1.

Virusul rubeolei:
A. Nu determină efect citopatic
B. Este rezistent in mediul extern
C. Face parte din familia Togaviridae
D. Se transmite prin vQectori
E. Aparține genului Rubulavirus
F. Este un virus strict uman
G. Este un virus nud
H. Determină o erupție cutanată benignă
I. Se replică intracitoplasmatic
J. Infecția nu conduce la imunizare

2. Virusul rubeolei:
A. Glicoproteina E1 este imunogenă
B. Este un arbovirus
C. Se replică în nucleul celulei gazdă
D. Determină enantem
E. Este un virus învelit
F. Este un virus ADN monocatenar cu polaritate pozitivă
G. Rozătoarele sunt rezervorul de virus
H. Infecția poate evolua inaparent
I. Este un virus teratogen
J. Interferă replicarea virusurilor ECHO

3. Virusul rubeolei:
A. Are afinitate pentru enterocite
B. Este un virus nud
C. Aparține genului Rubivirus
D. Este un virus ARN monocatenar cu polaritate pozitivă
E. Se replică în nucleul celulei gazdă
F. Glicoproteina E1 asigură atașarea la celulele mucoasei respiratorii
G. Se transmite prin înțepătura de țânțar
H. Este inactivat de radiațiile ultraviolete
I. Este un robovirus
J. Interferă replicarea virusurilor Coxsackie

4. Virusul rubeolei:
A. Poate determina avort spontan
B. Induce panencefalită sclerozantă subacută
C. Este un virus învelit
D. Se replică intracitoplasmatic
E. Se replică în ganglionii limfatici cervicali
F. Este inactivat de căldură
G. Inoculat în culturi de celule determină efect citopatic
H. Determină enantem
I. Este un arbovirus
J. Este un virus ARN dublu catenar

5. Despre virusul rubeolei putem spune:

A. Glicoproteinele E2 și E3 sunt adezine
B. Determină întotdeauna infecție aparentă
C. Anvelopa virală are originea în membrana citoplasmatică a celulei gazdă
D. Este un virus teratogen
E. Se replică intracitoplasmatic
F. Este singurul togavirus cu transmitere aerogenă
G. Nu poate fi izolat în culturi de celule
H. Glicoproteinele E2 și E3 nu sunt imunogene
I. Face parte din familia Rabdoviridae
J. Infecția se însoțește de adenopatie suboccipitală

6. Despre rubeolă putem spune: :

A. Apare semnul lui Koplik
B. Este indicată vaccinarea gravidei în primul trimestru de sarcină
C. Erupția cutanată se datorează acțiunii complexelor imune asupra capilarelor sanguine
D. Jumătate dintre cazuri evoluează asimptomatic
E. Se manifestă cu enantem macular centrifug
F. Reinfecția este posibilă
G. Determină plasmocitoză ≥5%
H. Reinfecția determină sinteza de anticorpi IgM
I. Ribavirinul este tratament specific
J. Imunitatea este asigurată de anticorpi antihemaglutinină

7. Arbovirusurile :
A. Determină febre hemoragice
B. Hantavirusul este un arbovirus
C. Virusul Ebola este un arbovirus
D. Se replică în ganglionii limfatici
E. Sunt virusuri ARN
F. Unele aparțin familiei Arenaviridae
G. Determină coriomeningită limfocitară
H. Determină encefalită
I. Cultivarea pe șoricei nou născuți este o metodă uzuală
J. Se transmit prin intermediul căpușelor

8. Despre Robovirusuri putem spune:

A. Virusul Ebola este un robovirus
B. Virusul rubeolei este un robovirus
C. Determină coriomeningită limfocitară
D. Virusul West Nile este un robovirus
E. Determină encefalită
F. Induc imunitate cu specificitate de virus și serovar
G. Sunt virusuri ADN
H. Hantavirusul este un robovirus
I. Nu există tratament antiviral
J. Sunt virusuri din familia Bunyaviridae

9. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate?:

A. Unele robovirusuri aparțin familiei Reoviridae
B. În arboviroze rezervorul de infecție este reprezentat de rozătoare
C. Rotavirusul este un robovirus
D. Există vaccin împotriva infecțiilor determinate de virusul Ebola
E. Infecțiile determinate de arbovirusuri sunt zoonoze
F. Transmiterea arbovirozelor se face prin contact direct cu sângele animalului infectat
G. Omul este gazdă accidentală pentru arbovirusuri
H. Arbovirusurile sunt virusuri ADN bicatenar segmentat
I. Arbovirusurile cultivă pe embrioni de găină
J. Diagnosticul arbovirozelor se efectuează în laboratoare de înaltă securitate epidemiologică

10. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate?:

A. Virusul Ebola se transmite prin contactul cu sângele pacientului cu febră hemoragică
B. Virusul West Nile determină hepatită
C. Arbovirusurile sunt ubicuitare
D. Arbovirusurile se transmit prin intermediul flebotomilor
E. Virusul West Nile se transmite prin intermediul țânțarilor
F. Dezinsecția este o măsură de profilaxie a infecției determinate de robovirusuri
G. Arbovirusurile determină de obicei o infecție febrilă ușoară
H. Robovirusurile sunt virusuri omogene structural, reunite într-o singură familie
I. Rotavirusul este un arbovirus
J. Virusul West Nile determină nefrită

11. Care dintre următoarele virusuri aparțin Familiei Picornaviridae:

A. Virusurile din genul Hepadnavirus
B. Rinovirusurile
C. Virusurile Coxsackie
D. Coronavirusurile
E. Enterovirusurile
F. Virusurile ECHO
G. Virusul hepatitei A
H. Virusul rabic
I. Adenovirusurile
J. Rotavirusul

12. Despre picornavirusuri se poate spune:

A. Se replică în citoplasma celulei gazdă
B. Au genom ARN monocatenar liniar
C. Prezintă AgHBs
D. Au structură antigenică variabilă
E. Sunt virusuri nude
F. Genomul funcționează ca ARNm
G. Sunt rezistente în mediu
H. Au genom ARN cu polaritate negativă
I. Au capsidă helicoidală
J. Se transmit parenteral

13. Despre enterovirusuri se poate spune: :

A. În majoritatea cazurilor determină infecții severe
B. Determină infecții detectate numai prin diagnostic serologic
C. Sunt reprezentate de virusurile Coxsackie
D. Sunt virusuri ADN
E. Se transmit parenteral
F. Sunt clasificate în 4 grupe pe baza analizei genetice
G. Includ virusurile poliomielitei
H. Sunt rezistente la aciditatea gastrică
I. Pot fi izolate pe embrioni de găină
J. Sunt virusuri nude

14. Virusurile poliomielitei:

A. Sunt variabile antigenic
B. Se replică în motoneuronii spinali
C. Sunt virusuri învelite
D. Pot determina infecție asimptomatică
E. Determină paralizie spastică
F. Se replică în celulele orafaringiene
G. Se replică la nivelul plăcilor Peyer
H. Diseminează hematogen
I. Au formă de glonț
J. Sunt virusuri ADN monocatenar cu polaritate negativă

15. Despre virusurile poliomielitei se poate spune:

A. Prezintă numeroase serotipuri
B. Se transmit fecal-oral
C. Determină sindrom Guillan Barré
D. Determină paralizie flască
E. Determină meningită purulentă
F. Diseminează pe terminații nervoase senzitive
G. Genomul funcționează ca ARNm
H. Pot fi detectate în LCR
I. Sunt virusuri ARN monocatenar liniar
J. Determină infecții asimptomatice

16. Virusurile poliomielitei :

A. Prezintă proteine capsidale VP1, VP2, VP3 și VP4
B. Se replică în ganglionii limfatici cervicali
C. Prezintă trei serotipuri: A, B, C
D. Sunt izolate în culturi de celule
E. Au tructură antigenică variabilă
F. Sunt fragile în mediu
G. Se replică în enterocite
H. Sunt cele mai mici virusuri ARN
I. Nu au efect citopatic
J. Se transmit parenteral

17. Pentru diagnosticul direct al enterovirozelor:

A. Izolarea enterovirusurilor se face prin inoculare la șoricei nou-născuți
B. Se recoltează probe de la nivelul pielii lezate
C. Detecția izolată a unui enterovirus în materii fecale are întotdeauna semnificație clinică
D. Se recoltează materii fecale
E. Izolarea enterovirusurilor se face prin inocularea în culturi celulare primare
F. Izolarea enterovirusurilor se face prin inoculare pe ouă embrionate
G. Toate enterovirusurile pot fi cultivate
H. Metoda de referință este diagnosticul serologic
I. Se recoltează LCR
J. Nu este necesară recoltarea de exsudat faringian

18. Despre virusurile Coxsackie se poate spune:

A. Sunt virusuri învelite
B. Aparțin genului Enterovirus
C. Pot determina coxartroxă
D. Determină maladia Bornholm
E. Pot fi izolate în ouă embrionate
F. Sunt virusuri ARN dublu catenar
G. La nivelul anvelopei virale prezintă proteina VP1
H. Se atașează la receptorii enterocitelor
I. Pot fi izolate în culturi de celule
J. Determină boala mînă-picior-gură
19. Pentru diagnosticul poliomielitei:
A. Se recoltează biopsie musculară
B. Se recoltează exsudat faringian
C. Nu este necesar diagnostucul de laborator
D. Identificarea serotipului se face prin secvențierea genei care codifică proteina capsidală VP1
E. Virusul este detectat în LCR
F. Identificarea virusului se poate face prin imunofluorescență
G. Serodiagnosticul nu este de interes clinic
H. RT-PCR este metoda de referință
I. Se recoltează materii fecale
J. Detecția replicării virusului în culturi de celule se face pe bază efectului citopatic rapid și
caracteristic

20. Care dintre urmatoarele enunțuri este adevărat?:

A. Există vaccin împotriva rinovirusurilor
B. Un enterovirus izolat din materii fecale are întotdeauna semnificație clinică
C. Herpangina este determinată de virusul herpes simplex 1
D. Pentru enteroviroze exită tratament specific
E. Herpangina este determinată de virusul Coxsackie A
F. Virusurile poliomielitei induc imunitate încrucișată
G. Boala mâna-picior gură este determinată de enterovirusul 71
H. Pentru diagnosticul enterovirozelor este obligatorie recoltarea exudatului faringian
I. Poliomielita este determinată de enterovirusuri
J. Boala mâna-picior gură este determinată de virusul Coxsackie A

21. Despre vaccinarea antipoliomielitică se poate spune:

A. Vaccinarea a eliminat din circulație serotipurile 2 și 3
B. Profilaxie poliomielitei determinate de virus sălbatic se face cu vaccin inactivat
C. Se face cu vaccin parenteral ce conține virus inactivat
D. Vaccinul inactivat nu induce protecție la nivelul intestinului
E. Vaccinul atenuat se folosește pentru profilaxia poliomielitei în țările fără poliomielită
F. Profilaxie poliomielitei determinate de virus sălbatic se face cu vaccin oral
G. Tulpina vaccinală din vaccinul inactivat se poate reactiva în anumite condiții
H. Se face cu vaccin oral ce conține virus viu atenuat
I. Vaccinarea antipoliomielită este o indicație selectivă
J. Vaccinarea a eradicat poliomielita cu virus sălbatic

22. Care dintre următoarele enunțuri este adevărat?:

A. Profilaxia inefcțiilor determinate de rinovirusuri se face prin vaccinare
B. Există vaccin pentru toate enterovirozele
C. În poliomielită nu există rezervor animal
D. Semnificația clinică a unui enterovirus izolat din materii fecale se stabilește cu ajutorul
autoserodiagnosticului
E. În enteroviroze, anticorpii neitralizanți sunt protectori toată viața
F. Febra poate induce mutații ale tulpinii vaccinale de virus poliomielitic în timpul replicării
intestinale
G. Poliomielita se transmite fecal-oral
H. Poliomielita se transmite aerogen
I. Pentru poliomielita există tratament specific
J. În enteroviroze, carantinarea contacților este o importantă masură profilactică

23. Gastro-enteritele pot fi determinate de:

A. Norovirus
B. Enterovirus 71
C. Rinovirus
D. Rotavirus
E. Lyssavirus
F. Coronavirus
G. Adenovirus
H. Virus Coxsackie
I. Virus citomegalic
J. Virus West Nile

24. Despre rotavirus se poate spune:

A. Aparține familiei Picornaviridae
B. La adulți determină infecții asimptomatice
C. Determină diaree apoasă
D. Este un virus nud
E. Determină guturai
F. Are formă de roată
G. Beneficiază de tratament specific
H. Determină de regulă infecție la nou-născuți
I. Este un virus ARN dublu catenar
J. Aparține familiei Retroviridae

25. Infecțiile determinate de rotavirus se caracterizează prin :

A. Diagnosticul se face prin detecția antigenului viral în materii fecale
B. Virusul poate fi ușor izolat în culturi de celule
C. Diagnosticul uzual este serologic
D. Microscopia electronică este metoda de referință pentru diagnostic
E. Pot conduce la deces
F. Se trateaza cu Ribavirin
G. Adulții sunt asimptomatici
H. Trecerea prin boală previne reinfecțiile
I. La nou-născut infecția este determinată de virusul transmis prin lapte matern
J. Pot fi prevenite prin vaccinare

26. Care dintre următoarele enunțuri este adevarat?:

A. Rotavirusul determină 50% dintre bolile diareice acute la copii sub 3 ani
B. Rotavirusul perturbă transportul muco-ciliar
C. Ribavirinul este tratament de elecție în infecțiile cu rotavirus
D. Rotavirusul se transmite enteral
E. La apariția diareei apoase rotavirale participă o endotoxină virală
F. Rotavirusul se replică în celule respiratorii ciliate
G. Rotavirusul se replică în enterocite care sintetizează dizaharidaze
H. Grupele A, B, C ale rotavirusului determină infecții umane
I. Rotavirusul se transmite aerogen
J. Rotavirusul este a doua cauză de pneumonie la copii sub 3 ani

27. Despre rotavirus se poate spune:

A. Detecția de antigen viral în materii fecale este metoda uzuală de diagnostic
B. Infecția rotavirală nu poate fi prevenită prin vaccinare
C. Aparține familiei Reoviridae
D. De regulă determină infecții severe la adult
E. Microscopia electronică este metoda de referință pentru diagnostic
F. Grupele A, B, C determină infecție la om
G. Are 7 grupe serologice
H. La nou-născut infecția este determinată de virusul transmis prin lapte matern
I. Detecția anticorpilor serici este metoda uzuală pentru diagnostic
J. Determină jumătate dintre cazurile de gastro-enterită la copii cu vârste între 3 luni și 3 ani

28. Care dintre următoarele enunțuri este adevarat?:

A. Nu există vaccin împotriva rotavirusurilor
B. Nu există tratament specific pentru infecțiile determinate de rotavirusuri
C. Există vaccin împotriva rinovirusurilor
D. Grupele 1, 2, 3 ale rotavirusurilor determină boală diareică acută la copiii cu vărsta mai mică
de 3 ani
E. Rinovirusurile provoacă infecție litică în celulele mucoasei nazofaringiene
F. Anticorpii materni IgA protejează nou-nascuții de infecția cu rotavirus
G. Ribavirinul este tratamentul de elecție pentru infecțiile determinate de rinovirusuri
H. Rotavirusul poate determină infecții nosocomiale
I. Vaccinul oral, viu atenuat poate transmite forma atenuată a virusului poliomielitei printre
neimunizaţi
J. Poliomielita este determinată de virusurile poliomielitice A, B, C

29. Despre virusul rabic putem spune:

A. Are formă de roată
B. Aparține familiei Reoviridae
C. Este un virus ARN
D. Este un virus ADN
E. Are formă de glonț
F. Aparține familiei Rhabdoviridae
G. Aparține genului Lyssavirus
H. Este un virus nud
I. La nivelul anvelopei prezintă glicoproteina G
J. Este rezistent în mediu

30. Care dintre următoarele enunțuri caracterizează virusul rabic?:

A. Determină apariția corpusculilor Babeș Negri
B. Este eliberat prin liza celulei care l-a replicat
C. Determină apariția incluziunilor Cowdry
D. Se transmite prin aerosoli contaminați
E. Este un virus neurotrop
F. Se fixează la receptorii pentru acetilcolină ai celulelor nervoase piramidale
G. Detrmină leziuni ale epiteliului intestinal
H. Se replică intracitoplasmatic
I. Se replică la nivelul vilozităților intestinale
J. Se transmite enteral

