iTotalizarea Nr. 2 la compartimentul “Fiziologia bacteriilor. Antibioticele.

Complement simplu
1. Despre enzimele bacteriene se poate afirma:
A. Sunt de natură polizaharidă
B. !Catalizează reacţiile chimice din celula bacteriană
C. Posedă activitate la 1utritive1e 00 C
D. Posedă activitate la 1utritive1e 650 C
E. Sunt sintetizate de peretele celular.
2. Activitatea enzimatică a bacteriilor se studiază pe următoarele medii de 1utritive:
A. Elective
B. Selective
C. !Diferenţial diagnostice
D. Uzuale
E. De transport.
3. Bacteriile pot scinda peptonele până la următoatele produse:
A. Nitraţi
B. Nitriţi
C. Acizi organici
D. Acizi graşi
E. !Hidrogen sulfurat
4. Identificarea bacteriilor după activitatea peptolitică se face prin evidenţierea următorului produs a scindării peptonelor:
A. Nitraţilor
B. Acizilor graşi
C. Nitriţilor
D. !Indol
E. Acizilor organici.
5. Identificarea bacteriilor după activitatea peptolitică se face prin evidenţierea următorului produs a scindării peptonelor:
A. !Amoniacului
B. Nitriţilor
C. Nitraţilor
D. Acizilor graşi
E. Acizilor organici.
6. Enzimele care distrug legăturile dintre atomii de C şi N, O, S se numesc:
A. Oxidoreductaze
B. !Hidrolaze
C. Transferaze
D. Ligaze
E. Izomeraze.
7. Enzimele care efectuează trecerea prin cataliză a unor radicali de la o moleculă la alta se numesc:
A. Oxidoreductaze
B. Hidrolaze
C. !Transferaze
D. Ligaze
E. Izomeraze.
8. Enzimele care participă în reacţiile de oxidare biologică se numesc:
A. !Oxidoreductaze
B. Hidrolaze
C. Transferaze
D. Ligaze
E. Izomeraze.
9. Enzimele care catalizează transformările intramoleculare se numesc:
A. Oxidoreductaze
B. Hidrolaze
C. Transferaze
D. Ligaze
E. !Izomeraze.
10. În respiraţia aerobă a bacteriilor, acceptorul final al electronilor de hidrogen este:
A. Sulful
B. Azotul
C. !Oxigenul
 D. Ferul
E. Carbonul
11. În respiraţia anaerobă a bacteriilor, acceptorul final al electronilor de hidrogen este:
A. Oxigenul
B. !Sulful
C. Ferul
D. Nitraţii
E. Nitriţii
12. În respiraţia anaerobă a bacteriilor, acceptorul final al electronilor de hidrogen este:
A. Oxigenul
B. !Carbonul
C. Ferul
D. Nitraţii
E. Nitriţii.
13. În respiraţia anaerobă a bacteriilor, acceptorul final al electronilor de hidrogen este:
A. Oxigenul
B. Ferul
C. !Azotul
D. Nitraţii
E. Nitriţii.
14. Ca sursă unuversală de energie pentru bacterii servesc următorii compuşi organici:
A. Lipidele
B. !Proteinele
C. Nucleoproteinele
D. Glucidele
E. Lipopolizaharidele.
15. Bacteriile care folosesc ca sursă de carbon CO 2 şi săruri neorganice se numesc:
A. Prototrofe
B. Heterotrofe
C. Auxotrofe
D. !Autotrofe
E. Chimioheterotrofe.
16. Tulpinele de bacterii mutante care necesită nutrienţi suplimentari, spre deosebire de parentali, se numesc:
A. Prototrofe
B. Heterotrofe
C. !Auxotrofe
D. Autotrofe
E. Chimioheterotrofe.
17. Bacteriile care folosesc un compus organic drept sursă de energie şi carbon se numesc:
A. Prototrofe
B. Chimioautotrofe
C. Auxotrofe
D. Autotrofe
E. !Chimioheterotrofe.
18. Bacterii care obţin energia prin oxidoreduceri în care donatorul de hidrogen este o substanţă anorganică se numesc:
A. Prototrofe
B. !Chimioautotrofe
C. Auxotrofe
D. Fotoheterotrofe
E. Chimioheterotrofe.
19. În rezultatul oxidării parţiale unele bacterii anaerobe pot forma următorii compuşi:
A. Amoniacul
B. !Alcoolii etilic şi butiric
C. Hidrogen sulfurat
D. Nitraţi
E. Indol
20. Microorganismele capabile să sintetizeze materialul plastic şi energetic numai din glucoză ca unica sursă de carbon se numesc:
A. Autotrofe
B. Auxotrofe
 C. Prototrofe
D. Fotoautotrofe
E. !Heterohemotrofe
21. Microorganismele patogene aparţin grupului:
A. Heterotrofe
B. Chemoautotrofe
C. Chemotrofe
D. !Chemoorganotrofe
E. Aminoheterotrofe.
22. Bacterii cu o rezistenţă mai pronunţată la acţiunea factorilor mediului exterior:
A. Patogene
B. !Saprofite
C. Cultivate special în laborator
D. Cu granulaţii de volutină care determină difteria
E. Imobile care cauzează dizenteria.
23. Bacterii cu o rezistenţă mai sporită la factorii mediului ambiant:
A. Patogene
B. Cultivate în laborator
C. !Formele sporulate
D. Mobile, cu echipament enzimatic de patogenitate
E. Care au capacitatea de adeziune.
24. Măsuri orientate spre nimicirea microorganismelor patogene în diferite obiecte ale mediului şi produse patologice de la bolnavi
poartă denumirea de:
A. Sterilizare
B. Antisepsie
C. Asepsie
D. !Dezinfecţie
E. Tyndalizare.
25. Ansamblul măsurilor prin care se evită contaminarea mediului ambiant şi diferitor substanţe se numeşte:
A. Sterilizare
B. Antisepsie
C. !Asepsie
D. Dezinfecţie
E. Tyndalizare.
26. Bacteriile mezofile cresc şi se multiplică în limitele de temperaturi:
A. 0 - +300 C
B. ! +20 - +400C
C. +45 - +600C
D. – 10 - +100C
E.>600C.
27. Bacteriile psihrofile cresc şi se multiplică în limitele de temperaturi:
A. ! 0 - +300 C
B. +20 - +400C
C. +45 - +600C
D. – 10 - +100C
E.>600C.
28. Bacteriile termofile cresc şi se multiplică în limitele de temperaturi:
A. 0 - +300 C
B. +20 - +400C
C. ! +45 - +600C
D. – 10 - +100C
E.>950C.
