Cunoştinţe generale asupra

etiologiei bolilor infecţioase:

bacterii, virusuri, fungi şi paraziţi

Curs 1
 MICROBIOLOGIA CLINICĂ

Disciplină a medicinei de laborator,

care trebuie să ofere cât mai rapid
şi precis informaţii necesare
pentru decizia clinică la un
pacient cu boală infecţioasă
 AGENŢI INFECŢIOŞI ÎN
ETIOLOGIA BOLILOR
INFECŢIOASE

Microorganismele diferă în mod fundamental

unele de altele, fiind încadrate în 3 regnuri:

• protista
• procariotae
• vira
 Regnul Procariotae
• cuprinde microorganisme cu celule primitive, de tip
procariot, lipsite de nucleu adevărat (au un cromozom
haploid format dintr-o moleculă circulară de ADN) şi de
organite celulare nespecifice (cu excepţia ribozomilor),
dar cu un înveliş suplimentar (perete celular rigid).
• Eubacteriile cuprind un număr mare de bacterii, cele de
interes medical fiind:
– bacteriile clasice - cu forme variate şi cu perete celular;
– chlamydiile – bacterii cu parazitism obligatoriu intracelular;
– rickettsiile – bacterii cu habitat intracelular, dar cu diviziune
directă;
– mycoplasmele – bacterii lipsite de perete celular.
 Structura bacteriilor
• Structuri obligatorii: material nuclear, citoplasma, membrana citoplasmatică,
perete celular
 Informaţia geneticǎ se aflǎ în interiorul unei molecule dublu-catenare lungi de ADN circular.
 Nu existǎ membranǎ nuclearǎ, iar citoplasma nu conţine alte organite celulare, cu excepţia
ribozomilor (70 S).
 Pe baza structurii peretelui celular, bacteriile sunt clasificate în bacterii Gram pozitive şi Gram
negative.Peretele celular al bacteriilor acido-alcoolo rezistente (bacilul tuberculos şi bacilul leprei)
se aseamănă cu cel al bacteriilor gram-pozitive. Peretele celular dǎ forma finalǎ a bacteriei, care
are rol important în identificare. În general, bacteriile sunt sferice (cocii), alungite (bacilii) sau
spiralate. Structurile speciale conţin o varietate de lipide complexe (acizi micolici) care conferă
acestor bacterii caractere tinctoriale deosebite şi rezistenţǎ crescutǎ la uscǎciune şi decolorarea
cu alcool şi acid motiv pentru care se colorează Ziehl-Nielsen.
• Structuri neobligatorii: capsula, pilii, flagelii, sporul bacterian
 Capsula poate fi de natură polizaharidică (Streptococcus pneumoniae, Klebsiella sp.) sau de
natură polipeptidică (bacilul cărbunos). Aceasta are rol în rezistenţa bacteriilor faţă de fagocitoză,
fiind un factor de virulenţă.
 Pilii (fimbrii) se împart în pili sexuali (codificaţi de plasmide cu rol în transferul de material genetic
între bacterii) şi pili comuni (codificaţi cromozomial, fiind un important factor de virulenţă). Ambele
categorii de pili prezintă antigene specifice şi pot fi receptori pentru bacteriofagi.
 Sporogeneza se întâlneşte la 3 genuri de bacterii gram-pozitive, Clostridium, Bacillus şi
Sporosarcina.
 Flagelii sunt filamente helicoidale care asigură mobilitatea bacteriei. Aceştia pot fi unici, situaţi la
un pol al celulei (monotriche), în mǎnunchiuri (lofotriche) sau dispuşi pe întreaga suprafaţǎ
