Examen la microbiologie

Subiecte teoretice:

1. Istoria, perioadele dezvoltarii, obiectul si sarcinile microbiologiei

Microbiologia este o stiinta medicala si biologica despre microorganisme care prezinta
niste fiinte vii invizibile pentru ochiul neinarmat. Vederea normala a ochiului omului poate
destinge obiecte de marimea pina la 0,07 mm. Ca si orice alta stiinta, microbiologia are
istoria dezvoltarii ei. Conventional, ea poate fi divizata in 4 perioade.
I perioada morfiologica - legata de numele primului descoperitor al fiintelor vii
microscopice, naturalistul olandez Antonia van Levencuc (1632-1723), care primul a descris
"animacula viva" (animale minuscule vii) pe care le-a descoperit pe parcursul a citiva ani in
diferite medii (apa de ploaie, tartrul dentar, diferite infuzii etc.) cu ajutorul unui sistem optic
elaborat insusi de el. In asa mod dinsul a pus baza metodei microscopice de investigare
care foarte rapid a primit o larga raspindire in toata lumea si se utilizeaza si la moment pe
larg in diagnosticul unui sir intreg de infectii. Termenul de microb a fost introdus in
microbiologie mult mai tirziu (1878) de catre savantul francez Sedilla.
II perioada fiziologica - descrie a 2 jumatate a sec 19. Aceasta perioada incepe cu
cercetarile savantului francez Louis Pasteur. El a elaborat si a introdus in practica metodele
bacteriologica si biologica de diagnostica in laborator. Stabileste originea fermentarii
glucidelor si determina agentii specifici. Introduce in microbiologie mediile lichide de
cultura. Elaboreaza metoda de pasterizare a vinului, berei, laptelui si altor produse
alimentare. Descopera agentii antraxului, holerei, stafilococii si streptococii. Descopera
respiratia anaeroba. Obtine primele vaccinuri in potriva antraxului si rabiei. In 1888 la Paris
a fost fondat primul in lume Institut de microbiologie in numele lui, care si actualmente este
o institutie de frunte in plan mondial in acest domeniu stiintific. Alta figura lucida din istoria
microbiologiei in aceasta perioada este savantul german Robert Koch (1843-1910) care a
introdus in practica bacteriologica mediile solide de nutritie (geloza, serul coagulat,
gelantina). A elaborat metodele de colorare a microorganismelor cu coloranti anelinici
(fuxina, metionina). A descoperit agentul etiologic al tuberculozei (bacilococh). El primul a
obtinut preparatul alergic tuberculina.
III perioada imuno-virusologica (sf sec 19 - inceputul sec 20) - este legata de numele citorva
savanti de talie mondiala care au intrat in istorie ca fondatori a imunologiei si virusologiei.
Peotr Erlich este fondatorul teoriei umorale ai imunitatii. El elaboreaza si introduce in
practica medicala primele preparate chomio-terapeutice. Ilia Mecinicov a elaborat teoria
imunitatii celulare. Ambilor savanti pentru aportul esential in fondarea si dezvoltarea
imunologiei li s-a decernat premiul Nobel in 1908. D. Ivanovschi descoperitorul virusurilor.
Tot in aceasta perioada, dar mai tirziu savantul englez Alexander Flening descopera primul
antibiotic (1938).
IV perioada contemporana (sf sec 20-inceputul sec 21) se mai numeste molecular genetica
pentru ca au fost realizari spectaculoase la nivel atit molecular cit si genetic, a fost
descoperit ADN-ul, plasmidele, transpozomii, viroizii si prionii. Se dezvolta genetica
moleculara, ingeneria genica si alte biotehnologii cu ajutorul carora se obtin substante
biologic active (hormonii, enzime, vaccinuri, antibiotice). Au fost elaborate metode
ultracontmporane de investigatie: analiza imuno-enzimatica, radio-imuna, imuno-blotingul,
hibridizarea moleculara si reactia de amplificare genica.
Microbiologia medicala studiaza proprietatile morfo-biologice a microorganismelor patogene
pentru om si elaboreaza metode de profilaxie, tratament si diagnostic de laborator a bolilor
infectioase.

2. Notiune despre microorganisme. Categoriile taxonimice de clasificare.

 Noiunea de microorganisme are sensul de organism mic. Cu acelai sens se folosete
noiunea de microb, mai ales in cazul microorganismelor patogene. Microorganisme snt
organisme microscopice, cu dimensiuni de ordinul nm (10-9 m). Principalele grupe
taxonomice (taxoni)- Domeniu ;- Regn;- Tip;- Clas;- Ordin;- Familie;- Gen ;- Specie (unitate
fundamental). Culturile microbiene ce aparin unei specii, dar sunt izolate n laborator din
diverse prelevate reprezint tulpini bacteriene (sue). Tulpinile corespund n general
caracterelor de specie, dar pot manifesta variaii nesemnificative.n cadrul speciilor pot fi
delimitai taxoni infraspecifici (variante / tipuri), care prezintdiferene minore n
activitatea biochimic sau fiziologic (biovar), n structura antigenic, n gradul de
patogenitate, n sensibilitatea la bacteriofagi sau la antibiotice.
Toate microorganismele se clasifica dupa mai multe proprietati.

Dupa regn ( nucleu):

-acariote
-procariote
-eucariote
Dupa forma:
-acelulare (virusuri, viroizi, prioni)
-celulare: bacteria (G+, G-, micoplasme); archaea; eucarya (fungi, protozoare)
Dupa deplasare
-mobile
-imobile
Dupa morfologie:
-sferici (coci): micro, diplo, tetra, strepto (lant)+ enterococcus, lactococcus
-cilindrici (bacili): diplo, strepto
-filamentoase (actinomicetele)
-incurbate (sperile): vibrioni, sperile (1-4 ineluse), spirochete (de la 4 la 10 ineluse)
Dupa sursa de energie
- fototrofe
-chemotrofe

3. Distinctiile organizational-structurale dintre reprezentantii supraregnurilor

Acariota, Procariota, Eucariota

Celula procariota:
Nucleu: fara membrana, un singur cromozom circular, absentza mitozei
Citoplasma: nu are RE, nu are mitocondrii, nu are lizozomi, are ribozomi 70S, mb nu
contine steroli
Peretele celular: are structura complexa prezentand glicopeptid, proteine, lipide etc
Capsula: adesea prezenta
Celula eucariota:
nucleu: cu membrana, mai multi cromozomi, aparat mitotic
citoplasma: RE, mitocondrii, lizozomi, ribozomi 80S, mb cu steroli
Peretele celular: absent sau compus din celuloza sau chitina
Capsula: absenta
celula acariota: procariote perete celular fr peptidoglican cu habitatul n condiii
extrimale.
nucleu: absent

4. Formele de microorganime : cocoidale, alungite, incurbate si filamentoase.

Caracteristica.

Formele sferice (coci)

-Micrococi(Micrococcus)dac celulele formate prin diviziune se separ i rmn
independente ;
-Diplococi(Diplococcus) cnd cocii sunt grupai n perechi (bob de cafea) ;
 -Streptococi (Streptococcus) - dac ei sunt dispui n lanuri ;
-Tetracoci(Tetracoccus) cte 4 celule, dispunerea pe dou planuri perpendiculare a
cocilor ;
-Sarcine(Sarcina) pachete din 8-16-32 coci ;
-Stafilococi(Staphylococcus) grmezi neregulate de coci , are structura de ciorchine .

Formele alungite (bastonae) poate exista in dou forme i anume:

vegetativ care reprezint starea de via activ a celulei cu toate funciile normale, i
sporulat forma de rezisten, de autoconservare, pn se ndeplinesc condiiile normale
de transformare a sporului n forma vegetativ.

1. Bacterium bastonae cu capetele rotunjite, nu formeaz spori (Mycobacterium,

Corynebacterium, enterobacterii, etc)
2. Bacillus bastonae mari cu capetele retezate, formeaz spori ce nu depesc
diametrul celulei (ex.: Bacillus anthracis). Posibil aranjarea n lanuri - streptobacili
3. Clostridium bastonae cu capetele rotunjite, formeaz spori ce depesc
diametrul celulei
(ex.: Clostridium tetani, Clostridium botulinum)

Formele ncurbate (spiralate)

1.Vibriobastonae ncurbate (1/2 spir, aspect de virgul) (ex.: Vibrio cholerae)
2.Campylobacter, Helicobacter2 spire, aspect de pasre n zbor (ex.:
Campylobacter jejuni)
3.Spirillum celule spiralate rigide
4.Spirochaetacelule spiralate, cu 5-25 spire, flexibile (ex.: Treponema, Leptospira,
Borrelia)

5. Elementele structurale permanente si nepermanente a celulei procariote.

Compozitia chimica, funtiile, metodele de evidentiere

Din toate structurile interne ale microorganismelor unele fac parte din:
a) formaiuni sau elemente specifice,permanente sau principale ;

b) elemente secundare sau nepermanente

a) Elementele permanente ale microorganismelor include: aparatul
nuclear,tegumentul celular i citoplasma;
Aparatul nuclear sau nucleotidul - este denumit astfel deoarece nu are membran
proprie specific unui nucleu celular, dar are un caracter difuz i este constituit din AND
sau ARN i proteine. Cromozomul bacterian este un filament unic dublu catenar, circular
este de aproape cu 1000 de ori mai lung i ajunge aproximativ un milimetru n lungime.
Celulele procariote conin numai un singur cromozom si acesta confer bacteriilor
caracterul de organisme haploide. Funciile nucleotidului - determin majoritatea absolut
a caracterilor ereditare i variabilitatea genotipic .La multe specii de bacteria n citoplasm
se ntlnesc fragmente de material genetic cunoscut sub denumirea de plasmide care
prezint fragmente de ADN,ARN separate de nucleoid , capabile de autoreproducere
desinestttoare .Ele conin aproximativ 40-50 gene care funcioneaz independent de
genele ce se conin in AND- ul cromozomial. Funciile-
ele cedeaz diferite caractere importante pentru celul cum ar fi rezistena la
antibiotice,sinteza diferitor toxine i alte funcii.
Tegumentul celular- ( nveliul ) const ca regul din : a) membran citoplasmatic ; b)
peretele celular; c) stratul mucos sau capsular.
Membran citoplasmatic este stratul cel mai compact i mai intensive colorabil al
citoplasmei , nectnd la grosimea destul de mic, este constituit din trei structure: lipidic,
proteic i polizaharidic; Membran citoplasmatic- este elastic , semipermiabil i
 niciodat nu se desprinde de citoplasm. Acesta are un role norm n metabolism ,n
diviziunea celulei i meninerea tensiunii osmotic n interiorul ei.
Peretele celular ete un nveli trainic, rigid i elastic n care se conin toate elementele
structural alei celulei i care asigur protecia i determin forma sau morfologia . Baza
peretelui celular o constituie stratul glicopeptidic care se numete peptidulglicanul care
prezint un heteropolimer compus din lanuri polizaharidice legate ntre ele cu peptide.
Peretele celular a bacteriilor grampozitive difer ca structur i compoziie de cel al
bacteriilor gram negative dei ambele conin peptidoglican n structur. Bacteriile gramplus
au un perete gros alctuit dintr-un strat rigid de peptidoglican pe suprafaa cruia se
situiaz acizii teihoici ,iar membrana extern lipsete .Coninutul sporit de peptidoglican
(mureina) 180-100 confer bacteriilor grampozitive sensibilizate la lizozin, penicilin i alte
antibiotice. Bacteriile gramnegative au perete mai subire cu un coninut de murein mult
mai mic ( pn la 20-100), fr acizi teihoici. Un strat complex numit membran extern
acoper peretele celular aceast membran este mai groas dect stratul de peptidoglican
i este compus din lipoproteine i glicolipide ataate pe murein- aceast membran
conine un agent specific ,, 0 ,, care este characteristic doar bacteriilor gramnegative.

Funciile peretelui celular pe lng cea de protecie sunt urmtoarele: este purttor de
antigene specifice, joac un rol important n metabolism anume n schimb de substane ;
condiioneaz patogenitatea i virulena , deoarece conine enzyme de transport
( permiaze) i deasemenea receptori pentru absorbia substanelor nutritive este posibil
transportul i evacuarea substanelor necesare n interiorul celulei i eliminarea altor
substane n afara ei.
Stratul mucos sau capsular - este present nu la toate microorganismele i are funcia de
protecie i agresie unele substane pot distruge att stratul mucos ct i pot duce la
distrugerea peretelui celular . Bacteriile grampozitive sub aciunea anumitor substane
chimice aggressive sau sub influiena altori factori de mediu pot pierde complectamente
peretele celular i se transform n protoblati . Iar cele gramnegative sub aciunea
factorilor nocivi i pierd peretele celular doar parial, transformndu-se n sferoblati. Dac
protosferoblastele sunt capabile de creterea i multiplicarea ele sunt numite L.Forme;
Aceste forme de obicei pot fi isolate de la bolnavi cronici tratai timp ndelungat de
antibiotic i ca regul prezint nite celule sferice de diferite dimensiuni sau filiforme.
L.Forme sunt foarte labile ,extreme de sensibile la modificrile tensiunii osmotic la agenii
mecanici i aeraie.

b) Elemente secundare sau nepermanente

Capsula este un strat mucos pe suprafaa celulei care dup grsime adesea depete
celula. Compoziia chimic a capsulei difer de la o specie la alta, dar ca regul din
mucopolizaharide sau polipeptide cu un coninut sporit de ap de ceea capsul este dificil
de colorat. Capsula se formeaz n diferite condiii mai puin optime care asigur bacteriei
o protecie suplimentar.
Majoritatea microrganismelor patogene posed acest capacitate de a forma capsula
n organismul care le atribuie o protecie fa de fagocite, antibiotic i ali factori de
rezisten a organismului. La unele specii capsula este factorul dominant al patogenitii ,
deoarece n lipsa ei ele devin nepatogene desemenea capsula este purttor de antigene
care determin specificitatea de tip
Funciile capsule:
- factor de aderen i colonizare a bacteriilor pe suprafee;
- protejeaz bacteriile de diferii ageni antibacterieni din mediu, cum sunt
bacteriofagii, colicinele,complementul, lizozimul sau alte enzyme bacteriolitice;
- protejeaz bacteriile de aciunea fagocitelor, fiind un factor de virulen;
- reprezint sediul antigenelor capsulare K, importante n identificarea acestor bacterii.

Sporul bacterian

La unele specii bacteriene forma vegetativ (forma de cretere i multiplicare a unei

bacterii) se poate transforma n spor. Aceste bacterii se numesc sporogene. Sporul are o
ultrastructur, compoziie chimic i enzimatic diferit fa de formele vegetative precum
i o rezisten deosebit la condiiile nefavorabile de mediu. Aproape toate bacteriile
sporogene sunt Gram (+), fapt care ar putea reflecta intervenia anumitor constrngeri
mecanice specifice impuse de natura peretelui celular. Sporul este excepional la coci,
excepie face Sporosarcina ureae, dar reprezint un caracter de specie cu valoare
taxonomic important la fam. Bacillaceae.

Cilii sau flagelii sunt formatiuni filamentoase ale speciilor microbiene mobile, foarte lungi,
subtiri, fragile.
Sunt formatiuni implicate in locomotie, a caror existenta este controlata genetic.
Astfel, la E. Coli s-a stabilit ca pentru sinteza cililor coopereaza aproximativ 30 de gene, a
caror informatie este necesara biosintezei constituentilor structurali ai cilului, in asamblarea
acestora, precum si in chemotaxie si mobilitate.
Din punct de vedere al compozitiei chimice, cilii contin o proteina contractila
denumita flagelina, asemanatoare cu miozina din celula musculara animala. In compozitia
flagelinei, a fost descris un aminoacid caracteristic N-metil-lizina, care apare in cursul
sintezei flagelului, prin modificarea structurii chimice a lizinei, dupa incorporarea acesteia in
proteina flagelara.
Motilitatea cililor are la baza eliberarea de legaturi macroergice prin descompunerea
ATP ADP + radical fosforic (acceptor de radical fosforic este molecula de arginina).
Cilii se evidentiaza la microscopul optic numai pe fond intunecat sau dupa coloratii speciale
(precedate de tehnici de tratare pentru precipitarea proteinelor flagelare si mordansare).
Structura intima a cililor bacterieni este furnizata de microscopia electronica. Astfel a fost
descrisa existenta a trei componente morfologic distincte: corpul bazal, carligul si
filamentul terminal
Corpul bazal (granulatia bazala) reprezinta componenta cilului prin care acesta se
ataseaza la corpul celulei bacteriene. Este o componenta structurala complexa,
montata in intregime in peretele celular si membrana citoplasmatica. Este
constituit din patru discuri paralele, dispuse sub forma a doua perechi pe o tija care trece
prin centrul lor.
La bacteriile Gram negative exista doua perechi de discuri ce delimiteaza corpul
bazal: o pereche interna(inele M si S) localizata in membrana citoplasmatica si o
pereche externa situata spre carlig (inele L si P) in care discurile sunt mai distantate. Cele
patru discuri au fost denumite M, S, P si L dupa presupusa lor atasare la nivelul
membranei citoplasmatice, spatiului periplasmatic, stratului de peptidoglican si respectiv
stratului lipopolizaharidic.
La bacteriile Gram pozitive exista o singura pereche de discuri ancorata in
membrana citoplasmatica.
FIMBRIILE (PILII)

Fimbriile sau pilii sunt prelungiri scurte, rigide si groase evidentiate mai ales
laspeciile bacteriene Gram negative i mai puin la bacteriile Gram pozitive. S-a
constatat ca in cadrul aceleasi specii pot exista tulpini fimbriate si tulpini nefimbriate.
Sunt elemente mai rezistente decat flagelii, in numar de 100-500/celula, cu dispozitie
peritricha, cu evidentiere numai prin microscopie electronica.
Din punct de vedere chimic sunt polimeri proteici de pileina care rezista la tripsina,
pepsina, acizi, baze. Aceasta natura proteica a pililor le confera proprietati antigenice.
Functional, pilii se impart in doua categorii:
- pili comuni sau pili de aderenta (fimbri) a caror sinteza este controlata de gene
cromozomiale. Se gasesc in numar de 100-200 pe suprafata celulei si au rol in aderarea
 de diferite suprafete, in special epitelii, de unde si denumirea de adezine, care initiaza
procesul infectios. Pilii comuni constituie un factor important de virulenta (de exemplu
la gonococ). In afara de aderenta, acesti pili mai au si proprietati antifagocitare.
- pilii de sex (sex pilii) sunt formatiuni putin mai lungi, flexibile, cu structura si forma
diferita (sferica, forma de cupa, de disc), in numar de 1-4 pe celula si intotdeaunacodificati
de formatiunile genetice extracromozomiale - plasmide. Acesti pili prezinta o importanta
deosebita in transferul de material genetic intre bacterii, formand punti intre celula
donatoare si cea receptoare, in cursul procesului de conjugare. Sunt prezenti mai ales
la bacteriile Gram negative.
Ambele categorii de pili prezinta antigene specifice piliare si pot fi receptori pentru
bacteriofagi.

