Catedra Microbiologie

“Virusuri oncogene”

Chișinău, 2022
 Cuprins :
 1.Transformarea onco-virala in vivo. Tipurile de modificari fenotipiceale
culturilor celulare induse de virusuri oncogene.

 2.Particularitatile inducerii de tumori „in vivo” si oncogeneza virala laom

3.Mecanismele transformarii celulare cu oncovirusuri ARN si AND

 6.Subfamilia Oncornavirinae.Morfologia virusurilor.

 7.Rolul in oncogeneza al virusurilor din familia Papillomaviridae.

  Transformarea onco-virala in vivo
Cancerul este consecinţa dereglării procesului normal de proliferare celulară.
Căile de apariţie a cancerului:

1.Hiperacavitatea genelor de stimulare a

creşterii
2.Blocarea genelor care inhibă creşterea
Virusuri cu potenţial oncogene:
1.Virusuri cu genom ADN (Papovaviridae, Adenoviridae, Herpesviridae, Hepadnaviridae)
2.Virusuri cu genom ARN (Retroviridae)
Caracter comun
  – capacitatea genomului viral de a se integra în cromosomul celulei-gazdă,
inducândtransformarea ei
Transformarea celulară
  – modificări ale funcţiilor biologice ale celulei, ce duc la
multiplicarea necontrolată a celulelor şi capacitatea de
invazie a ţesuturilor.

• Virusurile oncogene conţin gene care pot induce tumori

– v-onc
• Toate celulele conţin gene omoloage: proto-oncogene /
 c-onc (induc o proteină care controlează replicarea
ADN şi multiplicarea celulară)

• V-onc şi c-onc nu sunt identice!!!C-onc pot induce

tumori numai în urma unor mutaţii
Mecanismele oncogenezei:
-Virusul aduce în celulă o oncogenă
-Virusul activează proto-oncogenele celulare
 Particularitatile inducerii de tumori „in vivo” si oncogeneza
virala la om
În ciuda organizării diferite a virusurilor oncogene umane, spectrului inegal al
celulelor ţintă, acestea au o serie de proprietăţi biologice comune, şi anume:

1.virusurile
iniţiază doar 4.la majoritatea
2.la indivizii infec 5.pentru transfor
procesul patologic, persoanelor
taţi cu viruşi onco marea malignă a
sporind infectate, debutul
geni, debutul unei 3.perioada de celulelor infectate
proliferarea (creşter unei tumori nu este
tumori este de latenţă de  în corpul uman, s
ea ţesutului corpulu necesar, dar
obicei un evenime la infecţie până la unt
i prin înmulţirea acestea pot
nt rar întâlnit: un debutul unei necesari factori şi
celulelor prin constitui un grup
caz de neoplasm tumori este uneori condiţii
diviziune) şi de risc cu o
apare printre sute, zeci de ani. suplimentare care
instabilitatea posibilitate mai
uneori mii de duc la apariţia
genetică a celulelor mare de apariţie a
infectate. unei tumori.
infectate cu acesteia.
acestea.
 Oncogeneza virala la om

 Oncogenitatea virala directa implică  Oncogenicitatea virală indirectă

fie inserarea de gene oncogene virale implică inflamație cronică
suplimentare în celula gazdă, fie nespecifică care apare în decenii
îmbunătățirea genelor oncogene deja de infecție,așa cum este cazul
existente (proto-oncogene) în genom. cancerului hepatic indus de VHC.
Aceste două mecanisme diferă în ceea ce privește biologia și
epidemiologia: virusurile tumorale directe trebuie să aibă cel
puțin o copie a virusului în fiecare celulă tumorală, exprimând
cel puțin o proteină sau ARN care determină celula să devină
canceroasă.Deoarece antigenele străine ale virusului sunt
exprimate în aceste tumori, persoanele care sunt
imunosupresate, cum ar fi SIDA sau pacienții cu transplant,
prezintă un risc mai mare pentru aceste tipuride cancer.
 Oncogenele virale

● Oncogenele virale sunt fragmente de ADN viral capabile in

anumite conditii sa induca transformarea tumorala Celulele
canceroase pot sa apara in urma actiunii virusurilor tumorale
specifice
● Virusurile tumorale sunt de doua tipuri:

● Cu genom ADN (ex. papilloma si adenovirusurile)