celularǎ (peritrichi). Flagelii sunt constituiţi din componente proteice (flageline), cu proprietăţi
antigenice. Aceste antigene flagelare (H) sunt importante în identificarea bacteriilor.
 MORFOLOGIA şi aşezarea
BACTERIILOR
Dimensiunea bacteriilor se exprimă în micrometrii (1µ=10-3 mm), fiind
cuprinsă între 1-10 µ.
Clasificare:
• Bacteriile gram pozitive aerobe şi facultative anaerobe:
– COCI cu dispoziţie în grămezi (Staphylococcus sp.), lanţuri (streptococi), in diplo şi lanţuri
(Streptococcus pneumoniae, Enterococcus sp.);
– BACILI cu dispoziţie în lanţuri (Bacillus sp.), litere chinezeşti sau majuscule (Corynebacterium
sp., Listeria sp.);
• Bacteriile gram negative aerobe şi facultative anaerobe:
– COCI: Moraxella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitides (dispuşi ca două
boabe de cafea care se privesc faţă în faţă), Haemophilus influenzae;
– BACILI: familia Enterobacteriaceae (Escherichia coli, Enterobacter sp., Citrobacter sp., Klebsiella
sp., Proteus sp., Serratia sp., Salmonella sp., Shigella sp., Yersinia sp.); bacili Gram negativi
non-fermentativi: Pseudomonas sp., Acinetobacter sp., Helicobacter sp.);
• Germeni anaerobi:
– deasupra diafragmului: Peptococcus sp., Peptostreptococcus sp., Prevotella sp., Veillonella sp.,
Actinomyces sp.;
– sub diafragm: Clostridium perfringens, Cl. tetani, Cl. difficile, Bacteroides sp., Fusobacterium sp.;
• Alte bacterii:
- cocobacili (forme intermediare între coci şi bacilli): Yersinia pestis,
Bordetella pertussis, Haemophilus influenzae;
- bacterii atipice: Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumonia, M.
hominis, Chlamydia pneumoniae, C. psittaci, C. trachomatis,
Rickettsia sp.;
- vibrioni - bacterii încurbate, în formă de virgulă (Vibrio cholerae);
- spirochete: bacterii spiralate, cu corpul flexibil şi 12-20 de spire
(Treponema pallidum), foarte multe spire strânse (Leptospira sp.)
sau 2-3 spire (Borrelia sp.);
- spirili - bacterii spiralate cu 1-2 spire rigide (Spirillum volutans);
- fuzobacterii: bacterii fuzospirilare (Fusobacterium sp., Treponema
vincenti);
- actinomycete - bacterii foarte asemănătoare fungilor, au hife lungi şi
ramificate care se rup, rezultând forme bacilare (Actinomyces sp.).
 Regnul Vira
• cuprinde entităţi infecţioase de natură
subcelulară (acelulară): virusurile şi viroizii.
– Virusurile sunt entităţi infecţioase acelulare, cu
parazitism obligatoriu intracelular, au un singur acid
nucleic (ADN sau ARN), sunt inerte în afara celulei
gazdă şi parazitează celula la nivel genetic (deviază
metabolismul acesteia în scopul propriei replicări).
– Viroizii au o structură şi mai simplă, fiind alcătuiţi doar
dintr-un acid nucleic cu greutate moleculară mică.
Unii dintre ei produc boli transmisibile la plante.
– Prionii sunt entităţi infecţioase de dimensiuni foarte
mici (5 nm), de natură proteică, lipsite de acid nucleic
Caractere diferenţiale între virusuri
şi bacterii
Caracter Bacterii Virusuri
Dimensiuni 1–10 μ MO 20–30 nm ME

