirect, prin diferite obiecte ca : cciul, pieptene, si
alte elemente de uz comun.
Afeciunea netratat se vindec spontan La pubertate, fr s lase alopecie
cicatriceal. Vindecarea spontan la pubertate s-ar datora, dup unii autori, intrrii n
aciune a glandelor sebacee, sebumul avnd o aciune antifungic. Dup alii,
vindecarea s-ar datora i aciunii directe a hormonilor sexuali (androgeni i
estrogeni), care, in vitro, s-au dovedit a avea aciune antifungic.

Simptomatologie.
Boala ncepe printr-o plac eritematoas, la nivelul creia apare o descuamaie
furfuracee, iar prul se rupe, realiznd o alopeeie scuamoas necicatriceal. Placa
se extinde centrifug, pn ia un diametru de 28 cm. Aceasta este rar unic ; de
obicei mai apar n jurul ei 46 plci mai mici, izolate sau confluente ntr-un placard
cu marginile policiolice (fig. 2).
Perii bolnavi sunt aproape n totalitate rupi la 34 mm de la emergen, realiznd
aspectul de lan de griu cosit". Perii sunt nconjurai de un manon alb-cenuiu format
din sporii parazitului, oare, pe un fond negru, se observ foarte bine cu lupa. Perii
parazitai examinai cu lampa Wood au o luminiscen verzuie, strlucitoare.


MICROSPORIA
In afar de microsporia determinat de M. audouini, exist i una de origine
animal, produs de Microsporum canis, care se prezint sub forma unor
mici epidemii familiale sau colective, chiar i la aduli. Leziunile au un
caracter mai inflamator i se asociaz cu leziuni cutanate eritematoase,
bine delimitate de unui sau dou chenare periferice de culoare violacee,
sau cu herpesul tricofitic .
Evoluia este mai rapid i se vindec aproape ntotdeauna spontan n
cteva luni.

Diagnosticul diferenial se face cu :
- tricofiia uscat a pielii capului (plci alopecice mai mici, mai numeroase,
cu perii rupi de la emergen, pstrnd, i fire lungi neparazitate) ;
- favusul (alopecie cica-triceai cu godeuri) ;
- psoriazisul, pitiriazisul simplu, pitiriazisul steatoid i eczema pielii capului
(nu altereaz firele de pr).

Tratament
Desi afectiunea se trateaza spontan exista o serie intreaga de creme si
lotiuni eficiente in lupta cu aceasta ciuperca : Lamisil, Nizoral, Pimafucort.

EPIDERMOFIE
Epidermofitie , definitie epidermofitie , semnificatie
epidermofitie - EPIDERMOFIE, epidermofiii, sf
Boal de piele provocat de localizarea n epiderm a
unor ciuperci microscopice Din fr pidermophytie
EPIDERMOFIE s f boal de piele datorat unor
ciuperci microscopice, n epiderm, fr a afecta prul
(< fr pidermophytie)
epidermofie s f, art epidermofia, g-d art
epidermofiei; pl epidermofii, art epidermofiile
EPIDERMOFIE sf Boal de piele datorit unor
ciuperci microscopice care se localizeaz n epiderm,
fr a afecta prul [Gen -iei / < fr pidermophytie, cf gr
epi deasupra, derma piele, phyton plant
EPIDERMOFIE
1.Epidermofitii-Tinea pedis,Tinea manum-
Tinea cruris-Tinea corporis,Tinea faciei `
2.Onicomicoze:Tinea unghium

EPIDERMOFIE
Cine sunt ele?
Ciupercile (sau fungii) implicate in patologia umana sunt organisme
cu nucleu eucariote inzestrate cu un bogat aparat enzimatic care
permite parazitarea prin mecanisme similare virusurilor sau
bacteriilor. Asadar, scaderea mecanismelor de aparare a
organismului si agresivitatea crescuta a agentului patogen pot avea
drept consecinta nu doar o scarlatina sau un herpes labial, ci si o
candidoza bucala! Ciupercile se deosebesc atat de plante, prin
absenta clorofilei, cat si de animale, prin prezenta membranei
nucleare si a peretelui celular bogat in celuloza si chitina. Au nevoie,
pentru a creste in bune conditii, de un mediu aerob, umed si cald:
intre 20 si 37oC. Cresterea lor este inhibata de uscaciune si lumina,
lucru care explica de ce acesti doi factori sunt recomandati in
tratamentul infectiilor micotice.
Tinea
1 Tinea corporis (herpes circinat) este o micoza a pielii corpului,
manifestata prin leziuni eritematoase, reliefate, inelare, cu tendinta
de estompare a centrului leziunii, pruriginoase, acoperite de
scuame fine. Acestea apar la nivelul zonelor expuse ale corpului, pe
fata sau brate. Uneori, boala se manifesta ca mici pete rosii,
pruriginoase, care se descuameaza usor. Daca este neglijata, se
poate complica prin afectarea foliculilor pilosi, devenind greu de
tratat.
2 Tinea cruris este o alta forma de micoza, care afecteaza regiunea
inghinala, eventual pliul interfesier. Apar mancarimi pe plica
inghinala, leziuni rosii bine delimitate, eventual cu centrul mai palid.
Se poate insoti si de micoza picioarelor si unghiilor. Leziunile se pot
extinde la organele genitale externe, fese, abdomenul inferior.
Semnul caracteristic este insa pruritul, care apare constant.
Tinea corporis (herpes circinat)
Tinea cruris
Tinea
3 Tinea faciei este micoza fetei, limitata la pielea glabra fara par adica nu
afecteaza barba sau mustata. Pe chip pot aparea mici zone rosii, usor reliefate, cu
sau fara scuame, insotite frecvent de senzatia de prurit si arsura, mai ales dupa
expunerea la soare.
4 Tinea pedis este cea mai raspandita forma de micoza cutanata, o dermatofitie a
piciorului. Sunt mai predispusi la astfel de afectiuni: militarii, minerii, pescarii,
sportivii (mai ales cei care practica sporturi acvatice).
Exista trei forme diferite de boala, deosebite prin tipul de leziuni de la nivelul
piciorului:
Forma hiperkeratozica uscata. Talpile sunt discret rosii, acoperite de scuame fine si
foarte pruriginoase, leziunile putandu-se extinde si pe fata dorsala a piciorului.
Forma intertriginoasa. Intre degetele piciorului apar fisuri ca urmare a macerarii
tegumentelor, leziuni ce se pot extinde si pe talpa. Ele se insotesc de prurit
mancarimi accentuat de caldura si suprainfectia bacteriana. Aparitia durerii este
semn de suprainfectie bacteriana.
Forma exudativa veziculara. Apar vezicule pe talpi, uneori si la nivelul mainilor, care
se rup, lasand in urma un guleras scuamos. Tegumentele sunt macerate in spatiile
interdigitale.