29. Fenolul în soluţie de 0,3 / 0,5% este utilizat pentru conservarea:
A. Unguentelor
B. Preparatelor injectabile
C. !Vaccinurilor inactivate
D. Picăturilor oftalmice
E. Produselor alimentare.
30. Mertiolatul de sodiu este utilizat pentru conservarea:
 A. Picăturilor oftalmice
B. Vaccinurilor vii atenuate
C. Unguentelor
D. Anatoxinelor
E. !Serurilor imune.
31. Ca substanţă antiseptizantă în practică se utilizează:
A. Alcool etilic de 400 pentru prelucrarea mucoaselor
B. Alcool etilic de 960 pentru prelucrarea mucoaselor
C. !Alcool etilic 70 0 pentru prelucrarea tegumentelor
D. Apă oxigenată 5 % pentru prelucrarea mucoaselor
E. Apă oxigenată 10 % pentru prelucrarea plăgilor.
32. Benzoatul de sodiu 0,2 – 1 % este utilizat pentru conservarea:
A. Picăturilor oftalmice
B. Vaccinurilor vii atenuate
C. !Unguentelor
D. Anatoxinelor
E. Serurilor imune.
33. Congelarea cu deshidratare în vid, ce permite păstrarea îndelungată a microorganismelor se numeşte:
A. Tyndalizare
B. Pasteurizare
C. Sterilizare
D. Congelare
E. !Liofilizare.
34. Răcirea bruscă la – 700C ce permite păstrarea microorganismelor câteva luni se numeşte:
A. Tyndalizare
B. Pasteurizare
C. Sterilizare
D. !Congelare
E. Liofilizare.
35. Distrugerea formelor vegetative de microorganisme din substrat se numeşte:
A. Tyndalizare
B. !Pasteurizare
C. Sterilizare
D. Congelare
E. Liofilizare.
36. Distrugerea completă a microorganismelor din substrat la temperaturi mai mici de 60 0 C se numeşte:
A. !Tyndalizare
B. Pasteurizare
C. Sterilizare
D. Congelare
E. Liofilizare.
37. Distrugerea completă a microorganismelor din substrat la temperaturi înalte se numeşte:
A. Tyndalizare
B. Pasteurizare
C. !Sterilizare
D. Congelare
E. Liofilizare.
38. Distrugerea microorganismelor patogene din substrat infectat se numeşte:
A. Tyndalizare
B. Pasteurizare
C. Sterilizare
D. !Dezinfecţie
E. Liofilizare.
39. În calitate de substanţă dezinfectantă pe larg se utilizează:
A. Apa oxigenată
B. Clorura de var
C. !Tinctura de iod
D. Verdele de briliant
E. Rivanol.
40. Se efectuează la 160 – 1800 C:
A. Sterilizarea în aparatul Koch
B. Sterilizarea cu vapori sub presiune
C. Liofilizarea
D. !Sterilizarea cu căldură uscată
E. Tyndalizarea.
41. Este o metodă de sterilizare fracţionată:
A. Cu vapori sub presiune
B. Cu căldură uscată
C. !Cu vapori fluenţi
D. Pasteurizarea
E. Filtrarea.
42. Formele vegetative ale bacteriilor mezofile suportă fierberea timp de:
A. 60 minute
B. 20 – 30 minute
C. !10 – 15 minute
D. 2 – 3 minute
E. 30 – 60 secunde.
43.Sterilizarea cu căldură uscată se realizează în următorul regim:
A. 30 minute la 1800 C
B. !60 minute la 1800 C
C. 180 minute la 1400 C
D. 90 minute la 1200 C
E. 120 minute la 1100 C.
44. Sterilizarea cu aer cald este indicată pentru:
A. Ţeseturi şi fibre din bumbac
B. Material contaminat din laborator
C. !Obiecte din sticlă
D. Soluţii injectabile
E. Obiecte cu garnituri de cauciuc.
45. Sterilizarea cu aer cald este indicată pentru:
A. Ţeseturi şi fibre din bumbac
B. Material contaminat din laborator
C. !Pulberi
D. Soluţii injectabile
E. Obiecte cu garnituri de cauciuc.
46. Sterilizarea cu aer cald este indicată pentru:
A. Ţeseturi şi fibre din bumbac
B. Material contaminat din laborator
C. !Uleiuri
D. Soluţii injectabile
E. Obiecte cu garnituri de cauciuc.
47. Controlul eficienţii sterilizării în autoclav la 121 0 C se face prin utilizarea indicatorului:
A. Bacteriilor capsulate
B. !Acidului benzoic
C. Soluţiei de alfa-naftol
D. Bacteriile mobile
E. Comprimatelor cu bacteriofag.
48. Controlul eficienţii sterilizării în autoclav la 121 0 C se face prin utilizarea indicatorului:
A. Bacteriilor capsulate
B. !Bacterii sporulate
C. Soluţiei de alfa-naftol
D. Bacteriile mobile
E. Comprimatelor cu bacteriofag.
49. Sterilizarea în autoclav se realizează în următorul regim_
A. 1000 C – 20 minute
B. 1150 C – 20 minute
C. !1200 C – 15 – 20 minute
D. 1600 C – 30 minute
 E. 1800 C – 60 minute.
50. Tyndalizarea se efectuează în regimul:
A. 1000 C – 30 minute 3 zile
B. 900 C – 60 minute
C. 1100 C – 15 minute
D. !56 – 580 C – 30 minute 5 – 6 zile
E. 450 C – 120 minute.
51. Creşterea şi multiplicarea bacteriilor în culturi discontinue (periodice) decurge în următoarele faze, cu excepţia:
A. !Anabioză
B. Lag
C. Exponenţială
D. Staţionară
E. De declin
52. Creşterea şi multiplicarea bacteriilor în culturi continue (sincronice) decurge în următoarele faze, cu excepţia:
A. !Anabioză
B. Lag
C. Exponenţială
D. Staţionară
E. De declin.
53. Culturile bacteriene în faza de lag se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. Rata cu creştere este maximală
B. Numărul bacteriilor inoculate rămâne staţionar
C. Numărul bacteriilor creşte în progresie geometrică
D. Progresiv creşte viteza de pieire a bacteriilor
E. !Bacteriile manifestă înaltă activitate biochimică
54. Culturile bacteriene în faza exponenţială se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. Rata cu creştere este minimă
B. Numărul bacteriilor inoculate rămâne staţionar
C. !Numărul bacteriilor creşte în progresie geometrică
D. Progresiv creşte viteza de pieire a bacteriilor
E. Bacteriile manifestă înaltă activitate biochimică
55. Culturile bacteriene în faza staşionară se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. Rata cu creştere devine nulă
B. !Numărul bacteriilor inoculate rămâne staţionar
C. Numărul bacteriilor creşte în progresie geometrică
D. Progresiv creşte viteza de pieire a bacteriilor
E. Sensibilitatea la antibiotice este maximală
56. Culturile bacteriene în faza de declin se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. Rata cu creştere nulă
B. Numărul bacteriilor inoculate rămâne staţionar
C. Numărul bacteriilor creşte în progresie geometrică
D. !Progresiv creşte viteza de pieire a bacteriilor
E. Sensibilitatea la antibiotice este maximală
57. Durata timpului unei feneraţii la bacteriile patogene poate fi, cu excepţia:
A. 18 – 20 ore
B. 30 – 40 minute
C. 20 – 30 minute
D. 8 – 10 minute
E. !1 – 4 minute
58. Primul factor limitat pentru bacteriile strict aerobe este:
A. Carbonul organic
B. Azotul organic
C. Hidrogenul
D. !Oxigenul
E. Bioxidul de carbon
59. Primul factor limitat pentru bacteriile carboxifile este:
A. Carbonul organic
B. Azotul organic
C. Hidrogenul
 D. Oxigenul
E. !Bioxidul de carbon
60. Culturile continue (sincronice) de bacterii aerobe se menţin prin adaos permanent a surselor de:
A. Carbonul organic
B. Azotul organic
C. Hidrogen
D. !Oxigen
E. Bioxidul de carbon
61. Culturile continue (sincronice) de bacterii carboxifile se menţin prin adaos permanent a surselor de:
A. Carbonul organic
B. Azotul organic
C. Hidrogen
D. Oxigen
E. !Bioxidul de carbon
62. Timpul unei generaţii de bacterii este un indice care caracterizează:
A. Cultura bacteriană
B. Clona
C. Tulpina
D. Biovarul
E. !Specia
63. Mediul Olkeniţki spre deosebire de restul mediilor multitest, suplimentar conţine:
A. Geloză
B. !Uree
C. Glucoză
D. Lactoză
E. Săruri de fier
64. În majoritatea lor bacteriile patogene se cultivă pe mediile de cultură cu următorul pH optim:
A. 6,2 – 6,8
B. 6,9 – 7,1
C. !7,2 – 7,6
D. 7,8 – 8,1
E. 8,2 – 8,6
65. Către mediile de cultură speciale se referă:
A. !Klauberg
B. Kligler
C. Olkeniţki
D. Muller
E. Kauffmann
66. Către mediile de cultură elective se referă:
A. Endo
B. Kligler
C. Olkeniţki
D. Muller
E. !Geloză-sânge
67. Către mediile de cultură de îmbogăţire se referă:
A. Levine
B. Kligler
C. Olkeniţki
D. !Kitt-Tarozzi
E. Geloză-sânge
68. Către mediile de cultură diferenţial-diagnostice se referă:
A. !Hiss
B. Ser coagulat
C. Bulion biliat
D. Kitt-Tarozzi
E. Geloză-sânge
69. Către mediile de transport se referă:
A. Hiss
B. !Soluţie fosfat-tampon
 C. Bulion biliat
D. Kitt-Tarozzi
E. Geloză-sânge
?70. Pentru identificarea bacteriilor se determină dezaminarea următorului aminoacid:
A. !Lizină
B. Ornitină
C. Fenilalanină
D. Arginină
E. Asparagină
71.Bacteriile carboxifile se cultivă în următoarele condiţii:
A. Aerobe
B. Anaerobe
C. 5 – 10 % azot