Structură Celulară – tip procariot Subcelulară (acelulară)

Conţinutul în acizi ADN şi ARN ADN sau ARN

nucleici
Multiplicare / cultivare Diviziune directă / pe Replicate de către cel.
medii de cultură inerte gazdă / animale de
laborator, CC, OE
Prezenţa enzimelor Da Nu
metabolice
Sensibilitate la Da Nu
antibiotice
 ÎNMULŢIREA BACTERIILOR
• Diviziune binară
– Gram pozitive - formarea unui sept
– Gram negative - strangulare directă

NUTRIŢIA BACTERIILOR
Sursa de energie
• fotosintetizante - energia luminoasă
• chimiosintetizante - reacţii de oxido-reducere a unor substanţe
– lithotrofe - oxidează substanţele anorganice
– chemoorganotrofe - oxidează subst.organice
Sursa de carbon
• autotrofe - substanţe anorganice, CO2
• mixotrofe - substanţe organice cât şi CO2
• heterotrofe - substanţe organice
Sursa de azot
• aminoacizii, săruri de amoniu (Escherichia coli, Salmonella etc.).
RESPIRAŢIA BACTERIILOR
 Bacterii strict aerobe, care se dezvoltă numai în prezenţa oxigenului atmosferic,(Pseudomonas
aeruginosa, Corynebacterium diphteriae, Mycobacterium tuberculosis etc.)
 Bacterii strict anaerobe folosesc fermentaţia (Clostridium, Bacteroides, Prevotella, Fusobacterium
etc.)
 Bcaterii facultativ anaerobe utilizează respirația aerobă, fermentația sau respirația anerobă
(majoritatea speciilor de interes medical – exemplu enterobacteriile)
 Bacteriile anaerobe aerotolerante folosesc fermentaţia în prezenţa aerului atmosferic fără
participarea oxigenului (Streptococcus
 Bacterii microaerofile folosesc fermentaţia şi respiraţia dar în prezenţa unei concentraţii crescute
de CO2
 Infecţii produse de bacterii
• Infecţiile exogene rezultă în urma contactului cu
bacterii din mediul înconjurător. Bacteriile pot
contamina organismul pe cale: alimentară,
respiratorie, contact sexual, manevre medicale,
promiscuitatea cu animalele, muşcăturile de
insecte etc.
• Infecţiile endogene rezultă în urma contaminării cu
bacterii de pe suprafaţa mucoaselor şi a pielii.
Aceste microorgansime produc infecţii dacă
traversează barierele anatomice şi pătrund în
ţesuturi (ex. bacilul coli face parte din flora normală
a intestinului, dar dacă pătrunde în căile urinare, va
determina apariţia unei infecţii la acest nivel,
str. viridans, stafilococi coagulazo-negativi, etc.).
 Diagnosticul de laborator în
Bacteriologie
• Dg. BACTERIOLOGIC- Izolarea şi identificarea bacteriilor din
produsele patologice
- recoltarea şi transportul la laborator al produselor patologice
- izolarea bacteriilor pe medii de cultură
- identificarea bacteriilor pe baza caracterelor:
- morfologice şi tinctoriale
- culturale
- biochimice
- antigenice (IF, aglutinare, precipitare)
- toxinogenezei
- testarea sensibilităţii la antibiotice – ANTIBIOGRAMA /
ANTIFUNGIGRAMA
• Dg. SEROLOGIC – detectarea şi titrarea Ac în serul de
cercetat
- reacţii antigen-anticorp (IF, RFC, aglutinare, precipitare,
ELIZA, RIA)
 VIRUSURI: structura de bază,
obligatorie, a virionului o reprezintă
Nucleocapsida constituită din:
- miez (core) de acid nucleic care este, de fapt, genomul
viral, protejat de un înveliş proteic numit capsidă
Virusurile formate numai din nucleocapsidă se numesc
virusuri neanvelopate.
Virusurile care prezintă pe lângă nucleocapsidă şi un
înveliş extern lipoproteic derivat din sistemul membranar
al celulei gazdă (peplos sau anvelopă), se numesc
virusuri anvelopate.
 Genomul viral
Este constituit dintr-un singur tip de acid nucleic:
• fie ADN,
• fie ARN
(niciodată ambii), care conţine întreaga informaţie
genetică necesară replicării virusului şi care
reprezintă suportul infecţiozităţii acestuia.
Molecula acidului nucleic poate fi:
• simplu spiralată (ss) sau dublu spiralată (ds),
• liniară sau circulară,
• continuă sau segmentată.
Capsida virală
Este un înveliş format din numeroase unităţi
proteice numite capsomere = proteine de
dimensiuni mici care se autoasamblează
în structuri capsomerice mari, iar în final
se asamblează sub forma capsidei virale.
Există două tipuri de simetrie a capsidelor:
• helicoidală, cu aspect tubular sunt
caracteristice ARN virusurilor
• icosaiedrică, cu aspect sferic sunt
caracteristice ADN virusurilor

Peplosul
1. Spiculi de natură glicoproteică :
-hemaglutinina (HA), cu rol în ataşarea virusului de celula gazdă
-neuraminidaza (N), care facilitează pătrunderea virusului în celulă.
2. Factori de fuziune cu funcţie de iniţiere a infecţiei
3. Proteina M (matrix) care căptuşeşte faţa internă a anvelopei
 Producerea infecţiei virale
Replicarea virală parcurge etapele:
1. Recunoaşterea celulei gazdă
2. Adsorbţia (ataşarea) virusului de
celula gazdă
3. Penetrarea virusului în celula gazdă
4. Decapsidarea virusului
5. Sinteza macromoleculară
6. Eliberarea virionilor progeni din celula
gazdă
 Căi de transmitere a virusurilor şi
ruta infecţiilor

Tractul respirator (ex. virusurile gripale şi paragripale)

Tractul gastro-intestinal (ex. virusul poliomelitic, virusul
hepatitei A)
Tractul genito-urinar (ex. virusul hepatitei B, HIV)
Calea cutaneo-mucoasă (virusul herpes simplex)
Calea iatrogenă (virusul hepatitei B, HIV, virus citomegalic)
 Infecţii produse de virusuri
ADN
Virusuri de tip ADN
Familia Anvelopa Simetria Dimensiune Structura ADN Virusuri de
capsidei (nm) importanţă
medicală
Parvoviridae Absentă Icosaedrică 18-26 ss liniar Virus B 19

Papovaviridae Absentă Icosaedrică 45-55 ds circular Papiloma v.