● Cu genom ARN (retrovirusuri ).
 Mecanismele transformarii celulare cu oncovirusuri ARN si AND

Oncovirusuri ADN :
  
Subtipuri
Virusuri sADN -vs. papilloma-epidermodisplazie veruciforma si asociat cancer de col uterin
Virusuri complexe EBV(Human herpes virus 4) asociat cu limfom Burkitt, limfom Hodgkin ,Virusul
HV40-mezotelioame,HV tip 8-sarcom Kaposi
HBV virus este vs. ADN dar are comportament asemanator cu vs. ARN
 in ceea ce priveste modul de replicare. ADN este transcris in ARN atat pentru fabricarea proteinelor
virale cat sipentru replicare genomica. ARN-ul genomic este transcris apoi in ADN genomic:
reverstranscriptie.
 Mecanism de actiune :

1. Legarea la un receptor de suprafata specific;

2. Preluarea prin endocitoza sau prin fuziune directa cu membrana
plasmatica;
3. Catena sens de ARN este copiata de catre revers transcriptaza in
catena antisens de ADN. Aici polimeraza actioneaza ca o ADN
polimeraza ARN-dependenta.

• Deoarece revers transcriptaza este o ADN polimeraza, ea are

nevoie de un primer.

• Acesta este un ARNt care este incorporat in parcula virala de

la celula gazdaanterioara;
 Mecanism de actiune :

4.ARN este inlocuit si degradat de o RNA-za virala

Revers-transcriptaza actioneaza ca o ADN-polimeraza ADN
dependenta si copiaza noul ADN intr-o
molecula dublu catenara.
Aceasta forma de ADN a retrovirusului este cunoscuta sub
denumirea de provirus
5. ADN dublu catenar este circularizat si integrat in ADN-ul celulei
gazda, folosind o integraza.Acest ADN va fi copiat de fiecare data
cand ADN-ul celular este copiat, iar provirusul secomporta ca o gena
celulara normala;
6. ARN genomic din catena sens este copiat din ADN integrat de
catre ARN polimeraza II acelulei gazda, care copiaza in mod obisnuit
o gena in ARNm.
ARN genomic este apoi prelucratla extremitati.
Oncovirusuri ARN :
 Subfamilia Oncornavirinae
 FAM. RETROVIRIDAE
•Subfamilia
 Oncornavirinae
Genurile:
 Alpharetrovirus,
Betaretrovirus,Gammaretrovirus,Deltaretrovirus,Epsilonretrovir
us (induc tumori şi leucemii),Lentivirus (virusul HIV)
Viruşii oncogeni care conţin ARN sau oncornavirusuri sunt un grup
mare de viruşi (mai mult de 100 detulpini au fost descrise la diferite
animale), printre care există tipuri oncogene şi non-oncogene, incluse în
aceasta, Retraviridae (viruşi care conţin transcriptază inversă) şi constituie
subfamilia Oncornavirinae.Genomul oncornavirusurilor de păsări şi
mamifere este construit în acelaşi tip. Este un dimer format dindouă
molecule de ARN identice. Conţine 4 gene. Subfamilia Oncornavirinae
este împărţită în genurileOncornavirus A, Oncornavirus B, Oncornavirus
C (împărţit în subgenuri: Oncornavirus C aviar,Oncornavirus C mamifer,
Oncornavirus C reptile), precum şi genul candidat pentru Oncornavirus
D.Subgenul mamifer Oncornavirus include virusul leucemiei
bovine (oncogenitate stabilită pentru miei).
 Morfologia virusurilor oncornavirinae

Virusul T-limfotropic uman tip I (HTLV-1)

 este un retrovirus ARN uman care provoacă leucemie cu
celule T şi limfom cu celule T la adulţi şi poate fi, de
asemenea, implicat în anumite boli demielinizante, inclusiv
parapareza spastică tropicală.