D. !5 – 10 % bioxid de carbon
E. 5 – 10 % oxid de etilen
?72. Pentru izolarea bacteriilor aerobe sunt obligatorii următoarele etape, cu excepţia:
A. Îmbogăţirea
B. Izolarea
C. Acumularea
D. Identificarea
E. !Citirea rezultatelor şi formularea răspunsului
73. Cultivarea bacteriilor în geloză în coloană se efectuează cu scop de:
A. Studierea caracterelor peptolitice
B. Studierea activităţii zaharolitice
C. !Acumularea culturii pure
D. Izolarea anaerobilor
E. Identificarea speciei
74. Izolarea în cultură pură a bacteriilor sporulate prin următorul procedeu:
A. Tratarea materialului cu soluţii acide
B. Diluarea succesivă a produsului patologic (10 -1 – 10-6)
C. !Prelucrarea termică la 800 C 20 minute
D. Prelucrarea termică la 1000 C 20 minute
E. Însămţnţarea pe medii selective
75. Enzimele proteolitice pot fi determinate prin însămânţări în mediul:
A. Kitt-Tarozzi
B. Hiss
C. !Gelatină peptonată în coloană
D. Geloză peptonată în coloană
E. Geloză-sânge
76. Formarea hidrogenului sulfurat de către bacterii se determină:
A. Cu hârtie de turnesol
B. În mediul Russel
C. !Cu bandă de hârtie îmbibată cu acetat de plumb
D. Cu bandă de hârtie îmbibată cu acid oxalic
77. Enzimele zaharolitice se evidenţiază prin însămânţarea culturii pure în:
A. Bulion biliat
B. Geloză-sânge
C. Mediul Kauffmann
D. Geloză în coloană
E. !Mediul Hiss
78. Produse finale de fermentare a glucidelor de către bacteriile aerobe pot fi:
A. H2S
B. NH3
C. CH4
D. !CO2
E. O2
79. Produse finale de fermentare a glicudelor de către bacteriile anaerobe pot fi:
A. H2S
B. Acizi
 C. Baze
D. !CO2
E. O2
80. Produse finale de fermentare a glicudelor de către bacteriile anaerobe pot fi:
A. NH3
B. Acizi
C. Baze
D. !CO2
E. O2
81. Însămânţarea culturii pure în bulion peptonat se efectuează cu scopul:
A. Obţinerii culturii pure
B. Obţinerii coloniilor izolate
C. !Determinării activităţii peptolitice
D. Fagotipizării
E. Determinării oxidoreductazelor
82. Metode recomandate pentru testarea sensibilităţii la antibiotice a bacteriilor anaerobe:
A. Diluţiilor succesive în bulion
B. Diluţiilor succesive în geloză
C. !Difuzimetrică
D. Otto
E. Appelman
83. O convieţuire a microorganismelor când unul din ele trăieşte din contul celuilalt fără ai aduce prejudicii se numeşte:
A. Mutualism
B. !Comensalism
C. Parazitism
D. Antagonism
E. Sinergism
84. Relaţii de concurenţă între membrii unei biocenoze:
A. !Antagonism
B. Sinergism
C. Simbioză
D. Interferenţă
E. Metabioză
85. Convieţiure reciproc avantajoasă:
A. Comensalism
B. !Mutualism
C. Parazitism
D. Metabioză
E. Satelism
86. Determinarea concentraţiei minime bactericide este indicată în testarea izolatelor din:
A. !Septicemii
B. Coproculturi
C. Plăgi postoperatorii
D. Uroculturi
E. Biliculturi
87. Penicilinele pot fi protejate de beta-lactamaze în asociaţie cu:
A. Acid sulfanilamidic
B. Acid paraaminobenzoic
C. Acid folic
D. !Sulbactam
E. Acid fenilpiruvic
88. Penicilinele pot fi protejate de beta-lactamaze în asociaţie cu:
A. Acid sulfanilamidic
B. Acid paraaminobenzoic
C. Acid folic
D. !Acid clavulanic
E. Acid fenilpiruvic
89. Indicaţi mecanismul de acţiune al tetraciclinelor:
A. Inhibă sinteza peretelui bacterian
 B. Alterează permiabilitatea membranei citoplasmatice
C. !Inhibă sinteza proteinelor
D. Se fixează de sterolii membranici
E. Inhibă sinteza acizilor nucleici
90. O tulpină bacteriană se consideră sensibilă la un antibiotic dacă CMI : CT constituie:
A. 8 : 8
B. 8 : 2
C. 16 : 2
D. 8 : 4
E. !8 : 32
91. Mutaţiile spontane se produc cu frecvenţa:
A. 101-2 – 10-4
B. 10-3 – 10-5
C. 10-4 – 10-7
D. 10-6 – 10-12
E. 10-5 - 10-6
92. Transformarea reprezintă:
A. !Transferul unui fragment de ADN de la o bacterie donator la o bacterie recipient
B. Transferul materialului genetic de la o bacterie la alta prin intermediul plasmidelor
C. Transferul de ADN cromozomic sau plasmidic de la o celulă bacteriană la alta cu ajutorul bacteriofagului
D. Transferul unui fragment specializat de ADN dintr-un sector în altul în acelaşi duplex sau într-un duplex diferit al aceleiaşi
celule
E. Procesul se manifestă frecvent la bacteriile Gramnegative
93. Conjugarea reprezintă:
A. Transferul unui fragment de ADN de la o bacterie donator la o bacterie acceptor
B. !Transferul materialului genetic de la o bacterie la alta prin intermediul plasmidelor
C. Transferul de ADN cromozomic sau plasmidic de la o celulă bacteriană la alta cu ajutorul bacteriofagului
D. Transferul unui fragment specializat de ADN dintr-un sector în altul în acelaşi duplex sau într-un duplex diferit al aceleiaşi
celule
E. Procesul se manifestă frecvent la bacteriile Grampozitive
94. Transducţia reprezintă:
A. Transferul unui fragment de ADN de la o bacterie donator la o bacterie acceptor
B. Transferul materialului genetic de la o bacterie la alta prin intermediul plasmidelor
C. !Transferul de ADN cromozomic sau plasmidic de la o celulă bacteriană la alta cu ajutorul bacteriofagului
D. Transferul unui fragment specializat de ADN dintr-un sector în altul în acelaşi duplex sau într-un duplex diferit al aceleiaşi
celule
E. Procesul se manifestă frecvent la bacteriile Grampozitive
95. Transpoziţia reprezintă:
A. Transferul unui fragment de ADN de la o bacterie donator la o bacterie acceptor
B. Transferul materialului genetic de la o bacterie la alta prin intermediul plasmidelor
C. Transferul de ADN cromozomic sau plasmidic de la o celulă bacteriană la alta cu ajutorul bacteriofagului