CAPSULA

Unele microorganisme secreta la suprafata un invelis extracelular ce inconjoara

peretele celular. In functie de structura si de raporturile pe care le stabileste cu celula
bacteriana, se poate vorbi de capsula propriu-zisa, microcapsula si strat mucos (glicocalix).
Din punct de vedere chimic, capsula tuturor bacteriilor de interes medical este de natura
polizaharidica ,formand o retea stransa peste peretele celular sau avand o structura
lamelara. Mai rar, capsula poate fi de natura proteica.
Rolul cel mai important al capsulei este legat de patogenitatea bacteriei (factor de
virulenta): capsula impiedica fagocitarea bacteriilor care reusesc, astfel, sa scape de sub
actiunea mecanismelor de aparare ale organismului. La speciile capsulate, pierderea
capsulei are ca rezultat pierderea virulentei, fie direct, fie indirect prin efectul chemotactic
negativ al substantelor pe care le contine .
Capsula este o structura cu proprietati antigenice specifice care permit diferentierea
unor serotipuri in cadrul speciei.
Functiile capsulei:
protejeaza bacteriile de diferiti agenti antibacterieni din mediu cum sunt: bacteriofagii,
complementul, lizozimul sau alte enzime bacteriolitice;
protejeaza bacteriile de actiunea fagocitelor (factor de virulenta);
reprezinta sediul antigenelor capsulare, importante in identificarea acestor bacterii.

6. Metodele de investigare a microorganismelor : microscopica,

bacteriologiza, biologica, imunologica, alergologica. Esenta lor
Metoda microscopic (optic) este o metod uzual permite rapid (30-60 min,) si const n
depistarea i identificarea rapid a protozoarelor; a bacteriilor i fungilor; a incluziunilor
chlamidiale sau virale;studiul microplasmelor isolate n culturi.
Metoda bacteriologic este cea mai voluminoas, scump, de lung durat, i cea mai
precis din toate .Esena ei const n izolarea , acumularea i identificarea culturii pure de
ageni ai bolii infecioase respective cu testarea concomitent la antibiotice ,determinarea
marginilor epidimiologici i altor particulariti.
Metoda biologic- este utilizat mai pe larg n deagnosticul infeciilor, agenii crora sunt
extrem de pretenioi la mediile de nutriie i deasemenea n deagnosticul diferitor
toxicoze. Sena const n identificarea animalelor de laborator i stabilirea deagnosticului
dup simtomatologie clinic aparent la animale sau n cadrul autopsiei- dup modificrile
patomorfologice din organe i esuturi.
Metoda alergologic (alergic)- se bazeaz pe faptul c la unele infecii n organism se
stabilete o stare de sensibilitate major fa de agentul cauzal la administrarea artificial
n organism a alergenului respectiv , omul infectat rspunde cu o reacie hiperalergic
local care se manifest prin majoritatea semnelor de inflamaie. (Proba mantu la
tuberculoz, edeme etc).
 Metoda serologic- se divizeaz n dou direcii- seroidentificarea i serodeagnostica.
Seroidentificarea- este o patre component a metodei bacteriologic i const n
determinarea a agentului etiologic dup antigenele specifice cu ajutorul serurilor cu
coninut de anticorpi. Serodeagnostica este o
metod separat de diagnostic i const n depistarea anticorpilor necunoscui din serul
bolnavului cu ajutorul antigenelor cunoscute ( deagnosticumurilor).
Metoda genetic de diagnostic const n hibridizarea acizilor nucleici, precedat n unele
cazuri de amplificarea lor prin tehnica numit reacia de polimerizare n lan : ex: testul la
HV SIDA.

7. Etapele de preparare a frotiurilor din diferite material patologice sau

obiecte din mediul ambient. Colorantii de baza, utilizati in practica
microbiologica. Metodele de colorare

Prepararea frotiului
1. Etalarea materialului microbian (produs patologic, cultur microbian) n strat
subire pe suprafaa unei lame de sticl degresat
2. Uscarea
3. Fixarea (termic, chimic). Omoar microbii i marete afinitatea lor pentru colorani
4. Colorarea. Asigur contrastul dintre microbi i fondul preparatului
5. Examinarea frotiului la microscopul optic cu imersie
Caracter tinctorial capacitatea bacteriilor de a fixa diferii colorani
Coloranii bazici (violetul de genian sau de metil, fucsina bazic, albastrul de metilen,
vezuvina, chrizoidina, etc) au afinitate pentru structurile acide ale celulei bacteriene
Tipuri de coloraii: simple, complexe (difereniale, speciale)

Colorarea frotiurilor realizeaz un contrast mai bun ntre microbi i fondul preparatului
dect cel din preparatele umede. n bacteriologie se utilizeaz coloraii bazice ,derivai de
pararozanilin (fuscina bazica) sau tionin (albastru de metilen) care au mare afinitate
pentru acizii nucleici abundeni n celula bacterian. Soluiile apoase de colorant se
altereaz n timp, de aceea se prepar n cantiti limitate pornind de la soluia alcoolic
saturat. Se majoreaza colorantul cu o parte din alcool si se transformeaza intr-un flacon cu
dop rodat. Pentru a spala din mojar restul de colorant, se adauga treptat, in portiuni mici,
restul de alcool si se transvazeaza in flacon. Se mentine flaconul la 37 0C timp de 7 zile cu
agitare la intervale. Filtratul prin hirtie este solutia alcoolica saturata a colorantului, care se
conserva la intuneric in flacoane ermetic inchise.

Coloraii simple, cu un singur colorant permit numai observarea morfologiei

bacteriilor, dar ofera detalii structurale ale celulelor inflamatorii. Se recomanda coloratiile
cu albastru de metilen

Coloratii diferentiale evidentiaza in afara de morfologie si reactiile de culoare ale

bacteriilor. Coloratiile Gram si Ziehl-Neelsen sunt cele mai uzuale coloratii in bacteriologie.
Reactiile de culoare ale bacteriilor sunt conditionate de diferente in structura si compozitia
chimica ale peretilor bacterieni.

8. Tehnica colorarii Gram. Importanta practica

Coloratia Gram. Este o coloratie foarte utilizata in bacteriologie, deoarece imparte

bacteriile in doua mari categorii: bacterii Gram-pozitive si bacterii Gram-negative. Acele
bacterii care sunt capabile in prezenta iodului sa se fixeze si rezista la decolorarea cu
alcool sau cu acetona sunt bacteriile Gram-pozitive, raman colorate in violet, dar cele
Gram-negative nu realizazea aceasta fixare, se decoloreaza in alcool-acetona si pentru a
le observa trebuie recolorate in rosu. Reaciile de culoare ale bacteriilor sunt
condiionate de diferene n structura i compoziia chimic ale pereilor bacterieni.
 Daca colorarea se face cu un colorant diferit (fuscina bazica, safranina), se realizeaza
diferenta microscopica a celor doua categorii de bacterii.

9. Particularitatile esentiale a metabolismului microbian. Mecanismele

nutritiei microorganismelor. Definitie de crestere si de multiplicare a
microorganismelor.

Particularitile eseniale a metabolismului microbian:

1) este un metabolism necompartimentat, toate procesele metabolice se defines ntr-o

singur celul ;
2) este foarte flexibil , realizndu-se prin diverse ci metabolice ( bacteriile se adapteaz
rapit la condiiile mediilor schimbtoare);

3) este foarte intens, viteza reaciilor este foarte nalt;

4) produsele intermediare din procese catabolice pot fi utilizate direct n calitate de

precursori pentru reaciile anabolice (amfibolism);

5) n toate reaciile metabolice catalizatori proteici specifici care se numesc enzimele

Cunoaterea modului de nutriie a bacteriilor are importan practic pentru cultivarea

lor i prepararea vaccinurilor. Creterea, dezvoltarea i multiplicarea bacteriilor sunt
condiionate de ptrundearea nutrienilor eseniali prin nveliurile celulare i eliminarea
unor substane uzate rezultate din catabolism.

Prin nutritia bateriana se subintelege patrunderea in bacterie a substantei chimice

necesare cit pentru sinteza structurilor celulare atit si pentru elaborarea energiei pentru
mentinerea activitatii vitale. Principala activitate a nutritiei bacteriene este ca in acest
proces este impricata toata suprafata celulei, nu exista un organ special de digestie.
Patrunderea substantei nutritive este posibila datorita transplantului transmembranar care
poate fi efectuat prin: difuzie simpla, difuzie facilitata, transport activ si translocaatie.

Nutriia se realizeaz prin mecanisme de tip absorbtiv si se disting patru mecanisme de

nutritie: fotolitotrofi, fotoorganotrofi, chemolitotrofi donorul de H = substan
anorganic, chemoorganotrofi donorul de H = substan organic (glucoza, lipide...).

Dup sursele de carbon, bacteriile pot fi:autotrofe( litrotofe) - i asigur nevoile

plastice i energetice exclusiv din substane anorganice, folosind dioxidul de carbon ca
surs de carbon, iar ca surs de azot utiliznd srurile amoniacale, nitriii i nitraii.
Bacteriile autotrofe nu sunt patogene, unele dintre ele fiind de mare folos agriculturii, prin
contribuia adus mbogirii solului n azot. heterotrofe(organotrofe) - pe lng
substanele anorganice au absolut nevoie pentru acoperirea necesitailor de carbon i azot
- de substane organice sintetizate de ctre alte organisme. n aceast grup se ncadreaz
toate bacteriile patogene. Si se impart in saprofiti si paraziti. Saprofit organism vegetal
sau microorganism care isi procura hrana din substante organice in descompunere ; parazit
organism animal sau vegetal care traieste si se hraneste pe seama altui organism, carui ii
provoaca adesea boli, daune sau chiar moartea.

Cretere - nseamn mrirea masei bacteriilor ca rezultat al sintezei materialului

celular. Multiplicare bacteriilor - este capacitatea microorganismelor de a se
autoreproduce, de a mari numrul de indivizi pe o unitate de volum. Bacteriile se multiplic
cu ajutorul diviziunii simple prin sciziune mulire vegetativ care se produce n diverse
planuri cu formarea unor combinaii multiple de celule (chiorehin, lanuri,
pereche,baloturi ) ct i prin mugurire.
 Fiziologia bacterian studiaz viaa i activitatea bacteriilor , nutriia, respiraia,
creterea i multiplicarea, condiiile de cultivare a bacteriilor.

Metabolismul bacterian reprezint un ansamblu de reacii biochimice ce au loc n celula

vie. Metabolismul poate fi :

a) distructiv catabolism ce cuprinde reacii chimice de descompunere a substanelor

complexe n elemente simple nsoit de degajare a energiei ( metabolism energetic);

b) plastic (anabolism) ce cuprinde reacii chimice de sintez a substanelor complexe

din elemente simple care necesit energie.

10.Definitie de specie , cultura pura , colonie , clon .

,,Specie,, este categoria sistematic fundamental, inferioar genului i

superioar subspeciei. Specia este unitatea principala a nomenclaturii.
,, Cultura pur,,- este o cretere de microorganisme de o singur specie.
,,Colonie,, - este o cretere separat de microorganismelor de aceeai specie pe un
mediu solid n rezultatul multiplicrii unei sau ctorva celule.
,, Clona,, - totaliatea indivizilor descendeni de la o celul.

11.Mediile de nutritie. Clasificarea. Cerinte fata de medii de nutritie, pentru

cultivarea microorganismelor.

Mediile nutritive trebuie s fie uor asimilabile s conin o anumit cantitate de

substane azotate, glucige, de vitamine concentraia necesar de sruri minerale, s fie
izotonice, sterile, s aib proprieti de tampon i viscozitate optim, precum i un anumit
potenial redox.

Mediile nutritive se clasific in 4 grupuri principale: universale, speciale, elective i

difereniale de diagnostic.
Mediile universal- conin materie nutritive, n prezena crora se dezvolt numeroase specii
de bacteria patogene i nepatogene.
Mediile special- se folosesc pentru cultivarea bacteriilor ce nu pot fi crecute pe medii
universale. Din aceste medii fac parte geloza- snge, geloza- ser, bulionul- ser etc.
Mediile elective n ele se dezvolt bine doar anumite specii de bacterii, pe cnd alte specii
se dezvolt slab sau deloc.
Mediile difereniale de diagnostic- la rndul lor se impart in 3 grupuri :
1.Medii pentru determinarea capacitatii proteolitice a microbilor;
2. Medii pentru determinarea fermenilor glucidelor ;
3. Medii pentru determinarea capacitii hemolitice (geloza- snge).

Pentru cultivarea microorganismelor se folosesc pe larg mediile aproteice , n care se

dezvolt bine multe specii organotrofe, inclusive microbii patogeni.Cultivarea bacteriilo pe
medii sintetice prin folosirea metodelor de marcare a atomilor ne ofer posibilitatea s le
defereniem mai bine dup caracterul biosintezei.n condiii de laborator microorganismele
se cultiv n eprubete, cutii Petri, flacoane.

12.Clasificarea microorganismelor dupa tipul de respiratie. Metodele de creare

a conditiilor de anaerobioza
 Respitaia bacteriilor- reprezint totalitatea proceselor biochimice aerobe, anaerobe prin
care celula elaboreaz energie necesar activitii vitale aceste reacii au ca baz
mecanismele oxidoreducerii- pierderea electronilor de hidrogen de ctre substana
chimic numit donator i transferul acestora pe molecula altei substane numite
acceptor, substane donatoare n rezultat se oxideaz iar cea acceptoare se reduce,
aceste reacii sunt reversibile i sunt catalizate numite oxidoreductaze. Acceptorii finali
ai electronilor de hidrogen pot servi diferite substane .Se disting 3 tipuri de respiraie :
1) respiraia aerob acceptorul final este oxigenul moleculelor iar produsul final este
apa H2O sau peroxide H2O2;
2) Respiraia anaerob n care acceptorii finali sunt compui anorganici ( nitrat,
sulfat,sulfuri).Transpotrul de electroni este prin lanul respirator, produsul final nitratul,
amoniacul sulfura ( dac este prezent oxigenul ,peroxidul).
3) fermentarea unde acceptorul de electroni este un substrat organic care este
metabolizat fr intervenia unui agent oxidant extern. Fermentaia se poate desfura
n prezena O2 dar fr intervenia acestuia. Dupa tipul de respiratie sint:Bacterii strict
aerobe-au nevoie de oxigen.Ele folosesc oxigenul molecular ca unicul acceptor de
electroni.

n funcie de comportarea microorganismelor fa de oxigenul molecular ele pot fi

divizate n 4 tipuri respiratorii:

Bacterii strict aerobic- are nevoie obligatoriu de prezena oxigenului pentru orice
activitate vitala . Ele folosesc oxigen molecular ca unicul acceptor de electroni.
Majoritatea bacteriilor patogene din acest tip efectuiaz sistemul respirator.
Bacterii strict anaerobe-se dezvolta numai in absenta oxigenului,prezenta caruia e
daunatoare deoarece la utilizarea lui in celula se formeaza peroxizi care au efect
bactericid pronuntat si nimicesc celula. Aceasta se intimpla din cauza ca
microorganismele strict anaerobe spre deosebire de celelalte nu dispun de enzima
catalaza care ar discompune apa oxigenata.
Bacterii aerobe,facultativ anaerobe - au un metabolism energetic universal.
Bacteriile microaerofile-pot exista numai la o presiune partial mica a oxigenului de la 3-8
%. Oxigenul nu e toxic pentru ele, dar incetineaza cresterea.

Crearea condiiilor de anaerobioz

Metoda fizic utilizarea anaerostatului

Metoda chimic n exicator se ntroduc substane ce fixeaz oxigenul (pirogalol+baz);

utilizarea gas-pachetelor

Metoda biologic Fortner cultivarea concomitent a aerobilor i anaerobilor.