Genomul HTLV-1 este diploid, compus din două copii ale unui

virus ARN monocatenar al cărui genom este copiat într-o formă
de AND dublu catenar care se integrează în genomul celulei
gazdă, moment în care virusul este denumit provirus
 Morfologia virusurilor oncornavirinae

Virusul T-limfotropic pentru adulţi (ATLV)

 este o tulpină a acestei boli care afectează în primulrând adulţii. Un virus strâns legat este virusul
leucemiei bovine BLV. HTLV-I. Virusul T-limfotrop uman 1 HTLV-I este o abreviere pentru
virusul limfotropic al celulelor T de tip1 uman, denumit şi virusul limfomului cu celule T pentru
adulţi tip 1, un virus care a fost seriosimplicat în mai multe tipuri de boli, inclusiv mielopatia
asociată cu HTLV-I, Strongyloides hiperinfecţie cu stercoralis şi o legătură de cancer de virus
pentru leucemie. Se crede că între una din douăzeci şi una din douăzeci şi cincide persoane
infectate dezvoltă cancer ca urmare a virusului.

ă de cancer de virus pentru leu

HTLV-II Virusul limfotrop T uman 2
Un virus strâns legat de HTLV-I, HTLV-II împarte aproximativ70% omologie genomică
(similaritate structurală) cu HTLV-I. HTLV-III şi HTLV-IV Termenii „HTLV-III” şi „HTLV-
IV” au fost utilizaţi pentru a descrie viruşi caracterizaţi recent. Aceşti viruşi au fost
descoperiţi în 2005 în Camerunul rural şi se pare că au fost transmise de la maimuţe la
vânătoride maimuţe prin muşcături şi zgârieturi. HTLV-III este similar cu STLV-III (virusul
limfotrop T 3Simian). Au fost identificate mai multe tulpini.Exprimă gag, pol şi env, printre
alte proteine
 HTLV-IV nu seamănă cu niciun virus
cunoscut. Nu se ştie încă cât de multă
transmisie a avut loc în rândul oamenilor sau
dacă virusurile pot provoca boli. Utilizarea
acestor nume poate provocao oarecare
confuzie, deoarece numele HTLV-III
  a fost fostul nume al HIV în literatura
timpurie a SIDA, dar de atunci a căzut din uz
 Acum se foloseşte lentivirusul. De asemenea,
numele HTLV-IV a fost folosit pentru adescrie
HIV-2
 Oncornavirinae Rolul in patologia umana. Patogeneza

HTLV 1 se transmite pe cale parenterală (transfuzii, abuz de

droguri i.v.), contact sexual. Infectia parcurge următoarele
stadii: - Asimptomatic - de multe ori este predominant
- Preleucemic – limfocitozăpersistentă
- Leucemic - Forma leucemică acută are o evolutie rapidă,
caracteristic fiind pleiomorfismul limfocitar. Transmitere
- Forma cronică are o evolutie lentă. •Contact sexual
•Alăptare cu piepul
•Transfuzii sanguine
(cu limfocite)
 Oncornavirinae Rolul in patologia umana. Patogeneza

Distribuţie:

Tipul 2:
 Adus din “Lumea Nouă”-
Incidenţă înaltă la utilizatorii
Tipul 1: de droguri intravenoase
 15-20 mln. oameni infectaţi
în lume- Regiuni cu prevalenţă
înaltă: Japonia,Caraibe,Africa
tropicală
Boli determinate de HTLV-I

•Leucemie acută cu celule • Majoritatea Mielopatie asociată cu

T persoanelor HTLV-I
(Adult T-cell HLTV-I (Myelopathy/Tropical
Leukemia/Lymphoma ) infectate sunt Spastic Paraparesis)
[ATL-L] purtători
asimptomatici ai • Caracterizată prin
• Sunt 5 stadii: virusului. demielinizare
1 .Portaj asimptomatic progreisvă a tractului
2. Stadiul preleukemic • Manifestări corticospinal
3. ATL cronică clinice – 1-5%
4. Tip Limfoma din persoanele • Mai des întilnită la
5. ATL acută infectate dezvoltă femeii 20-50 ani
peste 20-30 ani
leucemieacută cu
celule T.
Rolul virușilor în geneza tumorii

•Cofactor
•Viruşii sunt necesari, însă nu
suficienţi – p/u a determina o tumoare
de etiologie virală.
•Viruşii adesea sunt iniţiatori ai
proceselor neoplazice şi pot determina
asta prin diverse mecanisme.
 Mecanismul de acţiune

•Sunt două posibilităţi : •În ambele cazuri

 Acţiune directă,Virusul introduce o genă în cadrul celula pierde
genomului celulei gazdă, iar aceasta are controlul asupra
acţiune“transformatoare”. reglării normale a
 Acţiune indirectă,Virusul alterează expresia unei sau unor procesului de
gene preexistente. diviziune.
•Mecanismele de
reparaţie a ADNului
sunt frecvent
afectate, ce conduce
la instabilitate şi
fenotip mutagen.
Diagnostic de laboraror.Produse patologice

Produsele patologice sunt: sânge, măduvă osoasă, tesut tumoral.