D. !Transferul unui fragment specializat de ADN dintr-un sector în altul în acelaşi duplex sau într-un duplex diferit al aceleiaşi
celule
E. Procesul se manifestă frecvent la bacteriile Grampozitive
96. Penetrarea bacteriofagului în celula gazdă se efectuează (are loc) prin:
A. Fuziune
B. Translocare
C. Endocitoză
D. !Injectarea acidului nucleic în citoplasma bacteriei
E. Toate de mai sus
97. Cultivarea bacteriofagului poate fi realizată pe:
A. Medii de cultură artificiale
B. Culturi celulare diploide
C. !Suspensii bacteriene
D. Embrion de găină
E. Animale de laborator
98. Cultura de bacteriofag (creşterea bacteriofagului) în mediu lichid se indică prin:
A. Formarea unei pelicule la suprafaţa mediului
B. Fomarea unui sediment
 C. Tulburarea difuză a mediului
D. !Clarificarea mediului
E. Apariţia plagelor (coloniilor negative)
99. Cultura de bacteriofag (creşterea bacteriofagului) pe mediu solid se indică prin:
A. Colonii de tip “S”
B. Colonii de tip “R”
C. Colonii de pit “M”
D. Clarificarea mediului
E. !Apariţia plagelor (coloniilor negative)
100. Titrarea bacteriofagului se efectuează prin metoda:
A. Otto
B. !Appelmann
C. Weinberg
D. Furt
E. Fischer
101. Titrarea bacteriofagului se efectuează prin metoda:
A. Otto
B. !Graţia
C. Weinberg
D. Furt
E. Fischer
102. Profagul reprezintă:
A. Forma vegetativă a fagului virulent
B. Forma vegetativă a fagului temperat
C. Genomul unui fag virulent integrat în cromozomul bacterian
D. !Genomul unui fag temperat integrat în cromozomul bacterian
E. Formă imatură de fag

II Complement multiplu

103. Enzimele bacteriene se caracterizeată prin următoarele particularităţi:

A. Posedă 2 centre active
B. !Au specifitate de substrat
C. Nu se supun reglării
D. !Activitatea lor poate fi reglată
E. !Sunt termostabile
104. Activitatea enzimatică a bacteriilor poate fi regulată:
A. !Metaboliţii formaţi
B. Gradul de umeditate a mediului
C. !pH-ul mediului
D. Specia microbiană
E. !Raportul substrat-enzimă
105. Enzimele bacteriene se clasifică după următoarele criterii:
A. !Locul de acţiune în raport cu celula
B. Structura chimică
C. !Condiţiile de sinteză
D. !Modul de acţiune
E. Natura substratelor degradate
106. În oxidarea biologică la bacteriile anaerobe acceptorul final al electronilor de hidrogen poate fi:
A. Oxigenul
B. !Sulful
C. Fierul
D. !Azotul
E. !Carbonul
107. După tipul de respiraţie microorganismele patogene se calsifică în:
A. Azotofile
B. !Aerobe
C. !Anaerobe
 D. !Facultativ anaerobe
E. Carboxifile
108. În dependenţă de sursa de energie şi carbon se deosebesc următoarele grupe de bacterii:
A. !Fotolitotrofe
B. Microaerofile
C. !Fotoorganotrofe
D. !Chemolitotrofe
E. Carboxifile
109. Bacteriile heterotrofe utilizează ca sursă de carbon următoarele substraturi:
A. !Lipide
B. !Glucide
C. !Alcooli poliatomici
D. !Proteine
E. Vitamine
110. La bacterii se întâlnesc următoarele tipuri de enzime:
A. !De metabolism
B. Auxobolice
C. Antibolice
D. !De patogenitate
E. Heterobolice
111. Pentru determinarea reductazelor microbiene se utilizează:
A. !Albastru de metilen
B. Violet de genţiană
C. !Rezazorina
D. Trifeniltetrasoliumchlorid (TTC)
E. !Fuxina Ziehl
112. Transportul nutrienţilor prin MCP are loc prin următoarele mecanisme:
A. !Difuzie simplă
B. !Difuzie facilitară
C. !Transport activ
D. !Translocare
E. Transducţie
113. După origine mediile de cultură se clasifică în:
A. Comerciale
B. !Impirice
C. !Artificiale
D. Semisintetice
E. !Sintetice
114. După consistenţă mediile de cultură se clasifică în:
A. Viscoase
B. !Lichide
C. Artificiale
D. !Semilichide
E. Sintetice
115. Mediile de cultură trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
A. Să posede o reacţie slab acidă
B. !Să fie sterile
C. !Să posede un anumit redox potenţial
D. Să fie hipotonice
E. !Să fie nutritive
116. Mediile de cultură trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
A. Să conţină antibiotice
B. !Să fie izotonice
C. !Să posede o anumită viscozitate
D. Să fie hipotonice
E. !Să posede un anumit grad de umeditate
117. Medile de cultură pentru cultivarea bacteriilor heterotrofe trebuie să conţină obligatoriu surse de organogeni, ca:
A. Sulf
B. !Oxigen
 C. !Hidrogen
D. Fer
E. Magneziu
118. Medile de cultură pentru cultivarea bacteriilor heterotrofe trebuie să conţină obligatoriu surse de organogeni, ca:
A. Sulf
B. !Azot
C. !Carbon
D. Fer
E. Magneziu
119. Medile de cultură pentru cultivarea bacteriilor heterotrofe trebuie să conţină obligatoriu surse de organogeni, ca:
A. Sulf
B. !Azot
C. !Carbon
D. !Hidrogen
E. !Oxigen
120. Peptonele comerciale conţin următorii compuşi proteici:
A. Gelatină
B. Lipoproteine
C. !Albumoze
D. !Aminoacizi
E. !Polipeptide
121. Peptonele se obţin din produse proteice prin următoarele căi:
A. Difuzie şi osmoză
B. !Hidroliză acidă
C. Hidroliză alcalină
D. Dezaminare
E. !Digestie enzimatică
122. Peptonele se obţin din produse proteice prin următoarele căi:
A. !Digestie peptică
B. !Digestie triptică
C. Hidroliză alcalină
D. Fermentare
E. !Hidroliză aicdă
123. Extrasul apos se obţine prin expoziţia produselor din carne macerată în următoarele regimuri:
A. La frigider 00 C
B. La frigider 4 – 80 C
C. !Temperatura camerei
D. !Termostat 370 C
E. Baia de apă 1000 C
124. Peptonele comerciale se obţin din următoarele produse proteice.
A. !Carne de vită
B. Cazeină
C. Făină de peşte
D. Embrioni de găină
E. !Carne de porcine