13.Enzimele bacteriene. Clasificarea. Proprietatile. Utilizarea in practica

Enzime- se consider toi catalizatorii organici sintetizai de celule vii care i

manifest timp ndelungat,activitatea dup moartea celulei. Enzimele dispun de o
speficitate dubl: de substrat (actioneaza asupra unei si aceeasi substante sau asupra unui
sir limitat de substante asemanatoare) si de actiune (catalizeaza tot timpul una si aceeasi
reactie)

Clasificarea enzimelor:

Dupa locul de actiune, se cunosc enzime:

-exoenzimele, care sunt elaborate in interiorul celulei bacteriene si care actioneaza
asupra componentelor macromoleculare din mediul exterior, scindandu-le in produsi
accesibili metabolismului energetic si plastic al bacteriilor. O parte din exoenzime joaca un
rol in apararea bacteriilor fata de anumite elemente nocive din mediu. Astfel, penicilinaza
ataca penicilina si in felul acesta unele bacterii sunt rezistente la acest
antibiotic;
-endoenzimele, care actioneaza endocelular, asigurand procesele de anabolism si
catabolism, fiind strans legate de anumite structuri celulare. Astfel, citocromoxidazele sunt
legate de membrana citoplasmatica (mezozomi), nucleazele de ADN-ul celular, iar
proteazele de ribosomi.
Dupa viteza de actiune si prezenta lor in celule se impart in:
-enzime constitutive, care mereu sunt elaborate de celula
-enzime inductibile sau adaptatative, care se sintetizeaza doarin prezenta substratului
(penicilina care inactiveaza penicilina si se elaboreaza de catre celula bacteriana doar in
prezenta antibioticului anumit)
-enzime represive sinteza lor este inhibata de acumularea in exces a produsului
reactiei catalizate
Dupa reactiile pe care le determina, enzimele se impart in:
a. Hidrolaze catalizeaza reactiile de hidrolaza sau scindarea complecsilor
macromoleculari in substante mai simple prin alipirea unei molecule de apa. In raport cu
substratul pe care-l descompun, se disting:
-proteaze, enzime proteoetice care poarte des sunt si enzime de patogenitate a
bacteriilor (coagulaza, fibrinolizina)
-zaharaza amilaza, maltaza
-lipaze scindeaza lipidele (lecitinaza, tvinaza)
b. oxidoreductaze asigura respiratia si metabolismul energetic (catalaza,
dehidrogenaza, oxidaza)
c. transferaze catalizeaza transportul diferitor grupe chimice de la o molecula la alta
(transaminaza)
d. liaze scindeaza substraturile nehidrolitice, fara alipirea moleculei de apa
(decarboxilazele)
Dup impactul asupra microorganismelor :
a) enzime metabolice ;
b) enzime de patogenitate- responsabile de modificri patologice ale esuturilor sau a
celulelor macroorganismului: ( Hialuronitaza, Cologenoza, Plasmoeoaguloza, Hemolizina,
Fibrinolizina, Lecitinaza, Proteaze etc.)
Studierea enzimelor microorganismelor patogene are un rol important n identificarea
acestora, deoarece setul de enzime este stabil pentru specie i difer de la o specie la alta.

Importana practic a studierii enzimelor.

au rol de identificare i clasificarea bacteriilor;
- unele substane chimice , antibiotice interfereaz cu activitatea unor enzime inhibnd
creterea bacteriilor ( acest fenomen e utilizat n tratarea infeciilor );
determinarea mecanismelor patogenezei infectelor ( unele enzime sunt responsabile de
producerea leziunilor n esutul gazdei );
- aplicarea industrial a enzimelor.

14.Notiune de biocenoza. Formele de interactiune a microorganismelor in

asociatii. Antagonismul microbian. Utilizarea antagonismului in practica.

Biocenoza - totalitatea de plante si animale,care populeaza o anumita portiune din

mediu cu conditii din viata mai mult sau mai putin omogene.Starr si Chatergee (1972)
clasifica interactiiunile dintre microorganisme pe baza a trei criterii fundamentale:

1) dupa localizare si modul de existentia in raport cu altele: comensalism, simbioza,

parazitism, pradare;

2) in functie de rezultatul asocierii: neutralism, mutualism, antagonism

 3) in functiie de gradul de dependentia a asociatiiei: accidental, facultativ, obligatoriu

Antagonism microbian relaie dintre microorganisme caracterizat prin oprimarea

activitii vitale a unei specii (concurente) de ctre alt specie (antagonist). Antagonismul
s-a format pe parcursul unei perioade ndelungate de evoluie n lupta continu pentru
sursa de nutriie i locul de existen. Mecanismul antagonismul este complex i variat.
Exist antagonism microbian nespecific i antagonism microbian specific. Antagonismul
microbian nespecific prezint o multiplicare mai intens a speciei antagoniste fa de cea
concurent datorit folosirii substanelor nutritive, modificrii proprietilor fizico-chimice
ale mediului, prin acumularea de substane nocive (acizi, alcalii, peroxid de hidrogen . a.),
care pentru alte specii snt duntoare. Antagonismul microbian specific se caracterizeaz
prin sinteza i elaborarea de ctre microbii antagoniti a unor substane chimice biologic
active (antibiotice, bactericide) cu aciune antimicrobian selectiv fa de anumite specii.
n condiii artificiale poate fi creat i un antagonism forat, cnd unii microbi se hrnesc pe
contul altora, fiind lipsii de alte surse nutritive. Antagonismul microbian este mai evident la
actinomicete, ciuperci i bacterii.

15.Notiune despre eubiotice si antibiotice. Deosebirea antibioticelor de

antiseptice. Clasificarea si cerintele fata de antibiotice.

Eubiotecele reprezinta din sine diferite specii de bacterii vii reprezentanti ai microflorei
normale intestinale care dispun de proprietati antagonsite pronuntate fata de bacteriile
patogene si conditional patogene care pot provoca diferite dereglari intestinale. In afara
de actiunea directa asupra florei patogene, eubioticele restabilesc biocenoza intestinala
normalizind in asa mod functiile ei principale cum cunt cea de fermentare si de sinteza a
unui sir intreg de vitamine care se deregleaza in caz de dismicrobism. Principala
particularitate a eubioticelor ca preparat medicamentos este inofensivitatea lor
absoluta ce permite utilizarea lor incepind din primele zile di viata. Acestea se produc pe
scara larga dupa o tehnologie speciala sub diferite forme medicamentoase: pastile, praf,
solutii. In practica medicala mai solicitate la moment sunt urmatoarele eubiotice:
colibacterina, lactobacterina, acilact, eubiochina si eubiotice combinate: bificocul,
bifacida.

Antibioticele sunt produse metabolice de origine microbiana, fungica, actinomicetica,

vegetala sau animala, semisintetice sau sintetice cu actiune selectiva antimicrobiana si
antitumorala in organismul uman sau animal. Actualmente antibiotice sunt foarte larg
utilizate nu numai in medicina, dar si in alte domenii. Pe linga avantajele utilizarii, exista
si momente negative pentru sanatatea omului.

Clasificarea antibioticelor

A. Dupa origine
I. Din ciuperci
- Penicilinele: a) naturale (benzilpenicilina de Na)

b) semisintetice cu spectru larg de actiune (ampicilina, carbopenicilina)

actioneaza si asupra florei G-

c) semisintetice rezistente la pecinilaza (meticilina, oxacilina) au

spectru ingust de actiune, numai asupra G+
 - cefalosporinele (cefalexina, ceforina, chezolul) este o grupa foarte mare de
antibiotice provenite din ciupearca
II. de origine bacteriana o grupa mica si sunt mai putin utilizate actualmente
(polimexina, suptilina, gramicidina)
III. din actinomicete
tetraciclinele (morfociclina)
grupa aminoglicozidelor (stroptomicina, neomicina)
grupa macrolidelor (eritromicina)
grupa cloramfenicolul (levomicitina)
grupa antituberculostaticilor (imoniazida, cicloserina)
grupa antitumoralelor (brumeomicina, sarcolizina)
IV. de origine animala (lizozimul, eritrina, interferonul)
V. de origine vegetala alicina (din usturoi), rafanina (din ridiche)
B. dupa spectru de actiune
- efective impotriva microflorei G+ (penicilinele, macrolidele)
- efective impotriva microflorei G- (streptomicina, ampicilina)
- cu spectru larg de actiune (tetraciclinele, cefalosporinele de ultima generatie)
- antibiotice de rezerva (eritromicina, oleandromicina)
- antimicotice (micoseptina, levorina)
- antitumorale (brumeomicina, olivomicina)
- tuberculostatice (streptomicina)
- antiprotozoare (fumagelina)
- antivrotice (aciclovir, retrovir, vidaravid)
C. dupa mecanismul de actiune
1. antibiotice cu actiune asupra peretelui celular (cicloserina, penicilina)
2. asupra membranei citoplasmatice (polimexine B si E, gramicidine)
3. inhibarea sintezei proteinelor la nivel ribozomal (aminoglicozide, tetracicline, azalide,
macrolide)
4. inhibarea transcriptiei si sintezei acizilor nucleici (etambutol, metronidazol,
trimetroprim, nitrofurane)

cerinte fata de antibiotice

1. sa aiba spectru bun antimicrobian in doze netoxice pentru organism

2. sa fie greu inactivat de singe si alte umori
3. sa fie cit mai difuzibil in organism, sa nu se acumuleze si usor sa fie eliminat din
organism
4. lipsa sau dezvoltarea lenta a rezistentei microorganismelor fata de el
5. sa fie posibil de a crea concentratiile necesare in organism, fara efecte secundare
6. sa fie lipsit de actiune cancerogena si teratogena
7. sa fie posibila elaborarea formelor medicamentoase optimale
8. sa se pastreze timp indelungat in conditii obisnuite

16.Notiune despre rezistenta microorganismelor la antibiotice. Cauzele

aparitiei antibioticorezistentei. Mecanismele. Metodele de combatere.

Sub rezistenta microorganismelor la antibiotice trebuie de inteles capacitatea lor de asi

pastra viabilitatea, adica capacitatea de a se multiplica in prezenta unei concentratii
anumite de antibiotice, create in organismul bolnavului la administrarea dozelor terapeutice
de antibiotice (care sunt limitate de toxicitate).
Se disting 3 tipuri principale de rezistenta: naturala, dobindita cromozomiala si
dobindita extracromozomiala, transmisa prin intermediul plasmidelor.
Rezistenta natural - rezistena tuturor membrilor unei specii bacteriene fa de un
antibiotic este determinat genetic
Rezistenta dobndit cromozomial poate fi de doua tipuri:
a) De tip streptomicinic rapida mutantii apar imediat dupa contactul antibioticelor
respectiv si nu depinde de concentratia lui. Analogic apare rezistenta la rifampicina,
 novobiocina, macrolide. Acest tip de rezistenta prezinta o problema majora pentru
medicina practica.
b) De tip penicilinic treptata selectia mutantilor rezistenti in populatia tulpinii se
petrece foarte incet sau lent, fiindca un sir intreg de gene raspund de aceasta
facultate, prin urmare, numai dupa un numar enorm de mutatii celula devine
rezistenta fata de antibiotice. Acest tip de rezistenta nu prezinta problema mare
pentru practica.
Rezistena extracromozomial mult mai frecvent (circa 90% din cazurile de
rezisten - transmiterea materialului genetic se poate face transversal (orizontal), la toi
membrii populaiei bacteriene existente la un anumit moment dat prin: - plasmide, -
material plasmidic sau - transpozoni. Se transmite prin mecanisme ca: conjugarea,
transformatia, transductia.
Rezistenta microorganismelor la antibiotice, indiferent de originea ei, se realizeaza prin
urmatoarele mecanisme de baza:
1. Elaborarea de catre microorganisme a unor enzime care inactiveaza antibioticele
este cel mai frecvent mecanism se intilneste la peniciline, aminoglicozide
2. Modificarea permeabilitatii membranei celulare, modificarea receptorilor
3. Modificarea metabolismului microbian lipsesc tintele asupra carora actioneaza
antibioticele. Microbul sintetizeaza compusii necesari prin intermediul altor reactii
Metodele de combatere sunt urmatoarele:
Elaborarea antibioticelor noi efective, care s-ar deosebi radical de cele existente
dupa structura chimica
Elaborarea inhibitorilor enzimelor microbiene, care inactiveaza antibiotecele
Elaborarea unor preparate, care ar elimina din celulele microbiene plasmedelor R.
De o astfel facultate dispune acridin oranjul, dar este toxic in organism, adica n-
are actiune selectiva, de aceea investigatiile in aceasta directie au ramas la nivel
de laborator.
Trebuie de luptat la nivelul apricalii antibioticelor, adica in practica, si anume:
De substituit antibioticele, cind fata de el majoritatea tulpinilor microbiene, care
circula in teritoriul respectiv, au devenit rezistente. La acest antibiotic peste un
anumit interval de timp se poate de revenit.
Practicarea unor cure de antibiotice-terapie cit mai scurte cu doze de administrare
putin majorate
Selectia corecta a antibioticelor pentru tratament una din cele mai dificile
probleme, in sens, ca de medicii practici adesea este ignorata.

17.Bacteriofagii. Structura si proprietatile de baza. Fazele si formele

interactiunii bacteriofagilor cu celula bacteriana

Bacteriofagii sunt nite virusuri apte s ptrund n celulele bacterine, s se reproduc

n ele i, de obicei, s le lizeze.
Structura, se descriu: capul fagului forma de prisma hexagonala bipiramidala. Contine
ADN dublu catenar helicoidal sau ARN inconjurat de capsida formata din capsomere.
Coada fagului structura proteica si rol de absorbtie; - fagul penetreaza bacteria.
Prezinta: cilindru axial, teaca cozii, placa bazala, fibrele cozii. Relatii bacterie
bacteriofag, sunt 2 tipuri: de tip litic sau productiv; de liogenizare sau de tip
reductiv.Fagii mari au un aspect de mormoloc sau spermatozoid. Excrescena caudal a
fagului are o tij cilindric mbrcat ntr-o tec contractil. Capul fagului are doua
membrane un perete extern io membran intern fin, n care este incorporat acidul
nucleic.

18.Fagii virulenti si moderati. Lizogenia si conversia lizogenica.importanta

practica

Ca mecanism de corelaie cu celulele bacteriene fagii se subdivizeaz n viruleni i

moderai.
 Fenomenul de bacteriofagie cauzat de fagii viruleni se exteriorizeaz sub form de 4
faze principale consecutive:
Adsorbie
Penetrare n celul
Reproducere
Eliberarea fagilor noi constituii.
Adsorbia fagului pe suprafaa celulei bacteriene se produce de pe urma interaciunii
aminogrupurilor de protein localizate n partea periferic din coada fagului i a grupelor
carboxil cu sarcin negativ de pe suprafaa celulelor bacteriene.
Dup faza de adsorbie reversibil urmeaz adsorbie ireversibil, cind fagul nu mai
poate fi detaat de la corpul bacteriei. Datorit enzimei de tipul lizozimului fagul perforeaz
peretele celulei i penetr n corpul bacterian.
n partea caudal a fagului exist un mechanism contractil, cu ajutorul cruia AND-ul
viral se injecteaz n spaiul paraplasmatic dintre peretele celular i membrana
citoplasmatic. n majoritatea cazurilor doar AND-ul fagal se decanteaz n celula
bacterian, iar membrane flagal (capsid) rmne n afara ei.
Fagii moderai constituie nite plasmide tipice. Cnd bacteria este infectat de un fag
moderat, o parte din populaia de celule supravieuiete i devine lizogen. n acest cadru
au loc urmtoarele faze de interaciune:
Adsorbia
Ptrunderea n celul
Integraia
Lizogenizarea bacteriilor este nsoit de modificarea caracterilor lor biologice.
Determinantele de toxigenitate ce se conin n genomul profagului pot fi transmise prin
transducie la tulpinile netoxigene. Cu ajutorul fagilor moderai pot fi transmise i alte gene
de rezisten la preparatele medicamentoase, de activitate enzimatic, de sintez a
antigenelor. Modificarea caracterelor bacteriilor sub influena profagului a primit denumirea
de conversie fagal.
Folosirea practic a fagilor n medicin. innduse cont de efectul litic al fagilor,
odinioar ei se foloseau n scopuri profilactice i curative contra dizenteriei, tifosului
abdominal i paratifoidelor, pestei, infeciilor anaerobe, stafilococice, streptococice etc.

19.Notiune de fenotip si genotip la microorganisme. Formele de

variabilitate la microorganisme. Esenta modificatiilor si mutatiilor. Esenta
transformatiei, transductiei si conjugatiei la microorganisme

Fenotip-totalitatea caracterelor observabile produse de genotip in interactiune cu mediul

ambiant.
Genotip-totalitatea informatiei genetice a unui organism.Variabilitatea-presupune aparitia
unor modificari in caracterul celulei date sau descendentilor sai.Exista 2 tipuri : 1)
fenotipica-reprezinta modificari fiziologice de tip adaptiv,in acest caz genomul nu este
afectat si modificarile aparute sunt reversibile si nu se transmit descendentilor. 2)
genotipica- modificarile aparute brusc,definitive a materialului genetic,cromozomial sau
plasmidic.Variatia genotipica determina modificarea unuia sau mai multor caractere a unei
bacterii,se transmite descendentilor.

Mutatia - consta in schimbarea mesajului genetic aparut in urma unor modificari

accidentale in segventa nucleotidica a unei gene.Mutatiile pot fi:1)spontane-apar in conditii
de mediu obisnuit ; 2)indusa-se produce sub actiunea unor factori fizici ; 3)punctiforma-
este alterat un singur nucleotid ; 4) extinsa- alterate mai multe nucleotide.; 5)mutatie
inainte- afectata tulpina salbatica,duce la pierderea unui caracter metabolic ; 6)regresiva-
afectata celula bacteriana mutanta ; 7)supresoare- are loc o modificare a segventei bazelor
nucleotidice.