Polioma v.
Adenoviridae Absentă Icosaedrică 70-90 ds liniar Adenovirus

Hepadnavirida Prezentă Icosaedrică 42 ds circular HVB

e incomplet
Herpesviridae Prezentă Icosaedrică 100 ds liniar VHS, VZV,
citomegaloviru
s, v. Epstein-
Barr, HHV-6,
HHV-7, HHV-8

Poxviridae Prezentă Complex 250x300 ds liniar Poxvirusuri, v.

vaccinia,
smallpox v.
 Infecţii produse de virusuri ARN
Virusuri de tip ARN
Familia Anvelopa Simetria Dimens. Structura ARN Virusuri de importanţă medicală
capsidei (nm)

Picornaviridae Absentă Icosaedrică 25-30 ss liniar Poliovirus, rhinovirus, HAV

nesegmentat +
Reoviridae Absentă Icosaedrică 75 ds liniar, ogaviridae Reovirus, Rotavirus, Febra de
10 segmente Colorado
Togaviridae Prezentă Icosaedrică 60-70 ss liniar v. rubeolic, v. encefalitei equine
nesegmentat + Western
Flaviviridae Prezentă ? 40-60 ss ARN+ v. febrei galbene, VHC, v. West Nile,
Retroviridae Prezentă Icosaedrică 80-120 ss liniar HIV 1 şi HIV 2
2 segmente +
Coronaviridae Prezentă Helicală 120-160 ss liniar Coronavirus, SARS
nesegmentat +
Caliciviridae Absentă Icosaedrică 35-40 ss ARN+ Norovirus
Orthomyxovirida Prezentă Helical 80-120 ss liniar v. gripale
e 8 segmente +
Paramyxovirida Prezentă Helicală 120-250 ss liniar v. rujeolic, v. urlian, v. paragripale,
e nesegmentat + v. sinciţial respirator
Rhabdoviridae Prezentă Helicală 70x180 ss liniar v. rabic
nesegmentat -
Arenaviridae Prezentă Helicală 75x180 ss liniar v. Lassa, v. coriomeningitei
nesegmentat - limfocitare
Bunyaviridae Prezentă Helicală 80-120 Ss circular, 3 v. encefalitei de Clifornia, v. febrei
segmente, - hemoragice Crimea-Congo
Filoviridae Prezentă Complex 80x1400 ssARN, - v. Marburg, v. Ebola
0
 Diagnosticul de laborator în
Virusologie
• Dg. Virusologic
- recoltarea produselor patologice
-ex. ME, IF
- cultivarea: - ouă embrionate de găină
- culturi celulare
- animale de experienţă
- identificarea: RFC, r. de neutralizare, r.HAI,
PCR
• Dg. Imunologic: evidenţierea şi titrarea
anticorpilor specifici antivirali în serul
pacientului (ELISA, RIA, IF, RFC, HAI, r. de
neutralizare)
Regnul PROTISTE