125. Peptonele comerciale se obţin din următoarele produse proteice:
A. Embrioni de găină
B. !Stomacuri de animale
C. !Sânge
D. !Fibrină
E. !Carne de porcine
126. Extrasul apos din carne conţine următorii nutrienţi:
A. !Polipeptide
B. !Microelemente
C. !Săruri minerale
D. !Hidrocarburi
E. !Factori de creştere
127. După compoziţie se disting următoarele medii de cultură:
A. Dozate
 B. Empirice
C. !Simple
D. !Compuse
E. Sintetice
128. După destinaţie mediile de cultură compuse se clasifică în următoarele grupe:
A. Uzuale
B. !Elective
C. !Diferenţial-diagnostice
D. !De îmbogăţire
E. De aiternativă
129. Bulionul peptonat este compus din următoarele ingrediente:
A. !Peptonă 1 %
B. Glucoză 1 %
C. !Natriu clor 0,5 %
D. !Extras apos din carne - restul
E. Apă distilată
130. Geloza nutritivă conţine următoarele componente:
A. Gelatină 15 %
B. !Peptonă 1 %
C. !Natriu clor 0,5 %
D. !Agar 2,5 %
E. Indicatorul roşu neutru
131. Din mediile diferenţial-diagnostice fac parte:
A. Kitt – Tarozzi
B. !Levine
C. !Endo
D. Zeissler
E. !Ploskirev
132. Din mediile elective fac parte:
A. Gelatina peptonată
B. !Bulionul glucozat
C. !Bulionul biliat
D. !Serul coagulat
E. !Geloză-sânge
133. Din mediile de îmbogăţire fac parte:
A. !Muller
B. !Kauffmann
C. !Kitt – Tarozzi
D. Zeissler
E. Hiss
134. Ca medii de transport se utilizează:
A. Apa peptonată
B. Bulionul peptonat
C. !Soluţie fosfat-tampon
D. !Soluţie clorid de sodiu 3 %
E. Soluţie clorid de sodiu 10 %
135. Mediul Endo conţine următoarele ingrediente:
A. !Lactoză
B. Glucoză
C. !Fuxină
D. Roşu neutru
E. !Geloză
136. Mediul Levine conţine următoarele ingrediente:
A. !Lactoză
B. Glucoză
C. !Albastru de metilen
D. Albastru de bromtimol
E. !Geloză
137. Mediiile Hiss conţine:
 A. !Glucoză
B. !Lactoză
C. !Manitol
D. Acetat de fer
E. Acetat de plumb
138. Mediile Hiss conţine:
A. Acetat de fer
B. Acetat de plumb
C. !Manitol
D. !Zaharoză
E. !Maltoză
139. Mediul Russel I conţine următoarele glucide:
A. !Glucoza
B. !Lactoza
C. Manitol
D. Maltoza
E. Zaharoza
140. Mediul Kligler este compus din următoarele ingrediente:
A. !Glucoza
B. !Lactoza
C. Zaharoza
D. Ureea
E. Acetat de plumb
141. Mediul Olkeniţki este compus din următoarel produse:
A. !Glucoza
B. !Lactoza
C. !Zaharoza
D. !Ureea
E. Acetat de plumb
142. În scop dagnostic, în bulionul peptonat se determină următoarele produse metabolice
A. !Hidogenul sulfurat
B. Putrescina
C. !Indol
D. Cadaverina
E. !Amoniac
143 . Tulpinile microbiene se caracterizează prin următoatele particularităţi:
A. !Sunt culturi de microorganisme de aceeaşi specie
B. Sunt culturi microbiene de diferite specii
C. Sunt culturi de microorganisme de aceeaşi specie izolate din diferite surse
D. Sunt culturi microbiene de aceeaşi specie izolate din aceeaşi sursă în diferite intervale de timp
E. !Sunt culturi microbiene de diferite specii izolate din aceeaşi sursă simultan
144. Clona bcateriană reprezintă_
A. O colonie de bacterii
B. !O cultură de bacterii obţinută dintr-o singură celulă
C. O cultură mixtă de bacterii
D. O tulpină de bacterii
E. !O cultură microbiană pe geloză înclinată
145. Substanţe chimice tensioactive care alterează peretele celular al bacteriilor:
A. !Acizii graşi
B. !Săpunurile
C. !Detergenţii
D. Fenolii
E. Formaldehida
146. Substanţele chimice care reacţionează cu grupele fosforice ale acizilor nucleici:
A. Formaldehida
B. Crezolul
C. Tricrezolul
D. !Oranj de acridină
E. !Rivanolul
147. Substanţe chimice au acţiune oxidantă asupra proteinelor:
A. Triploflavina
B. !Clorura de var
C. !Cloramina
D. !Permanganatul de potasiu
E. !Peroxidul de hidrogen
148. Substanţe chimice care saponifică (dizolvă) proteinele:
A. Varul stins
B. Bazele
C. !Acizii graţi
D. Acriflavina
E. !Detergenţii
149. Substanţe chimice care denaturează (coagulează) proteinele.
A. !Fenoliii
B. !Sărurile metalelor grele
C. !Alcoolii
D. Rivanolul
E. Săpunurile
150. Clorura de var se utilizează pentru prelucrarea:
A. !Lengeriei
B. !Sputei
C. !Veselei
D. !Fecalelor
E. Mâinelor
151. Cloramina de 4% se utilizează pentru prelucrarea:
A. !Sputei
B. !Fecalelor
C. !Veselei contaminate
D. Mâinelor chirurgilor
E. !Materialului biologic din laboratoarele biochimice
152. Bacterii mai rezistente la acţiunea factorilor mediului înconjurător:
A. !Sporii
B. Patogene
C. !Saprofite
D. !Microorganismele din mediul extern
E. Microorganismele cultivate în laborator
153.Desicarea determină:
A. !Deshidratarea celulelor
B. Creşterea concentraţiei saline în citoplasmă
C. !Denaturarea proteinelor şi enzimelor
D. Lezarea peretelui celular
E. O acţiune directă asupra AND-lui
154. În calitate de substanţe dezinfectante mai frecvent se utilizează:
A. Soluţie apoasă de albastru de metilen
B. !Permanganatul de potasiu
C. !Fenolul şi derivaţii lui
D. !Clorura de var
E. !Cloramina
155. Sterilizarea în autoclav se realizează la următoarele regimuri de temperaturi:
A. !1000 C
B. !1100C
C. !1200 C
D. !1340 C
E. 1600 C
156. Sterilizarea mediilor de cultură care nu suportă temperaturi înalte se realizează prin următoarele căi:
A. !Fracţionată cu vapori fluenţi
B. Pasteurizare
C. !Prin filtre bacteriene
D. !Tyndalizare
 E. Cu căldură uscată
157. Sterlizarea mediilor de cultură care conţin glucide se realizează prin următoarele procedee:
A. 1200 C - 15 – 20 minute
B. !1100 C – 10 minute
C. !1000 C fracţionat
D. !Tyndalizare
E. !Filtrare
158.Efectul antibacterian al pasteurizării se bazează pe:
A. Cavitaţie
B. !Şocul termic
C. Apariţia radicalşilor OH şi O2
D. Căldură uscată
E. !Modificarea tensiunii superficiale a peretelui celular
159. Metota mecanică de sterilizare include:
A. !Utilizarea ultrasunetului
B. !Filtrarea prin filtrele Seitz
C. !Utilizarea filtrelor Berkefeld
D. Spălatul obiectelor cu detergenţi
E. Expunerea la razele solare
160. Sterlizarea prin aer fierbinte este indicată pentru:
A. Soluţii apoase
B. Obiecte din cauciuc
C. !Obiecte din porţelan
D. !Obiecte din sticlă
E. !Instrumente chirurgicale metalice
161. Se sterilizează în mod obligator:
A. !Recipientele şi instrumentele destinate izolării culturii pure de microorganisme
B. !Mediile de cultură
C. Materialele contaminate după studiere în laboratoarele bacteriologice
D. !Instrumentariul care vine în contact cu mucoasele (endoscoape, sonde, ş.a.)
E. Excretele bolnavilor infecţioşi
162. Sterilizarea este indispensabilă pentru:
A. !Instrumentele care penetrează învelişurile organismului şi pătrund în ţesuturi
B. Medicamentele care se injectează sau se perfuzează
C. !Instrumentele care realizează contact cu tegumentele
D. Prelevatele contaminate din laboratoarele biochimice
E. !Instrumentarul care vine în contact cu mucoasele
163. Despre sterilizarea prin ardere se poate afirma:
A. Este rapidă şi cu eficienţă absolută
B. !Se foloseşte pentru obiecte care nu se degradează
C. Este utilă pentru instrumentele chirurgicale
D. !Este indicată pentru ansa bacteriologică
E. Este folosită în domeniul farmaceutic
164. Conservarea microorganismelor pe o perioadă îndelungată de timp se realizează în următoarele condiţii:
A. !Refrigerare la - 40 C
B. !Congelare la – 200 C
C. Congelare la - 700C
D. !Congelare la – 1960 C
E. !Liofilizare
165. Controlul eficienţii sterilizării se realizează prin utilizarea următorilor indicatori:
A. Antipirina
B. !Sporii bacterieni
C. Fenolftaleina
D. !Benzonaftol
E. !Acidul benzoic
166.Pasteurizarea se efectuează la următoarele regimuri de temperatură:
A. 40 C – 18 – 24 ore
B. 56 – 580 C – 45 minute
C. !61 – 650 C – 30 minute
 D. !71 – 750 C – 30 – 45 minute
E. !85 – 900 C – 10 – 15 minute
167. Eficienţa metodei bacteriologice este asigurată dacă:
A. !Prelevatele se recoltează din focarele afectate
B. !Materialul se prelevă până la administrarea antibioticelor
C. !Prelevatele de urgenţă se transportă în laborator
D. Recoltarea materialului se efectuează pe fondul antibioticoterapiei
E. Prelevatele se conservează timp îndelungat prin congelare
168. În identificarea culturii izolate sunt utilizate următoarele teste de bază:
A. !Studierea caracterelor morfologice şi tinctoriale
B. !Determinarea activităţii biochimice
C. Efectuarea probei alergice
D. Determinarea structurii antigenice
E. Determinarea statusului imun
169. Condiţii de anaerobioză se realizează prin următoarele procedee:
A. !Mecanică
B. !Fizică
C. !Chimică
D. !Biologică
E. Sintetică
170. Izolarea anaerobilor se efectuează prin metodele:
A. !Zeissler
B. Otto
C. Furt
D. Fischer
E. !Weinberg
171. Volumul de lucru la etapa I de izolare a culturii pure de bacterii aerobe include:
A. Determinarea activităţii biochimice
B. !Studierea caracterelor morfo-tinctoriale
C. Studierea caracterelor de cultură
D. !Însămânţarea pe placa de geloză
E. Însămânţarea în bulion peptonat
172. Volumul de lucru la etapa II de izolre a culturii pure de bacterii aerobe include:
A. Determinarea activităţii biochimice
B. Studierea caracterelor morfo-tinctoriale
C. !Studierea caracterelor de cultură
D. Însămânţarea pe placa de geloză
E. !Însămânţarea pe geloză înclinată
173. Volumul de lucru la etapa III de izolare a culturii pure de bacterii aerobe include:
A. !Determinarea activităţii biochimice
B. Studierea caracterelor morfo-tinctoriale
C. Studierea caracterelor de cultură
D. !Antibioticograma
E. Însămânţarea pe geloză înclinată
174. Volumul de lucru la etapa I de izolare a culturii pure de bacterii anaerobe include:
A. Determinarea activităţii biochimice
B. !Studierea caracterelor morfo-tinctoriale
C. Studierea caracterelor de cultură
D. Însămânşarea în mediul Zeissler
E. !Însămânţarea în mediul Kitt – Tarozzi
175. Volumul de lucru la etapa II de izolare a culturii pure de bacterii anaerobe include:
A. Determinarea activităţii biochimice
B. Studierea caracterelor morfo-tinctoriale
C. !Studierea caracterelor de cultură
D. !Însămânşarea în mediul Zeissler
E. Însămânţarea în mediul Kitt – Tarozzi
176. Volumul de lucru la etapa III de izolare a culturii pure de bacterii anaerobe include:
A. Determinarea activităţii biochimice
B. !Studierea caracterelor morfo-tinctoriale
 C. Studierea caracterelor de cultură
D. Însămânşarea în mediul Zeissler
E. !Însămânţarea în mediul Kitt – Tarozzi
177. Volumul de lucru la etapa VI de izolare a culturii pure de bacterii anaerobe include:
A. !Determinarea activităţii biochimice
B. Studierea caracterelor morfo-tinctoriale
C. !Studierea caracterelor de cultură
D. Însămânşarea în mediul Zeissler
E. Însămânţarea în mediul Kitt – Tarozzi
178. Activitatea peptolitică a bacteriilor se determină prin evidenţierea următoarelor produse metabolice:
A. !Amoniacul
B. !Indolul
C. Acizilor organici
D. !Hidrogenului sulfurat
E. Bioxidului de carbon
179. Coloniile de forma S se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. !Au dimensiuni punctiforme
B. !Sunt transparente sau semitransparente
C. !Suprafaţa este umedă şi lucioasă
D. Marginle sunt neregulate
E. Au structură neomogenă
180. Coloniile de forma R se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. Au dimensiuni punctiforme
B. Sunt transparente sau semitransparente
C. Suprafaţa este umedă şi lucioasă
D. !Marginle sunt neregulate
E. !Au structură neomogenă
181. Coloniile de forma R se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. Au dimensiuni punctiforme
B. Sunt transparente sau semitransparente
C. !Suprafaţa este mată şi uscată
D. !Marginle sunt neregulate
E. !Au structură neomogenă
182. Coloniile de forma S se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. !Au o formă de cupolă
B. !Sunt transparente sau semitransparente
C. !Uşor se detaşează de la mediu
D. Marginle sunt neregulate
E. Au structură granulară
183. Coloniile de forma R se caracterizează prin următoarele particularităţi:
A. !Sunt plate
B. Sunt transparente sau semitransparente
C. Uşor se detaşează de la mediu
D. !Reânsămânţate în mediul lichid formează sediment granular
E. !Au structură granulară
184. Pentru depistarea directă a beta-lactamazelor sunt utilizate:
A. Metoda diluţiilor succesive
B. !Testul iodometric
C. !Metoda rondelelor
D. Testul acidimetric
E. Metoda Appelmann