31. Care dintre următoarele enunțuri este adevărat?:

A. Rabia se transmite prin transplant de organ infectat cu virus rabic
B. Tratamentul specific pentru rabie este rabdovirinul
C. Virusul rabic este un virus nud
D. Rabia se transmite prin aerosoli contaminați
E. Rabia este o zoonoză
F. Replicarea virală determină formarea incluziunilor Cowdry
G. Replicarea virusului rabic în sistemul nervos central corespunde cu debutul clinic al bolii
H. Virusul rabic determină encefalită
I. Anticorpii anti glicoproteina G asigură protecție împotriva virusului rabic
J. Diagnosticul serologic este metoda de referință

32. Despre rabie putem spune:

A. Liliecii infectați cu virus rabic sunt rezervor de infecție
B. Este o encefalită mortală
C. Determină deces prin paralizia mușchilor respiratori
D. Diagnosticul uzual este serologic
E. Beneficiază de tratament antiviral
F. La omul viu, virusul rabic poate fi detectat în fragmente de biopsie din cornul lui Ammon
G. Poate fi prevenită numai prin vaccinarea animalelor
H. Rabia este o zoonoză
I. Virusul rabic poate fi detectat în fragmente de biopsie cutanată
J. Omul infectat nu poate transmite rabia

33. Diagnosticul virusologic al infecției umane cu virus rabic presupune:

A. Detecția virusului în salivă
B. Identificarea virusului rabic prin imunofluorescență pe fragment de biopsie cutanată
C. Identificarea virusului rabic prin imunofluorescență pe preparate de creier
D. Evidențierea corpusculilor Babeș Negri prin microscopie electonică
E. Detecția virusului în raclatul corneean
F. Detecția anticorpilor serici antivirus rabic
G. Evidențierea incluziunilor Cowdry în neuronii din cornul lui Ammon
H. Izolarea virusului prin inoculare în culturi de celule
I. Detecția virusului în fragment de biopsie din hipocamp in vivo
J. Identificarea virusului rabic prin reacții de neutralizare pe șoareci

34. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate?:

A. Diagnosticul serologic nu este util în rabie
B. Replicarea virusului rabic determină apariția corpusculilor Babeș Negri
C. Virusul se transmite pe cale respiratorie
D. Perioada de incubație în rabie este de minim 10-14 zile
E. Replicarea virusului rabic determină apariția incluziunilor intracitoplasmatice "în ochi de
bufniță"
F. Replicarea virusului rabic determină apariția corpusculilor Cowdry
G. Vaccinarea antirabică se face cu vaccin viu atenuat
H. Pentru rabie există tratament antiviral specific
I. Replicarea virusului în sistemul nervos central corespunde debutului clinic al infecției
J. Anticorpii anti-glicoproteină G asigură protecție împotriva rabiei

35. Dintre Protozoare fac parte:

A. Trichomonas vaginalis
B. Trichiuris trichiura
C. Balantidium coli
D. Taenia solium
E. Entamoeba histolytica
F. Taenia saginata
G. Giardia intestinalis
H. Enterobius vermicularis
I. Cryptosporidium
J. Ascaris lumbricoides

36. Despre Entamoeba histolytica, putem afirma:

A. Este un vierme cilindric
B. În ciclul evolutiv prezintă 2 stadii: trofozoit și chist
C. Prezintă pseudopode ca organe de locomoție
D. Este o amibă
E. Prezintă flageli ca organe de locomoție
F. Este un protozoar
G. Este un flagelat
H. În ciclul evolutiv prezintă 2 stadii: trofozoit și oochist
I. Chistul este forma de rezistență
J. Este un sporozoar

37. Despre trofozoitul parazitului Entamoeba histolytica, putem afirma:

A. Prezintă o endoplsmă hialină
B. Este forma histolitică
C. Prezintă o endoplasmă hialină
D. Prezintă 3 nuclei
E. Este foarte mobil
F. Emite numeroase pseudopode
G. Este forma imobilă
H. Prezintă o endoplasmă granulară
I. Prezintă o citoplasmă diferentiată în 4 zone
J. Prezintă o ectoplsmă granulară

38. Despre chistul parazitului Entamoeba histolytica, putem afirma:

A. Este forma de diseminare în mediul extern prin materii fecale
B. Are formă dreptunghiulară
C. Conține corpusculi cromatoizi
D. Conține un embrion hexacant
E. Este format în lumenul intestinal
F. Este sferic
G. Prezintă un înveliș mamelonat
H. Chistul infecțios conține 4 nuclei
I. Chistul infecțios conține 1-2 nuclei
J. Prezintă un înveliș foarte subțire

39. Pentru diagnosticul amibiazei se recomandă să se efectueze:

A. Test de filamentare
B. Frotiu colorat Gram
C. Frotiu colorat Ziehl-Neelsen
D. Preparat nativ cu soluție Lugol
E. Metode de concentrare
F. Frotiu colorat cu albastru de ortotoluidină
G. Frotiu colorat Gomori
H. Frotiu colorat Giemsa
I. Preparat nativ cu ser fiziologic
J. Detectare de antigene specifice în materii fecale prin ELISA

40. Care dintre următorii paraziți prezintă pseudopode ca organe de locomoție?:

A. Trichomonas vaginalis
B. Entamoeba coli
C. Toxoplasma gondii
D. Entamoeba histolytica
E. Entamoeba gingivalis
F. Naegleria fowleri
G. Balantidium coli
H. Plasmodium vivax
I. Acantamoeba culbertsoni
J. Plasmodium falciparum

41. Despre Giardia intestinalis, putem afirma:

A. Este un cestod
B. Habitează în căile biliare
C. Este un flagelat
D. În ciclul evolutiv prezintă 2 stadii: trofozoit și oochist
E. Prezintă cili ca organe de locomoție
F. Este un protozoar
G. Prezintă flageli ca organe de locomoție
H. În ciclul evolutiv prezintă 2 stadii: trofozoit și chist
I. Este agentul etiologic al enterobiozei
J. Habitează în intestinul subțire

42. Despre trofozoitul parazitului Giardia intestinalis, putem afirma:

A. Prezintă 2 corpi parabazali
B. Prezintă un axostil
C. Prezintă un înveliș extern mamelonat
D. Prezintă 4 ventuze sferice
E. Prezintă un rostru
F. Prezintă o membrană ondulantă
G. Prezintă 8 flageli
H. Prezintă 2 nuclei
I. Prezintă un disc adeziv
J. Prezintă un nucleu reniform

43. Despre chistul parazitului Giardia intestinalis, putem afirma:

A. Este oval
B. Prezintă 2 corpi parabazali
C. Prezintă un contur dublu
D. Prezintă granulații Schüffner
E. Prezintă 4 sporozoiți
F. Prezintă 4 nuclei
G. Prezintă 4 merozoiți
H. Prezintă reziduri granulare
I. Prezintă un nucleu mare
J. Prezintă flageli

44. Diagnosticul parazitologic al infecției cu Giardia intestinalis presupune:

A. Evidențierea chiștilor în materii fecale
B. Evidențierea parazitului adult în biopsia ganglionară
C. Detectare de Ac anti-Giardia în ser și secreții intestinale
D. Evidențierea trofozoiților în biopsia din deltoid
E. Evidențierea trofozoiților în biopsia duodenală
F. Evidențierea trofozoiților în secreții vaginale
G. Detectare de Ag specifice în materii fecale (ELISA)
H. Evidențierea de ouă în materii fecale
I. Evidențierea de ouă prin amprentă anală
J. Evidențierea trofozoiților în lichidul duodenal

45. Despre trofozoitul parazitului Trichomonas vaginalis, putem afirma:

A. Prezintă 4 flageli liberi
B. Prezintă 4 sporozoiți
C. Prezintă 2 nuclei
D. Prezintă un axostil
E. Prezintă 2 gametociți
F. Prezintă un nucleu mare
G. Prezintă citoplasmă granulară
H. Prezintă o ventuză orală
I. Prezintă 4 merozoiți
J. Prezintă o membrană ondulantă

46. În trichomoniază:
A. Recoltarea exsudatului uretral purulent se realizează dimineața, înainte de micțiune
B. Diagnosticul infecției se bazează numai pe anamneză
C. Diagnosticul infecției se bazează numai pe examenul fizic
D. Recoltarea secrețiilor vaginale se realizeză pe masa ginecologică
E. La majoritatea bărbaților infecția este asimptomatică
F. Recoltarea secrețiilor vaginale se realizeză la 6-7 zile după tratamentul local
G. La majoritatea femeilor infecția este asimptomatică
H. Recoltarea secrețiilor vaginale se realizeză la 2 zile după tratamentul local
I. Recoltarea exsudatului uretral purulent se realizează după masajul prostatei, la 8 ore de repaus
sexual
J. Recoltarea secrețiilor vaginale se realizează în primele zile postmenstrual
47. Pentru diagnosticul trichomoniazei se recomandă să se efectueze:
A. Frotiu colorat Giemsa
B. Frotiu colorat Ziehl-Neelsen
C. Cultivare pe mediul Czapek
D. Frotiu colorat Gomori
E. Preparat nativ cu nigrozină
F. Preparat nativ cu ser fiziologic
G. Preparat nativ cu tuș de India
H. Cultivare pe medii speciale
I. Detecția ADN prin PCR
J. Detecția de antigene specifice în secreții vaginale

48. Referitor la malarie, putem afirma:

A. Pentru diagnostic se recomandă să se efectueze un frotiu și o picatură groasă, ambele colorate
Giemsa
B. Vectorul este țânțarul femel Anopheles
C. Ciclul asexuat (schizogonic) se desfășoară la vector
D. Febra cuartă este determinată de Plasmodium malariae
E. Hematiile parazitate cu Plasmodium malariae conțin pete Maurer
F. Diagnosticul este coproparazitologic
G. Hematiile parazitate cu Plasmodium vivax prezintă granulații Schüffner
H. Vectorul este musca Tse-Tse
I. Sporozoitul este stadiul infectant, inoculat de către țânțari
J. Se transmite prin consum de metacercari

49. În infecția cu Plasmodium vivax, pe frotiul colorat Giemsa:

A. Hematiile sunt palide
B. Gametociții au formă semilunară
C. Rozeta este formată din 8-12 merozoiți
D. Hematiile sunt ovale și franjurate
E. Sunt prezente pete Maurer
F. Sunt prezente granulații Schüffner
G. Trofozoitul matur are aspect de bandă
H. Hematiile sunt hipertrofiate
I. Rozeta este formată din 12-18 merozoiți
J. Gametociții sunt sferici și au nucleul triunghiular sau difuz

50. Sunt medicamente antimalarice:

A. Clorochina
B. Meflochina
C. Primachina
D. Mebendazol
E. Doxiciclina
F. Albendazol
G. Econazol
H. Amantadina
I. Lamivudina
J. Chinina

51. Despre Cryptosporidium putem afirma:

A. Pentru diagnostic se recomandă să se efectueze un frotiu din materii fecale, colorație Ziehl-
Neelsen modificată
B. Oochistul conține 4 sporozoiți
C. Oochistul este forma vegetativă
D. Prezintă flageli ca organe de locomoție
E. Oochistul are formă de lamâie
F. Este un nematod
G. La imunodeficienți determină boală diareică severă
H. La imunocompetenți determină boală diareică autolimitată de scurtă durată
I. Trofozoitul conține o masă de reziduri granulare
J. La examenul coproparazitologic se evidențiază prezența oochiștilor

52. Despre oochistul parazitului Cryptosporidium, putem afirma:

A. Conține 4 sporozoiți
B. Conține 2 nuclei
C. Prezintă 4 flageli liberi
D. Are perete gros
E. Conține un axostil
F. Conține 4 bradizoiți
G. Este rotund
H. Conține o masă de reziduri granulare
I. Este evidențiat în frotiul din materii fecale- colorație Ziehl Neelsen modificată
J. Prezintă un embrion hexacant

53. Despre Toxoplasma gondii putem afirma:

A. Este agentul etiologic al trichiurozei
B. Chistul prezintă 4 nuclei
C. Este un ciliat
D. Chistul conține sute de bradizoiți
E. Infecția se poate produce prin transplant de organe
F. Infecția se produce prin consum de carne (vită, porc, pasăre) insuficient preparată termic, ce
conține chiști
G. Oochistul este prezent la pisică
H. Oochistul conține resturi flagelare sub forma literei “S”
I. În ciclul evolutiv prezintă 4 stadii: trofozoit, chist, oochist și larve
J. Este un sporozoar

54. Referitor la toxoplasmoză putem afirma:

A. Copiii infectați în primul trimestru de sarcină sunt expuşi la leziunile cele mai grave
(hidrocefalie, microcefalie, calcificări intracerebrale)
B. T. spiralis este agentul etiologic
C. Semnul clinic important este pruritul anal
D. Gravitatea simptomelor nu depind de starea sistemului imun al gazdei
E. La imunocompetenți infecția este frecvent asimptomatică
F. Infecția poate fi transmisă transplacentar
G. La imunodeficienți are o evoluție gravă cu localizare cerebrală
H. Tratamentul se realizează cu voriconazol
I. Nu se transmite prin alimente contaminate cu oochisturi eliminate de pisică
J. La copiii infectați in trimestrul II și III de sarcină leziunile neurologice sunt mai putin severe

55. Care dintre următorii paraziți sunt viermi cilindrici?:

A. Echinococcus granulosus
B. Trichinella spiralis
C. Strongyloides stercoralis
D. Trichuris trichiura
E. Enterobius vermicularis
F. Fasciola hepatica
G. Balantidium coli
H. Cryptosporidium parvum
I. Ascaris lumbricoides
J. Taenia saginata

56. Despre Taenia saginata, putem afirma:

A. Este un nematod
B. Parazitul adult are o lungime de ~10 cm
C. Corpul este format din proglote
D. Este un vierme plat, nesegmentat
E. Elementul infecțios este reprezentat de cisticerci- Cysticercus cellulosae
F. Infecția se produce prin consum de carne de vită, insuficient preparată termic
G. Se localizează în intestinal subțire la om
H. Este un vierme plat, segmentat
I. Se localizează în intestinul subțire la câine
J. Elementul infecțios este reprezentat de cisticerci- Cysticercus bovis

57. Despre Taenia solium, putem afirma:

A. În ciclul evolutiv prezintă 2 stadii: adult și ou
B. Parazitul adult are o lungime de 3-4 m
C. Scolexul are un rostrum
D. Elementul infecțios este reprezentat de larva rabditoidă
E. Scolexul are 4 ventuze
F. Se localizezază în căile biliare
G. Într-o proglotă sunt peste 40 ramificații uterine
H. Gazda intermediară este porcul
I. Este un vierme cilindric
J. Corpul este format din 3 proglote

58. Pentru diagnosticul teniazei se poate realiza:

A. Examinarea scolexului
B. Examenul amprentei anale
C. Frotiu din materii fecale- colorație Giemsa
D. Frotiu din materii fecale- colorație cu albastru de ortotoluidină
E. Examen coproparazitologic
F. Detecția de Ag de Taenia în materii fecale
G. Frotiu din materii fecale- colorație Ziehl Neelsen modificată
H. Examinarea unei proglote
I. Cultivare pe mediul Czapek
J. Cultivare pe mediul Sabouraud

59. Referitor la cisticercoză putem afirma:

A. Diagnosticul constă în detectarea antigenelor circulante în ser sau LCR
B. La examenul coproparazitologic se evidențiază prezența ouălor cu înveliș extern mamelonat
C. Diagnosticul constă în evidențierea cisticercului în țesutul examinat
D. Agentul etiologic este larva parazitului Taenia solium- Cysticercus cellulosae
E. Este o complicație a infecției cu Taenia solium
F. Se caracterizează prin dezvoltarea larvelor Cysticercus cellulosae în viscere sau țesuturi
umane
G. Elementul infecțios este oul embrionat pe sol
H. Agentul etiologic este larva parazitului Taenia saginata- Cysticercus bovis
I. Este o complicație a infecției cu Taenia saginata
J. Infecția se produce prin consum de plante (măcriș) la care au aderat metacercari

60. Despre Echinococcus granulosus, putem afirma:

A. Este un vierme plat, nesegmentat
B. Face parte din Clasa Nematoda
C. Face parte din încrengătura Plathelmintes
D. Se transmite prin consum de carne de porc, insuficient preparată termic
E. Este un vierme cilindric
F. Parazitul adult se localizează în intestinul subțire la câine
G. Strobila este formată din 3 proglote
H. Este agentul etiologic al hidatidozei
I. Se transmite prin consum de carne de vită, insuficient preparată termic
J. Este un vierme plat, segmentat