Serologia - decelarea anticorpilor specifici prin: - Imunofluorescentă - ELISA - RIA - Western blot
 Izolarea si identifiarea virusului :

 Celulele Reed-  Citoplasma este de

Sternberg (cunoscute obicei bazofilă.
 Forma nucleară este
şi sub denumirea de
histocite lacunare destul de variabilă şi
pentru anumite adesea hiperlobată
tipuri)sunt diferite (frunze de trifoi, celule
celule uriaşe găsite florale).
 Cromatina nucleară
la microscopie
luminoasă în biopsii este grosieră cu
de la indivizi cu aglomerare variabilă şi
limfom Hodgkin şi nucleolii sunt de obicei
anumite alte proeminenţi
tulburări.  De obicei sunt derivate din limfocitele B.
 Aspectul celulelor neoplazice este în esenţă diagnostic.
Dimensiunea este destul de variabilă, variind de la celule
atipice medii până la mari, asemănătoare celulelor Reed-
Sternberg depe pata Wright-Giemsa a sângelui periferic.
Imunofluorescenta

După 90 de zile în cultură, s-au obţinut dovezi

morfologice ale transformării celulare în
coculture dezvoltate din PBMC,
cu identificarea celulelor multinucleate care
au prezentat nuclei cerebriformpe colorarea
Giemsa.
Adult T cell leukemia/lymphoma
- Bone marrowaspirate smear, Wright-Giemsa
stain, 1000x 
 PCR

Pentru a demonstra integrarea provirală în liniile celulare stabilite,

sa realizat amplificarea cu PCRcuibărită a secvenţelor de impozite
HTLV-I, aşa cum s-a descris anterior.Pe scurt, lizatele celulare
cultivate au fost obţinute prin digestia proteinazei K şi ulterior
au suferit amplificare genomică, utilizând primeri oligonucleotidici
consens (SK 43 şi SK44), care permitdetectarea atât a secvenţelor
provirale HTLV-I, cât şi HTLV-II
 Familia Papillomaviridae

Familia include în prezent un singur gen: Papillomavirus.

Agenţii acestui gen infectează atât omul cât şi animale
domestice (bovine, cai, câini) şi sălbatice (cerbi, şoareci,
papagali) insă există o foarte ridicată specificitate de specie

Morfologie, Structură
Virionii sunt de dimensiuni mici (45-55 nm.), cu aspect sferic,
lipsiţi de anvelopă. Capsida este icosaedrică, iar genomul de tip
ADN circular dublu catenar, circular, superspiralat, codifică
proteine ce stimulează creşterea celulară, ceea ce poate avea ca
efect fie liza celulară (în celule permisive), fie transformarea
neoplazică în cazul celulelor nonpermisive.
Patogeneză
Papilloma virusurile prezintă tropism pentru ţesutul epitelial
scuamos tegumentar şi al membranelor mucoase. La acest nivel
virusul se replică şi induce proliferarea tisulară, generând
formaţiuni tumorale.

Schematic, evoluţia unei infecţii cu Papillomavirus (HPV) poate fi

redată astfel:
1. Infectarea celulei epiteliale (tegument, membrană mucoasă)
2. Multiplicarea locală
3. Formaţiune tumorală (tegument palmar, plantar, mucoasă
faringo-laringiană)
4. a. Regresia formaţiunii tumorale (cu persistenţa virusului -
infecţie latentă) sau
b. Transformare malignă.
Semne clinice