Tinea faciei
Tinea faciei
Tinea manum
Tinea manum
Tinea pedis
Onicomicoze:Tinea unghium
Candida Albicans
Cauze
Candidoza este o micoza, adica o afectiune ce apare din cauza unei
ciuperci microscopice numita Candida Albicans. Micozele sunt, in general,
cele mai frecvente infectii genitale la femei, la barbati fiind mai rare.
Exista o flora prezenta permanent in tubul digestiv, in vagin, pe piele, fara
a cauza vreo problema. Aceasta flora este formata din microorganisme cu
rol de protectie (Lactobacilus) cat si din microorganisme potential
patogene (Candida Albicans, Gardnerella Vaginalis). Cele cu rol de
protectie mentin o aciditate vaginala in asa fel incat bacteriile potential
patogene sa nu se poata dezvolta. Daca organismul este sanatos, prezenta
bacteriilor posibil patogene este tinuta sub control. In anumite conditii
echilibrul din organism este rupt, bacteriilor posibil patogene
multiplicandu-se excesiv si provocand infectii. De aceea trebuie facuta
distictie intre prezenta Candidei care este normala si Candida in exces
ceea ce inseamna stare patogena - Candidoza

Candida Albicans
Candida Albicans
Candida Albicans
Candidozele recidivante pot semnala afectiuni ca diabetul, leucemia,
SIDA
Adultii pot prezenta infectii candidozice in jurul dintilor, in pliurile cutanate
de sub sani, abdomen sau in orice alta zona a corpului unde exista pliuri
ale pielii ce favorizeaza transpiratia si creeaza mediul umed favorabil
dezvoltarii Candidei albicans. Majoritatea infectiilor candidozice sunt
superficiale si se vindeca usor cu tratament. Infectiile unghiilor necesita un
tratament indelungat. Rareori, infectia candidozica se poate raspandi in
organism dupa ce intra in sange, determinand aparitia candidozei
sistemice, care, in aproximativ 45% dintre cazuri poate fi fatala.
Candidozele recidivante pot fi un semn al unei afectiuni mai grave, ca
diabetul, leucemia sau SIDA.
Candida se gaseste in vagin la 20-50% dintre femeile sanatoase si se
poate inmulti in anumite conditii, cum ar fi dupa un tratament cu
antibiotice sau cortizon. De asemenea, candidozele sunt favorizate de
sarcina, menopauza si se pot transmite prin contact sexual cu un
partener infectat.
Cauzele infectiilor candidozice
La bolnavii care au un sistem imunitar deficitar din
cauza tratamentelor anticanceroase sau cortizonului,
ori unor boli ca SIDA, infectiile cu candida pot aparea la
nivelul intregului organism si pot pune viata in pericol.
Sangele, creierul, ochii, rinichii si inima sunt cel mai
frecvent afectate, insa candida se poate dezvolta si in
plamani, ficat si splina. Candida este principala cauza
de esofagita la pacientii cu SIDA. Aproape 15% dintre
bolnavii cu imunitatea afectata prezinta candidoza
sistemica.

Candida Albicans
Transmitere
Pot fi mai multe cauze de rupere a echilibrului natural al florei vaginale :
antibioticele - luate in tratamente de lunga durata, care pot duce la dezechilibrul
florei intestinale
transformari hormonale - datorate pilulelor contraceptive, menstruatiei sau sarcinii
diabetul netratat
o toaleta vaginala inadecvata - sapunuri dure, spalarea si stergerea zonei genitale
din spate spre in fata, ceea ce aduce o parte dintre microbii din zona anala in zona
vaginala, dusuri intravaginale dese, folosirea deodorantelor in zona vulvara
lenjerie intima din materiale sintetice, haine stramte
folosirea detergentilor duri pentru spalarea sau inalbirea lenjeriei

Cu toate ca aparitia infectiei cu Candida Albicans nu este direct legata de actul
sexual, declansarea ei se poate face si pe cale sexuala - sperma ejaculata in vagin a
fost pusa pe lista factorilor favorizanti - sperma poate influenta aciditatea naturala
a vaginului si de aici aparitia dezechilibrului care duce la infectie.

Candida Albicans
Manifestari
La femei, in cazul in care apar, simptomele candidozei pot
fi, in aproximativ 90 % din cazuri, scurgeri mai albe decat
cele obisnuite, vascoase (cremoase), cu aspect branzos,
urat mirositoare, mancarimi vulvare foarte intense,
inrosirea si iritarea vulvei care apare umflata si de culoare
rosu-aprins, senzatie de arsura la urinare. Fiindca pielea si
mucoasa afectata de candidoza devin uscate apar dureri in
timpul actului sexual (dispareunia).
Iritatia zonei vulvare se poate intinde spre zona anala si
apoi poate urca pe pliul fesier (zona dintre fese) sau, invers,
din zona anala sa se intinda catre zona vulvara afectand
labile mari, apoi labile mici si apoi se poate raspndi
intravaginal.

Candidoza
Candidoza
Candidoza
Candidoza
Candidoza
Candida albicans
Simptomele variaza in functie de localizarea bolii
Vaginita candidozica se manifesta printr-o secretie alba,
prurit si senzatie de arsura vaginala. In candidoza linguala,
limba prezinta depozite albicioase, care daca sunt
indepartate, lasa zone rosiatice care pot sangera, ducand la
dificultatea alimentatiei. Candidozele localizate la nivelul
pliurilor cutanate prezinta zone rosiatice cu margini
dantelate, putand fi dureroase sau pruriginoase. Candidoza
esofagiana determina aparitia ulcerelor dureroase la nivelul
tractului gastrointestinal, bolnavii prezentand probleme la
inghitire, dureri abdominale, greata, varsaturi. Daca infectia
cu candida ajunge la nivelul creierului, pot aparea tulburari
acute de comportament sau ale functiilor mentale.
Candida albicans
Este bine ca tratamentul candidozei sa fie facut in urma unui plan a
carui desfasurare sa fie urmarita permanent, de la prima vizita in
cabinetul medical si pana la rezolvarea problemei. Nu este de mare
ajutor in tratarea acestei afectiuni, "plimbarea" de la un medic la
altul cu schimbarea a tot felul de tratamente, intercalarea celor
recomandate de medic cu cele recomandate de "bunica" sau
"vecina de la 4".
Dupa terminarea unei etape trebuie refacuta examinarea,
reevaluata situatia, pentru a se sti daca a fost cea mai buna
abordare. Nu trebuie sa iei hartia cu tratamentul prescris si sa
dispari pentru totdeuna. Medicul care recomanda tratamentul
trebuie sa stie de evolutia starii de sanatate.
Si nu uita, termenul "tratament" nu inseamna numai ovule,
unguente, ceaiuri ci si comportamente. Uneori evaluarea unui
comportament si schimbarea lui poate face mult mai mult bine
decat toate ovulele, unguentele si ceaiurile, la un loc.
Candida albicans
Prevenire, protejare
Pentru a evita candidoza trebuie sa eviti orice factor ce ar putea
interveni negativ asupra aciditatii naturale a vaginului - trebuie sa
eviti purtarea de lenjerie din materiale sintetice, sa eviti purtarea de
haine stramte si care nu sunt din bumbac, la ciclu, sa folosesti mai
mult tampoane externe si mai putin cele interne, sa ai grija de
igiena zonei genitale, igiena perfecta - nici prea putina, nici prea
multa sau agresiva, numai cu apa calda fara sapunuri dure, fara
deodorante, spalaturile intravaginale facute numai la recomandarea
medicului, spalarea dispozitivelor folosite in metodele
contraceptive de bariera (diafragma si aplicatorul spermicidului),
spalarea si stergerea zonei genitale numai din fata spre in spate,
discutarea cu medicului a cazurilor in care este necesar un
tratament indelungat cu antibiotice.