61. Referitor la hidatidoză putem afirma:

A. Simptomul principal este pruritul anal
B. Agentul etiologic este un vierme plat, nesegmentat
C. Elemental infecțios este oul
D. Agentul etiologic este Echinococcus granulosus
E. Pentru diagnostic se recomandă să se efectueze preparat nativ cu ser fiziologic sau lugol
F. Diagnosticul se stabilește prin examinarea proglotelor
G. Diagnosticul se stabilește prin ultrasonografie și/sau alte tehnici imagistice susținute de teste
serologice pozitive
H. Hadatida se localizează mai frecvent la nivelul ficatului
I. Imunodiagnosticul ar trebui utilizat înaintea metodelor invazive
J. Elementul infecțios este larva spiralată

62. Chistul hidatic este alcătuit din:

A. Protoscolecși
B. Lichid hidatic
C. Proglote
D. Membrană anhistă
E. Membrană proligeră
F. Sporociști
G. Ouă
H. Vezicule proligere
I. Cisticerci
J. Cercari

63. Care dintre următorii paraziți fac parte din încrengătura Nemathelmintes?:
A. Balantidium coli
B. Entamoeba histolytica
C. Trichinella spiralis
D. Entamoeba coli
E. Strongyloides stercoralis
F. Echinococcus granulosus
G. Taenia solium
H. Enterobius vermicularis
I. Trichuris trichiura
J. Ascaris lumbricoides

64. Despre Ascaris lumbricoides, putem afirma:

A. Elementul infecțios este chistul
B. Face parte din Clasa Cestoda
C. Este un geohelmint
D. În ciclul evolutiv prezintă 2 stadii: adult și ou
E. Face parte din încrengătura Nemathelmintes
F. Se transmite prin consum de carne de porc, insuficient preparată termic
G. Este un vierme cilindric
H. Se localizează în intestinul subțire la om
I. Este un vierme plat
J. Invadează gazda umană prin penetrarea directă a pielii

65. În ascaridioză:
A. La examenul coproparazitologic se evidențiază prezența ouălor
B. Paraziții adulți sunt viermi plați
C. Adultul mascul are o coadă dreaptă
D. Adultul mascul este mai mic decât adultul femelă
E. Faza de migrare larvară este marcată de un sindrom Löffler
F. Oul prezintă un embrion hexacant
G. Paraziții adulți pot fi eliminați prin materii fecale, nas sau gură
H. Adultul femelă are o lungime de 2-3 m
I. Larvele se pot evidenția în spută
J. Oul are formă de lamâie

66. Care dintre următoarele afirmații referitoare la oul nefertil din ascaridioză sunt adevărate?:
A. Este alungit, cu extremitățile turtite
B. Prezintă un înveliș extern cu protuberanțe mari
C. Învelișul extern este absent
D. Conține un embrion hexacant
E. Masa vitelină este amorfă
F. Prezintă un embrion ovoid, care are o prelungire ca o coadă
G. Este mai mare decât oul fertil
H. Prezintă un înveliș extern mamelonat
I. Prezintă 2 proieminențe mari, albicioase
J. Este rotund

67. Despre Enterobius vermicularis, putem afirma:

A. Face parte din Clasa Nematoda
B. Face parte din încrengătura Nemathelmintes
C. Corpul este format din proglote
D. Parazitul adult este format din scolex, col și strobilă
E. Este agentul etiologic al oxiurozei
F. Face parte din încrengătura Plathelmintes
G. Face parte din Clasa Cestoda
H. Determină sindromul de larvă migrans cutanată
I. În ciclul evolutiv prezintă 2 stadii: adult și ou
J. Este un vierme cilindric
68. Referitor la enterobioză putem afirma: :
A. Oul conține 4 sporozoiți în formă de corn
B. Simptomul principal este pruritul anal
C. Oul are un înveliș gros, mamelonat
D. Cea mai eficientă metodă de depistare a ouălor este amprenta anală
E. Adultul mascul este mai mare decât adultul femelă
F. Elementul infecțios este larva strongiloidă
G. Este întalnită mai frecvent la copii
H. Oul este oval, asimetric
I. Parazitul adult are formă de bici
J. Ouăle pot adera la diferite obiecte (jucării)

69. Despre Trichiuris trichiura, putem afirma:

A. Oul are formă de lamâie
B. Face parte din Clasa Cestoda
C. Este un vierme plat, nesegmentat
D. Este agentul etiologic al trichinelozei
E. Paraziții adulți au formă de bici
F. Este un vierme plat, segmentat
G. Este agentul etiologic al tricocefalozei
H. Paraziții adulți habitează în colon
I. Paraziții adulți se elimină prin orificiul anal între defecații
J. Este un vierme cilindric

70. Referitor la trichiuroză putem afirma:

A. Pentru diagnostic se recomandă să se realizeze frotiu colorat Giemsa
B. În infecțiile masive poate apare prolapsul rectal
C. La examenul coproparazitologic se evidențiază prezența ouălor
D. La rectoscopie pot fi observați paraziții adulți
E. Este o complicație a infecției cu Trichinella spiralis
F. Infecția se produce prin consum de carne porc insuficient preparată termic
G. Oul conține un embrion ovoid care are o prelungire ca o coadă
H. Pentru diagnostic se recomandă să se realizeze examenul amprentei anale
I. În infecțiile masive poate apare anemia
J. Ouăle devin infecțioase în mediul extern

71. Despre Strongyloides stercoralis, putem afirma:

A. Este un geohelmint
B. Larva rabditoidă prezintă un primordiu genital proeminent
C. Elementul infecțios este larva rabditoidă
D. Este un trematod
E. La examenul coproparazitologic se evidențiază prezența ouălor
F. Larva rabditoidă prezintă un canal bucal scurt
G. Determină apariția sindromului de larvă migrans cutanată
H. Larva strongiloidă pătrunde în gazda umană prin penetrarea directă a pielii
I. În ciclul evolutiv prezintă 3 stadii: trofozoit, ou și larvă
J. Este agentul etiologic al enterobiozei

72. Despre Trichinella spiralis, putem afirma:

A. Este un nematod
B. Este un vierme cilindric
C. Face parte din încrengătura Nemathelmintes
D. Este un vierme nesegmentat
E. În ciclul evolutiv prezintă 2 stadii: adult și larve
F. Paraziții adulți se localizează în intestin
G. Este un vierme segmentat
H. Este un ciliat
I. Este agentul etiologic al trichiurozei
J. Este un flagelat

73. Referitor la trichineloză putem afirma:

A. Moartea bolnavului poate surveni prin șoc alergic
B. Tratamentul se realizează cu chinină
C. Pot apare dureri abdominale
D. Examenul coproparazitologic relevă prezența oochiștilor
E. Pot apare edeme generalizate subcutanate
F. Omul se infectează prin ingestie de oochiști
G. Gravitatea bolii este proporțională cu numărul elementelor parazitate ingerate
H. Pot apare vărsături
I. Tratamentul se realizează cu clorochină
J. Infecția se produce prin consum de carne porc cu cisticerci

74. În trichineloză:
A. Se poate realiza biopsie musculară (muschi deltoid) pentru vizualizarea larvelor
B. Poate apare sindromul de larvă migrans cutanată
C. Poate apare miocardita
D. Diagnosticul se stabilește în principal prin ultrasonografie
E. Se poate realiza examinarea proglotelor mature utilizând colorația cu tuș de India
F. Eozinofilele au valori <4%
G. Poate aparare edemul palpebral
H. Eozinofilele au valori >80%
I. Enzimele musculare sunt crescute
J. Se poate realiza examen macroscopic si microscopic al unui cisticerc extras prin biopsie

75. Despre Fasciola hepatica, putem afirma:

A. Este un vierme nesegmentat
B. Face parte din încrengătura Nemathelmintes
C. Face parte din Clasa Nematoda
D. Este un trematod hermafrodit
E. Este un nematod
F. Este un vierme cilindric
G. Parazitul adult habitează în căile biliare
H. Parazitul adult are formă de frunză
I. Este un vierme plat
J. Este agentul etiologic al hidatidozei

76. Referitor la fascioloză putem afirma:

A. Infecția se produce prin ingestia de ouă embrionate pe sol
B. Elementul infecțios este C. cellulosae
C. Este o zoonoză
D. Infecția se produce prin consum de carne de vită, insuficient preparată termic
E. Porcul este gazda intermediară în ciclul evolutiv
F. Infecția se produce prin consum de carne de porc, insuficient preparată termic
G. Moluștele sunt gazde intermediare
H. Gazda definitivă este reprezentată de ierbivore (ovine, caprine)
I. Infecția se produce prin ingerarea metacercarilor închistați pe vegetale
J. La examenul coproparazitologic se evidențiază prezența ouălor

77. Care dintre următoarele afirmații sunt adevarate?:

A. Fasciola hepatica face parte din Încrengătura Nemathelmintes
B. Fasciola hepatica este un vierme plat, hermafrodit
C. Trichinella spiralis este un trematod
D. Ascaris lumbricoides face parte din Clasa Nematoda
E. Echinococcus granulosus este un vierme plat, segmentat
F. Strongyloides stercoralis este un vierme cilindric
G. Taenia solium face parte din Clasa Cestoda
H. Trichiuris trichiura este un cestod
I. Enterobius vermicularis face parte din Increngatura Plathelmintes
J. Taenia saginata este un vierme plat, nesegmentat

78. Care dintre urmatorii paraziți sunt helminți?:

A. Plasmodium vivax
B. Trichuris trichiura
C. Balantidium coli
D. Echinococcus granulosus
E. Strongyloides stercoralis
F. Plasmodium falciparum
G. Fasciola hepatica
H. Giardia intestinalis
I. Toxoplasma gondii
J. Taenia saginata

79. Face parte din regnul Fungi:

A. Histoplasma capsulatum
B. Trichomonas vaginalis
C. Aspergillus fumigatus
D. Sarcoptes scabiei
E. Pneumocystis jiroveci
F. Pediculus humanus
G. Candida tropicalis
H. Borrelia burgdorferi
I. Cryptococcus neoformans
J. Plasmodium vivax

80. Este fung filamentos:

A. Trichophyton rubrum
B. Candida krusei
C. Candida parapsilosis
D. Cryptococcus neoformans
E. Talaromyces marneffei
F. Microsporum canis
G. Malassezia furfur
H. Epidermophyton floccosum
I. Aspergillus flavus
J. Aspergillus niger

81. Este levură:

A. Candida glabrata
B. Malassezia furfur
C. Aspergillus niger
D. Candida krusei
E. Trichophyton rubrum
F. Epidermophyton
G. Candida parapsilosis
H. Cryptococcus neoformans
I. Microsporum canis
J. Aspergillus flavus

82. Despre genul Candida:

A. Echinocandinele sunt recomandate în tratamentul de primointenție al candidozelor sistemice
B. Cultivă pe agar Sabouraud
C. Candida spp. poate face parte din microbiota indigenă
D. Candida albicans poate face parte din microbiota indigenă a tractului respirator inferior
E. Pentru izolarea lor se preferă utilizarea mediului ADCL
F. Levurile din acest gen sunt patogeni primari
G. Se comportă ca oportuniști
H. În acest gen sunt incluse levuri capsulate
I. Reprezentanții acestui gen nu produc decât infecții localizate
J. Cuprinde levuri necapsulate

83. Despre semnificația clinică a unei tulpini de Candida albicans:

A. Candida albicans infectează gazda cu apărare antiinfecțioasă deficitară, spre exemplu,
pacientul diabetic
B. Candida albicans nu face parte din microbiota indigenă a colonului
C. Este suficientă izolarea calitativă a Candida albicans
D. Candida albicans se poate găsi în microbiota indigenă a vaginului
E. Candida albicans se comportă ca oportunist
F. Candida albicans este un patogen primar
G. În orice prelevat, Candida albicans are semnificație clinică de infectant indiferent de
cantitatea în care este izolată
H. Candida albicans nu poate fi izolată din exsudatul vaginal al femeii sănătoase
I. Candida albicans se poate găsi în microbiota indigenă a colonului
J. Prezența Candida albicans în urină trebuie evaluată cantitativ

84. Diagnosticul microbiologic al infecției cu Candida spp. include:

A. Cultivarea pe agar Sabouraud a prelevatelor care provin din situsuri normal colonizate
B. Cultivarea pe agar Sabouraud a prelevatelor care provin din situsuri normal sterile
C. Cultivarea pe agar Sabouraud cu cloramfenicol a prelevatelor din zone normal colonizate
D. Cultivarea prelevatelor din zone normal colonizate trebuie să fie cantitativă
E. Identificarea levurilor cultivate prin teste de fermentare a zaharurilor
F. Depistarea anticorpilor specifici în sângele pacientului
G. Evidențierea microscopică de filamente septate, Gram-negative
H. Cultivarea pe agar Sabouraud cu cloramfenicol a prelevatelor din zone normal sterile
I. Standardul de aur în diagnosticul candidozelor este depistarea antigenelor specifice din
peretele Candida spp. în sângele periferic
J. Evidențierea microscopică de levuri rotunde sau ovalare, eventual înmugurite

85. Despre infecțiile produse de Candida spp.:

A. Onicomicoza este o leziune unică la nivelul unei mucoase, infectată cu Candida spp.
B. Candidozele superficiale (intertrigo, onicomicoză) sunt favorizate de microtraumatisme locale
C. Candidozele sistemice au mortalitate mare
D. Esofagita cu Candida spp. este frecventă la pacienții cu SIDA
E. Candidemia este diagnosticată în prezența unei hemoculturi pozitive
F. Candidoza vulvo-vaginală este favorizată de antibioticoterapia cu spectru larg
G. Candidoza vulvo-vaginală este o infecție cu transmitere sexuală
H. Candidemia este diagnosticată în prezența a minim două hemoculturi pozitive, cu aceeași
specie
I. Candidozele sistemice sunt frecvent asimptomatice
J. Esofagita cu Candida spp. este frecventă la pacienții cu reflux gastro-esofagian

86. Pentru identificarea Candida spp. putem folosi:

A. Testul de filamentare este pozitiv pentru Candida albicans sau Candida dubliniensis
B. Poate fi folosită spectrometria de masă de tip MALDI-TOF
C. Testele de fermentare a zaharurilor permit identificarea biochimică
D. Examenul microscopic depistează levuri capsulate
E. Pot fi depistate antigene prezente în peretele Candida spp., spre exemplu lipopolizaharidul
F. Testul de filamentare este specific pentru Candida albicans
G. Identificarea biochimică poate fi realizată folosind tehnici de biologie moleculară
H. Cultivarea Candida spp. necesită prelungirea incubării minim 7 zile
I. Examenul microscopic depistează levuri rotunde sau ovalare
J. Pot fi folosite teste de identificare care folosesc anticorpi monoclonali

87. Tratamentul infecțiilor produse de Candida spp. poate folosi:

A. Tratamentul trebuie însoțit de îndepărtarea materialului străin (de ex., sonda urinară)
B. Metronidazol
C. Îndepărtarea materialului străin din focarul de infecție este facultativă
D. Orice candidoză beneficiază de tratament sistemic
E. Chinină
F. Fluconazol
G. Foscarnet
H. Caspofungin
I. Candidozele localizate beneficiză de tratament antifungic local
J. Tratamentul de primointenție în candidemie este reprezentat de echinocandine

88. Antifungigrama:
A. Trebuie realizată în orice caz de candidoză
B. Testează sensibilitatea la aciclovir, ganciclovir
C. Testează sensibilitatea la amfotericină B, caspofungin
D. Trebuie realizată pentru Candida spp. din microbiota indigenă pentru prevenirea apariției
rezisteței
E. Testează sensibilitatea la metronidazol
F. Testează sensibilitatea la ivermectin
G. Trebuie efectuată doar în cazul infecțiilor sistemice
H. Trebuie realizată în caz de eșec terapeutic al unei candidoze vaginale
I. Trebuie realizată în caz de candidoză vaginală recidivantă
J. Testează sensibilitatea la fluconazol, voriconazol
89. Despre Cryptococcus neoformans:
A. Este un patogen strict
B. Produce infecții la gazda normoreactivă
C. Este o levură capsulată
D. Este vehiculat frecvent de excremente de porumbei
E. Are tropism pentru sistemul nervos central
F. Este un fung filamentos
G. Prezintă o capsulă polizaharidică
H. Este un fung ubicuitar
I. Prezintă o capsulă proteică
J. Are tropism pentru sistemul digestiv