Transformarea - este un transfer genetic realizat atunci cand bacteria accepta ADN liber
provenit de la o bacterie donor sau din alte surse. Patruns in celula receptoare, un fragment
de ADN exogen poate inlocui (prin recombinare genetica) a secventei nucleotidica
omoloaga, bacteria receptoare dobandind un caracter genetic nou (ex: sinteza unei struct
capsulare) Transferul genetic mediat de bacteriofagi se poate realiza prin transductie,
conversie lizogenica.

Transductie - se poate realiza prin conversia lizogenica -aparitia unui caracter nou la
bacteriile care adapostesc un bacteriofag. Sunt 2 tipuri:1) transductia propriu-zisa -
transferul unui fragment genetic cromozomal sau plasmidic de la o bacterie la alta,prin
bacteriofag.Fagul-fag transductor; celula bacteriana acceptoare- transductant.;
2)transductia nerestrictiva -gene realizata cind oricare din genele cromozomului indiferent
de compozitia lor pot fi incorporate accidental in structura fagului matur care le poate
transmite altor bacterii acceptoare.

Conjugare - proces de transfer a materialului genetic realizat prin intermediul unei legaturi
intercelulare numite pil de conjugare.este conditionata de prezenta factorului F in celula
donatoare. Este necesar ca pentru conjugare ca atit bacteria donor cit si cea receptor sa
posede receptori de suprafata care sa permita recunoasterea reciproca.

20.Notiune de proces infectios si boala infectioasa. Particularitatile bolii

infectioase
Infectia - este totalitatea proceselor biologice care se produc n microorganism n urma
penetrrii microorganismelor patogene.
Proces infectios este interaciunea dintre microorganism si macroorganism n diverse
condiii ale mediului ambiant.
Boala infectioasa este manifestarea suprem a procesului infecios , se caracterizeaz
prin diferite simptome determinate de efectele metaboliilor microbieni ( toxine, enzime
etc.) sau de reacia imun a gazdei la prezena bacteriei.
Particularitatile bolii infectioase
1 Sunt provocate de agenii patogeni vii ;
2 Contagioase , contagiozitate capacitatea de a se transmite de la o surs la alta ;
3 Specificitate ( un agent provoac o infecie);
4 Evoluie clinic stadial ( pe faze sau pe stadii) ;
5 Imunitate la reinfecie ( durata este variabil )

21.Notiune de patogenitate si virulenta a microorganismelor. Unitatile de

virulenta
Apariia maladiei infecioase depinde de muli factori n special de capacitatea
agentului cauzal de a provoca maladia ( acest fenomen se numete patogenitate ) i
de gradul de rezisten a gazdei la aceast invazie.
Orice macroorganism e capabil s provoace o infecie ( n condiii adegvate ) este
considerat patogen.
Dar exist 2 tipuri de macroorganisme patogene:
a Cert-patogene care infecteaz persoane imunocompetente ( imunitate
normal ) cu doze infectate mici;
b De potenial sau condiionat patogene , oportuniste care pot cauza infecie numai
cu doze mari sau la persoane imunocompromise ( imunitate sczut ), deseori fac
parte din flora normal a organismuluo.
Microorganismele patogene se caracterizeaz prin:
a Patogenitate este capacitatea bacteriei de a declana infecia , este un caracter de
specie determinat genetic i n cadrul unei specii patogene pot exista tulpini cu
manifestare variat a patogenitii de la apsen total pn la foarte nalt ;
b Virulena- este gradul de patogenitate a unei tulpini ( msur cantitativ a
patogenitii), se apreciaz prin infectarea animalelor de laborator cu cantiti diferite
de microorganisme ;

Unitai de virulent ( DLM- care se discifreaz doze letale minime ) numrul de bacterii
necesare pentru a ucide 80 % din animalele infectate. DL 50 50 % letalitate ; DCL ( dozis
sertis letales ) 100 % de letalitate;

Modificarea virulenei:

1 Amplificarea prin transfer i recombinare genetic n condiii optime pentru cretere;

2 Reducerea ( atenuarea) prin meninerea bacteriilor n condiii nefavorabile
( temperatur,factorii chimici etc.) ; Metoda aceasta este foarte folosit n fabricarea
vacinurilor.

22. Caracteristica endo si exotoxinelor. Obtinerea lor

Caracteristica endotoxinelor :
- Sunt proteine produse de bacterii grampozitive (+) i gramnegative (-) ;
- Pot fi secretate n mediu extern , eliberate n spaiul periplasmic sau fixate pe
suprafaa celulei ;
- Sunt termolabile ( sensibile )
- Hidrosolubile i acioneaz la distan.

Exotoxinele manifest tropism ( specificitate de aciune ) ;

- Toxicitate nalt ;
- Sunt imunogene induc sinteza anticorpilor - i vor fi numii antitoxine.

Antitoxinele - neutralizeaz activitatea exotoxinei. Exotoxinele tratate cu soluie de

formol n concentraie de 0,4 % i meninute le temperatura aproximativ 40 de OC , timp
de 3-4 sptmni se transform n anatoxine , ele sunt lipsite de toxicitate dar pstreaz
imunogenitatea ( se utilizeaz n calitate de vaccin ).

Tipurile de exotoxine :

a Toxine citolitice care deregleaz membranele celulare prin aciune enzimatic, sau
prin formarea porilor ;
b Toxine citotoxice care acioneaz n interiorul celulei bacteriene , de exemplu :
toxina difteric, botulinic, tetanic, holeric i altele ;

Ele ptrund n celula diferitor esuturi prin endocitoz sau translocare i determin
aciunea toxic. Fiecare citotoxin acioneaz strict specific , de exemplu : toxina
difteric- inhib sinteza proteinelor ;

Caracteristica endotoxinelor bacteriene:

1 Reprezint complexe lipopolizaharidice din peretele celular al bacteriilor
gramnegative (-) ;
2 Enotoxina este eliberat n urma lizei bacteriene ( sub influiena sistemului imun al
gazdei sau al unor antibiotice ) ;
3 Sunt termolabile ( sensibile )
4 Nu pot fi transformat n anatoxin;
5 Toxicitate mai sczut n enotoxine fat de exotoxine ;
6 Neimunogene ;
7 Determin efecte generale indiferent de provenien ( febr, leucopenie urmat de
leucocitoz, tulburri de coagulare , posibile hemoragii i necroz n diverse organe ).

Obinerea exotoxinelor bacteriene , se face n 5 etape:

1 Cultivarea tulpinii toxigene n mediul lichid;
2 Filtrarea culturii pentru separarea toxinei;
3 Purificarea toxinei;
4 Concentrarea acesteea;
5 Determinarea activitii toxinei.

23. Mecanismele si factorii de transmitere a bolilor infectioase. Formele

principale de infectie
Mecanismele de transmitere a bolilor infectioase:
1 Prin contact ( direct i indirect );
2 Fecal-oral ( alimentar, hidric prin apele poluate, prin insecte- mute );
3 Aerogen ( aer praf i aer picturi );
4 Transmisiv ( prin intermediul vectorilor ) ;
5 Vertical ( transplacentar );
6 Mecanism iatrogen orice manipulare sau intervenie chirurgical ar putea s apar o
infectare cu ageni patogeni .

Bacteria pstogen trebuie :

1 S fie capabil de a se transmite ntre gazde ;

2 S penetreze n organismul gazd ;
3 S se rspndeasc prin organism ;
4 S se multiplice i s persiste ( evitnd sau distrugnd sistemul imun al gazdei ) ;
5 S provac leziuni n macroorganism .

Aceste capaciti sunt asigurate de factori de patogenitate.

Factorii de patogenitate a baceriilor :

I Factori structurali :
1 fibrile ( asigur adeziune i tropizm ) ;
2 capsula ( asigur proprietile antifagocitare );
3 antigenul ,,O,,- care are o aciune antifagocitar;
4 peptigoglicanul ( mureina)- asigur adeziune i agresie tisular );
5 acizi teihoici asigur adeziune i toxicitate ;
6 diferite proteine care asigur adeziune,aciune antifagocitar i altele .
II Enzime de patogenitate : ele sunt responsabile de persistena, rspndirea
microorganismelor n macroorganism i producerea leziunelor ;
- Plasmocoagulaza asigur formarea trombelor ,efect antifagocitar i difuzie n
organism ;
- Fibrinolizina - permite eliberarea bacteriilor din trombi ;
- Hialuronidaza scindeaz efect hialuronic , asigur difuzie i distrugere tisular ;
- Colagenaza - distruge colagenul ;
- Proteaza - au efect de distrugere imuno-globulinei A ;

III Toxine bacteriene responsabile n mod direct de leziuni:

- Exotoxine secretate n mediul extracelular ;
- Endotoxine care legate de celula bacterian i efectul crora are loc asupra
organismului uman doar n cazul distrugerii bacteriilor.

24. Patogeneza bolii infectioase. Dinamica evolutiei bolii

Patogeneza bolii infectioase : Sursa de infecie - omul bolnav , reconvalescent
( persoan care se afl n faz de insntoire care devine sursa de infecie) , purttor
sntos , n cazul infeciilor antroponoze ,sau animale n cazul infeciilor zooantroponoze.
Dinamica evolutiei bolii infecioase:
1 Prima faz : perioada de incubaie ( de la penetrarea microorganismelor , pn la
apariia primelor simptome ) , durata acesteia este variabil se la cteva ore la unele
infecii pn la civa ani. n acest faz microbul se adapteaz la condiii noi, se
multiplic produce toxine, enzime etc. ;
2 Perioada de invazie ( prodromal sau de debut ) n aceast perioad apare primele
semne clinice nespecifice , durata acestei perioade este n mediu de 2-3 zile ;
3 Perioada de stare (a manifestrilor clinice specifice ), durata este foarte variabil n
funcie de infecie ;
4 Perioada terminal ( de rezoluie )
n convalescen ( nsntoire ) i vindecare , cronicizare a procesului ;
Starea de portaj ( la purttor sntos );
Decesul .

Ptrunderea i rspndirea microorganismelor n macroorganisme :

Microbii penetreaz prin tegument , mucoase sau direct n snge ( n funcie de porile
de intrare ). Un microb poate avea una sau mai multe pori de intrare . Doza critic de
infectare depinde de particularitile speciei patogene. La poarta de intrare bacteria
ader de celule ( adeziune prin diferite mecanisme ) , se multiplic local
( princolonizare ), formnd focarul primar de infecie .
Infecia poate rmne localizat sau poate s se rspndeasc ( acest fenomen se
numete- invazie ) pe diferite ci : calea hematogen, pe calea nervilor- perinioral , prin
continuitate ( n esuturile nvecinate ) . n esutul afectat microorganismele se
multiplic .

25. Notiune de infectie primara, secundara, mixta, reinfectie,

suprainfectie, recidiva. Notiune de infectie zoonoza, antroponoza,
zooantroponoza. Morbiditate sporadica, epidemie, pandemie.

Intr-o serie de cazuri organismul care a suportat o infectie devine mai sensibil fata de
imbolnavirea cu alte afectiuni.De exemplu,dupa gripa sau rujeola se instaleaza o
inflamatie pulmonara,dupa variola-o infectie stafilococica.In astfel de cazuri vorbim
despre infectie secundara.
Cind contaminarea se face cu doua sau mai multe specii de agenti patogeni,vorbim
despre infectie mixta.
Reinfectia constituie o infectie repetata cu aceeasi specie de microorganisme care a
provocat afectiunea ce s-a terminat prin reconvalescenta.
Suprainfectie constituie o reinfectare a organismului,la care boala de fond n-a ajuns
la reconvalescenta.Suprainfectia se atesta in numeroase boli infectioase de evolutie
acuta si cronica.
Recidiva constituie o revenire a simptomelor aceleiasi afectiuni.Aparitia recidivelor e
conditionata in mare masura de nivelul scazut al activitatii imunologice a
organismului in perioada de boala si reconvalescenta.
Infectie zoonoza-boli proprii animalelor,dar la care e sensibil si omul.
Infectie antroponoza-boli proprii omului.
Zooantroponoza boala infecioasa i invazive comune omului i animalelor. Snt
provocate de ageni patogeni care pot s triasc i s se nmuleasc att n
organismul animalelor, ct i n cel al omului.
Dupa gradul de raspindire bolile infectioase pot fi sporadice(cazuri
solitare,observate in localitatea data pe parcursul unei anumite perioade de
timp).Sporirea considerabila a nivelului de morbiditate sporadica prin boala data se
numeste epidemie,cind e vorba de animale.Cind epidemia inregistreaza un nivel
deosebit de inalt intr-o tara sau alta sau se extinde asupra mai multor tari si
continente,ea se numeste pandemie.
 26. Rolul macroorganismului in procesul infectios. Rezistenta specifica

Pentru meninerea coerenei celulelor i esuturilor i pstrarea integritii sale ma/o

pune n joc 2 categorii de procese aprute succesiv n cursul evoluiei:
Rezistena nespecific, nnscut dezvoltat filogenetic, asigurat de factori
constituionali. Rspuns maxim imediat, nespecific, antigen-independent.
Imunitatea (rezistena specific) s-a dezvoltat ontogenetic, Ag-dependent i Ag-
specific, rspuns maxim peste cteva zile de la agresie, se caracterizeaz prin memorie
imunologic.

27. Notiune despe imunitate. Tipurile de imunitate. Factorii rezistentei

nespecifice : de bariera, tisulari si umorali

Imunitatea reprezinta irepcivitatea organismului la orice agenti straini din punct de

vedere genetic, inclusive la microorganismele patogene si toxinelor lor (de lat. Immunitas
eliberare de ceva)

Imunitatea eriditara capacitatea unui organism de a ramine neafectat la actiunea unui

anumit agent pathogen. Aceasta imunitate este cea mai trainica si mai desavirsita forma de
nereceptivitate, care e conditionata de factorii de rezistenta care se transmit prin eriditare.
Imunitatea dobindita se formeaza la om pe parcursul vietii si nu se transmite prin
eriditare. Aceasta imunitate poate fi de doua feluri: dobindita in mod natural sau artificial la
urma lore le pot fi active si pasiva. Imunitatea naturala active se formeaza dupa boala
suferita. In majoritatea cazurilor se pastreaza timp indelungat: apare dupa cori, variola,
pesta. Imunitatea naturala pasiva imunitatea nou nascutilor, dobindita de ei prin
intermediul placentei pe parcursul dezvoltarii intrauterine. Nounascutii pot obtine
imunitatea prin lapte. Imunitatea artificiala active este dobindita de catre om in urma
vaccinurilor. Imunitatea artificial pasiva se formeaza la administrarea in organism a
anticorpurilor gata. Acesti anticorpi se pastreaza in organism 15 20 zile, dupa care se
dezintegreaza si se elimina din organism. Imunitatea antimicrobiana se dezvolta la bolile
cauzate de diferite microorganism sau la inocularea vaccinurilor corpusculare. Imunitatea
antitoxica se obtine de otravurile microbiene, numite toxine. Imunitatea antivirotica se
formeaza dupa bolile virotice. Imunitatea sterile majoritatea agentilor dispar din organism
la insanatosire omului. Imunitatea nesterila receptivitatea organismului la agentul
pathogen se pastreaza doar in perioada aflarii lui in organismul gazda.

28. Notiune de antigen. Proprietatile de baza a antigenului. Antigenele

celulei bacteriene. Proprietatile lor

ANTIGENELE substane strine (non-self) de natur endo-/exo-gen capabile s

declaneze un rspuns imun (umoral, celular, toleran imunologic, memorie imunologic,
paralizie imunologic).
Proprietile de baz ale Ag:
Imunogenitatea capacitatea Ag de a fi recunoscut ca strin i de a induce rspuns
imun specific
Antigenitatea (specificitatea) capacitatea Ag de a interaciona specific cu Ac sau cu
receptorul pentru Ag complementar al limfocitelor sensibilizate
Antigenele care posed ambele caractere sunt Ag complete.
Cerinele fa de Ag complete:
S fie substane strine
S fie formate din gruparea carrier (purttor) i epitopi (determinante antigenice)
S aib o greutate molecular de peste 10 kDa
S aib structur chimic complex (proteine, PZ, LPZ, etc)
S aib o conformaie spaial stabil
Antigenele incomplete (haptenele) posed antigenitate dar sunt lipsite de
imunogenitate.
Cerinte fata de Ag incomplete (haptenele):
Au mas molecular mic
Pot deveni imunogene combinndu-se cu macromolecule purttoare (proteine sau
polizaharide)
Exemple de haptene: sruri ale metalelor grele (Cr, Ni), substane de origine vegetal,
medicamente, colorani, oligonucleotide.
SuperAg molecule proteice particulare (enterotoxinele stafilococice, toxina ocului toxic
stafilococic, toxina exfoliativ a stafilococilor, nucleocapsida virusului rabic), capabile s
stimuleze un numr mare de limfocite T (10-40%). N 0.01%. SuperAg provoac reacii
imunopatologice.
Se disting arbitrar:
Ag solubile: proteine plasmatice, toxine, enzime, hormoni, etc
Ag figurate (celulare, corpusculare): celule, bacterii, parazii, etc.
n funcie de provenien se deosebesc:
Ag heterofile Ag comune mai multor specii animale. Ex.: Ag polizaharidice
Forssman, prezente n hematiile de cal, cine, oaie, cobai; sistemul Rh al
eritrocitelor se ntlnete la om i maimuele Macaccus rhesus, etc
Ag heterologe (xeno-Ag, hetero-Ag) Ag provenite din organismul altei specii
Izo-Ag (alo-Ag) Ag de grup n cadrul unei specii (sistemul ABO i Rh, clasele de Ig)
Idioantigene antigenele specifice unui individ. Corespund moleculelor CMH
Autoantigene Ag proprii unui organism, devenite imunogene n anumite condiii
(spermatozoizii, tiroglobulina, insulina, cristalinul, esutul nervos, etc)
Exoantigene (provenite din compartimentul extracelular - bacterii, fungi, protozoare
fagocitate)
Endoantigene (provenite din citoplasma celulelor, reprezint proteine proprii
modificate sau proteine virale sintetizate de celulele macroorganismului)
Structura antigenic a celulei bacteriene
Ag structurale (Ag O/R somatice, LPZ, termostabile; Ag H flagelar, proteic, termolabil; Ag
K capsular, termovariabil; Ag F fimbrial)
Ag solubile (enzime de patogenitate, exotoxine)
Antigene virale: proteine/GP de invelis, nucleoproteine, enzime
Determinantele antigenice (epitopii). Imunogenitatea este o caracteristic a ntregii
macromolecule Ag. Antigenitatea (specificitatea) este determinat de anumite secvene ale
Ag. Suprafee limitate din macromolecula Ag apte s se combine cu Ac specifici sau cu
receptorii de pe limfocitele sensibilizate se numesc determinante antigenice sau
epitopi.
La glucide epitopul este format din 4-6 monozaharide. Polizaharidele sunt formate dintr-un
epitop repetat sau dintr-un numr redus de epitopi diferii. Polizaharidele sunt Ag T-
independente, pot induce sinteza Ac fr intervenia TL.
Epitopul proteic este constituit din civa aminoacizi (AA).
Epitopii liniari (secveniali) sunt determinai de structura primar a AA (8-30 AA)
Epitopii conformaionali sunt determinai de structura secundar sau teriar a
moleculei proteice (juxtapoziia n spaiu a AA situai la distan). Se modific la
denaturarea proteinei.
Fiecare molecul proteic reprezint un mozaic de epitopi, fie diferii, fie identici.
Proteinele sunt Ag T-dependente, deoarece ele induc sinteza Ac doar prin cooperarea dintre
T i B limfocite.
Numrul de epitopi de pe o molecul imunogen reprezint valena Ag.