1. Veruca tegumentară
2. Tumori benigne ale capului şi gâtului.
3. Nodulii genital
4. Leziuni genitale displazice, neoplazice.
5. Neoplazia cervicală intraepitelială
6. Boala Bowen- afecţiune precanceroasă a tegumentelor
7. Carcinomul cervical invaziv – în peste 90% dintre cazurile de
carcinom cervical s-a demonstrat originea papillomavirală.
Profilaxie Măsuri generale:
igienă riguroasă, evitarea contactului cu leziunile tegumentare,
contact sexual protejat.
Profilaxia activă: În prezent sunt disponibile vaccinuri care
protejează împotriva unor tipuri de HPV implicate în cancerul
de col uterin, precum și vaccinuri active împotriva tipurilor HPV
implicate în etiologia verucilor genitale și a cancerelor anale,
vaginale și vulvare
Rolul HPV în oncogeneză este demonstrat cu certitudine nu numai
în cancerul colului uterin ci şi în etiologia altor cancere anogenitale
(anus, vulvă, vagin, penis). Genotipurile HPV 16 şi 18 sunt
responsabile pentru aproximativ 70% din toate de cazurile de cancer
de col uterin din întreaga lume şi sunt recunoscute ca înalt
oncogene, împreună cu alte serotipuri ( 31, 35, 52 sau 58)
Multumesc pentru atentie!
Bibliografie:

1. BENNETT J.B., DOLIN R., BLASER M. J. - Principles and Practice of Infectious Diseases, vol 2, Ninth edition, Churchill livingstone
Elsevier, 2019
2. BUIUC D,NEGUŢ M.- Tratat de microbiologie clinică, Editura Medicală Bucureşti 2008
3. CEDRIC A.- Medical Microbiology, Mims, , Publisher: Mosby, 2012
4. GOERING R.V, DOCKRELL H.M., ZUCKERMAN M., PETER L. CHIODINI – MIMS’ Medical Microbiology and Immunology, sixth
Edition, Elsevier, 2019
5. FISCHBACH F - A manual of laboratory & diagnostic tests, 6edition, Lippincott Williams & Wilkins, 2000
6. HARVEY RA, CHAMPE PC, FISHEY RA – Lippincott’s Illustrated Reviews Microbiology, 2nd Edition, Lippincott Williams & Wilkins,
2007
7. KHARDORI N – Infectious Disease Clinics of North America, United States of America, 2006
8. MAYHALL CG – Hospital Epidemiology and Infection Control, 3rd Edition, Lippincott Williams & Wilkins, 2004
9. Bachman, K.E.; Rountree, M.R.; Baylin, S.B. Dnmt3a and Dnmt3b are transcriptional repressors that exhibit unique localization
properties to heterochromatin. J. Biol. Chem. 2001, 276, 32282–32287. [Google Scholar] [CrossRef] [PubMed]
10. Fuks, F.; Burgers, W.A.; Godin, N.; Kasai, M.; Kouzarides, T. Dnmt3a binds deacetylases and is recruited by a sequence-specific repressor
to silence transcription. EMBO J. 2001, 20, 2536–2544. [Google Scholar] [CrossRef] [PubMed]
11. Bestor, T.H.; Tycko, B. Creation of genomic methylation patterns. Nat. Genet. 1996, 12, 363–367. [Google Scholar] [CrossRef] [
PubMed]
12. Roulois, D.; Loo Yau, H.; Singhania, R.; Wang, Y.; Danesh, A.; Shen, S.Y.; Han, H.; Liang, G.; Jones, P.A.; Pugh, T.J.; et al. DNA-
Demethylating Agents Target Colorectal Cancer Cells by Inducing Viral Mimicry by Endogenous Transcripts. Cell 2015, 162, 961–973. [
Google Scholar] [CrossRef] [PubMed]
13. Chiappinelli, K.B.; Strissel, P.L.; Desrichard, A.; Li, H.; Henke, C.; Akman, B.; Hein, A.; Rote, N.S.; Cope, L.M.; Snyder, A.; et al.
Inhibiting DNA Methylation Causes an Interferon Response in Cancer via dsRNA Including Endogenous Retroviruses. Cell 2015, 162, 974–
986. [Google Scholar] [CrossRef] [PubMed]
14. Chernyavskaya, Y.; Mudbhary, R.; Zhang, C.; Tokarz, D.; Jacob, V.; Gopinath, S.; Sun, X.; Wang, S.; Magnani, E.; Madakashira, B.P.; et
al. Loss of DNA methylation in zebrafish embryos activates retrotransposons to trigger antiviral signaling. Development 2017, 144, 2925–
2939. [Google Scholar] [CrossRef] [PubMed]
15. Sutter, D.; Doerfler, W. Methylation of integrated adenovirus type 12 DNA sequences in transformed cells is inversely correlated with