ACTINOMICZA
ACTINOMICZ s.f. (Med.) Boal
infecioas produs de o ciuperc,
constnd din abcese cronice..

ACTINOMICZ s. f. boal infecioas,
comun omului i animalelor, cauzat de o
ciuperc microscopic.

ACTINOMICZA
Actinomicoza este o boal parazitar
cutanat (dermatomicoz) sau visceral
(visceromicoz), provocat de
microorganisme (Actinomyces ex. A.
israelii, Actinobacillus),
comun omului i animalelor (n special a
bovinelor, dar care apare i la cai, porci,
cini i
pisici)
ACTINOMICZA
Se manifest pe piele mai ales n regiunea capului, n
jurul cavitii bucale i a gtului sau, mai rar, la nivelul
organelor (plmni, creier, inim, intestin, amigdale,
mucoase bucale,glande salivare, etc) prin apariia
unor nodoziti subcutanate.
Cel mai frecvent, infecia se localizeaz la nivelul
maxilarului inferior. Nodozitile sunt dure la nceput,
apoi se nmoaie i excret puroi cu granule galbene
(puroiul conine filamentele i sporii microorganismului
parazitar). Limba se umfl i se rigidizeaz (limb de
lemn).

ACTINOMICZA
Actinomicetele, agenii etiologi ai actinomicozei se
gasesc n mod normal n flora bacterian a cavitii
bucale i mult mai puin n cea a tractului
gastrointestinal sau genital feminin.
Aceste microorganisme nu sunt virulente i nu pot
determina o boala clinic manifest dac imunitatea
gazdei este n parametri normali. Ins, dac n
mucoasa bucal apar mici leziuni iar esutul i
pierde integritatea i exist i fragmente tisulare
devitalizate, bacteria devine capabil s invadeze
structurile profunde i s disemineze n organism,
producnd afeciunea cunoscut sub numele de
actinomicoz.
ACTINOMICZA
1.Actinomicoza cervico-faciala: boala se manifesta prin noduli duri, rosii la
nivelul obrazului sau regiunii submaxilare, fistule si cicatrici pe care apar
noi leziuni nodulare, procesul dand nastere unor placi supurative si
cicatriciale mamelonate.
Leziunea primitiva este fie mandibulara, fie maxilara, aparand prin
extensie directa la un abces periodontal dezvoltat ca urmare a unei carii, a
unei extractii dentare sau dupa un traumatism. Leziunile maxilare se pot
extinde la orbita, oasele craniului si la nivelul encefalului.
Un alt mod prin care se poate produce infectarea este prin extindere de la
criptele tonsilare (amigdale). Boala determina si afectarea osoasa precoce,
producand: periostita, osteomielita.
In timp este posibila aparitia unei fibroze sechelare marcante.

2. Actinomicoza toracica: la acest nivel actinomicoza se manifesta clinic
similar unei tuberculoze active si este consecutiva aspirarii florei orale.
Mai apar si o serie de modificari cutanate cauzate de interesarea peretelui
toracic.

ACTINOMICZA

3. Actinomicoza abdominala: se manifesta printr-o afectare
apendiculara si cecala, fiind posibila si extensia hepatica a bolii.
Sursa de infectie este reprezentata de amigdale sau de cavitatea
orala.

4. Actinomicoza pelvina: este corelata cu contraceptia intrauterina
si nu determina leziuni cutanate.

5. Actinomicoza cutanata primitiva: este o forma rara a acestei
boli, care apare prin inoculare (cale de infectie este exogena).

Actinomicoza localizata: la nivelul cervico-facial si cutanat raman
mult timp afectiuni localizate.
Evolutia actinomicozei in afara tratamentului este grava, sechelara

Parazitismul
Parazitismul este o form de viata n care
parazitul isi procura hrana necesara de la un
alt organism viu numit gazda pe care-l
paraziteaza si ii produce carente care duc
frecvent la mbolnavirea sau chiar moartea
gazdei.
Dupa locul unde paraziteaza, parazitii pot fi:
endoparaziti (traiesc n corpul gazdei) sau
ectoparaziti (traiesc pe corpul gazdei).
De exemplu endoparaziti sunt viermii
intestinali, iar ca ectoparazit se poate aminti
Sarcoptes scabie care produce scabie.



Generaliati paraziti
Parazitii sunt organisme care folosesc alte corpuri care au
viata pentru a se hrani si a supravietui.
Exista trei tipuri de paraziti care cauzeaza boli la oameni: -
-protozoare - organisme unicelulare
- helmintii sau viermi intestinali - organisme pluricelulare
- ectoparaziti - parazitii externi care traiesc pe suprafata pielii.
Paratitii pot supravietui la om in:
- sange
- tesut
- intestine
- sistemul limfatic.
Transmiterea de la o persoana la alta prin: - alimente - fecale - apa
- animale - muscaturi de insecte - transfuzie de sange.
Protozoare
PROTOZOARE PARAZITE
-AMIBE
-FLAGELATE CAVITARE
-FLAGELATE SANGUINE I TISULARE
-CILIATE
-SPOROZOARE
TAXONOMIE INCERT
Protozoare
Deoarece protozoarele se pot multiplica in
organismul uman, este suficient doar un
singur invadator pentru a se declansa o
infectie grava.
Giardioza
Categoria: Gen de protozoar flagelat, parazit in tractul intestinal al omului
si al animalelor; provoaca diarei intermitente si malabsorbtie, iar uneori
colecistita. Specia parazitara la om se numeste giardia lamblia. Sinonim :
lamblia, giardia.
Epidemiologie
La om exista doua forme:-
forma vegetativa
(trofozoitul), foarte mobila, evidentiabila in scaunele diareice si in aspiratul
duodenal;-
forma chistica,
decelabila in materii fecale prin examenul coproparazitologic.Infectia la
copil se poate produce direct (calea fecal-orala) sau indirect (prin ingestia
de apa sau alimentecontaminate cu fecale).Boala este frecventa in
colectivitati (crese, leagane de copii, gradinite, scoli) in special prin
transmitereamana-gura; se descriu si forme epidemice.
Patogenie
Giardia produce un sindrom de malabsorbtie, o disfunctie pancreatica
exocrina si deficiente enzimaticein special la dizaharidaze.