29. Organele centrale si periferice a sistemului imun. Celulele

imunocompetente. Formele raspunsului imun : umoral, celular, memorie
imunologica, alergie
 Organele centrale (primare) ale SI mduva osoas i timusul la vertebrate (ficatul
n perioada embrionar), bursa Fabricius la psri. Apar primele n timpul vieii embrionare.
Rolul sursa celulelor-stem, instruirea, maturizarea i selectia celulelor
imunocompetente (limfocitele T i B).
n mduva osoas se afl celulele-stem, precursori ai T i B-limfocitelor. Pre-T limfocitele
migreaz ulterior n timus, unde va avea loc instruirea i maturizarea lor, devenind celule
imunocompetente, capabile s recunoasc specific un singur Ag (prin achiziionarea unor
receptori specifici). Instruirea si maturizarea B-limfocitelor are loc n mduva osoas.
Aceste procese sunt independente de orice stimulare antigenic a organismului.
Dup prsirea organelor centrale limfocitele nu mai revin aici, ele se stabilesc n
organele limfoide secundare, recirculnd prin snge, limf.
Organele periferice (secundare) ale SI. n ele se realizeaz contactul dintre Ag,
celulele prezentatoare de antigen ( CPA) i celulele imuno-competente, cu inducerea unui
raspuns imun. Ganglionii limfatici (raspuns imun contra Ag transportate cu limfa). Splina
(raspuns imun contra Ag transportate cu sangele). Formaiunile limfoide ale mucoaselor
digestive i respiratorii (amigdale, plci Peyer, apendice), esutul limfoid asociat
tegumentului (raspuns imun contra Ag ce penetreaza prin epitelii)
Ariile timo-dependente (populate de limfocite T) sunt: zona paracorticala a ganglionilor
limfatici (paracortex), manonul limfoid periarteriolar al pulpei albe a splinei i zonele
interfoliculare ale plcilor Peyer.
Raspunsul imun umoral = form a imunitii achiziionate asigurat de Ac. Are
funcia de a neutraliza i elimina microbii extracelulari i toxinele microbiene. In acest
proces particip Ag, CPA, limf T4, limf B.
Fazele rspunsului imun umoral:
1 Intalnirea Antigenului cu limfocitele B. Are loc in organele limfoide secundare.
Ag patrunde direct n snge intlnirea are loc n splin.
Ag penetreaz prin tractul respirator amigdale i esutul limfoid asociat bronhilor i
mucoaselor
Ag penetreaz n tractul intestinal plcile Peyer, foliculii solitari
Ag patrunde prin tegument esutul limfoid asociat tegumentului.

2 Recunoaterea epitopilor unui Antigen de ctre receptorul specific de pe suprafaa B

limfocitelor naive (selecia clonala) i activarea lor.
3 Proliferarea limfocitelor B activate si diferentierea lor
4 Efectul interaciunii dintre Aantigen i Anticorp in vivo depinde de natura Ag i de
tipul de Ac i se poate manifesta prin:
Opsonizarea bacteriilor i intensificarea fagocitozei
Activarea complementului pe cale clasic citoliz (inclusiv bacterioliz)
Neutralizarea toxinelor, enzimelor
Inhibiia adeziunii bacteriilor, virusurilor (IgA)
Neutralizarea virusurilor extracelulare
Imobilizarea bacteriilor si protozoarelor
Citotoxicitatea mediat celular Ac-dependent (celulele acoperite de Ac sunt distruse de
celulele K)
Rspunsul umoral primar la primul contact cu Ag
I faz de laten dureaz 4-7 zile, pn la apariia primilor Ac. In acest timp are loc
recunoaterea, degradarea Ag, diferenierea T,B limfocitelor.
II faz logaritmic Titrul Ac crete, atingnd max n a 10-15 zi. Iniial are loc
producerea Ig M, peste 4-5 zile - IgG sau alte izotipuri de Ig (prin comutatie de clasa sub
influenta citokinelor produse de Th).
III faz de producere maxim a Ac Durata variaz n funcie de Ag.
IV faz de diminuare a titrului de Ac (declin) n cazul Ag proteice dureaza
sptmni, Ag polizaharidice luni, Ag virale ani).
Rspunsul umoral secundar (la un contact repetat cu acelai Ag).
Este asigurat de LB-memorie
Perioad de laten scurt (ore)
Ascensiune rapid a titrului Ac
Titru maxim de Ac meninut o durat mai mare
 Afinitate crescut a Ac fa de Ag
Producerea anticorpilor Ig G

Rolul Raspunsului Imun Celular = a elimina microbii care pot supravieui n vacuole
fagocitare sau n citoplasma celulelor infectate. Acest tip de imunitate este asigurat de
limfocitele T.
Principalii efectori ai RIC sunt limfocitele Tcitotoxice (Tc) derivate din limf TCD8
(T8), care au capacitatea de a distruge celulele infectate cu virus sau tumorale i de a liza
macrofagele infectate cu bacterii facultativ intracelulare.
Dezvoltarea rspunsului imun celular:
I etapa Prezentarea Ag LT nave. Procesul are loc n organele limfoide periferice
(OLP).
CPA profesioniste (macrofage, celule dendritice) capteaza Ag (ex.: celule infectate cu
virus sau celule tumorale) fagocitoza unele proteine virale pot fi transferate din
fagosome in Ct ele vor fi fragmentate de catre proteasome asamblarea cu moleculele
CMH I complexul peptid/CMH I este scos la suprafata CPA (peste 250.000 complexe per
celula) CPA cu limfa sunt transportate in ganglionii limfatici, unde ele vor fi capabile sa
prezinte Ag limfocitelor TCD8 nave.
II etapa Recunoasterea epitopilor Ag de catre TCR unui LT CD8 naiv si activarea
lui. Limf T8 nave vor recunoaste peptide asociate cu CMH I de pe suprafata CPA care au
captat celule infectate cu virus. Epitopul trebuie sa corespunda cu TCR de pe limfocitul T8,
iar CMH I va recunoaste situsuri de pe CD8. Aceaste interactiuni, precum si alte legaturi
moleculare intre CPA si limf T8, participa la activarea limf T8 nave (costimulare). Citokinele
eliberate de CPA se implica de asemenea.
III etapa Proliferarea limfocitelor T8 (expansiunea clonala) si diferentierea lor.
Dupa activare, sub influenta unor citokine eliberate de limf Th1 (in special IL-2), are loc
proliferarea limf T8 si diferentierea lor in celule efectoare Tc, capabile sa lupte cu infectia
intracelulara sau celulele tumorale. Proliferarea incepe la 2 zile de la activarea limfocitelor
i se produce rapid (peste o sptmn dup infectare pn la 10-20% din toate limf din
OLP pot fi specifice pentru un Ag. N 1:106 ). Diferentierea in celule Tc are loc in paralel cu
proliferarea.
Celulele efectoare Tc prsesc OLP i migreaz spre tesutul infectat, unde, recunoscnd
Ag, vor elimina infecia. Unele limfocite T se difereniaz n limfocite T memorie, durat de
via lung, inactive funcional, dar sunt gata s reacioneze rapid la o nou expoziie la
acelasi microb (rspuns celular secundar).
IV etapa Realizarea efectului IC.
Memorie imunologica Capacitatea sistemului imun de a elabora raspuns mai rapid,
mai intens si mai eficace la intalniri repetate cu acelasi Ag.
Toleranta absenta raspunsului imun la antigene proprii (self). Este determinata de
inactivarea si eliminarea limfocitelor autoreactive in procesul de maturizare a limfocitelor T
si B.

30. Notiune de anticorp. Clasele de imunoglobuline.

IMUNOGLOBULINELE (ANTICORPII) = glicoproteine din fracia -globulinelor. Se disting

Ig membranare (BCR) i Ig solubile (secretate) Ac ca atare.
Anticorpi = molecule glicoproteice produse de plasmocitele derivate din limf. B activate
de Ag. Ac circul n snge i ptrund n esuturi. Sunt eficieni contra bacteriilor, toxinelor
microbiene i virusurilor n poziie extracelular.
STRUCTURA I PROPRIETILE Imunoglobulinelor
UNITATEA DE STRUCTUR a Ig (monomerul) este constituit din 2 lanuri glicoproteice
(catene) identice uoare L (Light) i 2 catene grele H (Heavy), legate ntre ele prin puni
disulfidice.
Exist 2 tipuri de catene L i , identice ntr-o molecul de Ig.
Se disting 5 clase de lanuri H: , , , , , ce corespund celor 5 clase (izotipuri) de Ig:
Ig G, Ig A, Ig M, Ig D, Ig E.
n componena lanurilor se disting regiuni variabile (aminoterminale) i regiuni
constante (carboxilterminale).
 Regiunile variabile ale catenelor L i H formeaz o cavitate tridimensional - centrul
activ (paratopul) al moleculei de Ig, care va reaciona specific cu determinanta antigenic
(epitopul) Ag corespunztor, constituit din 5-7 AA sau 3-4 reziduuri glucidice. Regiunea
variabil constituie fragmentul Fab (antigen binding) al moleculei de Ig.
Regiunea constant corespunde fragmentului Fc (constant, cristalizabil). Este
purttor de receptori i responsabil de activitatea biologic a Ig:
1 Transportul transplacentar al unor Ig (Ig G)
2 Fixarea pe diferite celule (mastocite, bazofile, fagocite, limfocite, etc.)
3 Capacitatea de a fixa complementul
4 Capacitatea de fixare a prot. A a stafilococilor
5 Definete clasele i subclasele de Ig (specificitatea antigenic a catenei H)
Monomerul de Ig este constituit din 2 fragmente Fab i unul Fc. ntre ele se afl zona
balama, responsabil de flexibilitatea moleculei de Ig.
Numrul paratopilor determin valena Ig. Ac cu 2 sau mai muli paratopi se numesc
Ac complei, cei cu un singur paratop Ac incomplei.
Ig G, Ig D i Ig E sunt monomeri, Ig A din ser monomeri, din secretele mucoaselor
dimeri, Ig M sunt pentameri.

Proprietile claselor de Ig
Ig G (4 subclase IgG1, IgG2, IgG3, IgG4) 75% din ansamblul Ig serice. CS = 7S, GM =
150kDa. Sunt unicele Ig capabile s traverseze bariera placentar. Fc al IgG are centre de
fixare a complementului (activarea C pe cale clasic), a macrofagelor i neutrofilelor (rol n
opsonizare), a prot. A a stafilococilor. Perioada de semi-via 21 zile.
Manifest activitate opsonizant, antibacterian, antitoxic, antiviral.
Ig M 5-6% din totalul Ig. Pentamer. CS = 19S, GM = 900kDa. Se distrug sub aciunea
mercapto-etanolului sau cisteinei. Semi-viaa 5 zile. Fixeaz si activeaz complementul pe
cale clasic. Nu traverseaz placenta, prezena Ig M la nou-nscut denot infecie
intrauterin. Sunt primele care apar dup un stimul antigenic primar i indic un proces
infecios acut. Monomeri de IgM constituie BCR pe B-limfocite.
Ig A 15% din totalul Ig. CS = 7S, GM = 160 kDa. Bogate n glucide. Se disting 2
subclase: IgA1 (93%) i IgA2 (7%). Semiviaa 6 zile, nu traverseaz placenta, nu activeaz
complementul pe cale clasic.
Ig A serice (monomeri) 6% din totalul Ig serice. Agregate de IgA pot activa
complementul pe cale alternativ.
Ig A secretoare (sIg A) saliv, lacrimi, colostrum, lapte, secreii gastro-intestinale,
nazale, bronhice. Dimer. Asigur protecia mucoaselor, blocnd ataarea bacteriilor i
virusurilor de receptorii mucoaselor.
Ig D 0,2% din totalul Ig. CS 6,5S, GM 170 kDa. Semi-viaa 3 zile. Rolul receptor
pentru Ag (BCR) pe LB; posibil particip la eliminarea limfocitelor B care produc autoAc (Ac
autoreactivi).
Ig E 0,002 - 0,01%, CS 7,9S, GM 185 kDa. Semiviaa 2-3 zile. Nu traverseaz
placenta, nu fixeaz complementul. Termolabile (inactivate la 56C n 30 min). Se pot fixa
pe suprafaa mastocitelor i bazofilelor, determinnd degranularea lor cu eliberarea unor
amine vazo-active (oc anafilactic, dereglri alergice). Eficiente n afeciuni parazitare
(opsonizarea helminilor i artropodelor) .

31. Imunitatea artificiala. Notiune despre vaccinuri : clasificarea si

caracteristica comparativa. Cerintele fata de vaccinuri. Controlul calitatii si
eficacitatii vaccinurilor.

Prevenirea maladiilor infecioase depinde de controlul (sau eliminarea) sursei de infecie

(aceasta prevede ntreruperea lanului de transmitere) i ridicarea rezistenei individuale
(utilizarea apei potabile, alimentaie sntoas, respectarea igienei personale, etc.). Cea
mai eficace strategie imunizarea artificial.
Formele imunizrii artificiale:
- Imunizare activ prin administrarea n organism a unor Ag microbiene (vaccinuri)
 - Imunizare pasiv bazat pe ntroducerea n organism a unor preparate ce conin Ac
specifici
Imunoprofilaxia o metod specific de prevenire colectiv sau individual a
maladiilor infecioase, ce are la baz crearea imunitii artificiale specifice.
Imunoterapia metode specifice de tratament prin intermediul vaccinurilor,
serurilor imune, etc.
Vaccinurile sunt produse biologice cu proprieti de imunogen, constituite din
microorganisme vii sau omorte, din componentele lor sau din toxine modificate. Fiind
administrate la om sau animale induc o imunitate artificial activ IAA - (umoral,
celular, mixt) fr s provoace efecte nocive. Imunitatea postvaccinal (IAA) se
instaureaz relativ lent, la 15-20 zile de la ultima inoculare, i dureaz timp variabil (luni-
ani-toat viaa).
Vaccinarea primar (de baz) confer organismului memorie imunologic. Vaccinrile de
rapel (revaccinarea) se utilizeaz pentru stimularea unui rspuns imun secundar, mai rapid
si mai intens
Calitile unui vaccin ideal: Imunogenitate nalt; Lipsit de efecte secundare; Uor
disponibil; Stabil ; Ieftin; Simplu la administrare i eficace (s creeze imunitate stabil de
lung durat)
Eficiena vaccinrii depinde de: Calitile imunogene ale vaccinului; Durata persistenei
vaccinului n organism; Capacitatea organismului vaccinat de a elabora rspuns imun
eficient.
Clasificarea vaccinurilor: T R A D I I O N A L E (clasice) - Corpusculare (vii atenuate,
inactivate), Subunitare (vaccinuri chimice, anatoxinele). D E P E R S P E C T I V
Sintetice, Ribosomale, Anti-adezive, Recombinante, Vaccinuri hibride, Vaccinuri
nucleotidice.