90. Despre virulența Cryptococcus neoformans:

A. Capsula Cryptococcus neoformans are structură proteică
B. Producerea de lecitină este factor de virulență al Cryptococcus neoformans
C. Principalul factor de virulență al Cryptococcus neoformans este producerea de spori
D. Capsula Cryptococcus neoformans are efect antifagocitar
E. Ureaza Cryptococcus neoformans este necesară pentru diseminarea cerebrală
F. Producerea de melanină este factor de virulență al Cryptococcus neoformans
G. Ureaza Cryptococcus neoformans are efect antifagocitar
H. Capsula Cryptococcus neoformans este de natură polizaharidică
I. Ureaza Cryptococcus neoformans este necesară pentru diseminarea digestivă
J. Principalul factor de virulență al Cryptococcus neoformans este capsula

91. Infecția produsă de Cryptococcus neoformans:

A. Diseminarea hematogenă a infecției apare doar la pacienții HIV-pozitivi
B. Contaminarea se produce cel mai frecvent pe cale aerogenă
C. Contaminarea se produce cel mai frecvent pe cale digestivă
D. La gazda normoreactivă primoinfecția este cel mai frecvent asimptomatică
E. Diseminarea hematogenă a infecției este urmată de meningoencefalită
F. Diseminarea hematogenă a infecției este urmată de pneumonie
G. Infecția apare doar la gazda imunocompromisă
H. Pacienții cu risc crescut pentru infecție simptomatică includ pacienții transplantați sau pe cei
cu hemopatii maligne
I. Diseminarea hematogenă a infecției apare în caz de imunosupresie
J. La gazda normoreactivă primoinfecția este cel mai frecvent o angină

92. Diagnosticul microbiologic al meningitei cu Cryptococcus neoformans include:

A. Cultura LCR pe agar Sabouraud
B. Detectarea antigenului capsular în LCR, prin latex-aglutinare
C. Detectarea prezenței anticorpilor specifici în LCR
D. Evidențierea de levuri capsulate în examenul microscopic direct al LCR
E. Evidențierea de fungi filamentoși în examenul microscopic direct al LCR
F. Examenul microscopic al LCR în colorație Ziehl-Neelsen
G. Cultura LCR pe agar McConkey
H. Examenul microscopic al LCR în colorație cu tuș de India
I. Detectarea antigenului capsular în LCR, prin ELISA
J. Detectarea antigenului capsular în LCR, prin PCR

93. Tratmentul antifungic:

A. În tratamentul meningitei cu Cryptococcus neoformans este recomandată asocierea de
amfotericină B și flucitozină
B. Cotrimoxazol este tratamentul de primointenție în pneumonia cu Pneumocystis jirovecii
C. Candidozele localizate sunt infecții autolimitate
D. Candidozele localizate necesită tratament local
E. Tratamentul de primointenție în candidoza invazivă este caspofungin
F. În tratamentul meningitei cu Cryptococcus neoformans este recomandată utilizarea
echinocandinelor
G. Voriconazolul este recomandat în tratamentul de primointenție al candidozelor invazive
H. Tratamentul de primointenție în aspergiloza invazivă este voriconazolul
I. Echinocandinele sunt recomandate în tratamentul de primointenție al candidozelor invazive
J. Clotrimazol este tratamentul de primointenție în pneumonia cu Pneumocystis jirovecii

94. Despre Aspergillus spp.:

A. Este o levură
B. Produce infecții diseminate la pacientul alergic
C. Produce infecții diseminate la pacientul neutropenic
D. Izolarea Aspergillus spp. dintr-un produs patologic este un argument suficient pentru
implicarea sa în producerea unei infecții
E. Produce infecții grave în caz de imunodepresie
F. Implicarea Aspergillus spp. în etiologia unei infecții este dificilă și se bazează pe argumente
clinice, microbiologice, radiologice
G. Produce frecvent infecții la copii
H. Este fung filamentos
I. Este ubicuitar în mediul înconjurător
J. Este rareori prezent în mediul înconjurător

95. Infecția cu Aspergillus spp.:

A. Aspergiloza pulmonară invazivă apare la gazda imunosupresată și poate disemina la alte
organe
B. La gazda imunocompetentă Aspergillus spp. poate produce infecție pulmonară invazivă
C. Transmiterea Aspergillus spp. se face parenteral
D. Aspergiloza alergică apare cel mai frecvent la pacienții transplantați
E. La gazda imunocompetentă cu patologie pulmonară preexistentă Aspergillus spp. poate
produce infecție pulmonară localizată
F. Pacienții cu granulocitopenie severă au risc crescut de aspergiloză invazivă
G. Aspergillus fumigatus este una dintre speciile cele mai frecvent implicate în infecții la om
H. Aspergillus versicolor produce cele mai multe infecții la om
I. Transmiterea Aspergillus spp. se face pe cale aerogenă
J. Pacienții sub terapie imunosupresoare au risc crescut de sinuzită alergică

96. Diagnosticul infecției cu Aspergillus spp.:

A. Examen microscopic direct al sputei evidențiază hife septate și ramificate
B. Depistarea beta-D-glucan este specifică pentru infecția cu Aspergillus
C. Izolarea Aspergillus spp. din spută pune diagnosticul de infecție
D. Depistarea beta-D-glucan semnifică o infecție fungică invazivă
E. Galactomananul poate fi depistat și în infecții produse de alți fungi
F. Examen microscopic direct al sputei evidențiază levuri
G. PCR poate depista Aspergillus spp. în lavaj bronho-alveolar
H. Izolarea Aspergillus spp. din exsudat nazal pune diagnosticul de sinuzită alergică
I. Izolarea Aspergillus spp. din sânge pune diagnosticul de infecție
J. Depistarea galactomananului este specifică pentru infecția cu Aspergillus

97. Pneumocystis jirovecii:

A. Nu poate fi cultivat
B. Tratamentul de primointenție este reprezentat de voriconazol
C. Se transmite prin mușcătura de șobolan
D. Este un protozoar
E. Cultivă pe agar Sabouraud
F. Are transmitere aerogenă
G. Este un fung oportunist
H. Determină pneumonie lobară la gazda imunocompetentă
I. Tratamentul de primointenție este reprezentat de cotrimoxazol
J. Determină pneumonie interstițială la gazda imunocompromisă

98. Despre ectoparaziți:

A. Phthirius pubis se transmite prin vectori biologici
B. Produc infecții cutanate
C. Pediculus humanus var. corporis este vector pentru infecții bacteriene, cum ar fi febra de
tranșee
D. Sarcoptes scabiei se transmite parenteral
E. Sarcoptes scabiei supraviețuiește 2-3 zile înafara gazdei umane
F. Pediculus humanus var. capitis se poate transmite indirect, spre exemplu prin intermediul unei
pălării
G. Îşi limitează relaţia cu gazda la nivelul tegumentului
H. Pediculus humanus var. corporis se transmite prin contact direct tegument-tegument
I. Phthirius pubis se transmite pe cale sexuală
J. Pediculus humanus var. capitis se poate transmite doar prin contact direct cu părul persoanei
infectate
99. Bacteriile sunt:
A. Sunt reprezentate de paraziți
B. Au între 1-10μm
C. Au între 1-10 nm
D. Presupun existența unor structuri obligatorii
E. Sunt bacterii și toate sunt fastidioase
F. Celule eukariote
G. Se multiplică prin diviziune
H. Unele bacterii presupun și existența unor structuri facultative
I. Se multiplică prin mitoză
J. Sunt bacterii și toate au perete

100. Majoritateea bacteriilor pot fi observate:

A. In colorații speciale
B. Colorația Ziehl-Neelsen are 4 etape
C. In colorații diferențiale
D. La microscopul optic, cu mărire 1000x
E. Colorația Gram are 3 etape
F. Cel mai important timp al colorației Gram este recolorarea
G. Microscopia cu câmp întunecat este pentru a evidenția bacterii cocoide, imobile
H. In colorații simple
I. De rutină, pentru a vedea bacterii, la examenul microscopic se folosește puterea de mărire 100
J. Colorația Gram este o colorație diferențailă

101. Postulatele lui Koch afirmă, respectiv despre aceste postulate putem afirma: :
A. Întotdeauna cultura pură se obține după prima însămânțare (primocultură)
B. Al treilea postulat a lui Koch este aplicabil întodeauna
C. Pentru antibiogramă putem utiliza și o cultură mixtă
D. Microorganismul care a determinat boala poate fi izolat în cultură pură şi subcultivat pentru a
fi studiat
E. Microorganismul care a determinat boala este depistat la toţi bolnavii, iar distribuţia în
organism corespunde leziunilor caracteristice bolii
F. Cultura pură este indispensabilă identificării bacteriilor
G. Alegerea produslui patologic nu este importantă pentru izolarea agentului etiologic
H. Cultura pură inoculată la un animal receptiv reproduce boala cu leziuni specifice, de unde,
ulterior, poate fi reizolat
I. Agentul etiologic al unei infecții se regăsește întodeauna în orice produs patologic, chiar și în
țesuturi fără leziunii
J. Cultura pură este indispensabilă testării sensibilității la antibiotice

102. Despre clasificarea bacteriilor putem afirma:

A. Caracterele microscopice sunt caractere genotipice
B. Taxonomia este clasificarea sistematică a bacteriilor în grupe ordonate
C. Caracterele fenotipcie sunt mai utile identificării, fiind mai specifice dacât cele genotipice
D. Folosește caracterele fenotipice
E. Sufixul pentru familia bacteriană este - viridae
F. Sufixul pentru familia bacteriană este - us
G. Folosește caracterele genotipice
H. Caracterele de cultură sunt caractere fenotipice
I. Identificarea antigenelor nu este specifică
J. Caracterele microscopice sunt caractere fenotipice

103. Clasificarea genotipică a bacteriilor folosește:

A. Prezența pililor comuni
B. Ribotiparea (analiza ARN 16s)
C. Analiza ADN-ului cromosomal
D. Prezența incluziilor de volutină
E. Hibridizarea ADN
F. Caracteristicile antigenice ale structurilor de suprafață
G. Analiza secvenţelor nucleotidice
H. Caracteristicile peretelui
I. Raportul guanină – citozină
J. Prezența pililor sexuali

104. Structuri constant prezente la bacterii sunt:

A. membrană citoplasmatică
B. pilii sexuali
C. flagelii
D. pilii comuni
E. citoplasmă
F. nucleoidul
G. perete celular
H. incluziile
I. materialul nuclear
J. endosporii

105. Despre ADN-ul bacterian putem afirma:

A. prezintă membrană nucleară și nucleol
B. nu poate suferi mutații
C. are structură bicatenară
D. se poate amplifica prin RT-PCR
E. poate suferi mutații
F. este monocatenar
G. este diferit de ADN-ul celulelor eukariote
H. este numit nucleoid
I. este împachetat cu ajutorul ADN-girazei
J. codifică caractere fenotipice

106. Plasmidele:
A. toate plasmidele sunt circulare
B. reprezintă aproximativ 5% din masa cromozomului
C. plasmidele criptice sunt cele care codifică sinteza de steroli
D. plasmidele conjugative nu se pot transfera singure
E. plasmidul R, însemnă că poate codifica formarea de colonii de tip rugos
F. toate bacteriile prezintă pe lângă cromozom și plasmide
G. sunt localizate extracromozomal
H. pot codifică factori de virulență
I. pot codifica rezistența la antibiotice
J. majoritatea sunt circulare

107. Ribozomii bacterieni:

A. sunt formați din 3 subunități
B. una dintre subunitățile componente are 50S
C. sunt formați din 2 subunități
D. sunt sediul sintezelor proteice, codificate de ARNm
E. subunitățile pot fi ținte pentru unele antibiotice
F. se sintetizează foarte lent
G. sunt sediul sintezelor proteice codificat de ARNt
H. una dintre subunitățile componente are 30S
I. o bacterie are în jur de 20 de ribozomi
J. au în total 80US

108. Incluziile prezente la unele bacterii:

A. Pot fi compuse din polizaharide
B. Fiind constant prezente la o specie, pot fi utile în clasificarea bacteriilor
C. Pot fi compuse dinlipide
D. Pot fi compuse dinpolimetafosfat
E. In colorația Gram, incluziile de volutină apar verzi
F. Pot fi compuse dinpolimetafosfat sau glicogen
G. Pot fi compuse dinpolimetafosfat sau amidon
H. Incluziile de volutină sunt prezente la Clostridium
I. Reprezintă depozite de nutrienți
J. Incluziile de volutină sunt prezente la Bacillus

109. Membrana citoplasmtică a bacteriilor are urămătoarele funcții:

A. Structura sa este rezistentă, neafectată de dezinfectante
B. Este formată din 2 straturi de proteine
C. Structura sa poate fi afectată de antibiotice
D. Conține întotdeauna steroli
E. Repezintă sediul metabolismului energetic
F. Reprezintă o barieră osmotică, cu proprietăţi de permeabilitate şi transport selective
G. Are rol în chemotaxie
H. Structura sa este rezistentă, neafectată de antibiotice
I. Reprezintă o barieră osmotică, cu proprietăţi de permeabilitate şi transport neselective
J. Include enzime

110. Despre peretele bacteriilor putem afirma:

A. Componenta sa de bază este peptidoglicanul
B. Peretele bacterian nu se colorează
C. Peretele bacterian, al Gram negativ se colorează în roșu
D. Peptidoglicanul este alcătuit din lizozim
E. La bacteriile Gram pozitiv peretele este mai gros
F. Peptidoglicanul este alcătuit din acid pimelic și diaminopimelic
G. La bacteriile Gram negativ peretele este mai subțire
H. Peptidoglicanul se mai numește muceină
I. Peretele bacterian la Gram poztiv se colorează în violet
J. Este o structură unic prezentă la bacterii

111. In peretele bacterian:

A. Lanțurile glicanice sunt legate prin punţi peptidice
B. La bacteriile Gram pozitiv peptidoglicanul este tridemensional
C. Transglicozilazele catalizează formarea punților tetrapeptidice
D. La bacteriile Gram negativ peptidoglicanul este tridemensional
E. Transpeptidazele catalizează cele 2 zaharuri din structura mureinei
F. Lanţurile glicanice sunt formate din alternanţa a două aminozaharuri: N-acetilglucozamina şi
acidul N-acetilmuramic;
G. La bacteriile Gram negativ peptidoglicanul este bidemensional
H. La bacteriile Gram pozitiv peptidoglicanul este bidemensional
I. Lanţurile tetrapeptidice sunt constituite din alternanţa unor aminoacizi în formă L sau D
J. PLP, înseamnă proteine de legare ale peptidoglicanului

112. Despre funcțiile peptidoglicanului putem afirma:

A. Participă la diviziunea celulară
B. Determină forma bacteriilor
C. Poate fi prezent și la micoplasme, cărora le conferă plasticitate
D. Prezintă proprietăți antigenice
E. Integritatea sa nu poate fi afectată de antibiotice
F. Nu are rol determinant în stabilirea formei bacteriilor
G. Nu are rol în divizunea bacteriilor
H. Integritatea sa nu poate fi afectată de lizozim
I. Poate fi țintă pentru unele antibiotice
J. Conferă rezistența peretelui bacterian

113. In peretele bacteriilor Gram pozitiv există:

A. Endotoxină
B. Antigen R
C. Membrană externă
D. Adezine
E. Proteina A la S. aureus, ca proteină de suprafață, cu rol antifagocitar
F. LPS
G. Acizi lipoteichoici
H. Proteine cu rol antifagocitar
I. Acizi teichoici
J. Antigen O

114. Acizii teicoici:

A. Sunt struncturi implicate în atașare
B. Nu sunt legați de peptidoglican
C. Leagă ioni de Mg și unele enzime
D. Prezintă receptori pentru bacteriocine
E. Sunt antigene specifice
F. Nu sunt implicați în eliberarea de citochine proinflamatorii
G. Nu se pot lega pe suprafața macrofagelor
H. Nu sunt antigenici
I. Prezintă receptori pentru bacteriofagi
J. Pot fi prezenți în număr foarte mic și la unele bacterii Gram negativ

115. Peretele bacteriilor Gram negativ:

A. Lipidul A este situat la exteriorul LPS
B. Antigenul O are specificitate de tip
C. Ag O are specificitate de grup
D. LPS, înseamnă lipopolizaharid
E. Lipidul A este endotoxina
F. Prezintă membrană externă
G. Ag O este situat cel mai profund în structura Ag O
H. Două straturi fosfolipidece alcătuiesc membrana externă
I. Lipidul A este exotoxina
J. Ag R al LPS este de natură lipidică