 ALGE - microorganisme eucariote,

acvatice, fotosintetizante , nu prezintã
interes medical cu excepţia agarului
 MYCETE – ciuperci microscopice, sunt
grupate în 4 clase. Din cele 12.000 de
specii, doar 100 de specii sunt de interes
medical
 PROTOZOARE
Flagelata
Rhisopoda
Ciliata
Sporozoa
 FUNGI
• Definiţie: microorganisme eucariote
răspândite în natură, o parte dintre aceştia
fac parte din flora normală a ganismului
• Clasificare:
- dermatofiţi
- levuri
- mucegaiuri
 FUNGI şi infecţii cauzate de
fungi
• Micoze superficiale în care ciupercile cresc la suprafaţa
organismului, pe piele sau păr
• Micoze cutanate sau subcutanate cu implicarea unghiilor şi
a straturilor profunde ale pielii
• Micoze profunde sau sistemice în care sunt implicate
organele profunde. Această categorie cuprinde fungii
oportunişti la organisme imunocompromise
• Reproducerea asexuată →spori →inhalaţi
• Cryptococcus – o singură celulă →reproducerea prin
diviziune
• Histoplasma formează hife la t°mediului dar în
organismul gazdei se găseşte ca celule levurice
• Candida (excepţie) formează hife în organism
• Micozele superficiale se transmit prin contact direct
• Micozele profunde (m.a. la imunocompromişi) toxine
(ex. aflatoxine la Aspergillus flavus →spori →inhalaţi)
• Cndida sp. aparţine florei normale →afecţiuni la
gazda imunocompromisă
• Formele filamentoase → cresc extracelular
• Formele levurice supravieţuiesc şi se multiplică în
macrofage şi PMN
 Infecţii fungice la om
Infecţii fungice de interes medical
Tip Localizare Denumirea Microorganis Creştere
infecţiei m
Superficial Păr, strat mort Ptiriasis versicolor, Trichosporon, Y (ciuperci)
cutanat tinea nigra, pedra Malassezia, /F(filamente)
Exophiala
Cutanat Epidermă, păr, Tinea Microsporum, F
unghii Trichophyton,
Epidermophyton
Subcutanat Derm, Spirotrichosis, Sporothrix Y, F
subcutan micetoma
Sistemic Organismul Coccidioidomicoze, Coccidioides, Endospori
integral histoplasmoze, Histoplasma, Y
blastomicoze, Blastomices, Y
paracoccioidomicoze Paracoccidioides Y
oprortunistic Organismul Cryptococcosis, Cryptococcus Y
integral candidoze, Candida, Y
aspergiloze, Aspergillus, F
pn. pneumocistică P. jirovecii
 Diagnosticul de laborator în
Micologie
Diagnosticul micologic presupune izolarea şi identificarea fungilor din
produsul patologic. Etapele diagnosticului micologic:
• recoltarea produsului patologic;
• examenul microscopic (preparat nativ între lamă şi lamelă, cu utilizarea
soluţiilor disociante KOH, NaOH, în concentraţie de 10-30%);
• examenul microscopic pe frotiuri colorate (albastru de metilen, Gram);
• cultivarea pe medii speciale selective (Sabouraud simplu, Sabouraud cu
adaus de gentamicină şi cloramfenicol, Sabouraud cu actidionă şi roşu fenol
– mediul Mycoline; medii cromogene - Chromagar);
• identificarea, prin utilizarea testelor de identificare (galerii API 20 C AUX,
Candifast 2 în 1, sau automat, în sistemul Vitek 32, folosind cardurile YBC-
Yeast Biochemical Card);
• testarea sensibilităţii la antifungice (antifungigrama difuzimetrică, ATB
Fungus 2 INT, Candifast 2 în 1, Mycofast, carduri YST – analizorul automat
Vitek 32, teste E).
Testele serologice au specificitate în infecţiile invazive.
 PROTOZOARE
• Protozoarele infectează ţesuturile
organismului şi diferite organe ca:
- paraziţi intracelulari în variate celule
ale oraganismului (hematii, macrofage,
celule epiteliale, creier, muşchi)
- paraziţi extracelulari în sânge, intestine
şi tract uro-genital
 CLASIFICAREA PROTOZOARELOR
CLASA FAMILIA GENUL SPECIA
E. histolytica
RIZOPODA Entamoibidae Entamoeba E. coli
E.gingivalis
E. hartmanni
T. gambiense
Trypanosoma T. rhodesiense
T. mexicana
Trypanosomidae
L. donovani
Leishmania L. tropica
L.brasiliensis
FLAGELATA
L. mexicana
T. gambiense
Trichomonadidae Thricomonas T. tenax
T. hominis
Hexamitidae Giardia G. duodenalis
(G. lamblia)
CILIATA Trichostomatina Balantidium B. coli
Eucoccidiida Eimeriina Toxoplasma gondii
Cryptosporidium parvum
SPOROZOA
P. vivax,
Plasmodidae Plasmodium P. malariae
P. falciparum
P. ovale
Incertă Pneumocystis carinii
Blastocystis hominis
 CLASIFICAREA PROTOZOARELOR
SUBÂNCRENGĂTURA CLASA FAMILIA GENUL SPECIA