32. Notiune de vaccinoprofilaxie si vaccinoterapie a bolilor infectioase.

Calendarul vaccinarilor. Complicatiile postvaccinale. Contraindicatiile la
vaccinare.
33. Notiune despre imunitate artificiala pasiva. Serurile imune.
Caracteristica generala si clasificarea lor
Imunizarea artificial pasiv se realizeaz cu preparate biologice ce conin Ac (seruri
imune, Ig, gamma-globuline, etc), utilizate cu scop de seroterapie sau seroprofilaxie.
Imunitatea artificial pasiv se instaleaz imediat dup administrarea preparatului, fiind
limitat n timp (max. 3 sptmni). Din momentul n care Ac exogeni sunt eliminai,
organismul redevine receptiv la infecie.
Serurile imune sunt preparate biologice ce conin Ac specifici fa de diferii ageni
patogeni i produse ale acestora.
Dup provenien exist:
1. Seruri imune omologe - De la convalesceni; De la voluntari imunizai activ
(seruri hiperimune, specifice); Din sngele donatorilor i snge placentar (seruri
standarde, normale)
2. Seruri imune heterologe, obinute prin hiperimunizarea animalelor (cai,
cmile, lame)
- Dup modul de aciune se disting:
1. Seruri antibacteriene (anti-meningococic, anti-antrax), ridic sensibilitatea
bacteriilor la aciunea fagocitelor i complementului. Se dozeaz n ml (seruri
netitrate)
2. Seruri antivirale (ex.: ser anti-rabic). Neutralizeaz infeciozitatea virusurilor.
3.Seruri antitoxice (anti-difteric, anti-tetanic, anti-botulinic, etc). Neutralizeaz
exotoxinele bacteriene (blocheaz fixarea de receptorii celulari). Activitatea lor este
apreciat prin titrare i msurat n UA (UI).
4. Seruri mixte (ex.: antigangrenos)
 Serurile imune native conin pe lng Ig i alte proteine ale sngelui (albumine)
responsabile de reacii alergice. Serurile imune purificate i concentrate sunt lipsite de
albumine, care sunt eliminate prin procedee speciale (precipitare cu sulfat de amoniu, prin
digestie enzimatic, electroforez)
Imunoglobulinele (gamma-globulinele). Se obin din seruri omologe rafinate prin
procedee care extrag numai gamma-globulinele i realizeaz o concentraie a Ig de 15-20
ori fa de serul nativ. Ig normale sunt extrase din amestecuri de plasm de la sute-mii de
donatori sau snge placentar. Se utilizeaz n seroprofilaxia rujeolei, hepatitei A i n terapia
pacienilor cu deficit umoral primar. Ig hiperimune (specifice) se obin din seruri de
convalesceni sau ale persoanelor imunizate (Ig anti-antrax, Ig anti-leptospirozic)
Cerinele fa de preparatele biologice ce conin Ac: Sterilitate; Inofensivitate;
Apirogenitate ; Aviditate nalt; Activitate de lung durat.

Teste teoretico-practice.

1. Etapele de preparare a frotiurilor din diferite materiale patologice sau

obiecte din mediul ambiant. Colorantii de baza, utilizati in practica
microbiologica. Metodele de colorare

Etapele: Se depune pe lama o picatura de apa; Cu ansa sterile se emulsioneaza o

sectiune dintr-o colonie bacteriana; Cu ansa sterile se depune pe lama o picatura de
bulion sau prelevat patologic; Se etaleaza si se sterilizeaza ansa; Se usuca frotiul; Se
fixeaza frotiul prin caldura.

In bacteriologie se utilizeaza colorantii bazici, derivati de pararozanilina sau tionina care

au afinitate pentru acizii nucleic abundenti in celula bacteriana.

Metode de colorare utilizate sint:- Simple, cnd se folosete aciunea unui singur colorant;
-Difereniale, cnd acioneaz 2 sau mai muli colorani;
- Speciale sau selective, se utilizeaz colorani selectivi care evideniaz anumite structuri
celulare. Colorarea frotiului reprezinta un contrast mai bun intre microbe si fondul
preparatului decit cel din preparatele umede; detaliile morfologice devin net mai vizibile.
Solutiile apoase de colorant se altereaza in timp,de aceea se prepara in cantitati limitate
pornind de la Solutia alcoolica saturata.
2. Tehnica colorarii Gram. Importanta practica

Coloraia Gram este o coloraie compus folosit n microbiologie pentru

examenul microscopic al bacteriilor, care a permis clasificarea acestora n funcie de
afinitatea tinctorial a peretelui bacterian. Metoda a fost inventat de bacteriologul
danez Hans Christian Gram, n anul 1884.
Pricipiu: Colorantul bazic (violet de genian ) patrunde in celula bacterian fixat in
prealabil i reacioneaza cu componenii acizi din citoplasm care, dupa tratarea cu soluia
Lugol (iodur de potasiu), formeaz un complex stabil intracelular. Acest complex insolubil
este specific bacteriilor Gram pozitive ce nu se decoloreaz cu alcool aceton. Bacteriile
Gram negative n care nu se formeaza acest complex stabil se decoloreaza i trebuie
recolorate cu alt colorant de contrast (fuxina).
Solutii necesare: Violet de gentiana, Soluie Lugol (rol de mordansant) , Alcool-aceton,
Fuxin diluat 1/10.
Tehnica: Se acopera frotiul cu soluie violet de genian i se ine 1 minut. Se
indeparteaza colorantul, se spal cu ap si se adaug soluia Lugol 1 minut. Se
indeparteaza soluia Lugol fr a spla si se decoloreaza cu alcool aceton prin miscari ale
lamei pana cand soluia devine incolora (depinde de grosimea preparatului dar in general
20 secunde). Se spal cu apa i se adaug fuxina 1 minut Spalare si uscare pe hartie filtru.
Rezultat: bacteriile Gram pozitive apar colorate in albastru-violet iar cele Gram negative se
coloreaz in roz pana la rosu. Cu termenul "Gram variabile" sunt desemnate bacteriile cu
perete de tip Gram pozitiv care n anumite condiii se coloreaz precum cele Gram
negative, cauzele acestui comportament nefiind inca bine cunoscute.

3. Tehnica colorarii Ziehl-Neelsen. Importanta practica

Microbacteriile spre deosebire de toate celelalte bacteria datorita prezentei in peretele

celular a unor substante ceroase,se coloreaza la cald cu fuscina fenicata si rezista la
decolorarea cu acizi minerali diluati si cu alcool.Se pune pe o lama o banda de hirtie de
filtru usor mai mare decit dimensiunile frotiului si se acopera lama cu solutie de fuscina
fenicata Ziehl.Se incalzeste solutia coloranta la o flacara pina la emitere de vapori.Se
decoloreaza frotiul repetat cu alcool clorhidric pina cind decolorantul care se scurge de pe
lama ramine incolor.Se recolteaza 1 minut cu soltie de albastru de metilen Loeffler.Se spala
lama cu apa de robinet,se absoarbe excesul de apa,se usuca si se examineaza la microscop
cu imersia.Bacilii acidorezistenti apar rocii stralucitori,iar alte bacteria si celulele din
prelevatele patologice,albastre.Comparativ cu bacilii tuberculozei,bacilii leprei si nocardii
sint mai slab acidorezistente.Modificarea priveste numai decolorarea,care se face dupa cum
urmeaza:-se acopera frotiul cu alcool etilic 50o pina se indeparteaza excesul de fucsina
fenicata;-se spala cu apa de robinet;-se decoloreaza 3 minute cu solutii 5% de acid sulfuric
pentru bacilii leprei,1% pentru nocardii din prelevate patologice sau 0,5% pentru nocardii
din cultura.

4. Esenta metodelor microscopice: cu fond intunecat; cu contrast de faza;

luminescenta; electronica

Microscopia cu fond negru examen electiv pentru depistarea rapida a

spirochetilor,organism foarte fine,putin refrigerente si mobile,care nu pot fi observate la
preparate microscopic uzuale. Obiectul floteaza intr-o pelicula de lichid pentru a evita
reflexia totala a razelor inainte ca acesta sa-l lumineze. Cand un fluid continand particule,
inclusiv bacterii, este pus pe o lama, razele oblice sunt reflectate de pe suprafete,
ascendent si aceste particule apar iluminate stralucitor pe un fond negru. Microscopia cu
fond intunecat se aplica microorganismelor vii, mobile, transparente, invizibile in
microscopia obisnuita.Pe fondul negru al cimpului intr-un recipient cu solutie
dezinfectanta,luminoasa,stralucitoare a spirochetilor mobili.

Microscopia cu contrast de faza observarea rapida in preparate native,folosind toata

aperture obiectivului si puterea de rezolutie a microscopului,a protozoarelor a fungilor,a
fagocitelor.In bacteriologie microscopia cu contrast de faza e utila pentru observarea
cresterii si diviziunii bacteriene sau a miscarii flagelilor.

Microscopia luminiscenta e utila pentru depistarea rapida a bacililor acidorezistenti pe

frotiuri din sputa si sectiuni tisulare.Mai larga utilizare are coloratia imunoflorescenta pentru
depistarea si indentificarea rapida a unor anticorpi din ser,a imunoglobulinelor,
complementului, hormonilor sau enzimelor in tesuturi,a anitigenilor tumorali in tesuturi
neoplazice.

Microscopia electronica ofera imagini cu detalii de structura a celulelor pina la nivel

molecular,iar in microbiologie clinica se foloseste doar la depistarea rapida a anumitor
virusuri,fara a fi accesibila celor mai multe laboratoare.
 5. Metodele si regimul de sterilizare a diferitor grupe de produse medicinale
si cosmetic

Sterilizarea este operaia prin care sunt distruse sau ndeprtate toate organismele vii n
form vegetativ sau sporulat de pe un obiect sau un produs. Sterilizarea este obligatorie
n urmtoarele situaii:- pentru preparate administrate parenteral (injecii, perfuzii etc.);-
pentru preparate oftalmice;- pentru preparate farmaceutice (pulberi, suspensii; unguente)
care se aplic pe rni, pe arsuri sau pe pielea sugarului;- pentru forme farmaceutice la care
conservarea se poate realiza doar n absena microorganismelor (antibiotice, produse
opoterapice etc.);- pentru instrumentar i diferite materiale medico chirurgicale.Sterilizarea
se poate realiza n diferite moduri. Alegerea metodei de sterilizare se face n funcie de
natura produsului i stabilitatea acestuia.

Metodele de sterilizare utilizate n practica farmaceutic se pot mpri n urmtoarele

grupe:- metode fizice;- metode chimice;- metod aseptic.

Sterilizarea prin caldura umeda este cea mai eficienta metoda de sterilizare si are ca
mecanism coagularea proteinelor si degradarea enzimelor. Metode:autoclavare(120,30
min,variante), tindalizarea(65-70,o ora 3 zile succesiv) Pasteurizare si fierberea.

Sterilizarea prin caldura uscata are ca mecanism oxidarea sau carbonizarea structurilor
bacteriene:

-incalzire la incandescenta(la rosu)-ansabacteriologica,spatula; flambare(nu se atinge

incandescenta)
-portansa,eprubete,flacoane,pipete Pasteur
-sterilizare cu aer cald(in etuva, 180,o ora)-obiecte de sticla,portelan,pulberi inerte
termostabile,uleiuri anhidre,instrumentar chirugica
-incinerare(ardere cu obtinere de cenusa)-materiale de plastic,reziduuri organice
solida,cadavre gunoi.

6. Metode de conservare a produselor cosmetic si medicinale. Conservantii

utilizati. Exigente.

Pasteurizarea foloseste actiunea combinata a caldurii umede si frigului pentru

conservarea lichidelor alimentare. In microbiologie nu are aplicatii. Refrigerarea la 4oC e
larg folosita pentru conservarea alimentelor si a unor medicamente. Congelarea e o
excelenta metoda de conservare a alimentelor.Efectele congelarii asuora microbilor sint
minime cind se realizeaza brusc la temperature inferioare,care evita formarea cristalelor de
gheata si hiperconcentrarea salina, nocive pentru structurile celulare si starea coloidala a
proteinelor. Desicarea e folosita in microbiologie pentru conservarea indefinite a tulpinilor
unor bacteria sporulate si pentru perioade limitate a unor bacteria. Liofilizarea e o metoda
de conservare buna a microorganismelor, a serurilor immune si a unor reactivi biologici.

7. Esenta metodelor fizice, chimice si biologice de control a calitatii

sterilizarii. Esenta metodelor vizuale, chimice si biologice de control a
calitatii dezinfectiei

Controlul eficientei sterilizarii se face prin indicatori fizici,chimici si biologici.Indicatorii

fizici si chimici nu dau indicatii asupra timpului cit s-a mentinut temperature. Indicatorii
biologici,tuburi cu fire de bumbac impregnante cu spori bacterieni si uscate,au o mare
fidelitate. Uzual sterilizarea fiecarui lot de material se testeaza prin indicatori fizici si
chimici,iar saptaminal aparatele sint verficate prin indicatori biologici.

8. Etapele de izolare a culturilor pure de microorganisme aerobe

Examenul bacteriologic = inocularea prelevatel pe MC izolare cultura pura identificare,

testare sensibilitate la AB, eventual conservare.
Etape examen bacteriologic:
1 Faza pre-analitic (responsabilitatea medicului)
Prescrierea investigaiei (n funcie de datele examenului clinic i paraclinic). n ordonan
se fixeaz identitatea medicului, a pacientului, scopul analizei, manifestrile patologice,
locul, data apariiei, alte date: imunosupresie, tratament cu antibiotice, graviditate, etc.
2 Prelevarea probelor
Alegerea prelevatului (de la poarta de intrare, locul multiplicrii sau/i din cile de eliminare
a agentului patogen)
Modul de prelevare (recoltare) :
n recipiente sterile
Respectnd regulile de autoprotecie
La debutul bolii
Pn la administrarea antibioticelor
3 Transportarea
Imediat sau utiliznd medii de transport, cu respectarea condiiilor speciale
dup necesitate
n ambalaj special (cutii metalice, pungi din plastic...)
n fia de nsoire s fie indicat identitatea pacientului, vrsta, sexul, natura prelevatului,
data, ora prelevrii, scopul investigaiei)
Materiale de examinat (prelevate) de la pacieni: Secreii rino-faringiene; Sput; Puroi;
Exudate; Snge; LCR; Urin; Mase fecale; Bioptate; Material cadaveric
Materiale de examinat din mediul extern: Ap; Alimente; Sol; Aer; Lavaje; Vectori, etc
EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURILE AEROBE
Prelevatul este supus examenului macroscopic (modificarea aspectului, a mirosului, etc) -
orientare n diagnostic
Dup necesitate, probele sunt supuse pregtirii pentru investigaie (diluare, omogenizare,
centrifugare, etc)
Examinarea microscopic (preparate native, Gram, Ziehl-Neelsen, Burri-Hinss...) prezena
mi/o, forma, cantitatea, G+/-.
I etap IZOLAREA CULTURILOR PURE
Scopul izolrii - de a obine o cultur pur dintr-un melanj de celule bacteriene sau dintr-un
produs patologic.
Tehnici utilizate:
o Prin epuizarea inoculului pe suprafaa gelozei din cutia Petri (nsmnare n striuri
paralele, nsmnare n cadrane, etalarea consecutiv pe trei cutii).
o Metoda diluiilor logaritmice a inoculului n geloz topit i rcit la 50 C (10 -1, 10-
2
,...), apoi turnate n cutii Petri sau eprubete.
Incubare n termostat la 37 C, 18-24 h (n funcie de TG).
Metode speciale de izolare n culturi pure: bct sporulate: nclzirea prealabil a prelevatului
80 C 20 min; bct acido-rezistente: tratarea prealabil cu acid a prelevatului i
neutralizarea ulterioar cu o baz; bct din asociaii cu numr minim de mi/o patogene:
mbogirea prealabil a florei patogene utiliznd medii de mbogire; bct cu virulen
nalt i pretenioase la cultivare: inocularea la animalele de laborator sensibile
II etap ACUMULAREA CULTURII PURE
Examinarea macroscopic a coloniilor crescute (form, culoare, dimensiuni, etc)
Examinarea microscopic (frotiu Gram) a coloniilor suspecte confirmarea puritii culturii
Repicarea coloniilor suspecte pe geloz n pant acumularea culturii pure
Termostat, 37 C, 18-24 ore
III etap IDENTIFICAREA CULTURII PURE
Verificarea puritii culturii (frotiu Gram)
Identificarea culturii pure const n evidenierea unor caractere specifice ale acestei culturi
pentru a o include ntr-o familie, gen, specie, variant
Se studiaz caracterele: Morfologice; Tinctoriale; De cultur; Biochimice; Antigenice
(seroidentificarea); De patogenitate; Sensibilitatea la bacteriofagi (fago-identificarea);
Sensibilitatea la AB
IV etap EVALUAREA REZULTATELOR, FORMULAREA SI ELIBERAREA RSPUNSULUI
Compararea rezultatelor obinute cu caracterele speciilor bacteriene cunoscute pentru a
gsi asemnri.
Exemplu de rspuns: Din proba examinat a fost izolat tulpina de Corynebacterium
diphtheriae, biovar gravis, tox+, sensibil la ...., rezistent la .....
STUDIEREA ACTIVITII BIOCHIMICE A BACTERIILOR
Activitatea zaharolitic (irul Hiss, coagularea laptelui, etc)
Activitatea proteolitic
Degradarea proteinelor native (lichefierea gelatinei sau a serului coagulat, peptonizarea
laptelui, etc)
Evidenierea enzimelor specifice (ureaz, decarboxilaze, dezaminaze, etc) prin detectarea
produsele finale ale reaciilor: H2S, NH3, indol
o Depistarea producerii H2S: formarea sulfurii de fer de culoare neagr n mediile multitest
Kligler, Olkeniki, etc; plasarea unei benzi de hrtie de filtru mbibat cu acetat de Pb
deasupra BP n care crete cultura studiat (formarea sulfurii de Pb nnegrete hrtia)
o Depistarea indolului (produs al metabolizrii triptofanului) benzi de hrtie mbibate cu
acid oxalic. n prezena indolului indicatorul vireaz n roz.
o Depistarea amoniacului (ureaza) hrtia de turnesol se coloreaz n albastru.
o Depistarea catalazei (H2O2 .... H2O + O2): cultura se amestec cu o pictur de ap
oxigenat apariia bulelor de gaz
o Depistarea oxidazei (detectarea prezenei citocromoxidazei din lanul respirator)
Reactiv di (tetra)metil-parafenilen-diamin (benzi sau rondele de hrtie mbibate cu
reactiv, creioane, etc)
Oxidarea reactivului culoare violet-neagr
Oxidazo+ : Neisseria, Vibrio, Pseudomonas
Oxidazo- : Enterobacteriaceae
o Depistarea lecitinazei mediu cu glbenu de ou 10% - formarea unui halou opac n
jurul coloniilor
o Depistarea lipazei mediu cu Twin 80 1% halou opac n jurul coloniilor (precipitarea
acizilor grai)
o Depistarea hemolizinei geloz-snge 5-10% - zon clar n jurul coloniei
o Depistarea ADNazei, fosfatazei, etc
Probele sunt incubate la 37 C, 18-24 h
Identificarea rapid
Utilizarea galeriilor miniaturizate standarde (economie de timp, spaiu, material)
Sistemul API o galerie din plastic format din numeroase alveole care conin fiecare un
mediu deshidratat diferit (glucide, AA, etc). Alveolele sunt inoculate cu o suspensie
bacterian testat i incubate. Ulterior la necesitate se adaug reactive pentru detectarea
metaboliilor particulari.
Lectura conform unui cod de cifre sau computerizat

9. Aplicarea practica a enzimelor bacteriilor in industria producerii

preparatelor biologice.