116. Despre taxonomia bacteriană putem afirma:

A. Un ordin cuprinde mai multe familii
B. O familie cuprinde mai multe genuri
C. Pentru clasificarea genotipică, ribotiparea se referă la secvențierea ARN 23S
D. In taxonomia bacteriană, prezența capsulei poate fi utilizată ca și criteriu de clasificare
E. Terminația pentru denumirea familiei este - aceae
F. In taxonomia bacteriană, pilii pot fi utilizați ca și criteriu de clasificare
G. Un gen cuprinde mai multe specii
H. Taxonomia reprezintă clasificarea sistematică a bacteriilor în grupe ordonate
I. Numele speciei se scrie cu literă mare
J. Un ordin cuprinde mai multe genuri

117. Robozomii bacterieni:

A. Subunitatea 30S conține ARN16S și 21 de proteine
B. In total, o bacterie de dimensiuni medii, prezintă aproximativ 20.000 ribozomi.
C. Au o cinetică rapidă, respectiv aproximativ 500/min.
D. Sunt dispuşi ca polisomi, în lungul moleculelor de ARNm
E. Sunt alcătuți din 3 componente
F. Subunitatea 30S conține ARN23S și 34 de proteine
G. Subunitatea 50S conține ARN16S și 21 de proteine
H. In total, o bacterie de dimensiuni medii, prezintă aproximativ 120.000 ribozomi
I. Subunitatea 50S conține ARN23S, ARN5S și 34 de proteine
J. Au o cinetică lentă, respectiv aproximativ 20/min

118. Despre sinteza peptidoglicanului putem afirma:

A. transpeptidazele, enzime de pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice, catalizează
formarea subunităţilor şi punţilor peptidice
B. PLP, înseamnă polimeri liberi de polimetafosfat
C. Prin fixarea pe PLP, polimixinele afectează integritatea peretelui bacterian
D. Sinteza peptidoglicanului este controlată de enzime aflate în spațiul periplasmic
E. PLP – înseamnă proteine de legare ale penicilinei
F. transglicozilazele, enzime de pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice, catalizează
formarea subunităţilor şi punţilor peptidice
G. transglicozilazele, enzime de pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice, leagă cele 2
zaharuri din compozția peptidoglicanului
H. PLP sunt analogi structurali de D-ala-D-ala
I. transpeptidazele, enzime de pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice, leagă cele 2
zaharuri din compozția peptidoglicanului
J. Este controlată de enzime de pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice

119. Despre peretele bacteriilor acido-alcoolo-rezistente putem afirma:

A. Complexul arabinogalactan – acizi micolici conferă: rezistenţa la factori de mediu (desicaţie,
dezinfectante, antibiotice)
B. Arabinogalactanul este un micozid
C. Conține peptidoglican
D. Conține arabinogalactan
E. Acizi micolici sun acizi graşi cu catenă scurtă (C20-C50)
F. complexul lipoarabinoglican - fosfolipide, formează la exterior un înveliş, care contribuie la
supravieţuirea în celule fagocitare
G. Complexul arabinogalactan – acizi micolici conferă: comportarea particulară în coloraţia
Ziehl-Neelsen
H. Complexul arabinogalactan – acizi micolici formează la exterior un înveliş, care contribuie la
supravieţuirea în celule fagocitare
I. Cord factorul face parte din categoria micozidelor
J. Conține acizi micolici

120. Următoarele specii sunt bacaterii sporulate:

A. Brucella abortus
B. Brucella abortus
C. Clostridium tetani
D. Clostridium perfringens
E. Borrelia recurrentis
F. Corynebcaterium diphteriae
G. Bacillus anthracis
H. Baccilus geostearothermophilus
I. Bacillus cereus
J. Borrelia burgdorgeri

121. Despre bacteriile cu perete modificat putem afirma:

A. apar sub efectul unor agenţi inhibitori ai peptidoglicanului (lizozim, antibiotice)
B. sferoplaştii, în absenţa agentului inductor, pot reveni la forma de origine
C. protoplaşti provin din bacterii gram-pozitive
D. pot supravieţui în medii hipotone, pot fi metabolic active și pot să se multiplice
E. pot supravieţui în medii hipertone, pot fi metabolic active, dar nu pot să se multiplice
F. protoplaştii, în absenţa agentului inductor, pot reveni la forma de origine
G. sferoplaştii provin din bacterii gram-pozitive
H. sferoplaştii, chiar și în absenţa agentului inductor, nu mai pot reveni la forma de origine
I. sferoplaştii provin din bacterii gram-negative
J. protoplaşti provin din bacterii gram-negative

122. Flagelii bacterieni:

A. Peritrich, înseamnă mai mulți flageli, dispuși la ambele capete
B. Monotrich, înseamnă câte un flagel la ambele capete
C. Amphitrich, înseamnă mai mulți flageli, la o extremitate
D. Sunt constituiţi dintr-un filament flagelar flexuos, articulat printr-un croşet la
corpusculul/complexul bazal
E. Sunt utili în taxonomia bcateriană
F. Sunt alcătuite din flagelină
G. Structuri filamentoase lungi şi subţiri
H. Sunt struncturi facultative, constant prezente
I. Prezintă antigene, cu specificitate de grup (AgG)
J. O bacterie poate avea între 100 și 200 de flageli

123. Despre chlamidii putem afirma:

A. Au un ciclu particular de reproducere.
B. Sunt mici bacterii cocoide
C. Corpii reticulați au perete gros
D. Corpii reticulați cunt endocitați ce celula gazdă
E. Nu cultivă pe medii arificiale
F. Sunt parazite energetic, total dependente de ATP-ul oferit de celula gazdă, deşi sunt capabile
şi de sinteze proprii.
G. Corpii elementari reprezintă forma infectivă extracelulară
H. Corpii elementari au perete subțire, lax
I. Corpii reticulați reprezintă forma venetativă infectivă
J. Corpii elementari sunt mai mari ca dimensiuni decît corpii reticulați

124. Despre micoplasme putem afirma:

A. Formează colonii netede, care se desprind ușor, nefiind încastrate în mediu
B. Cultivă pe culturi de celule
C. Ureaplasma utilizează glucoza ca sursă de energie
D. Sunt mici bacterii polimorfe, delimitate numai de o membrană trilaminată
E. Mycoplasma face parte din familia Mycoplasmas
F. Nu posedă informaţia genetică necesară sintezei precursorilor specifici peretelui
G. cultura pe medii acelulare este inhibată de anticorpi specifici.
H. Se înmulţesc într-un ciclu care include, alternativ, elongarea şi fragmentarea unor forme
filamentoase, în forme cocoide şi diviziune acestora
I. Seamănă cu formele L bacterine
J. Nu are perete

125. Despre rickettsii putem afirma:

A. Se observă la microscop prin colorații simple
B. Compoziţia peretelui le aseamănă cu bacteriile gram-negativ
C. Pentru că au un perete gros, ca al bacteriilor gram-pozitiv, sunt mai rezistente în mediul extern
D. Coxiella, o fostă rickettsiae, se transmite doar prin vectori
E. Se multiplică ca bacteriile, prin diviziune, în culturi de celule
F. Sunt patogene pentru om şi vertebrate
G. Ehrlihia se înmulţeşte în fagozomi, formând mezozomi
H. Sunt mici microorganisme pleomorfe (cocobacili și bacili)
I. Necesită un vector, fiind găzduite de artropode
J. Compoziţia peretelui (peptidoglycan, cu acizi teichoici şi lipoteichoici) le aseamănă cu
bacteriile gram-pozitiv

126. Se scrie corect:

A. Clostridius tetanus
B. Bacillus anthracis
C. Staphilococus aureus
D. Clostridium tetani
E. Streptococus piogenes
F. Streptococcus pyogenes
G. Escherichia coli
H. Bacilus antracis
I. Staphylococcus aureus
J. Escherihia Coli

127. Examenul microscopic:

A. Nu există caractere microscopice specifice pentru o anumită specie, deci, niciodată nu vom
putea preciza specia pe baza acestor caractere
B. Colorația Gram este o colorașie simplă
C. Utilizează colorații simple, diferențiale și speciale
D. Colorația Ziehl-Neelsen este o colorație specială
E. C. tetani are spori mai mici decât diametrul bacteriei, situați central
F. Este util descrierei formei, așezării și afinității tinctoriale a bacteriilor
G. Orientează antibioterapia de primă intenție, sau empirică
H. Descrie caractere fenotipice, utile taxonomiei bacteriene
I. B. antracis are spori mai mari decât diametrul bacteriei, situați terminal, în "băț de toboșar"
J. Ajută microbiologul să aleagă medii de cultură adecvate

128. Care dintre structurile de mai jos este (sunt) prezentă (prezente) și la bacteriile gram-pozitiv
și la cele gram-necativ?:
A. Ribozomii
B. Micozidele
C. LPS
D. Spațiul periplasmic
E. Peretele bacterian
F. Acizii teichoici
G. Nucleoidul
H. AgO
I. Mureina
J. Membrana citoplasmatică

129. Peretele special constituit al bacteriilor acido-alocoolo-rezistente:

A. Acici lipoteichoici
B. Impune utilizarea colorației cu nigrozină
C. Sulfolipidele, fosfolipidele și cord factor, din perete, sunt micozide
D. Dictează caracterul obligator intracelular
E. Le aseamnă cu chlamydiile, care sunt tot obligator intracelulare
F. Dictează formarea de granuloame și metaplazierea macrofagelor în celule gigante
G. Conține arabinogalactan
H. Acizi micolici
I. Impune utilizarea colorației Ziehl-Neelsen
J. Micozidele formează la exterior un înveliş, care contribuie la supravieţuirea în celule
fagocitare

130. Pilii bacterieni:

A. Sunt prezenți doar la bacteriile gram-negativ
B. Pot funționa ca antigene specifice
C. Sunt constituți din pilină
D. Au rol în principal în atașare, dr la uni gram-poztiv au rol de a elibera feromoni, utili
ransferului genetic
E. Pilii comuni au rol în atașarea bacteriilor
F. Pilii sexuali sunt mai scurți decât flagelii și, de regulă, mai numeroși ca aceștia
G. Sunt prezenți la bacteriile gram-pozitiv și la cele gram-negativ
H. Pot fi pili comuni și pili sexuali
I. Sunt constutuiți din piorubină
J. Pilii sexuali intervin în transducție

131. In taxonomia bacteriană putem utiliza caracterele de cultură:

A. Coloniile de tip R sunt ale unei tulpini rezistente la antibiotice
B. O colonie se numește, mai corect, unitate formatoare de colonii – UFC
C. O colonie se numește, mai corect, unitate formatoare de antigene – UFA
D. Coloniile de tip S sunt simetrice
E. Coloniile de tip R sunt rugoase
F. Pe medii adecvate, tulpinile capsulate formează colonii mucoide
G. Pe medii adecvate, tulpinile capsulate formează colonii muriforme
H. Ca fiind caractere fenotipice, utile în identificarea bacteriilor
I. Pe medii adecvate, tulpinile capsulate formează colonii cu "aspect de ou prăjit" ca si
micoplasmele
J. Coloniile de tip S sunt netede

132. Despre plasmidele de virulență putem afirma:

A. Se pot transfera doar prin transducție, mediat de colicine
B. Pot codifica hemolizina, ca la S. aureus, Enterococcus faecalis şi Escherichia coli
C. Pot codifica secreţia de enterotoxine, ca la Escherichia coli
D. Pot codifica simultan și rezistența la antibiotice
E. Unele plasmide se pot integra în cromozomul gazdei, devenind mezozomi
F. O dată transferate, plasmidele de virulență nu se mai pot pierde, dacă ținem cont de postulatele
moleculare ale lui Koch
G. Pot codifica sinteza unor factori de colonizare, ca la Escherichia coli
H. Pot codifica exfoliatina, ca la S. aureus
I. Se pot transfera doar prin conjugare
J. Poartă determinanţii genetici ai unor factori de virulenţă la bacterii

133. Despre forma bacteriilor putem afirma:

A. Forma diferită a bacteriilor este dată de citoplasma bacteriană
B. Forma și așezarea bacteriilor nu este caracteristică, deci niciodată nu putem identifica o specie
bacteriană după forma și așezarea acesteia
C. Cocii pot fi sferici, ovalari sau reniformi
D. Există bacterii sub formă de coci
E. Cocii pot fi măciucați, așa cum se întâmplă la Corynebacterium diphteraie, datorită
granulațiilor de volutină
F. Coci lanceolați, așezați câte 2, în axul lung, aparțin speciei S. pyogenes
G. Există bacterii pleomorfe, cu forme variabile, de la cocobacili, la bacili
H. Peretele bacterian este responsabil de forma diferită a bacteriilor, coci, bacili, spirili
I. Bacilii pot fi drepți sau încurbați
J. La bacteriile pleomorfe, forma variabilă este dată de glicocalixul lax

134. Funcțiile capsidei virale sunt următoarele:

A. Este implicată în replicarea genomului viral
B. Protejează anvelopa virionilor nuzi
C. Dictează poarta de intrare, prin atașarea situs specifică
D. Conferă specificitatea de gazde, prin atașarea situs specifică
E. Conţine determinanţi antigenici faţă de care gazda reacţionează prin răspuns imun.
F. Conferă forma caracteristică virusului
G. Unitățile componente, plepomerele, sunt inplicate în atașarea situs specifică
H. Protejează acidul nucleic viral
I. Nu protejează virusurile ARN de sens pozitiv
J. Protejează anvelopa virionilor înveliți

135. Virusurile:
A. Nu se divid
B. Sunt particule infecțioase, strict intracelulare
C. Cu genom ADN, se replică în citoplasma celulei gazdă
D. ARN de sens pozitiv se replică mai lent, doar în nucleul celulei gazdă
E. Sunt replicate de o celulă gazdă competentă
F. Cu genom ARN, se replică în nucleul celulei gazdă
G. Sunt dependende de o celulă gazdă vie (ex. bacterii, plante, animale, păsări, om)
H. Nu pot suferi mutații, deoarece sunt foarte stabile genetic
I. Se pot replica independent, dacă au un genom cu funcție de episom
J. Nu cresc

136. Virusurile bacteriilor:

A. Se numesc bacteriocine
B. Au simetrie complexă a nucleocapsidei
C. Se numesc bacteriofagi
D. Sunt implicate în transducția generalizată
E. Pot induce liza celulei gazdă și se numesc fagi proteolitici
F. Pot induce liza celulei gazdă și se numesc fagi litici
G. Sunt implicate în transducția specializată
H. Se numesc fagi
I. Pot fi utilizați în identificarea bacteriilor și metoda se numește bacteriofagie
J. Cei mai studiați sunt fagii S. aureus

137. VHB:
A. Pentru replicare, catena mai scurtă a genomului este mai întâi completată de către o ADN-
polimerază a gazdei
B. Intermediar, se formează un pregenom ARN complet, care va fi ulterior copiată, pentru sin-
teza ADN parțial d.c.
C. Se replică în citoplasma celulei hazdă
D. Pentru replicare, catena mai scurtă a genomului este mai întâi completată de către o ADN-
polimerază virală
E. VHB se replică ca orice virus ADN cu genom liner, dublu catenar
F. Prezintă un genom ADN, circular, parțial dublu catenar
G. Se replică în hepatocit, iar transcripția are loc în citoplasma
H. Înseamnă virusul hepatitei B
I. Face parte din familia Hepadnaviridae
J. Se replică în hepatocit, iar translația, are loc în nucleu

138. In procesul de replicare al unui virus de către o celulă gazdă, competentă:

A. Penetrarea unui virus se poate realiza prin fuzionarea peplosului cu membrana citoplasmatică
B. Penetrarea unui viurs se poate realiza prin translocare
C. Genomul virusurilor ADN se replică în nucleu, cu excepția coronavirusurilor
D. Pentru virusurile cu polaritate negativă, acestea trebuie să aibă asociate și o ADN-polimerază
E. Penetrarea unui viurs se poate realiza prin endocitoză
F. Penetrarea constă în pătrunderea virusului în celulă
G. Genomul virusurilor ARN se replică în citoplasmă, cu excepția hepadnavirusurilor
H. Reverstranscriptaza HIV, copie catena ADN monocatenară a genomului, în una, bicatenară
I. HIV are nevoie de o reverstranscriptază a gazdei
J. Penetrarea se poate realiza prin fuzionarea peplosului cu membrana nucleară a celulei gazdă