Giardioza
Tablou clinic
Majoritatea infestarilor cu Giardia sunt asimptomatice.In forma acuta, copilul
prezinta:- diaree,-dureri abdominale,-greata,-varsaturi;-uneori diareea poate
capata un caracter cronic.In formele cronice, tabloul clinic este "abdomen cronic
dureros", cu: -dureri abdominale in epigastru sihipocondrul drept,- varsaturi,
meteorism abdominal,scaune diareice, tulburari neurologice.
Diagnosticul
se pune pe examenul parazitologic al scaunelor, unde se evidentiaza forma chistica
si mairar forma vegetativa. Deoarece eliminarea chistilor este episodica, exista in
perioade negative de 5-7zile, se recomanda efectuarea a 2-3 examene
coproparazitologice la interval de 2-3 zile.
Tratament
Profilactic:
fierberea apei de baut, utilizarea apelor minerale, spalarea fructelor si legumelor.
Tratamentul medical

Giardia intestinalis
Giardia intestinalis
Giardia intestinalis-ciclul evolutiv
Boala somnului
Boala somnului (Tripanosomiaza african) este o boal parazitar tropical
produs de Trypanosome (protozoare flagelate). Tripanosomiaza n general poate
apare la mamifere dar i la reptile. Boala somnului este produs de Trypanosoma
brucei rhodesiense i Trypanosoma brucei gambiense, parazitul este rspndit
de Musca ee care triete n regiunile tropical din Africa. Ea are trei faze de
evoluie:
La cteva sptmni dup ce bolnavul a fost infectat prin neptura mutei, apare
febr, frisoane, edeme, inflamarea ganglionilor limfatici i pruritus (mncrimi de
piele) cu erupii cutanate (exantem).
Faza urmtoare care apare dup cteva luni, se manifest prin tulburri nervoase,
ca greutate de orientare, pierderi de cunotin, insomnie i crampe.
In faza final stare de somnolen de unde vine i numele bolii.
Diagnosticul se poate pune uor prin descoperirea n snge la microscop a
parazitului care paraziteaz hematiile, sau se mai poate depista boala prin reacii
serologice.
Printre metodele de profilaxie n prezent sunt vaccinarea, mai demult ca mijloc
profilactic contra T. b. gambiense se administra intramuscular pentamidin.

Tripanosoma congolese
Tripanosoma brucei
Musca Tete
Tripanosoma ciclul evolutiv
Tantarul Anofel
Ciclul evolutiv-Plasmodiul malariei
Tricomoniaza
Cauze
Este o infectie produsa de un protozoar (parazit microscopic, micro-
organism) numit Trichomonas Vaginalis.

Tricomonas - tricomoniaza (Trichomonas Vaginalis)
Introducere
Trichomoniaza (sau, mai direct, tricomonas) este o infectie destul
de raspandita, cu o transmisibilitate foarte ridicata, afectand, intr-
un moment sau altul al vietii sexuale, aproximativ 30 % din femeile
active sexual si 25 % din barbatii activi sexual. Este o infectie
urogenitala afectand numai caile genitale si urinare, in principal, la
barbati uretra iar la femei uretra si vaginul. De foarte multe ori este
perechea unei alte Infectii cu Transmitere Sexuala.

Trichomonas Vaginalis
Trichomonas Vaginalis
Tricomoniaza (Trichomonas Vaginalis)
Transmitere
-sexuala - sex vaginal - bineinteles, sexul neprotejat
-contactul cu obiecte de folosita intima infectate -
lenjerie intima (atentie fetelor cand incercati chilotul
costumului de baie al unei prietene), prosoape folosite
in comun cu persoane infectate, pentru stergerea
zonelor genitale, etc, deoarece parazitul Trichomonas
Vaginalis poate supravietui o perioada scurta de timp si
in conditiile de mediu exterior
-Exista si riscul transmiterii infectiei la nastere, da la
mama infectata la fat daca acesta este de sex feminin.

Tricomoniaza (Trichomonas Vaginalis)
Si in cazul femeilor aceasta afectiune poate
ramane fara simptome (in aproximativ 30 % din
cazuri). La femeie poate fi afectat atat vaginul cat
si uretra. Cand este afectat vaginul simptomele
sunt secretii anormale de culoare galben-verzuie,
spumoasa si cu un miros foarte neplacut, secretii
ce provoaca mancarimi vaginale si vulvare. Cand
este afectata uretra apar dureri, usturimi si arsuri
in timpul urinarii. Simptomele sunt mai
pronuntate inainte de menstruatie sau dupa actul
sexual. Poate apare si durere in timpul actului
sexual (dispareunia).
Tricomoniaza (Trichomonas Vaginalis)
Evolutie, complicatii
Perioada de incubatie a agentului patogen este
cuprinsa intre 2 si 38 de zile.
Infectia lasata netratata, la barbat poate duce uneori la
infectia epididimului (epididimita) sau la infectia
glandei prostata (prostatita) si uneori la infertilitate.
La femei, in cazul existentei unei sarcini, infectia creste
probabilitatea unei nesteri premature sau poate fi
transmisa la nastere daca fatul este de sex feminin.
Fiindca infectia cu Trichomonas Vaginalis afecteaza
balanta naturala a zonei vaginale dand nastere unui
mediu alcalin, de multe ori apare si vaginita.

Tricomoniaza (Trichomonas Vaginalis)
Manifestari
In cazul barbatilor aceasta afectiune ramane, de
cele mai multe ori (aproximativ 70 % din cazuri)
fara simptome ceea ce face, pe de o parte,
depistarea dificila, iar pe de alta creste
probabilitatea infectarii si reinfectarii
permanente. La barbati este afectata uretra si de
aceea, atunci cand apar, simptomele sunt scurgeri
moderate si intermitente, fara culoare sau de
culoare galben-verzuie, senzatie de arsura, durere
si usturime la urinat

Tricomoniaza (Trichomonas Vaginalis)
Tratament
Tratamentul este simplu - antibiotice pe cale orala uneori asociat cu
un tratament local, este de scurta durata si da rezultate foarte bune
daca este urmat corespunzator in ceea ce priveste doza si perioada.
Fiindca exista riscul ca la unul dintre parteneri infectia sa fie fara
simptome (asimptomatica) se recomanda ca ambii perteneri sa
urmeze tratamentul in acelasi timp. Dupa terminarea tratamentului
se recomanda un nou examen pentru a avea siguranta eficacitatii
acestuia. Abstinenta sexuala este conduita cea mai buna pana la
primirea rezultatelor ce atesta disparitia infectiei. Nu este
recomandat contactul sexual chiar daca este folosit prezervativul.
Nu este recomandat sa se consume alcool in timpul tratamentului.
Tratamentul cere atentie speciala in cazul femeilor care sunt
insarcinate sau alapteaza.