Gratie enzimelor bacteriene industria medicala poate fabrica

alcaloizi,polizaharide,steroizi(hidrocotizon,prednizon etc).Unele enzime sint eliminate din
celula in mediul extern pentru a scinda materiile nutritive cu structura coloidala
complexa,altele ramin in interiorul celulei.Distingem enzime
constitutive(kipaze,oxidaze,proteinaze etc),care se afla in permanenta in celula indifferent
de conditiile ei de existent si de prezenta substratului catalizabil;enzime inductive sau
adaptare(penicilinaza,decarboxilaza etc) care se sintetizeaza doar atunci cind apare
necesitatea.
 10.Etapele de izolare a culturilor pure de microorganism anaerobe

EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURI ANAEROBE (clostridiene, neclostridiene)

Condiia principal cultivare n absena oxigenului
Utilizarea mediilor anaerobe (Kitt-Tarrozzi regenerat - 100 C, 20 min, rcit, acoperit cu
vazelin; nsmnarea n geloz n coloan)
Crearea condiiilor de anaerobioz
Metoda fizic utilizarea anaerostatului
Metoda chimic n exicator se ntroduc substane ce fixeaz oxigenul (pirogalol+baz);
utilizarea gas-pachetelor
Metoda biologic Fortner cultivarea concomitent a aerobilor i anaerobilor
Recoltarea cu precauie, evitnd contactul cu aerul (n seringi, utiliznd medii
speciale)
I etap MBOGIREA ANAEROBILOR
nsmnarea prelevatului n 2 eprubete cu mediul Kitt-Tarrozzi regenerat
nclzirea unui tub la 80 C, 20 min distrugerea florei nesporogene
Incubarea la 37 C, 24-48 h (va avea loc nmulirea anaerobilor)
II etap - IZOLAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI
Studierea caracterelor de cultur tulburarea mediului, descompunerea bucilor de
ficat, etc
Izolarea culturii pure de anaerobi prin metoda Zeissler (nsmnarea a 0,1 ml din
mediul K-T pe 3 cutii cu geloz-snge glucozat consecutiv). Incubarea n
anaerostat/exicator/gas-pack, 24-48 h
Metoda Weinberg diluii succesive a culturii n geloz glucozat lichefiat i aspirarea
n tuburi lungi i nguste, nchise ermetic. Incubarea n termostat, 24 h
III etap - ACUMULAREA CULTURII PURE
Studierea macroscopic a coloniilor
Examinarea microscopic (frotiu Gram) a coloniilor suspecte
Repicarea n mediul K-T regenerat pentru acumularea culturii pure
Incubarea n termostat, 24 h
IV etap - IDENTIFICAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI
Verificarea puritii culturii pure (frotiu Gram)
Studierea caracterelor culturii pure izolate (cu respectarea condiiilor de anaerobioz)
V etap - EVALUAREA REZULTATELOR, FORMULAREA I ELIBERAREA RSPUNSULUI

11.Metodele de indicare a virusurilor in diferite sisteme biologic :CC, embrion

de gaina, animale de laborator

CC reprezint sistemul virus-gazd predilect n virologia clinic i cercetare. 1. Mediile de

cretere (pentru cultivarea CC) sunt mbogite cu ser sangvin (uman, animal) 2. Mediile de
ntreinere se utilizeaz pentru meninerea monostratului n procesul reproducerii virale. Nu
conin ser. Indicarea virusului n oul embrionat de gin Oule se rcesc 18 ore la +4 grade
C pentru vazoconstricie maxim, apoi aseptic se taie coaja, se recolteaz lichidul alantoic
sau amniotic, iar MCA i embrionul se ntroduc n cutii Petri sterile. Se observ: 1. Moartea
embrionului 2. Apariia modificrilor (hemoragii, pustule) pe MCA 3. Acumularea de HA n
lichide Oul embrionat de gin (5-13 zile) reprezint un mediu de celule nedifereniate, cu
multiplicare activ, steril i lipsit de mijloace de aprare antiinfecioas. Se utilizeaz n
prepararea unor vaccinuri virale (ex.: gripal) - Iniial se verific viabilitatea embrionului la
ovoscop n camera obscur. - Prelevatul se inoculeaz steril cu seringa n cavitatea
amniotic sau alantoidean, sau pe membrana chorioalantoidean (utiliznd metoda
deschis sau nchis). - Orificiul se parafineaz i se incubeaz la 35-37 C timp de 48-72 ore
Indicarea virusului pe animale de laborator 1. Boala manifest a animalului, deces 2.
Urmrirea virusului n organele-int: - Hemaglutinare - Infeciozitatea omogenatelor -
Examene histopatologice (leziuni inflamatorii, degenerare, incluzii virale specifice: corp.
Babe-Negri n neuronii infectai cu V.rabic, etc)
 Animale utilizate curent oriceii albi nounscui, dar pot fi utilizai obolani, cobai,
maimue, etc. Regulile de lucru cu animalele de laborator (selectare, inoculare, examinare)
sunt identice cu cele din infeciile bacteriene.

12.Metodele de evidentiere a antagonismului microbian.

Mecanismul antagonismului microbian este complex i variat. Exist antagonism

microbian nespecific i antagonism microbian specific. Antagonismul microbian nespecific
prezint o multiplicare mai intens a speciei antagoniste fa de cea concurent datorit
folosirii substanelor nutritive, modificrii proprietilor fizico-chimice ale mediului, prin
acumularea de substane nocive (acizi, alcalii, peroxid de hidrogen . a.), care pentru alte
specii snt duntoare. Antagonismul microbian specific se caracterizeaz prin sinteza i
elaborarea de ctre microbii antagoniti a unor substane chimice biologic active
(antibiotice, bactericide) cu aciune antimicrobian selectiv fa de anumite specii. n
condiii artificiale poate fi creat i un antagonism forat, cnd unii microbi se hrnesc pe
contul altora, fiind lipsii de alte surse nutritive. Antagonismul microbian este mai evident la
actinomicete, ciuperci i bacterii.

13.Tehnologia obtinerii a eubioticelor. Utilizarea lor in practica. Controlul

calitatii eubioticelor

Eubioticele prezint n sine diferite specii de bacterii vii reprezentani ai microflorei

normale, intestinale care dispun de proprieti antagoniste pronunate fa de bacteriile
patogene i condiionat patogene care pot provoca diferite dereglri intestinale. n afar de
aciunea direct asupra florei patogene eubioticele stabilesc biocenoza intestinal
normaliznd n aa mod funciile ei principale cum sunt cea de fermentare i de sintez a
unui ir ntreg de vitamine care se deregleaz n caz de dismicrobism ( rezultatul unor boli
diareice acute sau a unui tratament neraional cu antibiotice sau preparate imunodepresive
).

Principala particularitate a eubioticelor ca preparate medicamentoase este

inofensivitatea lor absolut ce permite utilizarea lor ncepnd din primele zile de viat.
Acestea se produc pe scar larg, dup o tehnologie special sub diferite forme
medicamentoase ( pastile, praf, soluii .a. ).

n practica medical mai solicitate la moment sunt urmtoarele eubiotice :

- colibacterina ( extract baciliocoli );
- bifidumbacterina ;
- lactobacterina ;
- acilact ,
- eubiotina ;
- eubiotice combinate ;
Ex : Bificolul , Bifacida .

14.Tehnologia obtinerii antibiotecelor prin metoda biologica. Etapele obtinerii

si esenta lor

Antibioticele sunt produse metabolice de origine microbian, fungic, actinomicetic ,

vegetal sau animal, substane semisintetice sau sintetice cu aciune selectiv
antimicrobian i antitumoral n organismul uman sau animal .
Actualmente antibioticele sunt foarte larg utilizai nu numai n medicin dar i n alte
domenii : n calitate de preparate curative, n veterinrie n calitate de biostimulatorii, n
zootehnie i avicultur ; ca conservani - n industria alimentar i ca supliment
antibacterian n produsele cosmetice etc.
Pe lng avantajele acestei largi utilizri exist i momente negative pentru sntatea
omului ( complicaii posibile dezvoltarea rezistenei microorganismelor la antibiotice ).
 15.Metodele de izolare si indentificare a bacteriofagului. Esenta metodelor de
titrare a bacteriofagului. Aplicarea practica a bacteriofagului. Aplicarea
practica a bacteriofagului. Forme medicinale de bacteriofag, modul de
administrare

IZOLAREA BACTERIOFAGILOR Prelevate: ap, sol, materii fecale, puroi, etc

Izolarea direct filtrarea prelevatelor prin filtre bacteriene, ultracentrifugare.
Izolare prin metoda de mbogire fr nsmnare materialul de examinat se
inoculeaz ntr-un mediu nutritiv lichid (pentru multiplicarea bacteriile omologe fagului
cutat). Peste 10 ore de incubare la 37 C bulionul este supus filtrrii. In filtrat s-au acumulat
fagii care s-au inmulit pe contul bacteriilor omologe din prelevat.
Izolare prin metoda de mbogire cu nsmnare inocularea prelevatului ntr-o
suspensie bacterian omolog fagului cutat. Cultura bacterian asigur mbogirea
fagilor. Peste 10 ore de incubare la 37 C bulionul este supus filtrrii.
INDICAREA BACTERIOFAGILOR
1. Metoda OTTO. Pe placa de geloz din cutia Petri se nsmneaz n gazon suspensia
de bacterii omologe fagului. n continuare se aplic o pictur de filtrat care conine fag
(cutia poate fi nclinat ca pictura s se preling). Cutia se incubeaz la 37 C timp de 24
ore. Aprecierea: dac n filtrat se aflau fagi omologi culturii bacteriene, n locul aplicrii
filtratului se observ o zon de liz (colonie negativ de fag).
2. Metoda FURT Filtratul ce conine fagi se amestec cu geloz topit i se toarn n
cutia Petri. Suprafaa cutiei se mparte n 4 sectoare. n fiecare sector se nsmneaz n
striuri culturi cunoscute de diferite bacterii. Incubare la 37 C 24 ore. Aprecierea: lipsa
creterii bacteriilor ntr-un sector indic prezena fagului omolog.
3. Metoda FISHER Similar cu metoda Furt, doar c suprafaa cutiei se mparte n 10
cadrane, astfel pot fi nsmnate 10 culturi bacteriene i pot fi indicai concomitent mai
muli fagi.
TITRAREA BACTERIOFAGILOR Este utilizat pentru determinarea numrului de fagi
viruleni n prelevat sau cultur. Metodele de titrare a bacteriofagului
Titrarea bacteriofagului n mediu lichid (metoda Appelman)
Titrarea bacteriofagului n mediu solid (metoda Gratia)
APPELMAN la diluii logaritmice a culturii de fag (10-1 .....10-10) n bulion peptonat
se adaug suspensie bacterian omolog fagului examinat. Dup 24 ore de incubare la 37
C se apreciaz titrul fagului: diluia maxim a fagului care nc mai provoac liza bacteriilor
(mediu clar). /15/2010 8
GRATIA. Dup diluia logaritmic a fagului i adugarea culturii bacteriene, coninutul
fiecrui tub se amestec cu geloz topit i amestecul se toarn n cutii Petri. Dup 24 ore
de incubare la 37 C se numr plajele formate (coloniile negative de fagi). Numrul plajelor
corespunde cu nr de fagi viruleni din materialul de examinat.
APLICAREA PRACTIC A BACTERIOFAGILOR
n domeniul terapeutic - Tratamentul i profilaxia maladiilor infecioase n domeniul
diagnostic - Fago-identificarea identificarea tulpinilor bacteriene necunoscute cu ajutorul
fagilor omologi (metoda Otto, Furt, etc) - Lizotipizarea (fagotipajul). Permite diferenierea
unor tulpini din cadrul aceleeai specii (subdivizarea speciei n lizotipuri/fagovaruri). Este
utilizat pentru tulpini de Staphylococcus aureus, Salmonella Typhi, .a. Lizotipul reprezint
un marker epidemiologic. Fagii reprezint un model de studiu pentru geneticieni, fagii
temperai se utilizeaz n ingineria genetic (ei pot asigura transferul de material genetic
prin transducie).
Forme medicinal de bacteriofag, modul de administrare :
Este un preparat polivalent de bacteriofagi, obtinut prin filtrarea unor culturi de e. coli,
lizati sub actiunea bacteriofagilor specifici fiecarei tulpini care intra in compozitia
bacteriofagului polivalent. Se livreaza in cutii cu cate 10 fiole a 5 ml. Prezervant: Mertiolat

Bacteriofagul anti E. coli se administreaza pe cale orala. Pentru succesul tratamentului este
necesara in prealabil alcalinizarea urinei. e sodiu 1/25.000.
 16.Ingineria genetica si aplicarea ei in industria de producer a produselor
medicinale, enzimatice, substantelor biologic active

Ingineria genetic reprezint un domeniu foarte larg incorpornd majoritatea produselor

medicale, Ingineria genetic folosete tehnici de clonare i transformare molecular pentru
a schimba structura i caracteristicile genelor n mod direct. Tehnicile de inginerie genetic
sunt folosite cu succes n numeroase aplicaii. Cteva exemple sunt: mbuntirea
tehnologiilor de realizare a recoltelor, obinerea insulinei sintetice folosind bacterii
modificate genetic..
Utilizri ale enzimelor n industria genetic:
Principalele domenii n care enzimele i-au gsit utilizri sunt:
- Fabricarea unor produse prin transformarea enzimatic a amidonului;
Cele mai multe cercetri, cu cele mai multe rezultate au fost realizate n domeniulmedicinei
i industriei farmaceutice: producia de hormoni, de antigene, de enzime, de reactivi
necesari diagnosticrii.

17.Infectie experimentala. Utilizarea animalelor de laborator in determinarea

calitatii produselor cosmetic si medicamentoase.

Animalele de laborator se utilizeaz limitat (receptivitate selectiv, preexistena

infeciilor, cost avansat). Se recurge numai cnd nu exist alte posibiliti (VHB, HIV,
Coxsackie, etc). Constituie modele de cercetare sau de control al vaccinurilor. Animale
utilizate curent oriceii albi nounscui, dar pot fi utilizai obolani, cobai, maimue, etc.
Regulile de lucru cu animalele de laborator (selectare, inoculare, examinare) sunt identice
cu cele din infeciile bacteriene.