139. Despre structura unui virus putem afirma:

A. Poxvirusurile au o nucleocapsidă cu simetrie helicală
B. Simetria nucleocapisdei poate fi helicală
C. Capsida este formată din peplomere
D. Virusurile cu genom ADN sunt mai numeroase decât cele cu genom ARN
E. Dimensiunea virusurilor, de regulă, între 300 și 2000nm
F. Virusurile pot fi ARN sau ADN
G. Simetria nucleocapisdei poate fi icosaedrică
H. Au în general între 20 si 300nm
I. Învelișul viral este format din capsomere
J. Virusurile pot fi învelite sau nude

140. Despre particulele subvirale putem afirma:

A. La om, gena responsabilă de sinteza prionilor este localizată pe braţul scurt al cromozomului
10
B. Virusoizii sunt asociați cu unele boli ale plantelor
C. Prionii sunt izomeri ai unei proteine normale, codificată de o genă identică la mai multe specii
D. Viroizii sunt mici molecule de ARN circular (200-400nt), care nu posedă capsidă sau
anvelopă
E. Pentru replicare, viroizii au nevoie de un virus ajutător, numit virus helper
F. Nu există particule subvirale
G. Virusoizii sunt molecule satelite, asemănătoare cu viroizii, dar mai mari (1000 nt), care
depind de prezența unui alt virus (numit virus helper)
H. Viroizii sunt asociați cu unele boli ale plantelor
I. La om, gena responsabilă de sinteza prionilor este localizată pe braţul scurt al cromozomului
20
J. Dintre particulele subvirale, virusoizii sunt cei mai rezistenți la agenți fizico-chimici de
decontaminare

141. Sunt virusuri ARN:

A. Coronavirusurile
B. Papovavirusurile
C. Adenovirusurile
D. Poxvirusurile
E. Filovirusurile
F. Picornavirusurile
G. Herpesvirusurile
H. Orthomixovirusurile
I. Retrovirusurile
J. Hepatnavirusurile

142. Despre tipurile de simetrie ale nucleocapsidei, putem afirma:

A. Virusurile cu simetrie helicală prezintă fețe cu 6 laturi, numite hexone
B. Simetria binară este descrisă la poxvirusuri
C. In cazul simetriei binare, capul bacteriofagilor are simetrie icosaedrică, iar coada, simetrie
helicală
D. Simetria icosaedrică se mai cheamă și cubică
E. Virusurile cu simetrie helicală prezintă fibrele pentonei, utile în atașare
F. Paramixovirusurile au simetrie icosaedrică
G. Simetria binară este descrisă la bacteriofagii T par, ai E. coli
H. Simetria complexă este întâlnită la poxvirusuri
I. Virusurile gripale au simetrie icosaedrică
J. In cazul simetriei helicale, capsomerele sunt dispuse în jurul spiralei de acid nucleic

143. Virusurile pot suferi mutații; despre cele fenotipice putem afirma: :
A. Mutanţii reci sunt replicaţi optim la 370C
B. Mutanţii calzi, tolerează temperaturi de 250C
C. Spre deosebire de bacterii, nu există mutanți rezistenți la antivirale
D. Există mutanți antigenici
E. Există mutanți rezistenți la antivirale
F. Mutanţii reci sunt replicaţi optim la 250C
G. Mutanţii cu schimbarea spectrului de gazdă, sunt mai virulenți pentru gazda naturală
H. Mutanţii cu schimbarea spectrului de gazdă, sunt mai puțin virulenți pentru gazda naturală
I. Mutanţii calzi, tolerează temperaturi peste 370C
J. Spre deosebire de bacterii, nu există mutanți antigenici

144. Despre relația virus-celulă gazdă, putem afirma:

A. Infecția abortivă poate apare doar în celule permisive și semipermisive
B. Infecția celulelor permisive și semipermisive este productivă, putând fi persistentă sau
transformantă
C. Celule semipermisive replică cantităţi mici de virus
D. Infecția letală poate apare doar în celule permisive și semipermisive
E. Celule nepermisive nu pot replică virusuri
F. Infecția lentă poate apare doar în celule permisive și semipermisive
G. Celule permisive realizează integral toate etapele ciclului replicativ
H. Infecția transformantă poate apare doar în celule permisive și semipermisive
I. Celule nepermisive replică virusul până la un anumit stadiu
J. Infecția celulelor permisive și semipermisive este productivă putând fi citocidă, deci cu liza
celulei gazdă

145. Dintre criteriile de clasificare pentru virusuri fac parte:

A. Dimensiunea virionului, formă, prezenţa sau absenţa anvelopei, simetria NC, fac parte dintre
criteriile morfologice
B. Proprietățile genomului viral nu sunt utile în taxonomia virală
C. Particularităţile de replicare
D. Criterii morfologice
E. Particularităţile de replicare utile în taxonomie sunt: strategia replicării, transcrierea,
Traducerea, modificările post-traducere, asamblarea şi eliberarea virionilor progeni
F. Particularitățile de replicare nu sunt importante în taxonomia virală
G. Strategia replicării, face parte dintre criteriile morfologice de clasificare ale virusurilor
H. Caracteristicile genomului și proprietățile lui
I. Transcriera și traducerea mesajului genetic, fac parte dintre criteriile morfologice de clasificare
ale virusurilor
J. Strategia replicării, transcriera și traducerea mesajului genetic, fac parte dintre criteriile
morfologice de clasificare ale virusurilor

146. Despre protozoare putem afirma:

A. In ciclul lor evolutiv prezintă 2 stadii: trofozoit și chist
B. Sunt paraziţi unicelulari
C. Prezintă organe locomotorii proprii
D. Clasa Amibe, se mai numește Sporozoa
E. In ciclul lor evolutiv prezintă 2 stadii: trofoblast și spor
F. Au înmulţire asexuată sau sexuată
G. Balantidium coli face parte din flagelate
H. Giardia intestinalis face parte dintre ciliate
I. Ca organe de locomoție pot prezenta: pseudoflageli sau pseudomembrane
J. Ca organe da locomoție pot prezenta: pseudopode, flageli sau cili

147. Dintre Sporozoare fac parte:

A. Toxoplasma gondii
B. Plasmodium falciparum
C. Ascaris lumbricoides
D. Trichinella spiralis
E. Enterobius vermicularis (Oxyuris vermicularis)
F. Plamosdium ovalae
G. Plamodium vivax
H. Trichiuris trichiura (Trichocephalus dispar)
I. Plasmodium malariae
J. Strongyloides stercoralis

148. Despre Clasa Cestoda, putem afirma:

A. Acești viermi prezintă un tub digestiv simplu
B. Acești viermi nu au nevoie de o gazdă intermediară
C. Cuprinde viermi plați segmentați
D. Sunt viermi plați nesegmentați
E. Cuprinde viermi care în stadiul adult sunt paraziţi intestinali
F. Acești viermi prezintă: cap, scolex și strobilă
G. Acești viermi au aparat genital hermafrodit
H. Segmentele corpului se numesc troglote
I. Sunt viermi cilindrici
J. Fca parte din încrengătura Plathelmintes

149. Despre Clasa Trematoda, putem afirma:

A. Prezintă 2 ventuze, ce ajută la fixarea în lumenul organelor cavitare
B. Sunt viermi plați
C. Majoritatea sunt viermi hermafrodiți
D. Pentru a supraviețui, nu au nevoie de gade intermediare
E. Sunt viermi segmentați
F. Sunt viermi cilindrici
G. Sunt viermi plați, nesegmentați
H. Moluștele sutn gazde intermediare
I. T. saginata face parte din Trematode
J. Prezintă 4 ventuze ce ajută la fixarea în lumenul organelor cavitare

150. Despre Clasa Nematoda, putem afirma:

A. Geohelminţii au dezvoltare obligatorie pe sol
B. Masculii sunt mai mici decât femelele
C. P. falciparum, face parte din clasa Nematoda
D. P. ovalae, face parte din clasa Nematoda
E. Biohelminţii evoluează în gazde vii.
F. Viermii din această clasă au sistemul reproducator diferenţiat pe sexe
G. Sunt viermi hermafrodiți
H. P. vivax, face parte din clasa Nematoda
I. T. gondii, face parte din clasa Nematoda
J. In stadiul adult au corpul cilindric, nesegmentat

151. Despre artropode, putem afirma:

A. Genul Pediculus face parte din familia Sarcoptidae
B. Clasa Insecta face parte din artropode
C. Pot avea rol de vectori asigurând transmiterea unui agent patogen
D. Au corp simetric şi chitinos, cu dezvoltare prin metamorfoză
E. Din clasa Arhanide fac parte artropde care au antene
F. Prezintă membre articulate
G. Familia Pediculidae face parte din Clasa Sarcoptidae
H. Din clasa Insecta fac parte artropode care nu au antene
I. Clasa Arachnidae face parte din artropode
J. Familia Sarcoptidae face parte din Clasa Insecta

152. Despre fungi putem afirma:

A. Genul Candida aparține fungilor filamentoși
B. Fungii levuriformi au multiplicare asexuată, prin înmugurire sau fisiune
C. Pot fi levuriformi, filamentoși sau dimorfici
D. Genul Candida aparține fungilor levuriformi
E. Fungii levuriformi sunt microorganisme unicelulare
F. Genul Cryptococcus aparține fungilor filamentoși
G. Genul Malassezia aparține fungilor filamentoși
H. Fungii levuriformi au multiplicare sexuată
I. Sporul lor reprezintă formă de rezistență, dar și de reproducere
J. Fungii levuriformi sunt microorganisme pluricelulare

153. Despre genul Candida putem afirma:

A. C. albicans aparține acestui gen
B. C. lusitaniae aparține acestui gen
C. C. tropikalis aparține acestui gen
D. C. perfringens aparține acestui gen
E. C. diphteriae aparține acestui gen
F. C. difficile aparține acestui gen
G. C. glabrata aparține acestui gen
H. Sunt fungi filamentoși
I. C. jejuni aparține acestui gen
J. Sutn fungi levuriformi

154. Despre nutriția bacteriană putem afirma:

A. Nutrienții bacterieni pot traversa membrana citoplasmică prin difuziune simplă
B. Polizaharidele sunt un exemplu de nutrienți pentru bacterii
C. Bacteriile asimilează substanțe nutritive din mediul extern
D. Bacteriile pot avea digestie extracelulară
E. Nutrienții pot traversa membrana citoplasmică
F. Lizozomii bacterieni participă la digestia intracelulară
G. Bacteriile pot avea digestie intracelulară
H. Proteinele sunt un exemplu de nutrienți pentru bacterii
I. Nutrienții bacterieni pot traversa membrana citoplasmică folosind energie rezultată din
hidroliza ADN
J. Rezultatul digestiei bacteriene sunt molecule mici

155. Despre nutrienții bacterieni:

A. Fierul este esențial pentru sinteza acizilor nucleici
B. Fe, Ni, Se intră în structura chimică a unor enzime
C. Atomii de oxigen ajung în celulele bacteriene prin nutrienți
D. Azotul este folosit de bacterii în asigurarea echilibrului acido-bazic
E. Principalele elemente necesare pentru majoritatea bacteriilor sunt C, N, O
F. Sulful poate fi asimilat de către bacterii doar din compuși organici
G. Cuprul intervine ca activator enzimatic
H. Bacteriile care folosesc CO2 ca unică sursă de carbon se numesc auxotrofe
I. Bacteriile necesită diferite elemente minerale
J. Calciul intră în constituția dipicolinatului de calciu prezent în capsula bacteriană

156. Factorii de creștere bacterieni:

A. Factorii de creștere necesari unei bacterii nu pot fi furnizați de către o altă specie
B. Bacteriile dependente de numeroși factori de creștere se numesc nepretențioase nutritiv
C. Sunt metaboliți esențiali
D. Mutanta bacteriană care nu poate sintetiza un metabolit esențial se numește auxotrofă
E. Bacteriile auxotrofe se multiplică mai lent decât tulpina prototrofă inițială
F. Mutanta bacteriană care nu poate sintetiza un metabolit esențial se numește autotrofă
G. Auxotrofia oferă avantaje selective
H. Bacteria care își sintetizează toți metaboliții esențiali se numește prototrofă
I. Majoritatea bacteriilor de interes medical își pot sintetiza toți metaboliții esențiali
J. Bacteriile auxotrofe pot crește doar dacă metabolitul esențial care nu poate fi sintetizat apare
preformat în mediu

157. Curba de creștere a unei culturi bacteriene:

A. Dinamica unei populații bacteriene se desfășoară în următoarele faze, în ordine: faza de
latență, faza exponențială, faza staționară, faza de declin
B. Pentru identificarea bacteriilor sunt folosite culturi în faza de declin, când au morfologie
specifică speciei
C. Dinamica unei populații bacteriene se desfășoară în următoarele faze, în ordine: faza de
latență, faza exponențială, faza de declin, faza staționară
D. Pentru identificarea bacteriilor sunt folosite culturi în faza de staționară, când au morfologie
specifică speciei
E. Faza exponențială se mai numește și fază de declin
F. Testarea sensibilității la antibiotice a bacteriilor se face pe culturi în fază logaritmică
G. Coloniile bacteriene apărute pe medii de cultură solide sunt constituite din bacterii în fază
staționară
H. Testarea sensibilității la antibiotice a bacteriilor se face pe culturi în fază staționară
I. Coloniile bacteriene apărute pe medii de cultură solide sunt constituite din bacterii în diferite
faze de creștere
J. Faza exponențială se mai numește și fază logaritmică

158. Conjugarea bacteriană:

A. Prin conjugarea cu bacterii cu factor F episomal se transferă factorul F
B. După conjugare bacteria donator moare
C. Prin conjugare pot fi transferate proteine de virulență
D. La bacterii gram-negative conjugarea se face prin pili sexuali
E. La enterococi conjugarea se face prin feromoni
F. Prin conjugare pot fi transferate enzime inactivatoare de antibiotice
G. La bacterii gram-negative conjugarea se face prin fimbrii
H. Este un transfer genetic care se face de la o bacterie donator la o bacterie receptoare
I. După conjugare cu o bacterie F+ bacteria receptoare ramâne F-
J. Este un transfer genetic după contactul fizic între două bacterii

159. Despre plasmide:

A. Sunt elemente genetice extracromosomale
B. Au replicare autonomă
C. Pot fi transmise cu ajutorul bacteriofagilor
D. Se replică odată cu cromosomul bacterian
E. Sunt structuri genetice dispensabile
F. Sunt molecule mici de ARN d.c.
G. Sunt molecule mici de ADN d.c.
H. Pot fi transmise prin conjugare bacteriană
I. Este o altă denumire pentru protoplastul bacterian
J. Formează un singur cromozom

160. Despre mutații:

A. Mutațiile pot apărea în urma unor inserții sau deleții
B. Apariția unui codon sinonim ca urmare a unei substituții nucleotidice duce la pierderea unei
funcții
C. Sunt spontane
D. Sunt previzibile
E. Mutațiile pot apărea în urma unor substituții sau inversii
F. Sunt instabile
G. Apariția unui codon nou în urma unei inversii nucleotidice este întotdeauna lipsită de efecte
fenotipice
H. Reprezintă o modificare a secvenței de nucleotide
I. Apariția unei mutații non-sens în prima genă structurală a unui operon duce la apariția unei
proteine noi, dar care poate fi nefuncțională
J. Sunt rare

161. Modalități ale transferului genetic la bacterii:

A. Reasortarea genomică
B. Transferul genetic la bacterii poate fi mediat de bacteriofagi
C. Episom
D. Mutația
E. Recombinarea genetică
F. Conjugarea
G. Transpoziția
H. Transducția
I. Transformarea
J. Conversia lizogenică

162. Variația genetică la virusuri poate să apară prin:

A. Dintre virusuri, doar bacteriofagii sunt supuși variației genetice
B. Deleție a unei baze dintr-un codon
C. Substituție a unei baze dintr-un codon
D. Reasortare de fragmente genomice
E. Interacțiuni virale
F. Transformare
G. Recombinare genetică
H. Conjugarea
I. Conversia lizogenică
J. Transducția

163. Despre reasortarea de fragmente genomice: :

A. Se referă la includerea unui segment genomic al unui virus coinfectant în capsida celuilalt
virus
B. Apare în cursul unei infecții simultane a unei celule cu două virusuri cu genom asemănător
C. Apare doar la virusuri cu genom segmentat
D. Reasortarea genomică este mai eficientă la virusuri ADN d.c.
E. Apare și la virusuri cu genom segmentat
F. Poate apărea la virusuri gripale
G. Virusurile cu genom segmentat ARN m.c. nu suferă reasortări genomice
H. Apare la virusuri cu genom nesegmentat
I. Se produce prin substituția unei baze nucleotidice
J. Poate apărea la rotavirusuri