Tricomoniaza (Trichomonas Vaginalis)
Prevenire, protejare
Cel mai sigur mod de prevenire (in afara
abstinentei, care nu iti place, nu-i asa ?) este
folosirea prezervativului in timpul actului
sexual. Apoi trebuie sa ai un comportament
lipsit de risc, sa ai intotdeuna prosop personal,
sa nu faci nicidata schimb de lenjerie intima,
sa eviti toaletele in care curatenia lasa de
dorit.

Helmintii sau viermi intestinali
Generalitati :
-sunt specii vii care traiesc in interiorul unui organism viu
(gazda), - se hranesc cu substantele nutritive ale acestuia.
- ajung in interiorul corpului pe calea aerului, apei sau prin
mancare.
- intestinul constituie mediul ideal pentru dezvoltarea si
multiplicarea parazitilor.
- exista peste o mie de paraziti intestinali care traiesc in
corpul uman - unii au dimensiuni foarte mici, microscopice,
iar altii pot fi observati cu ochiul liber.
- elibereaza toxine in sange, reducand rezistenta
organismului
Viermi Lati
(Plathelminthes)

Caractere generale
Cuprinde specii libere, raspandite in apele marine, dulci, si in solul umed
(planariile) si specii parazite (teniile si fasciolele).
Au simetrie bilaterala.
Corpul e puternic aplatizat , nesegmentat, in forma de panglica.
Formele libere au la extremitatea cefalica organe de simt, iar cele parazite
organe de fixare.
Tegumentul e acoperit cu o cuticula care impreuna cu musculatura
formeaza teaca musculo-cutanee.
Cavitatea corpului e plina cu tesut conjunctiv (parenchim).
Reprezentanti: planaria (Dendrocoelium lacteum), viermele de galbeaza
(Fascicola hepatica) parazit la oi, tenia (Taenia) parazita la om, porc, caine
etc.


Teniaza
Teniaza este produsa prin infestarea intestinala cu viermi plati:
Taenia saginata (din came de vita) , Taenia solium (din came de
porc); cisticercoza fund cauzata de forma larvara a Taeniei solium.
Epidemiologic
Tenia adulta masoara 4-10 mm, avand un corp format dintr-o
succesiune de inele (proglote), inele care contin mii de oua si un cap
(Scolex) care se fixeaza prin 4 ventuze pe mucoasa
intestinala.Proglotele se elimina prin scaun si polueaza mediul
extern. Animalele ingera ouale care se fixeaza intesutul lor muscular
si devin cisticerci. Omul se contamineaza prin ingestie de carne de
vita cruda sau insuficient preparata, care contine cisticerci.
Tablou clinic
-simptome digestive: greata, varsaturi, dureri abdominale,lulburari
de tranzit;tulburari neurologice: anorexie, bulimie, scadere
ponderala;manifestari alergice.
Diagnosticul
se pune pe izolarea oualelor in scaun si pe prezenta
hipereozinofilelor.
Tratament:
-Praziquantil: 5-10 mg/kg, in doza unica;-Miclosamid: 2
cp. De 0,500 g dimineata si 2 cp.Dupa o ora;
comprimatele trebuie mestecate bine inainte de
inghitire, iar alimentele se vor administradupa 3 ore de
la ultima priza.
Profilactic
:evitarea ingestiei de carne (vita sau porc)crude sau
insuficient prelucrate termic.13


Tenia solium
Tenia solium
Tenia solium
Tenia solium-ciclul evolutiv
Viermi cilindrici


Caractere generale
Speciile libere populeaza aproape toate spatiile de viata ale
planetei: ape dulci si marine, straturi de muschi si licheni, straturi de
sol umed etc.
Majoritatea sunt insa paraziti la om, animale si plante.
Corpul e cilindric si nesegmentat.
Tubul digestiv are orificiul bucal separat de orificiul anal.
Nu au aparat respirator si nici circulator.
Sexele sunt separate; majoritatea au dimorfism sexual.
Reprezentanti: limbricul (Ascaris lumbricoides), oxiurul (Enterobius
vermicularis), trichina (Trichnella spiralis); toti sunt paraziti la om.
Ascaridiaza
Produsa de Ascaris lambricoides este un nematod de talie mare (15-25
cm) si culoare roz. Parazitul traieste inintestinal subtire, iar dupa
fecundare, femelele depun oua neembrionate care sunt eliminate in
scaunele.In sol, oul se embrioneaza si devine infectios in 2-3 saptamani.
Contaminarea este fecal-orala, prin alimente si maini murdare, oul fiind
lizat de catre sucul gastric,elibereaza larva care perforeaza peretele
digestiv, patrunde in sange, iar de aici ajunge in inima dreapta si plamani;
prin perforarea alveolei, parazitul ajunge in faringe unde este inghitit si
devine vierme adul tin tubul digestiv. Acest circuit al parazitului in natura
si organismul uman dureaza circa doua luni.
Tablou clinic
In timpul pasajului pulmonaral larvelor se poate declansa un sindrom
Loffler manifestat prin:-dispnee,-dureri toracice,-febra,-tuse si hemoptizie.

Ascaridioza
Cauze
cauza principal a infectii Ascaridioza ( limbricii ) este
rezultatul : unui agent infecios ca viermele cilindric
ascaris lumbricoides
Ascaris lumbricoides, sau " limbrici " , apar atunci cnd
un oua al acestui agent infectios sunt ingerate,
acestea elibereaza un vierme larva care penetreaza
peretele duodenului i intr n fluxul sanguin. De aici ,
se desfoar la ficat i inim, i intr in stare larvara
in plamani. Ciclul dureaza 1-2 luni, si poate determina
pneumonie si eozinifilie. Stadiul al doilea implica
expectorarea larvelor si reinghitirea acestora. Larvele
ajunse din nou in intestin se vor maturiza , vor depune
oua si vor fi eliminate prin scaun sau bucal.