18.Notiune despre diagnosticumuri si seruri immune. Tehnologia obtinerii si

aplicarii lor in practica. Notiune de reactie serologica. Reactie serologica de
serodiagnostic si seoidentificare. Reactiile serologice de baza, utilizate in
practica

Studiul i aprecierea imunitii poate fi efectuat prin intermediul diferitor teste realizate
in vitro sau in vivo (reacii imunologice).
Pentru aprecierea rspunsului imun umoral se studiaz interaciunea dintre Ag i Ac, iar
pentru aprecierea imunitii celulare se determin numrul total de limfocite, subclasele
limfocitelor T, se evalueaz citokinele, etc.
REACIILE ANTIGEN-ANTICORP in vitro (REACIILE SEROLOGICE)
Reacia Ag-Ac este determinat de interaciunea specific dintre epitopii Antigenului i
paratopii Anticorpilor. n acest proces intervin patru tipuri de legturi: legturi de hidrogen,
legturi electrostatice, forele Van der Waals i legturi hidrofobe.
Legtura Ag-Ac are trei caracteristici: este exotermic, specific i reversibil.
Afinitatea unui Ac pentru un Ag specific caracterizeaz intensitatea forelor de legtur
a complexului Ag-Ac. Ea depinde de complementaritatea steric dintre paratop i epitop.
Aviditatea unui Ac pentru un Ag specific reprezint rapiditatea apariiei manifestrii
reaciei Ag-Ac (precipitare, aglutinare, etc.). Ea depinde de constanta de asociere, de
valena Ac, de numrul de epitopi, de temperatur, de pH, de fora ionic a mediului.
Un paratop se poate combina cu un singur epitop, numit specific. Astfel, dac este
cunoscut unul din elementele reaciei - Ag sau Ac, poate fi identificat cellalt.
Reaciile Ac-Ac (reaciile serologice) au dou direcii de aplicare practic:
Seroidentificare: Detectarea i dozarea Ag (element necunoscut - tulpini microbiene
izolate din diferite prelevate) cu ajutorul Ac specifici cunoscui.
Pot fi utilizate dou surse de Ac: Ac monoclonali, absolut omogeni, dar care recunosc
doar un singur epitop i Ac policlonali, ce se conin n seruri imune (antiseruri), care permit
legturi de aviditate nalt cu Ag.
Serurile imune se obin prin injectarea la un animal de laborator a antigenelor
cunoscute. Dup o perioad de timp, serul animalului va conine anticorpi contra acestor
antigene. Dar natura exact a Ac din acest ser nu poate fi cunoscut cu exactitate (Ac
policlonali). Specificitatea serului trebuie s fie permanent controlat i Ac nedorii trebuie
s fie eliminai prin adsorbie.
Serodiagnostic: Detectarea i titrarea Ac din serul bolnavilor (component necunoscut)
fa de un Ag specific cunoscut (coninut n diagnosticuri).
Unele reacii Ag-Ac se manifest direct i pot fi observate de experimentator: de
exemplu precipitarea sau aglutinarea complexelor Ag-Ac, liza unor celule purttoare de Ag
pe membrana lor (hemoliz, bacterioliz, etc).
Alte reacii Ag-Ac nu se vizualizeaz spontan in vitro. n acest caz se va recurge la
nite artificii experimentale, cum ar fi utilizarea Ac marcai:
Ac marcai cu un fluorocrom: imunofluorescena.
Ac marcai cu un izotop radioactiv: analiza radio-imun.
Ac marcai cu o enzim: analiza imunoenzimatic.
INTERACIUNEA ANTIGEN-ANTICORP
Faza specific: are loc interaciunea dintre Ag i Ac specific corespunztor. Este un
fenomen rapid, invizibil, comun pentru toate reaciile Ag-Ac. Decurge la temperatura de 37
C, n prezena unui electrolit (sol. fiziologic).
Faza nespecific, vizibil a uniunii Ag-Ac, se manifest prin precipitare, aglutinare, liz,
etc - fenomene determinate de anumite condiii (valena Ac, dimensiunile Ag, etc).

19.Tehnologia obtinerii vaccinurilor vii, inactivate, chimice si anatoxinelor.

Aplicarea in practica. Tehnologia obtinerii autovaccinului

Vaccinurile vii atenuate reprezint tulpini de bacterii sau virusuri vii cu virulena
redus, dar cu capacitate imunogen pstrat.
Cile de obinere: A. Selecia tulpinilor naturale cu virulena redus - Vaccinul E
(contra tifosului exantematic); Vaccinul EV (antipestos); Vaccinul Brucella N19
(antibrucelos). B. Utilizarea mi/o nrudite genetic, avirulente pentru specia uman - (ex.:
virusul vacciniei utilizat n profilaxia variolei)
C. Atenuarea dirijat a virulenei prin:
- Factori fizici (cultivarea la t neadecvate vaccinul anti-antrax (42 C),
vaccinul anti-pestos (16 C))
- Cultivarea n prezena unor compui chimici nefavorabili (ex.: BCG obinut de
Calmette i Guerin prin cultivarea tulpinii de Mycobacterium bovis timp de 13 ani pe
medii cu bil)
- Prin factori biologici pasaje multiple pe animale sau pe culturi celulare
(Pasteur a efectuat 133 pasaje a suspensiei de creier de la cine turbat intracerebral
iepurilor, obinnd un virus atenuat)
- Prin inginerie genetica (inactivarea genelor de patogenitate - mutaii la nivelul
genelor de patogenitate)
Alte vaccinuri vii atenuate: anti-tularemic, anti-poliomielitic, anti-gripal, anti-rujeolos,
anti-rubeolic, anti-parotidit epidemic, etc.
Avantajele vaccinurilor vii: Imunogenitate nalt, o inoculare unic induce imunitate
solid i de lung durat; Se administreaz pe cale natural (intranazal, per os, percutan,
etc); Induce imunitate local i general
Dezavantaje: Pot provoca complicaii postvaccinale (accidente alergice, efect
teratogen); Revenirea la forma virulent cu riscul bolii infecioase induse (ex.: poliomielit
paralitic, etc); Pericol de inducere a maladiei la persoane cu imunodeficiene (BCG-ita,
etc); Multiple contraindicaii; Durat de pstrare limitat.
Vaccinurile inactivate (omorte) constau din culturi bacteriene sau virale nalt
virulente inactivate prin cldur (60 C 1 or), prin ageni chimici (formaldehid, fenol,
aceton), radiaii, ultrasunet, etc. Exemple de vaccinuri inactivate: anti-tifoidic, anti-
dizenteric, anti-choleric, anti-pertusic, anti-stafilococic, anti-gripal, anti-poliomielitic, etc.
Autovaccinul este un vaccin inactivat preparat din tulpina microbian izolat de la un
bolnav i inoculat aceluiai bolnav pentru stimularea imunitii specifice. Autovaccinul este
indicat pacienilor care sufer de procese cronice: stafilodermii, streptodermii, candidoze,
dizenterie cronica, etc.
 Avantajele vaccinurilor inactivate: Exclud riscul infeciei post-vaccinale; Stabile la
pstrare.
Dezavantaje: Imunogenitate redus (sunt necesare inoculri repetate); Durat limitat
a imunitii 6 12 luni; Eficacitate variabil; Necesitatea unei concentraii mari de Ag;
Administrarea prin injecii (stimuleaz slab sau deloc imunitatea local).
Obtinere: 1. Se izoleaza din prelevatul d ela bolnav bacteria cu semnificatie clinica
2 Se obtine cultura pura si se identifica bacteria izolata
3 Se replica abundant cultura pe geloza nutritive si geloza sange si peste noapte
la 37 grade.
4 Se extrage cu pipeta Pasteur in solutie salina izotona fara a include
impuritatile, Se ajusteaza densitate.
5 Se inactiveaza suspensia in baie de apa 60 grade o ora.
6 Se controleaza sterilitatea prin replicare in bulion 4 zile 37 grade, apoi se
insamanteaza pe placa.
7 Se adauga fenol pt conservative. Si se elibereaza strict aseptic cu numele
pacientului varsta etc.
Vaccinurile subunitare (acelulare, chimice) constau din componente antigenice
majore, capabile s induc un rspuns imun protector, extrase prin diferite metode din
celulele bacteriene (digestie enzimatic, hidroliz cu acidul tricloracetic, etc). Ex.: vaccinul
anti-pneumococic, anti-meningococic, anti-hemofilus (conin polizaharide capsulare), etc.
Anatoxinele sunt vaccinuri subunitare obinute din exotoxine bacteriene.
Etapele de obinere a anatoxinelor:
1 Cultivarea tulpinii toxigene n mediu lichid
2 Separarea exotoxinei prin filtrare
3 Tratarea cu formol 0,3-0,4 % timp de 3-4 sptmni la 39-40 C. Toxinele pierd
toxicitatea, dar i pstreaz capacitatea imunogen
4 Purificarea anatoxinei (salinizare cu sruri de amoniu, precipitare cu alcool...)
5 Concentrarea
6 Determinarea puterii anatoxinei n RN (floculare) cu seruri antitoxice specifice
7 Anatoxinele se utilizeaz n profilaxia specific a infeciilor cauzate de mi/o
toxigene stimulnd producerea antitoxinelor.
Exemple de anatoxine: difteric, tetanic, gangrenoas, botulinic, holeric,
stafilococic, etc.
Avantajele vaccinurilor subunitare: sunt lipsite de efecte secundare; stabilitate la
pstrare
Dezavantaje: imunogenitate redus, necesitatea inoculrilor repetate
Pentru sporirea imunogenitii vaccinurilor inactivate i subunitare se utilizeaz
substane speciale - adjuvani.
I Adjuvanii minerali (hidroxidul de Al, fosfatul de Ca, emulsii uleioase)
genereaz o reacie inflamatoare care reine eliminarea Ag i favorizeaz
prezentarea lui limfocitelor T
II Adjuvanii biologici (unele bacterii: Bordetella pertussis, Corynebacterium
parvum, Mycobacterium tuberculosis, sau componente bacteriene ex. ribosomi
bacterieni ) induc expresia moleculelor de co-stimulare pe suprafata CPA, stimuland
aceste celule sa secrete citokine care vor activa limfocitele T.

Vaccinuri adsorbite (deponente, conjugate) au Ag fixate pe adjuvani (AD, ADT,

ADTP, etc)

20.Organizarea producerii si controlul calitatii serurilor imune : a pirogenitatii,

sterilitatii si inofensivitatii.
21.Tehnologia obtinerii a serurilor imune antitoxice, antivirotice,
imunoglobulinelor si alergenilor. Controlul calitatii. Utilizarea lor in practica
22.Etapele izolarii si identificarii a Staphylococcus aureus si Streptococcus
pyogenes. Str. faecalis din produse cosmetice si medicinale
 23.Etapele izolarii si identificarii a microorganismelor fam. Enterobacteriaceae
din produse cosmetice si medicinale
24.Etapele izolarii si identificarii a microorganismelor din genul Pseudomonas
(P.aeruginosa) din produse cosmetice si medicinale
25.Etapele izolarii si identificarii fungilor din genul Candida din produse
26.Etapele izolarii si identificarii microorganismelor din genul Clostridium
(Cperfringens) din produse
27.Determinarea numarului total de germeni (NTG) si a microorganismelor
sanitaro-indicatoare in apa potabila din apeduct. Normativele calitatii apei
28.Determinarea numarului total de germeni (NTG) si a microorganismelor
sanitaro-indicatoare in aer. Criteriile aprecierii a calitatii aerului din
incaperi
29.Determinarea numarului total de germeni (NTG) si a microorganismelor
sanitaro-indicatoare in sol. Normativele calitatii solului
30.Determinarea NTG in materia prima de produse cosmetice si
medicamentoase. Determinarea NT Fungi si ciuperci in material prima de
produse cosmetic si medicamentoase. Determinarea Enterobacteriilor,
microorganismelor din genul Proteus in material prima
31.Determinarea NTG in produsele cosmetic si medicamentoase. Determinarea
NT Fungi si ciuperci in produsele cosmetic si medicamentoase.
Determinarea Enterobacteriilor. S.aures si p.aeruginosa in produsele gata
32.Determinarea steritatii a diferitor categorii de produse medicamentoase.
Mediile de cultura utilizate
Dupa destinatie: Medii de cultura generale-care sunt bogate in diverse substante
nutritive,permit dezvoltarea unui grup mare de microorganism(mustul de malt.bulionul cu
carne de agar agar). Medii de cultura selective-favorizeaza o specie sau citeva speciide.
Dupa consistenta: Medi de cultura lichide-care pot fi natural(laptele,sucurile,single)si
artificiale medii preparate dupa reteta. Medii de cultura solide-se folosesc pentru m-sme
aerobe(mucegaiul este cultivat pe faina,tarite). Medii de cultura solidificate-se obtin di
medile lichide prinn adaugarea agentilir de solidificare(agar agar,gelatin). Medii de cultura
agarizate-care se folosec pentru numararea coloniilor pentru identificarea lor dupa forma si
culoare. Dupa compozitie: Medii Anorganice-sub.nutritiva se adauga sub forma de
sarurii,Aceste medii se folosesc p/u cultivarea m-melor din sol. Medii Organice-sunt produse
naturate si folosite p/u cultivarea m-melor,ele pot fi de origine animal(bulionul de
carne).Medii Mixte-sunt medii organice ca sursa de carbon in care se adauga saruri
anorganice de exemul:mediul Czapek folosit p/u cultivare m-ului contine zaharoza si saruri.

33.Metodele de determinare a pirogenitatii produselor medicamentoase

34.Determinarea NTG in produse cosmetic. Determinarea NT Fungi si ciuperci
in produsele cosmetic. Determinarea Enterobacteriilor, S.aureus si
P.aeruginosa in produse cosmetic
35.Determinarea sterilitatii produselor cosmetice
36.Metodele de obtinere si examinare a lavajelor de pe obiecte din
intreprinderile farmaceutice

Relaiile microorganismelor

n condiiile naturale microorganismele se afl permanent n cele mai diverse i variabile

asociaii care se numesc biocenoze. Relaiile care se stabilesc ntre microorganismele de diferite
specii n condiii naturale se numesc relaii ecologice sau simbiotice. Se difereniaz urmtoarele tipuri
de relaii simbiotice n biocenozele naturale :
 1) Comensualism - relaii de favorizare unilateral adic unii din parteneri profit de
asociere , pe cnd cellalt este indiferent;
2) Mutalism - relaii de favorizare reciproc din partea ambilor parteneri ;
3) Sinergism - ( cooperare ) un tip de relaii n care mpreun eau parte la sinteza unui
proces metabolic sau la provocarea unei boli ,pe cnd separat unul de altul sunt
incapabili ;
4) Parazitism este o variant de relaie n care unul dintre parteneri crezte i se dezvolt
complectamente pe baza altui partener;
5) Antagonism ( m lupt mpotriv ) esena acestei relaii const n inhibarea sau
stoparea complet a creterii i multiplicrii unei specii de microorganisme de ctre alt
specie n condiii de mediu ambiant sau de laborator cultivate pe acela mediu de
nutriie. Gradul de aciune a microbului antagonist asupra microbului concurat poate fi
diferit de ex: bacteriostatic- ( stoparea sau oprirea multiplicrii unei specii ) ; bactericid
sau bacteriolitic atunci cnd nu doar multiplicarea speciei este stopat dar i celula
bacterian este distrus sau ucis .

Exist urmtoarele mecanisme ale antagonismului :

- Mecanismul nespecific care pe de o parte se explic prin diferen a vitezei

metabolismului ( unele specii se multiplic mai rapid i consum substan e nutritive ). Iar
pe de alt parte prin eliberarea de ctre microbul antagonism ( incon tient sau
neintenionat ) n mediu a unor produi metabolici care ac ioneaz nociv asupra
microbului concurat: acizi, alcooli, peroxizi etc.
- Mecanismul specific - microbul antagonist elaboreaz ,, intenionat ni te substan e
specifice cu proprieti antimicrobiene pronunate.
Aceste substane specifice cu proprieti antimicrobiene pronun ate i activitate selectiv ,
produse de unele specii de microorganisme i care ac ioneaz nociv asupra altor specii,
ndeprtate taxonomic au fost numite antibiotice .

Sterilizarea ,sidezinfectarea

Temperatura Beta suport relativ uor temperaturi joase. Culturile de microorganisme n

stare coagulat pot fi conservate n condiii de laborator mai mult de 80 de ani.
Temperaturile joase frneaz procesele de purificaie i de fermentare . La temperaturi joase
se produce ncetinirea proceselor metabolice majoritatea bacteriilor prin mbtrnire i
subalinentare. O influien negativ asupra organismului e temperatura nalt.
Majoritatea bacteriilor aprogene majori la temperatura de 58-60 OC n curs de 30-60 min la
100 OC 2-3 minute. Bacteriile siliciufixatoare i pstreaz viabilitatea la temperatura de
160 OC. Sporii bacteriilor i clostridiilor sunt mai rezisteni dect formulele vegetative rezist
la 3 ore. La baza aciunii bactericide o temperatur nalt rezid distrugerea ribozomilor i a
structurii teriare a proteinelor.

Desicarea ( uscarea )

Microorganismele acioneaz diferit la uscare , la ea sunt sensibili : gonococii, meningococii,

bacteriile hemofile , gonococii , uscarea n aer e nso it de deshidratarea citoplasmei i de
denaturarea proteinelor bacteriene. Una din modelele de conservare a produselor alimentare
este sublimarea deshidratarea la temperaturi joase n condi ii de vid profund.

Energia radiant
Diverse feluri de radiaie exercit o aciune bactericidsau sterilizat. Din ele fac parte razele
ultraviolete Rolutgen beta , alifa i radiaia cu neuroni.

Radiaia UV- favorizeaz formarea de peroxizi avnd efecte oxidante asupra microorganismului.

Virusurile sunt mai puin rezistente dect bacteriile la aciunea razelor X.

Hiperabia, ultrasunetele, factorii mecanici

Bacteriile suport uor efectele presiunii nalte

Aciunea agenilor chimici

Substanele tensioactive sau detergenii au proprietatea de a se acumula pe suprafaa de limitare a

fazelor provocnd o reducere brutal a tensiunii superficiale.

Fenolul , crezolul i derivaii lui lezeaz peretele celular apoi i proteinele celulei.

Coloranii au capacitatea de a frna creterea bacteriilor.

Srurile metalelor grele ( plumbului, cuprului , luciului, argint , mercur ) o serie de metale au efecte
oligodinamice . De exemplu : vesela de argint, obiecte argintate, nisip argintat ).

Oxidanii - acioneaz asupra grupurilor sulfhidrice ale proteinelor active: oxidanii mai puternici au o
aciune nociv asupra altor grupuri.

Metodele fizice, chimice, biologice se aplic pe larg n combaterea microorganismelor duntoare:

( sterilizarea , pasteurizarea , dezinfecie ).

Sterilizarea ( eliberarea complet de microorganisme ) este cea mai uzual form nu numai n
microbiologie dar i n practica medicului. n aceste sediuri se folosesc flambarea auselor de nichelin (
seringelor, instrumentariului, vasele de sticl i metal ).

n laboratoarele de microbiologie sterilizarea se obine prin tehnici bazate pe urmtorii ageni :

- Cldur uscat;
- nclzirea la rou;
- Flambarea;
- Aer cald.

Cldura umed, filtrare :

- C;
Peste 100 O

- La sau sub 100 OC ;

Sterilizarea chimic prin oxid de etilen util pentru chirurgie i stomatologie , nu e justificat n
microbiologie.