164. Un microorganism oportunist:

A. Poate infecta o plagă
B. Se mai numește și condiționat patogen
C. Poate infecta gazda cu apărare antiinfecțioasă normală
D. Poate fi o bacterie care se multiplică la minim 50 °C
E. Este întotdeauna o bacterie
F. Este strict patogen
G. Infectează gazda când primește gene de virulență, prin conjugare
H. Frecvent face parte din microbiota indigenă
I. Este întotdeauna un fung
J. Infectează gazda când apar disfuncții ale apărării anti-microbiene

165. Zonă normal sterilă a corpului uman:

A. Stomacul
B. Vezica urinară
C. Tegumentul de la plica cotului
D. Rinichiul
E. Ventriculul 4 cerebral
F. Urechea medie
G. Miocardul
H. Orofaringele
I. Uretra distală
J. Vaginul

166. La nivelul tractului urinar:

A. In flora normala a uretrei distale exista stafilococi
B. Uretra distala este normal sterila
C. Vezica urinara este normal sterila
D. Ureterul distal este normal steril
E. In flora normala a uretrei proximale exista streptococi viridans
F. Uretra proximala este normal sterila
G. Ureterul proximal este normal colonizat
H. Uretra proximala este normal colonizata
I. Ureterul distal este normal colonizat
J. Uretra distala este normal colonizata

167. Despre condiția microbiologică a orofaringelui:

A. Colonizarea cu bacili gram-negativi a orofaringelui este o disbioza
B. Orofaringele poate fi colonizat cu bacili gram-negativi la varstnic
C. Lipsa igienei bucale favorizeaza disbioza la nivel orofaringian
D. Streptococii orali reprezinta principala bariera ecologica
E. Elastina este receptorul pentru streptococii orali
F. Fibronectina este receptorul pentru streptococii orali
G. Bariera ecologica a orofaringelui actioneaza prin producere de peroxid de hidrogen
H. Acidul rezultat din activitatea bacteriilor din placa dentara favorizeaza disbioza orofaringelui
I. Pierderea lamininei de la nivelul orofaringelui faciliteaza aparitia disbiozei la acest nivel
J. Orofaringele poate suferi colonizari anormale in caz de aclorhidrie

168. Efect al microbiotei indigene:

A. Produce proteaze
B. Produce vitamina K
C. Inhibă competiţia imună
D. Stimulent al competenţei imune
E. Produce colagenaze
F. Alterarea unor bariere antimicrobiene
G. Produce vitamina D
H. Generează analogi de estrogeni
I. Stimulează activarea complementului pe cale clasică
J. Barieră ecologică antimicrobiană

169. Disbioze:
A. Pot apărea în caz de uscăciune tegumentară
B. Pot apărea la pacienţi cu aclorhidrie
C. Sunt colonizări anormale, tranzitorii sau de durată ce pot altera microbiota indigenă
D. Sunt boli infecţioase acute
E. Pot apare după spălare pe mâini
F. Pot apărea după administrare de antibiotice cu spectru larg
G. Pot apărea la vârstnici
H. Sunt infecţii latente
I. Pot apărea în caz de lipsă a igienei bucale asociată cu consum crescut de dulciuri
J. Sunt infecţii deschise

170. Zonă normal colonizată a corpului uman:

A. Uretra proximală
B. Tegumentul plicii cotului
C. Meningele
D. Urechea medie
E. Conjunctiva
F. Alveola pulmonară
G. Uretra distală
H. Orofaringele
I. Tegumentul mâinii
J. Uterul

171. Microorganismele condiţionat patogene îşi pot infecta gazda când:

A. Barierele antimicrobiene ale gazdei sunt intacte
B. Microorganismele sunt termofile
C. Gazda este imunocompetentă
D. Este afectat transportul muco-ciliar al epiteliului respirator
E. Gazda este hipogammaglobulinemică
F. Pacientul este imunocompromis
G. Gazda este afebrilă
H. Microorganismele dobândesc capacităţi patogene suplimentare prin variaţie genetică
I. Microorganismul este nepretențios nutritiv
J. Există leziuni ale tegumentului

172. Un mecanism de apărare anti-infecțioasă este microbiota indigenă a:

A. Tegumentului
B. Orofaringelui
C. Vaginului
D. Vezicii urinare
E. Stomacului
F. Nasofaringelui
G. Uterului
H. Plămânilor
I. Colonului
J. Meningelui

173. Despre condiția microbiologică a stomacului:

A. Stomacul este o zona normal colonizata
B. La nivelul stomacului pot supravietui bacterii aero-tolerante
C. Stomacul este o zona contaminata periodic, dar necolonizata
D. Majoritatea bacteriilor ajunse in stomac vor fi omorâte
E. Microbiota indigena a stomacului intervine in apărarea antimicrobiana a mucoasei gastrice
F. In microbiota indigena a stomacului predomina bacterii anaerobe
G. La nivelul stomacului pot supraviețui bacterii acido-tolerante (spre exemplu, Lactobacillus
spp.)
H. Stomacul prezintă o bariera acida împotriva microorganismelor
I. Helicobacter pylori poate coloniza epiteliul gastric
J. Microbiota indigena a stomacului produce vitamine din grupul B

174. Reprezintă strategii de supraviețuire între gazde succesive:

A. Adaptarea la vectori biologici
B. Transmiterea sexuală
C. Sinteza capsulei
D. Prezența flagelilor
E. Sporularea
F. Endosimbioza legionelelor cu protozoare care se închistează
G. Prezența fimbriilor
H. Prezența pilului sexual
I. Prezența spațiului periplasmic
J. Supraviețuirea în fagozom

175. Reprezintă strategii de eludare a răspunsului imun:

A. Antigene înrudite structural cu gazda
B. Sinteza de proteaze IgA
C. Sinteza de bacteriocine
D. Capacitatea de a determina infecție persistentă integrată
E. Prezența acizilor teichoici
F. Prezența fibrilelor axiale
G. Sinteza de hemolizine
H. Proprietatea bacteriilor de a rămâne dormante în macrofage
I. Sinteza de aerobactin
J. Prezența a numeroase serotipuri

176. Sunt structuri de atașare la receptori specifici celulari:

A. Capsula
B. Fibronectina
C. Lipopolizaharidul
D. Acizii teichoici
E. Enterochelina
F. Stafilokinaza
G. Pilii sexuali
H. Glicoproteine de suprafață
I. Fimbriile
J. Fibrilele axiale

177. Despre exotoxine putem spune:

A. Unele sunt leucocidine
B. Unele sunt fosfolipaze
C. Unele sunt toxine binare, de tip A-B
D. Au doza toxică mai mare decât doza imunogenă
E. Au DLM μg/Kg corp
F. Sunt toxine proteice
G. Sunt puternic imunogene
H. Sunt codificate cromozomal
I. Sunt termostabile
J. Determină reacții citolitic-citotoxice

178. Despre endotoxine putem spune:

A. Determină leucopenie
B. Sunt cele mai puternice toxine
C. Sunt utilizate ca vaccin
D. Sunt codificate de gene ale profagilor
E. Determină șoc
F. Arabinogalactanul poate determina efecte endotoxină-like
G. Pot fi transformate în toxoizi
H. Cresc sinteza de anticorpi
I. Peptidoglicanul bacteriilor Gram pozitive poate determina efecte endotoxină-like
J. Acționează pe joncțiunea neuro-musculară

179. Despre apărarea antimicrobiană nespecifică se poate afirma:

A. Nu este un caracter de specie
B. Este amplificată prin expuneri repetate
C. Implică participarea limfocitelor T citotoxice
D. Implică participarea unor factori ai coagulării
E. Este activă imediat după contactul cu microorganismul
F. Implică participarea lizozimului
G. La ea participă țesutul conjunctiv din fascii și teci tendinoase
H. Este prezentă doar la persoanele imunocompetente
I. Interferonii alfa sunt implicați în apărarea nespecifică a mediului intern
J. Depinde de experiența antigenică a individului

180. Mecanismele de apărare de la nivelul tegumentului sunt:

A. Prezența interferonului gamma
B. Prezența lizozimului
C. pH-ul acid
D. Prezența stratului cornos
E. Crevasele epidermice profunde
F. Umiditatea ridicată
G. Prezența chitinei
H. Prezența IgA
I. Prezența bacteriilor gram pozitive comensale
J. Concentrațiile mari de săruri

181. Despre mecanismele de apărare nespecifică la nivelul mucoaselor putem spune:

A. Implică prezența IgA
B. Sunt reprezentate de fluxul unidirecțional al urinii
C. Sunt aceleași pentru toate mucoasele
D. Sunt reprezentate de epiteliile secretorii
E. Implică prezența macrofagelor
F. Sunt reprezentate de filtrarea aerodinamică
G. Necesită prezența proteinelor sistemului complement
H. Implică absența descuamării
I. Sunt la fel de eficiente ca și cele de la nivelul pielii
J. Sunt reprezentate de epiteliile pavimentoase stratificate intacte

182. Interferonii:
A. Au acțiune directă asupra replicării virale
B. Interferonii alfa sunt limfokine
C. Sunt glicoproteine sintetizate de fibroblaști
D. Sunt sintetizați de hepatocite
E. Reprezintă o barieră chimică constitutivă
F. Au acțiune imunomodulatoare
G. Au efect antiproliferativ
H. Sunt efectori ai apărării antiinfecțioase specifice
I. Sinteza interferonului alfa este stimulată de endotoxină
J. Reprezintă prima linie de apărare antivirală

183. Despre proteinele de fază acută putem afirma:

A. Valorile lor serice se modifică numai în infecții
B. Aparțin sistemului complement
C. Proteina C reactivă are efect opsonizant
D. Fibrinogenul previne aderența bacteriilor și favorizează eliminarea lor
E. Sunt bariere chimice constitutive ale mediului intern
F. Sunt reprezentate de orozomucoid și amiloid A
G. Sunt citokine pro-inflamatorii
H. Interleukina 6 induce sinteza proteinei C reactive
I. Sunt factori ai coagulării
J. Sunt inhibitori de proteaze
184. Sistemul complement:
A. Toate componentele sale sunt sintetizate în hepatocite
B. Reprezintă un mecanism de apărare specifică umorală
C. Este activat de endotoxine microbiene
D. Este activat de prezența complexelor imune
E. Este o barieră chimică constitutivă a mediului intern
F. Are acțiune citolitică prin formarea de pori în membrana bacteriană
G. Este un complex de glicoproteine
H. Determină leucopenie
I. Inhibă chemotaxia
J. Are rol de anafilatoxină

185. Care dintre următoarele enunțuri este adevărat?:

A. Neutrofilele reprezintă prima linie de apărare celulară
B. Neutrofilele prezintă receptori pentru fragmentul Fc al IgG
C. Macrofagele sunt mai puțin eficiente în distrugerea microorganismelor fagocitate
D. Celulele NK produc perforine în membrana bacterienă
E. Neutrofilele prezintă receptori pentru fragmentul Fc al IgM
F. Activitatea celulelor NK necesită prezența obligatorie a anticorpilor
G. Macrofagele ajung primele în focarul de infecție
H. Prostaglandinele sunt mediatori ai inflamației
I. Neutrofilele prezintă receptori pentru structuri de suprafaţă ale microorganismelor
J. Macrofagele sunt fagocite cu durată de viața scurtă

186. Despre apărarea antiinfecțioasă specifică putem spune:

A. Răspunsul primar este activ imediat
B. Răspunsul imun umoral este reprezentat de sistemul complement
C. Este înnăscută
D. Răspunsul secundar este amplificat prin expuneri repetate
E. Este declanșată de contactul cu antigenul
F. Este sinonimă cu imunitatea
G. IgG apar primele în cadrul răspunsului imun primar
H. Răspunsul imun umoral este reprezentat de anticorpi sintetizați de plasmocite
I. După activare o parte dintre limfocitele B devin celule cu memorie
J. Lipopolizaharidul activează limfocitele B numai în prezența limfocitului T

187. Despre imunitate putem afirma:

A. Anticorpii IgA materni sunt transmişi la nou-născut prin lapte
B. Imunitatea activă naturală se obține prin vaccinare
C. Administrarea unui vaccin se numește seroprofilaxie
D. Imunitatea activă se instalează la gazda imunocompetentă
E. Imunitatea pasivă este de lungă durată
F. Imunitatea pasivă induce memorie imunologică
G. Imunitatea pasivă artificială este asigurată de anticorpii materni
H. Imunitatea pasivă este activă la gazda agamaglobulinemică
I. Imunitatea activă artificială necesită un interval pentru imunogeneză
J. Seroterapia constă în administrarea de anticorpi preformați

188. Despre statusul imun al nou născutului se poate spune:

A. Nou născutul nu are capacitate de răspuns imun
B. Intervalul dintre luna a patra si a sasea de viata se numește “fereastră imunologică”
C. Nou născutul are receptivitate crescută la infecţii cu bacterii gram negative
D. Receptivitatea la infecții a prematurului este mai crescută decât la nou născutul la termen
E. Anticorpi materni de tip IgA se transmit la nou născut, prin lapte
F. Limfocitele specific sensibilizate traversează bariera placentară
G. Vaccinarea care vizează răspunsul imun celular începe cu fereastra imunologică
H. Fagocitele sunt imature funcţional
I. Nou născutul este lipsit de experienţa antigenică
J. Nou născutul are anticorpi materni de tip IgM

189. Despre nou născut putem spune:

A. Inițiază un răspuns inflamator imatur
B. Nivelul imunoglobulinic al adultului este realizat la vârsta de 1 an pentru IgA
C. Prezența anticorpilor IgM semnifică infecție congenitală
D. Nou născutul are memorie imunologică
E. Vaccinarea care vizează răspunsul imun celular trebuie făcută nou-născutului la termen,
imediat după naştere
F. Prezența anticorpilor IgM semnifică infecție neo-natală
G. Anticorpii IgG materni se transmit pe toată durata sarcinii
H. Fereastra imunologică se caracteriează prin hipergamaglobulinemie fiziologică
I. Are receptivitate crescută la infecţii cu bacterii facultativ intracelulare
J. Semnele clinice ale bolilor infecțioase sunt discrete

190. Care dintre următoarele enunțuri este adevărat?:

A. Infecția este interacţiunea gazdei cu un endoparazit
B. Infectia inaparentă nu are nici o manifestare clinică și nu induce răspuns imun
C. Infecția exogenă este determinată de microorganisme din microbiota indigenă
D. Infecția exogenă este caracterizată prin existența unui rezervor de agenți infecțioși
E. Infecția este interacţiunea gazdei cu un ectoparazit
F. Infecțiile deschise se transmit prin vectori biologici
G. Transmiterea transplacentară este caracteristică infecțiilor închise
H. Numim boală infecțioasă o infecție aparentă
I. Infecția exogenă este caracterizată prin existența unei gazde receptive
J. La gazda imunocompetentă, infecția primară este determinată de microorganisme patogene
191. Despre infecția exogenă se poate spune:
A. Rezervorul de agenți infecțioși este omul în perioada de incubație
B. Infecția exogenă nu poate deveni o infecție închisă
C. Gazda receptivă este, de regulă, normoreactivă
D. Rezervorul de agenți infecțioși este omul cu infecție latentă
E. Transmiterea presupune eliminarea agentului infecțios din rezervor
F. Infecțiile exogene sunt determinate, cel mai frecvent, de microorganisme saprofite
G. Rezervorul de agenți infecțioși poate fi și animalul asimptomatic
H. Transmiterea în canalul de naștere este o caracteristică a infecțiilor închise
I. Apa poate fi sursă de agenți infecțioși
J. Infecția deschisă se transmite prin intermediul țânțarilor

192. Bolile infecțioase:

A. Vindecarea clinică este întotdeauna însoțită de vindecarea microbiologică
B. Pot fi determinate de ectoparaziți
C. Intoxicațiile sunt boli infecțioase
D. În perioada terminală infecția se poate croniciza
E. Sunt infecții exogene manifeste clinic
F. Toate bolile infecțioase sunt contagioase
G. Sunt infecții inaparente
H. În perioada de invazie apar semnele clinice caracteristice
I. Pot evolua ca infecții latente
J. În perioada de stare pot apare leziuni determinate de reacții de hipersensibilizare