Ascaris lumbricoides
Ascaris lumbricoides
Ascaris lumbricoides
Ascaris lumbricoides
Ascaridioza
Radiologic
se evidentiaza imagini pulmonare fugace, sub forma de micronoduli sau
opacitati.Hipereozinofilia sanguina este constant intalnita.In stadiul adult,
manifestarile clinice sunt dominate de:-tulburari digestive: dureri
abdominale, varsaturi, diaree, anorexie (ascarizii pot fi observati in scaun
saulichid de varsatura);-tulburari neurologice: meningism, convulsii,
iritabilitate, tulburari de somn;-manifestari alergice: prurit, tuse spastica,
edeme, dispnee astmatiforma.Uneori, infestatiile masive pot produce
ocluzie intestinala, volvulus, invaginatie sau hernie strangulata prin
ghemuri voluminoase de ascarizi.
Diagnosticul
se bazeaza pe semnele clinice si radiologice.Examenul coproparazitologic
este negativ in primele 60 zile de la infestare.
Tratament.
Pneumonia ascaridiana (sindromul Loffler) se trateaza simptomatic.

Ascaridioza
Diagnostic
Cele mai multe diagnostice sunt realizate prin identificarea oualor de limbrici
in scaun prin examenul coproparazitologic.

Ascaridioza ( limbricii ) - Tratamentul
- sunt de obicei tratate cu ajutorul benzamidazolelor , cum ar fi mebendazol
sau albendazol . Unii medici evita acest tip de medicament in timpul
primului an de via al unui copil sau la femeile gravide. Ivermectin i
pyrantel pamoate pot fi utilizate atunci cnd medicamente obisnuite nu sunt
adecvate . Odat ce tratamentul este complet , este important pentru
suferinzi de a practica msuri preventive pentru a evita reinfectare.
Prevenirea
- mbuntirea practicilor de igien i salubrizare sunt necesare pentru a
reduce riscul de infectare i pentru a evita reinfestarea la persoanele care
au primit tratament. n zonele n care infestarea cu limbrici este comuna ,
pacienii pot primi tratament de rutin cu deworming medicament pentru a
preveni problemele mai trziu. Ascaris lumbrocoides ou pot persista n
mediu pentru mai muli ani , astfel nct este necesar pruden .
Oxiuraza
Oxiuraza (Enterobiaza)Enterobius vermicularis este un vierme cilindric de
culoare alba, femela masoara 9-12 mm lungime iar masculul 3-5 mm
lungime.
Epidemiologic
Oxiurii traiesc in regiunea ileonului terminal, dupa fecundare femelele
migreaza si depun ouale lanivelul regiunii anale. Contaminarea copilului se
face prin scarpinarea zonei pruriginoase perianale(autoinfestare), de pe
lenjeria de corp si de pe obiectele contaminate. Contaminarea cea mai
frecventaeste fecal-orala, ouale ajung in intestin, elibereaza larva care
migreaza in colon si se transforms in adult,in 15-28 zile de la contaminare.
Tablou clinic
Boala apare frecvent la copii intre 2-15 ani si se manifesta prin:-prurit anal
cu leziuni de grataj, microhemoragii si suprainfectii. La fetite parazitarea
poate fi si genitalacu complicatii inflamatorii zonale;-tulburari digestive
nespecifice: dureri abdominale care simuleaza apendicita, greata,
anorexie, tulburaride tranzit intestinal;-manifestari neurologice: insomnie,
cosmar, caracter instabil,bruxism, enurezis.

Oxiuraza
Diagnosticul
se stabileste prin observarea oxiurilor la nivelul marginii anale, prin
eliminarea acestora prin scaun, sau prin ilcpistarea oualelor de paraziti la
examenul coproparazitologic.
Tratament
.
Profilactic:
igiena corecta (taierea unghiilor, spalarea mainilor inainte de masa si
dupa defecare,schimbarea zilnica a lcnjeriei de corp.
Tratament medical:
-Pamoat de pyrantel (Combatrin): 10-11 mg/kg, in doza unica, cu repetare
dupa 2 saptamani;-Mebendazol (Vermox): 100 mg, in doza unica, cu
repetare dupa 2 saptamani;-Pamoatul de pirviniu (Vermigal): 5 mg/kg, in
doza unica (5ml solutie 1%/I0kg), cu repetare dupa 2saptamani;-Derivati
de piperazina (Nematocton): 50-65 mg/kg/ zi in doza unica zilnica, timp de
7-8 zile.

Oxiuri
Oxiuri
Trichinoza
TrichinozaTrichinella spiralis este consecinta consumului de carne infestata, in care sunt inchistate
larvele parazitului; acestea raman izolate prin calcificarea prin muschii striati timp de 6-9
luni.Perioada de incubatie este de 1-2 saptamani de la ingestia carnii de porc.
Tablou clinic
Debutul poate fi asimptomatic sau fulminant (letal), in functie de doza infectanta.In prima
saptamana dupa ingestia carnii infestate apar: dureri abdominale, greturi, varsaturi, diaree.In
urmatoarele 2-6 saptamani apar: febra, mialgii, edeme faciale, hemoragii conjunctival, rash-
uriurticariene.Dupa 1-2 luni apare: insuficienta miocardica, penumonita granuloasa si encefalita.
Investigatiile de laborator
releva: hipereozinofilie (70%), cresterea enzimelor serice (TGO, PK, LDH),hipergama-
globulinemie.La 3-4 saptamani dupa infestare, se pot vizualiza microscopic larvele la biopsia
musculara.
Tratament
Profilactic
: hranirea corespunzatoare a porcilor, deratizare activa, interzicerea utilizarii carnii de porcfara aviz
veterinar.
Tratament medical


Trichinella spiralis
Trichinella spiralis
Clasa ARAHNIDA
Clasa ARAHNIDA
ordinul ACARIENI
familia SARCOPTIDAE
Sarcoptes scabiae
Sarcoptul raiei
Sarcoptul raiei
Purici
Clasa INSECTA
Ordinul Siphonaptera (purici)
Ordinul APHANIPTERA
Familia Pulicidae (pureci),
Pulex irritans
Insecte hematofage (se foloseste si denumirea
Aphaniptera), aptere, cu corpul comprimat lateral.
Aparatul bucal este transformat pentru nepat i
supt;


Puricele este o mica insecta fara aripi, cunoscuta pentru
capacitatea sa remarcabila de a sari pana la o inaltime de
1.000 ori mai mare decat propria inaltime. La varsta adulta,
puricele traieste in permanenta in blana animalelor noastre
de companie.
Puricele este un parazit care se hraneste cu sangele cainilor
si pisicilor.
Puricele inteapa in medie de 10 ori pe zi si poate suge o
cantitate de pana la 15 ori mai mare decat propria greutate.
Fiecare intepatura irita pielea si provoaca mancarimi
puternice animalului dumneavoastra