Echinostomatidae Fasciola F. hepatica

Dicrocoelidae Dicrocelium D dendriticum
TREMATODA S. mansoni
Schistosomatidae Schistosoma S. japonicum
S. intercalatum
PLATHELMINTHES S. haematobium
Taeniidae Taenia T. solium
T. saginata
Echinococcus E. granulosus
CESTOIDAE
E. multilocularis
Hymenolepididae Hymenolepis H. nana
H. diminuta
Ascaris A. lumbricoides
Ascarididae
Toxocara T. canis
T. cati
Oxyuridae Enterobius E. vermicularis
NEMATHELMINTHES SECERNENTEA
Trichuris T. trichiura
Trichinellidae Trichinella T. spiralis
Ancylostomatidae Ancylostoma A.duodenale
Rhabditidae Strongyloides S. stercoralis
Protozoare de interes medical:
cale de transmitere şi infecţie
Protozoare de importanţă medicală
Localizare Specie Transmitere Afecţiune
Tract intestinal Entamoeba histolytica, Ingestia alimentelor ce conţin Amoebiază,
Giardia lamblia, chişti Lambliază,
Cryptosoridium sp., Criptosporidiază,
Cyclospora Ciclosporiază,
cayetanensis, Microsporiază
Microsporidia
Tract uro-genital Trichomonas vaginalis Sexual Tricomoniază
Sânge şi şesuturi Trypanosoma sp. Căpuşa Tripanosomiază,
T. cruzi Musca tsetse Boala somnului
T. gambiense
Leishmania sp. leishmanioza viscerală
L. donovanii Purice de nisip leishmanioza cutanată
L. tropica, L. mexicana, Purice de nisip leishmanioza mucoasă
L. braziliensis
Plasmodium sp. Ţânţar anophele Malaria
P. vivax, P. ovale, P. Ţânţar anophele Malaria
malariae
P. falciparum
Toxoplasma gondii Ingestia chistelor din carne Toxoplasmoza
crudă,
Contact cu solul contaminat cu
fecale de pisică
• Nutriţia:
- speciile intracelulare se hrănesc cu citoplasma
celulei gazde
- speciile extracelulare se hrănesc:
• direct
• ingestia celulei gazde
• Reproducerea:
- ciclul asexuat în organismul gazdă (diviziune
binară sau multiplă – parcurgând mai multe stadii)
- ciclul sexuat e prezent în artropodul vector
(excepţie: Cryptosporidium – reproducerea în
gazda umană atât ciclul asexuat cât şi cel sexuat)
 HELMINŢI
• Transmiterea viermilor la om se face în 4 moduri:
- prin ouă sau larve infectate pe cale fecal-orală,
- larve infectate în ţesutul unei alte gazde;
- penetrarea tegumenului de către larve,
- prin muşcătura unei insecte vectoare
 Infecţii umane cu helminţi,
cale de transmitere, localizare
 Transmiterea cestodelor
Infecţii umane cu CESTODE
Specie Transmitere Alte gazde Localizare la om
Viermi adulţi
Taenia saginata Larve în carne de vită - Intestin
Taenia solium Larve în carne de porc - Intestin
Diphyliobothrium Larve în carne de peşte mamifere ce se Intestin
latum hrănesc cu peşte
Hymenolepsis nana Ouă sau larve în gândaci rozătoare intestin
Hymenolepsis Larve în insecte Şobolani, şoareci Intestin
diminuta Larve în muşte Câini, pisici Intestin
Dipylidium caninum
Larve
Taenia solium Ouă în alimente sau apa Porci Creier, ochi
(cisticercoză) contaminate cu fecale
umane
Echinococcus Ouă transmise de câini Oi Ficat, plămâni, creier
granulosus
(chist hidatic)
Echinococcus Ouă transmise de carnivore Rozătoare Ficat
multilocularis
  Transmiterea trematodelor

Infecţii umane cu TREMATODE

Specie Transmitere Localizare la om
Schistosoma haematobium Larvele care penetrează vase sanguine ale vezicii
Schistosoma japonicum tegumentul vase sanguine ale intestinului
Schistosoma mansoni vase sanguine ale intestinului