185. Inhibarea sintezei peretelui celular este realizată de:
A. Tetracicline
B. !Beta-lactamice
C. Cicloserina
D. !Acidul clavulanic
E. Sulfanilamide
186. Alterarea permeabilităţii membranei citoplasmatice este realizată de:
A. !Polimixine
 B. !Poliene
C. Gramicidică
D. Cloramfenicol
E. Peniciline
187. Inhibiţia sintezei proteice este realizată de:
A. !Tetracicline
B. !Aminoglicozide
C. !Macrolide
D. Chinolone
E. Sulfanilamide
188. Inhibiţia sintezei acizilor nucleici este realizată de:
A. Poliene
B. !Sulfamide
C. !Chinolone
D. !Rifampicină
E. Beta-lactamice
189. Determinarea sensibilităţii unei tulpini microbiene la antibiotice se realizează prin metoda:
A. !Diluţiilor succesive în mediul lichid
B. Otto
C. !Diluţiilor succesive pe medii solide
D. !Difuzimetrică
E. Appelmann
190. Ineficienţa antibioticoterapiei este confirmată prin:
A. !Creşterea persistentă a proteinei C reactive
B. Scăderea concentraţiei proteinei C reactive
C. Creşterea vitezei de sedimentare a hematiilor
D. Normalizarea formulei leucocitare
E. !Depistarea agentului cauzal prin microscopie
191. Dozarea antibioticelor în umori este indicată la:
A. !Administrarea antibioticelor toxice
B. !Pacienţii cu deficienţe metabolice
C. În orice infecţie
D. !Testarea unui antibiotic nou
E. În infecţiile virale
192. Efectele negative în antibioticoterapie pot fi:
A. !Toxice
B. Disbioze
C. !Evoluţie liniară a proteinei C reactive
D. !Majorarea fondului plasmidic de rezistenţă
E. Efecte sensibilizante
193. Antibioticele pot inhiba următoarele procese din celulă:
A. !Sinteza componentelor peretelui celular
B. !Funcţia membranei citoplasmatice
C. !Sinteza proteinelor
D. !Transcripţia şi sinteza acizilor nucleici
E. Sinteza capsulei
194. Polienele nistatina, levurina sunt antibiotice active asupra:
A. Virusurilor
B. Bacteriilor gramnegative
C. Bacteriilor acidorezistente
D. !Candidelor
E. !Micetelor patogene
196. Asocierea de antibiotice în terapia antimicrobiană este indicată:
A. Până la stabilirea antibioticogramei
B. !În unele infecţii mixte
C. În infecţii virale
D. !Pentru a obţine efecte sinergice
E. În orice infecţie
197. Nivelul eficienţei inhibatoare (NEI) al unui antibiotic se consideră bun dacă raportul CT la CMI este:
 A. ≥ 1
B. ≥ 2
C. !≥ 4 – 8
D. !≥ 16 – 32
E. !≥ 64
198. O tulpină bacteriană este considerată sensibilă la un antibiotic dacă CMI : CT constituie:
A. 8 : 8
B. !2 : 16
C. 16 : 8
D. 8 : 4
E. !4 : 32
199. O tulpină bacteriană este considerată sensibilă la un antibiotic dacă CMB : CT constituie:
A. 8 : 8
B. !2 : 16
C. 16 : 8
D. 8 : 4
E. !4 : 32
200. Determinarea concentraţiei minime bactericide (CMB) ester indicată în testarea izolatelor în următoarele cazuri:
A. !Septicemii
B. Plăgi postoperatorii
C. Pneumonii acute
D. !Insuficienţă renală
E. !Endocarditele subacute
201. Genotipul unui microorganism:
A. !Reprezintă o secvenţă de nucleotide din ADN-ul său
B. !Dirijează sinteza proteinelor sau moleculelor de ADN, reglarea şi funcţiile lor
C. Se manifestă prin producerea unei capsule
D. Se manifestă prin rezistenţa la antibiotice
E. Se manifestă în fagoliză
202. Modificările (variaţiile) genetice survin ca urmare a:
A. !Acţiunii unor mutageni fizici
B. !Acţiunii unor mutageni chimici
C. !Recombinării
D. !Transferului de Baze
E. Achiziţionării de plasmide
203. Mutaţiile pot fi:
A. !Spontane
B. !Stimulate (induse)
C. !Nocive
D. !Benefice
E. !Indiferente
204. Tranferul de material genetic se poate realiza prin:
A. !Transformare
B. Recombinare
C. !Transducţie
D. Translocare
E. !Conjugare
205. Transformarea reprezintă:
A. !Transferul unui fragment de ADN de la o bacterie donor la o bacterie acceptor
B. Transferul materialului genetic de la o bacterie la alta prin intermediul plasmidelor
C. Transferul de ADN cromozomic sau plasmidic de la o celulă bacteriană la alta cu ajutorul bacteriofagului
D. Transferul unui fragment specializat de ADN dintr-un sector în altul în acelaşi duplex sau într-un duplex diferit al aceleiaşi
celule
E. !Procesul se manifestă frecvent la bacteriile Grampozitive
206. Tehnicile de biologie moleculară:
A. !Se bazează pe capacitatea unei secvenţe monocatenare de acid nucleic (ADN sau ARN) de a se lega specific de secvenţa sa
complementară (se bazează pe conceptul de hibridare moleculară)
B. !Sunt destinate evidenţierii acizilor nucleici
C. Sensibilitatea lor poate fi crescută prin amplificare
 D. Rezultatul poate fi doar calitativ
E. !Reacţia de polimerizare în lanţ (RPL) este tehnica cea mai frecvent utilizată
207. RPL (reacţia de polimerizare în lanţ) se utilizează pentru:
A. Fabricarea sondelor (primerilor)
B. Clasificarea şi taxonomia microorganismelor
C. !Detectarea unei mutaţii specifice
D. !Identificarea acizilor nucleici ai unui patogen într-un material clinic
E. Identificarea antigenelor specifice unui patogen într-un material clinic
208. Bacteriofagii:
A. Sunt celule capabile să fagociteze bacteriile
B. !Sunt constituiţi din acid nucleic şi înveliş proteic
C. Conţin enzime metabolice
D. !Conţin enzime de reproducere
E. Sunt sensibili la antibiotice
209. Bacteriofagii se fixează pe receptorii specifici prezenţi pe:
A. !Peretele celular al bacteriilor
B. Capsulă
C. !Pili
D. Flageli
E. Membrana citoplasmatică
210. Evidenţierea bacteriofagului are loc prin următoarele metode:
A. Otto
B. Furt
C. !Appelmann
D. !Graţia
E. Fişer
211. Titrarea bacteriofagului se efectuează prin următoarele metode:
A. Zeissler
B. !Appelamann
C. Wainberg
D. !Gratia
E. Fişer
212. Pentru culturile lizogene ester caracteristic:
A. !Posedă capacitatea de a reproduce fagi şi de ai transmite celulelor descendente în lipsa infecţiei
B. !Sunt rezistente la reinfecţie
C. !Pot obţine unele caractere aaabsente la tulpina neinfectată cu fag
D. !Se formează în rezultatul infectării cu fagi moderaţi
E. Se formează în rezultatul infectării cu fagi virrulenţi
213. Ifecţia litică se caracterizează:
A. !Este cauzată de fagi virulenţi
B. Este cauzată de fagi moderaţi
C. !La finele ciclului de replicare celula infectată se lizează eliberând fagii formaţi
D. Cauzează aparenţa culturilor lizogene
E. Evoluează mai activ în mediul acid
214. Aplicarea practică a bacteriofagilor:
A. Peentru obţinerea vaccinurilor.
B. !Profilaxia şi tratamenul unor infecţii
C. !Identificarea culturilor bacteriene
D. !Servesc ca model experimental în genetică.
E. Stimulează răspunsul imun.
215. Se deosebesc următoarele tipuri de antagonism microbian:
A. De alternativă
B. !Pasiv
C. !Activ
D. !Specific
E. !Nespecific
216. Către eubiotice se referă următoarele preparate biologice:
A. !Lactobacterina
B. Penicilina
 C. !Colibacterina
D. !Bificolul
E. Stafilobacterina