Specii de purici
-Puricele specific oamenilor (Pulex irritans) este mai rar,
dar nu este pe cale de dispariie.
- Puricele de porumbei (Ctenocephalides columbae)
triete de cele mai multe ori pe acoperiuri, n cuiburi
de porumbei,
- Cinii, care tocmai se ntorc de la plimbare, sunt
uneori infestai de purici de arici (Archaeopsylla
erinacei). Cinele nu este ns o gazd potrivit
pentru aceast specie de purici, i va fi Ia scurt timp
lsat n pace.
- Puricii de gin (Ceratophyllus gallinae) i fac
apariia n cuiburile i coteele de gini i se pot
extinde i n apartament sau cas
Tipic duntor pentru igien. Puricii se hrnesc cu snge i
neap de mai multe ori, n serie. Odat cu secreiile salivare
sunt eliberate substane anticoagulante, ce mpiedic
coagularea sngelui i care pot provoca reacii alergice. In
locul nepturii se formeaz apoi un eritem, ce d senzaii de
mncrime, nsoit sau nu de urticarie. Dup 12 -24 de ore
apare o pustul, ce poate dura pn la 2 sptmni. Puricii
sunt mai ales cunoscui ca fiind importani purttori de ageni
patogeni ai diferitelor boli. De exemplu, puricii de pisic i cei
de cine servesc drept gazde intermediare teniei Dipylidium
caninum, care poate fi transmis i la om. Pe lng aceasta,
puricii pot fi transmitori de virui i bacterii (stafilococi). De
exemplu puricii specifici omului, puricii de obolan i cei
specifici altor duntoare (Xenopsylla cheopis) pot transmite
bacteria Yersinia pestis, care este agentul patogen al ciumei
bubonice.
Plosnita de pat
Purice
Ordinul HEMIPTERA: cuprinde insecte care au
resturi de aripi si care au abdomenul
foartevoluminos comparativ cu capul si
toracele. Importanta medicala prezinta familia
Cimicidae, cureprezentantul Cimex Lectularius
(plosnita de pat), in sensul ca poate fi vector
al ciumei, febreirecurente, bacilului Koch sau
virusului hepatitic B.
Capusa
Aspect: 2, 5 4 mm lungime; femelele sunt de obicei
mai mari dect masculii; dup o perioad n care se
hrnesc cu snge, femelele ajung pn la 14 mm
lungime i la o greutate de 500 de ori mai mare dect
cea iniial; corpul este, n mod tipic, compus din dou
segmente i are culoarea rou maro, galben
maro sau gri maro; capul, maxilele aparatului bucal
i cele 4 perechi de picioare au n general o culoare
mai nchis dect restul corpului; maxilele aparatului
bucal sunt specializate pentru supt i nepat i sunt
formate din pedipalpi, asemntori unor mciuci,
chelicere i un orificiu bucal circular pentru supt, numit
con bucal (hipostom), care este prevzut cu crlige
ascuite i prin care cpuele se hrnesc cu snge
Capusa
Biologie: dup o perioad de hrnire intensiv, femelele depun
1000 -3000 de ou n pmnt. In primele stadii larvare, larvele care
ies din ou, au doar trei perechi de picioare; abia stadiile trzii de
nimf au, precum cpuele adulte, patru perechi de picioare. Durata
evoluiei de la stadiul de ou la cel de cpu adult depinde de
temperatur i se ntinde pe 1-3 ani. In fiecare stadiu de evoluie
(larv, nimf, animal adult) cpua se hrnete numai o dat cu
sngele unei gazde adecvate. Cpuele i gsesc gazde cu
ajutorul chemoreceptorilor (organe speciale) aflai pe segmentul
inferior al perechii anterioare de picioare. Cu ajutorul acestui
chemoreceptor cpuele pot percepe substanele, pe care gazdele
le elibereaz prin respiraie sau transpiraie, precum dioxidul de
carbon, azotul, acidul butiric i acidul lactic etc, fiind capabile s
localizeze respectiva gazd. Astfel, dac o gazd trece prin iarba
sau frunziul unde se afl o cpu, aceasta se lipete de ea,
ajungnd astfel pe organismul gazd.
Capusa
n general, mamiferele mici (de exemplu: oareci) i
psrile servesc drept gazde larvelor i nimfelor de
cpue, pe cnd cele adulte se pot aeza i pe
mamifere mari, inclusiv pe oameni, crora apoi ncep
s le sug sngele. Cu scopul de a se hrni, ele caut
un o zon potrivit, unde pielea este mai subire. Acolo
cpua face, cu ajutorul chelicerelor, o gaur n piele,
n care i introduce hipostomul. Acesta este prevzut
cu multe crlige ascuite, tocmai pentru a mpiedica
alunecarea hipostomului n afar pielii. Apoi cpua
elibereaz o secreie, care, pe de-o parte, conine
substane anticoagulante, care mpiedic coagularea
sngelui gazdei, i care, pe de alt parte, conine i
substane antiinflamatorii
Capusa
Larvele se hrnesc cu sngele gazdelor lor timp de 4 -5 zile. Dup
stadiul de larv urmeaz cel de nimf, cnd cpua n devenire mai
crete n dimensiuni. Nimfele se hrnesc cu sngele gazdelor lor
vreme de 3-5 zile. Resursele de energie astfel formate servesc
evoluiei ulterioare i care nu mai const n stadii de nimf. Astfel
larvele i nimfele dup ce se hrnesc, se las s cad pe jos i
ncep s-i caute o ascunztoare potrivit n sol, de obicei sub
frunze, unde nprlesc i i continu creterea. Pe timp de iarn,
procesul evoluiei este suspendat, urmnd a fi reluat abia la
nceputul anului urmtor. Etapa de hrnire dureaz la aduli ceva
mai mult dect la larve i nimfe. Resursele de energie acumulate n
acest fel servesc repoducerii. Astfel, dup ce se hrnesc, femela i
masculul se gsesc cu ajutorul feromonilor (substane de atragere
sexual), iar odat ntlnii, ncep actul de reproducere. Masculii mor
la scurt timp dup consumarea actului, n timp ce femelele i depun
mai nti oule i abia dup aceea mor i ele.
Capusa
Duntor: Tipic duntor pentru igien. n locul
nepturii, dup ce cpua a czut sau a fost
ndeprtat, poate aprea, din cauza reaciilor
alergice la saliva cpuei, o leziune urticarian,
caracterizat prin senzaii accentuate de
mncrime i cu un centru de necroz. Cpua
poate fi periculoas, deoarece este purttoare de
arbovirui i ageni patogeni ai bolii Lyme
(borelioz). Dac se transmit la om agenii
patogeni ai bolii Lyme (Borrelia burgdorferi),
acesta se poate mbolnvi uor de aceast boal.
Boala se desfoar n diferite etape, care sunt
fiecare caracterizate de simptome specifice.
Capusa
Prevenire: Persoanele, care fac excursii n natur, pot folosi
substane preventive de protecie mpotriva insectelor, cum ar fi
autan sau deda, aplicate direct pe piele, respectiv pe haine. Dup
opririle n natur, oamenii trebuie s-i controleze corpul de cpue.
Cpuele de obicei se pot nltura imediat, nainte s apuce s
strpung pielea cu maxilele. n apartamente i case cpua nu se
poate nmuli, aa c nu exist pericolul ca acestea s ptrund n
interior, dect prin animale de companie sau oameni. Cpuele se
rspndesc n grdini cu ajutorul mamiferelor mici i psrilor. De
aceea se recomand instalarea unui gard de srm cu ochiuri
mrunte, nalt pn la genunchi, alturi de gardul principal i s se
ngroape o parte din el n pmnt Animalele de companie, cum sunt
cinii i pisicile, se pot mbolnvi de asemenea de borelioz. De
aceea trebuie luate i pentru ele msuri preventive de protecie.
Astfel este recomandabil folosirea zgrzilor mpotriva insectelor, cu
care copiii nu trebuie s intre n contact. Animalele de cas trebuie
controlate n mod regulat de cpue.
Capusa
Combatere: O cpu ce tocmai a ptruns prin piele
poate fi scoas cu ajutorul unui clete special pentru
scoaterea cpuelor sau cu o penset ascuit.
Instrumentul trebuie s prind ntre cleti maxilele
cpuei, care sunt inserate n piele, i, printr-o micare
de dezurubare, cpua s fie dezlipit. Trebuie
evitat strivirea corpului cpuei, deoarece fcnd
acest lucru, agenii patogeni precum cei ai boreliozei i
arboviruii pot fi eliberai direct n rana nepturii.
Acesta este i motivul pentru care cpuele nu trebuie
stropite cu ulei, vaselin etc. ct timp se afl pe piele,
ntruct acestea duc de asemenea la distrugerea
corpului lor, mprtiind agenii patogeni n ran.
Capusa
Phylum Arthropoda
Subphylum Chelicerata
Class Arachnida
Family Argasidae
Ornithodorus sp.