Clonorchis sinensis Ingestia de peşte infestat Ficat

cu larve
Fasciola hepatica Ingestia de legume Ficat
contaminate cu larve

Paragonimus westermani Ingestia de crabi infestaţi plămâni

cu larve
 Infecţii umane cu NEMATODE
Transmiterea Specie Transmitere Localizare la
om
nematodelor:
Transmitere interpersonală (om –om)
Ascaris Ingestie de ouă Intestin subţire
- forme mature în lumbricoides
Enterobius Ingestia de ouă Intestin gros
tractul gastro- vermicularis

intestinal (ex. Ancylostoma

duodenale
Larvele penetrează
pielea
Intestin subţire
Intestin subţire
Ascaris, Necator americanus
Strongyloides Larvele penetrează Intestin subţire (adult)
Trichinella, stercoralis pielea, autoinfectare Ţesuturi (larve)

Strongyloides, Trichuris trichiura Ingestia de ouă Intestin gros

Trichuris) Transmiterea interpersonală prin artropode

Brugia malayi Muşcătura ţânţar Limfă (adult)
- forme mature purtător de larve Sânge (larve)

în ţesuturi profunde Onchocerca

volvului
Muşcătura muştei
Simulium purtătoare de
Piele (larve, adult)
Sânge (larve)
(ex. filaria) larve

Zoonoze transmise de animale

Trichinella spiralis Ingestia larvelor de porc, Intestin subţire (adult)
animale sălbatice Larve (muşchi)
Toxocara canis Ingestia ouălor tranmise Ţesuturi, SNC (larve)
ARTROPODE

• Cauzează infecţii la om:

- direct prin înţepătură
- indirect ca vector transmiţând infecţia
Exemple: pureci, păduchi, căpuşe, ţânţari,
muşte.
 Infecţii transmise de artropode
Infecţii transmise prin artropode
Agentul infecţios Infecţie Artropod vector
Virusuri: Febra galbenă Ţânţar
Arbovirusuri Encefalită Ţânţar, căpuşă
Febra hemoragică Căpuşă, ţânţar

Bacterii:
Yersinia pestis Pesta (ciuma) Purice
Borrelia recurrentis Febra recurentă Căpuşa
Borrelia burgdorrferi Boala Lyme căpuşa

Protozoare:
Trypanosoma cruzi Tripanosomiaza americanp ...........
Plasmodium sp. Malaria Ţânţar
Leishmania sp. Leishmanioza ........

Viermi:
Wuchereria and Brugia Filarioza limfatică Ţânţari
Onchocera Onchocerciaza Musca Simulium
 Diagnosticul de laborator în
Parazitologie
• Examenul coproparazitologic presupune:
- examenul macroscopic;
- examenul microscopic:
- preparat direct în ser fiziologic şi colorat cu lugol;
- preparat în strat gras (metoda Kato-Miura);
- preparat după concentrarea elementelor parazitare;
- preparat permanent colorat (hematoxilină ferică şi Ziehl Neelsen);
- metode speciale (tehnica amprentei anale: N.I.H.);
- metode larvoscopice (Baermann, Harada şi Mori, cultura cu cărbune);
- examinarea microscopică a materiilor fecale în vederea identificării
paraziţilor (chişti de protozoare, ouă de helminţi);
- cultivare: mediul Loeffler, mediul Simici, mediul TTY-SB, TTP-S, NNN, etc.
• Microscopie optică – pentru toate produsele în care se pot vizualiza ouă larve de
paraziţi: spută, LCR, lichid pleural, urină,
• Microscopia electronică.
• Examenul histopatologic - biopsia – cutanată, musculară, cerebrală, intestinală,
medulară, hepatică, splenică, prin coloraţia May-Grünwald-Giemsa.
• Picătura groasă din probe de sânge sau frotiuri colorate Giemsa
din sânge venos (mai multe probe de sânge prelevate din 8 în 8 ore,
timp de 2-3 zile – în malarie).
• Biologia moleculară – utilizarea sondelor ADN prin tehnica
recombinării (PCR).
• Hemograma – leucocitoză cu eozinofilie (în majoritatea bolilor
parazitare).
• Diagnosticul imunologic: decelarea anticorpilor circulanţi (IF
indirectă, latex-aglutinare, RFC, hemaglutinare indirectă,
imunodifuzie, Elisa, RIF, HAP, Western-Blot), teste de
hipersensibilizare (IDR).
• Xenodiagnosticul- hrănirea pe bolnav a glossinelor de crescătorie.
După 3 zile se evidenţiază tripanosomele în intestinul insectelor.
• Explorări imagistice – examen radiologic, ecografie, CT, RMN,
permit localizarea parazitului şi talia acesuia.