Ornithodoros sp

Capusa
Capusa
Pediculoza
Pediculoza este data de insecte mici (paduchi
popular) care traiesc la nivelul pielii si se hranesc
cu sange. Infestarea este definita ca reproducerea
in numar mare a acestor insecte.
Clasa Insecte
Ordinul A N O P L U R A
Exista diferite tipuri de pediculoza:
- pediculoza capului -Pediculus capitis
- pediculoza pubiana -Phthirus pubis
- pediculoza corpului Pediculus corporis

Pediculoza capului
1. Pediculus capitis:
insectele sunt de obicei in pielea paroasa a capului,
mai frecvent la ceafa sau dupa urechi;
- pediculoza capului este mai frecventa la copiii
prescolari si la cei din scoala elementara; adultii pot
fi afectati de asemenea, in special daca locuiesc cu in
aceeasi casa cu copii afectati;
- poate fi raspandita prin contact personal, folosirea
produselor personale (pieptene, perii, palarii, sepci,
haine) sau a lenjeriei de pat cu persoanele infestate.






Paduche_louse
Pediculoza capului
- ouale sunt albe, rotunde sau ovalare si sunt
atasate de firul de par aproape de radacina si
nu aluneca singure de-a lungul firului de par.
Oualele sunt maronii inainte de a iesi insecta
si sunt albe pana la maro deschis dupa iesirea
acesteia. Gratajul frecvent poate determina
aparitia unor leziuni pe scalp, care se pot
infecta. Ca raspuns la infectie, nodulii limfatici
din spatele urechilor se pot tumefia.
Pediculoza pubiana
2. Phtirius pubis
-determina pediculoza pubiana. Se raspandeste prin
contact sexual si este foarte contagioasa; majoritatea
persoanelor se infesteaza dupa un singur contact cu
persoana infestata;
-insectele si ouale lor pot supravietui pe obiectele de
lenjerie sau prosoape suficient de mult incat sa poate
fi raspandite la alte persoane;
-un copil diagnosticat cu pediculoza pubiana poate fi
victima unui abuz sexual.
paduchii se gasesc de obicei in zona pubiana, dar
pot afecta parul facial, genele, sprancenele, parul de
pe piept si mai rar pe scalp;




Phtirius pubis
Pediculoza pubiana
-poate determina prurit in jurul zonei genitale, dar si in
jurul anusului, axilar;
-muscaturile paduchilor pubieni determina aparitia
unor leziuni mici, plate, gri-albastre, asemanatoare
echimozelor, aflate la nivelul trunchiului, coapselor si
bratelor.
- ouale pot fi vazute la baza firelor de par. Pana la o
treime din cei cu pediculoza pubiana prezinta si o alta
boala cu transmitere sexuala. Insectele pubiene care
infesteaza genele pot determina aparitia unei iritatii,
iar oualele pot fi vazute la baza genelor.
Pediculoza corpului
3. Pediculus corporis
-determina pediculoza corpului:
- este raspandita in special prin folosirea obiectelor
persoanelor infestate, mai ales a hainelor si palariilor;
ocazional poate fi raspandita prin contact personal.
-paduchii traiesc si depun oua pe haine, ei fiind prezenti la
nivelul pielii numai cand se hranesc.
- in anumite conditii, cum ar fi in timpul dezastrelor
naturale sau al razboaielor, pediculoza corpului poate sa
transmita boli amenintatoare de viata, de exemplu tifos,
febra recurenta.




Pediculoza corpului
Pediculoza corpului determina aparitia unor
leziuni pruriginoase la nivelul bratelor, in jurul
taliei si pe trunchi in locurile in care hainele
preseaza pielea. Insectele si ouale lor nu se
vad de obicei pe piele, ci sunt gasiti in haine.
Alte afectiuni, cum ar fi matreata sau scabia,
pot determina simptome similare pediculozei.

Pediculus corporis
Pediculoza
Pediculoza nu se vindeca fara tratament. Daca
tratamentul initial nu omoara ouale, va fi necesar un
tratament de 7 10 zile pentru a ucide noile insecte.
Pruritul poate persista inca 7 10 zile dupa reusita
tratamentului.
Dupa tratament ouale moarte raman pe firele de par
pana cand sunt indepartate. In unele scoli nu se
permite copiilor sa revina pana cand ouale moarte nu
sunt indepartate.
Parintii copilului infestat vor anunta personalul scolii
sau al gradinitei pe care o frecventeaza copilul. Ceilalti
copii vor fi examinati pentru a putea fi tratati in cazul
infestarilor noi sau recurente.