193. Despre infecția latentă putem spune:

A. Diagnosticul se face prin detecția antigenelor microbiene
B. Diagnosticul se face prin izolarea germenelui în cultură
C. Pacienţii sunt rezervor de infecţie
D. Este o formă de evoluție a unei boli infecțioase
E. Poate fi evidențiată prin intradermoreacții
F. Bacteriile dormante sunt sensibile la antibiotice
G. Bacteriile dormante se elimină din sistemul monocito-macrofagic
H. Determină imunitate de infecție
I. Este o infecție persistentă integrată determinată de virusuri
J. Este determinată de bacterii dormante în macrofage

194. Infecția asociată asistenței medicale:

A. Întotdeauna se manifestă ca infecție sistemică
B. Apare la gazde normoreactive
C. Debutează din prima zi de spitalizare
D. Mâinile personalului medical sunt frecvent sursă de infecție
E. Este determinată de bacterii pretențioase nutritiv
F. Nu evoluează endemic
G. Este favorizată de intervenția chirurgicală
H. Determină izbucniri epidemice
I. Este o infecție exogenă
J. Este favorizată de medicația imunosupresivă

195. Care dintre următoarele enunțuri este adevărat?:

A. Infecția asociată asistenței medicale nu se transmite de la un pacient la altul
B. În unele boli infecțioase pacienții nu sunt rezervor de infecție
C. Infecția emergentă este determinată de microorganisme necunoscute cu 20 de ani în urmă
D. Antibioticele sunt active împotriva bacteriilor dormante
E. Elementele din mediu pot fi sursă de agent infecțios, în infecțiile asociate asistenței medicale
F. Pentru precizarea căii de transmitere a unei infecții asociată asistenței medicale, personalul
medical este investigat microbiologic
G. Numai bacteriile invazive determină boli infecțioase
H. Apariția de noi fenotipuri ale unui microorganism cunoscut determină infecții emergente
I. Infecția reemergentă crește semnificativ incidența unei boli infecțioase considerată a fi
menținută sub control
J. În infecția endogenă, gazda receptivă este normoreactivă

196. Despre bacteriile care determină îmbolnăvire putem spune:

A. Colonizează gazda la poarta de intrare
B. Sunt capabile de translocare la nivelul celulelor M
C. Patogenitatea lor este exprimată în doze letale minime
D. Sintetizează bacteriocine
E. Au receptori pentru fibronectină
F. Pierd antigenul O
G. Sunt bacterii auxotrofe
H. Numai bacteriile patogene pot determina îmbolnăvire
I. Nu pot penetra epiteliul intestinal la nou născut
J. Produc leziuni indirecte prin sinteza de toxine

197. Care sunt mecanismele de apărare nespecifică la nivelul tractului digestiv?:

A. Microbiota indigenă din stomac
B. Prezența lactoferinei
C. Integritatea epiteliilor
D. Prezenţa sărurilor biliare
E. pH acid intestinal
F. Descuamarea epiteliului pavimentos
G. Prezenţa tiocianaţilor și a lactoperoxidazei în salivă
H. Prezenţa IgA secretor
I. Secreția gastrică de acid sulfuric
J. Prezenţa transportului mucociliar
198. Mecanisme particulare de apărare nespecifică la nivelul mucoaselor sunt următoarele:
A. Prezența interferonilor gamma
B. Prezența ţesutului conjunctiv dens
C. Sărurile biliare
D. Prezența IgM
E. Transportul mucociliar la nivelul mucoasei trompelor
F. Prezența CRP
G. Secreția gastrică acidă (3L/zi)
H. Microbiota indigenă din ileonul terminal
I. Prezența subcomponentei C3b
J. Spațiul mort vezical minim

199. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate?:

A. În absența oxigenului, omorârea microorganismelor necesită prezența mieloperoxidazei
B. Nou-născuții au receptivitate crescută la infecții cu bacili gram pozitivi
C. Animalele cu infecție latentă sunt rezervor de agenți infecțioși
D. Activitatea celulelor NK este inhibată de interferoni
E. Limfokinele activează macrofagele care omoară bacteriile facultativ intracelulare
F. Prima etapă a fagocitozei este chemotaxia
G. În absența oxigenului, omorârea microorganismelor nu necesită prezența mieloperoxidazei
H. Microbii cu suprafață hidrofilă trebuie opsonizați pentru a fi fagocitați
I. Fagocitoza nu necesită opsonizarea microbilor cu suprafață electronegativă
J. În fagozom, explozia respiratorie generează radicali superoxid toxici

200. Despre infecția endogenă se poate spune:

A. Este o infecție închisă
B. Este determinată de microorganisme patogene
C. Este determinată de microorganisme prezente în uretra distală
D. Este determinată de microorganisme oportuniste
E. Apare, mai frecvent, la gazda imunocompromisă
F. Poate fi o infecție asociată asistenței medicale
G. Este determinată de microorganisme prezente în orofaringe
H. Se transmite în canalul de naștere
I. Se transmite transplacentar
J. Se transmite prin căpușe

201. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate?:

A. Infecțiile endogene se transmit prin vectori
B. În cursul unei boli infecțioase, pacientul este întotdeauna o sursă de infecție
C. Toate bolile infecțioase sunt transmisibile
D. Bacteriile pot să penetreze la nivelul mucoaselor prin sinteză de bacteriocine
E. Zoonozele sunt infecții exogene
F. În infecție apar leziuni indirecte ale gazdei cauzate de reacții de sensibilitate
G. Omul cu infecție latentă nu este rezervor de germeni
H. Lactoferina este un chelator de fier sintetizat de bacterii
I. Bolile cu transmitere sexuală sunt infecții exogene
J. Bolile cu transmitere transplacentară sunt infecții exogene

202. Despre virulență putem spune: :

A. Reversia la gena sălbatică nu restaurează virulenţa
B. Factorul de patogenitate este prezent numai la tulpinile virulente
C. Este o caracteristică de specie
D. Nu poate fi măsurată
E. Tulpinile microbiene virulente nu determină reacții de sensibilizare
F. Este o caracteristică a bacteriilor saprofite
G. Inactivarea prin mutaţie a genei care codifică un factor de patogenitate duce la pierderea
virulenţei
H. Poate fi codificată de gene profagice
I. Factorul de patogenitate determină de regulă răspuns imun
J. Genele de virulenţă sunt cel mai frecvent prezente pe plasmide

203. Care dintre următoarele enunțuri este adevărat?:

A. Inflamația determină extravazarea plasmei sanguine şi acumularea de fagocite, deci edem
B. Infecţiile primare sunt determinate de microorganisme înalt patogene la gazda normoreactivă
C. Intoxicațiile sunt determinate de bacterii invazive și toxigene
D. Infecțiile sporadice sunt determinate numai de bacteriile care sporulează
E. Infestarea este determinată de paraziți unicelulari
F. Inflamația este sinonimă cu infecția
G. Izbucnirea epidemică este o infecţie epidemică într-o colectivitate redusă numeric
H. O manifestare a inflamației este apariția puroiului în focarul de infecție
I. Imunitatea naturală pasivă este asigurată de anticorpi IgM materni
J. Inflamația determină iritarea terminațiilor nervoase din focarul de infecție, cu apariția durerii

204. Măsuri specifice de prevenire a infecției:

A. Administrare de anatoxină
B. Izolarea bolnavului cu o boală transmisibilă
C. Contactul sexual protejat
D. Carantinarea
E. Administrare de anticorpi preformați
F. Vaccinarea
G. Imunizarea artificială activă
H. Spălarea mâinilor
I. Seroprofilaxia
J. Triajul donatorilor de sânge

205. Vaccinurile conjugate:

A. Conțin polizaharide capsulare
B. Conțin o proteină transportoare
C. Conțin anatoxină
D. Conțin ARNm
E. Conferă o imunitate de lungă durată
F. Sunt imunogene doar după vârsta de 5 ani
G. Conferă o imunitate redusă
H. Conțin anticorpi preformați
I. Sunt imunogene și sub vârsta de 2 ani
J. Conțin antibiotice cu spectru larg

206. Un vaccin viu atenuat este contraindicat la:

A. Persoană alergică
B. Adolescent
C. Sugar sub protecția anticorpilor materni
D. Pacient cu ulcer gastric
E. Copil sub vârsta de 2 ani
F. Pacient cu verucă palmară
G. Pacient febril
H. Pacient imunodeprimat
I. Femeia însărcinată
J. Pacient cu hipoacuzie

207. Preparate pentru imunizări artificiale active:

A. Ser imun
B. Anticorpi materni
C. Microorganisme atenuate
D. Antibiotice cu spectru larg
E. Anatoxină
F. ARNm
G. Gammaglobuline
H. Anticorpi preformați
I. Microorganisme omorâte
J. Polizaharide capsulare

208. Seroprofilaxia:
A. Nu este urmată de apariția memoriei imunologice
B. Asigură protecție imediată
C. Se administrează anticorpi preformați
D. Se utilizează profilactic la persoane cu boala serului
E. Utilizează limfocite T specific sensibilizate
F. Asigură protecție pentru toată viața
G. Asigură protecție un timp limitat
H. Se referă la administrarea de anatoxine
I. Este o metodă nespecifică de profilaxie
J. Este indicată la persoane cu agammaglobulinemie

209. Chimioprofilaxia:
A. Are eficacitate imediată
B. Calea de administrare este intramusculară
C. Poate genera disbioze
D. Nu poate fi folosită în profilaxia reumatismului articular acut
E. Eficiența durează cât este administrat medicamentul
F. Protecția oferită apare după aproximativ 3 săptămâni
G. Previne apariția unor infecții
H. Nu influențează fenomenul de rezistență la antibiotice
I. Poate fi indicată pentru stingerea unei izbucniri epidemice de boală meningococică
J. Nu poate fi folosită în profilaxia tuberculozei

210. Indicații ale chimioprofilaxiei:

A. Prevenirea tetanosului la pacienți cu plăgi
B. Prevenirea unei izbucniri epidemice într-o colectivitate închisă
C. Prevenirea bolilor post-streptococice
D. Prevenirea rezistenței la antibiotice
E. Prevenirea tuberculozei
F. Prevenirea unor intoxicații
G. Prevenirea uscăciunii mucoaselor
H. Prevenirea unor disbioze
I. Prevenirea colonizărilor anormale
J. Prevenirea gangrenei gazoase la pacienți cu plăgi

211. Măsură pentru întreruperea transmisiei infecțiilor închise:

A. Triajul donatorilor de sânge
B. Carantinarea purtătorilor sănătoși
C. Educația sexuală
D. Portul măștii chirurgicale
E. Sterilizarea instrumentarului reutilizabil
F. Pasteurizarea
G. Utilizarea de instrumentar medical de unică folosință
H. Dezinsecție
I. Spălarea pe mâini
J. Distrugerea insectelor hematofage

212. Dezavantajele colective ale chimioprofilaxiei sunt:

A. Inițierea unei izbucniri epidemice
B. Candidoze intestinale
C. Poate favoriza selecția de tulpini rezistente
D. Boala infecțioasă indusă
E. Reactivarea unei infecții latente
F. Candidoze orale
G. Amplificarea fondului genic de rezistență la antibiotice
H. Candidoze vaginale
I. Apariția unei pandemii
J. Deamplificarea fondului genetic de rezistență la antibiotic

213. Măsuri nespecifice de prevenire a infecției la om:

A. Administrarea de anticorpi anti-toxină tetanică
B. Reducerea numărului de persoane din încăperi
C. Inocularea de antigen de suprafață al virusului hepatitei B
D. Administrarea de anticorpi anti-toxină difterică
E. Administrarea de anatoxină difterică
F. Izolarea pacienților infecțioși
G. Carantinarea purtătorilor sănătoși de Staphylococcus aureus față de blocurile operatorii
H. Tratamentul pacienților cu boli transmisibile
I. Administrarea de anatoxină tetanică
J. Carantinarea purtătorilor sănătoși de Streptococcus pyogenes față de colectivități pediatrice

214. Imunizarea artificială pasivă poate fi utilă pentru:

A. Protecția nevaccinaților dacă există riscul unei viroze grave
B. Protecția pacienților agamaglobulinemici față de infecții cu bacterii piogene
C. Tratamentul infecției latente herpetice
D. Prevenirea unor toxiinfecții grave
E. Terapia șocului anafilactic
F. Protecția unei persoane cu o plagă și nevaccinată anti-tetanic
G. Prevenirea unei infecții latente
H. Prevenirea guturaiului
I. Terapia bolii serului
J. Prevenirea unor intoxicații grave

215. Preparate pentru imunizări pasive:

A. Anatoxină difterică
B. Gamaglobuline umane standard
C. Polizaharide capsulare
D. Seruri hiperimune heterologe brute
E. Toxina tetanică purificată și concentrată
F. Imunoglobuline umane hiperimune specifice
G. Anticorpi monoclonali de sinteză
H. Anatoxină tetanică
I. Seruri hiperimune heterologe purificate şi concentrate
J. Toxina difterică purificată și concentrată

216. Pentru prevenirea infecțiilor cu transmitere aerogenă se poate folosi:

A. Utilizarea de batiste dispozabile pentru colectarea secrețiilor nazale
B. Evitarea aglomerărilor în conjunctură epidemică
C. Portul măștii chirurgicale
D. Acoperirea plăgilor cu pansament steril
E. Triajul donatorilor de sânge
F. Spălarea pe mâini
G. Utilizarea de instrumentar medical dispozabil
H. Dezinsecția
I. Pasteurizarea laptelui
J. Ventilație bună a încăperilor aglomerate

217. Eficiența unui vaccin este condiționată de: :

A. Administrarea precoce după apariția infecției
B. Temperatura ambientală
C. Interval de timp suficient pentru elaborarea efectorilor imunitari
D. Administrarea injectabilă
E. Zona geografică
F. Suficient timp pentru apariția răspunsului imun
G. Capacitatea gazdei de a monta răspuns imun
H. Adăugarea unui dezinfectant puternic
I. Capacitatea gazdei de a memora răspuns imun
J. Calitatea imunogenă a vaccinului

218. Un vaccin viu atenuat:

A. Induce imunitate activă
B. Stimulează eficient imunitatea celulară
C. Induce imunitate de durată, în general după o singură inoculare
D. Asigură protecție imediată
E. Poate fi administrat la gravidă
F. Poate fi administrat chiar și la o persoană febrilă
G. Induce imunitate de durată doar după multiple inoculări repetate
H. Produce o infecție inaparentă la gazda normoreactivă
I. Conține microbi vii cu virulență redusă stabilă
J. Poate fi administrat la o persoană imunocompromisă

219. Un vaccin corpuscular omorât:

A. Asigura protecție imediata
B. Poate fi administrat la o persoana imunocompromisă
C. Conține microbi vii cu virulentă redusa stabila
D. Stimulează eficient imunitatea celulara
E. Conține microorganisme omorâte
F. Produce o infecție inaparenta la gazda normoreactivă
G. Asigură protecție de durată
H. Induce imunitate activă
I. Este indicat pentru protecția pacienților agamaglobulinemici
J. Poate fi administrat la gravidă

220. Anatoxina tetanică:

A. Are toxicitate sporita comparativ cu toxina tetanica
B. Stimulează eficient imunitatea celulara
C. Prin conjugarea acesteia cu acizi teichoici bacterieni se obțin vaccinuri conjugate
D. Utilizarea sa este urmata de reacții de sensibilizare minime
E. Poate fi conjugata cu polizaharide capsulare
F. Deriva din toxina tetanica
G. Are actiune similara toxinei tetanice
H. Poate fi utilizata in vaccinare
I. Este imunogena
J. Administrarea sa este urmata de reacții de sensibilizare importante

221. Despre vaccinare, în România:

A. Vaccinarea anti-poliomielitică este indicată la toți sugarii, începând cu fereastra imunologica
B. Vaccinarea anti-tuberculoasă poate începe odată cu fereastra imunologică a sugarului
C. Vaccinarea anti-hepatită B nu este recomandată personalului medical
D. Vaccinarea anti-hepatită B este indicată la toți nou-născuții
E. Vaccinarea anti-malarică este indicată la toți sugarii, începând cu fereastra imunologică
F. Vaccinarea anti-rabică este indicată la toți nou-născuții
G. Vaccinarea anti-difterică este indicată la toți sugarii, începând cu fereastra imunologică
H. Vaccinarea anti-tetanică este indicată la toți sugarii, începând cu fereastra imunologică
I. Vaccinarea anti-holerică este indicată la toți adulții
J. Vaccinarea anti-tuberculoasă este indicată la toți nou-născuții

222. Imunizarea artificială pasivă:

A. Este indicata pentru protecția pacienților agamaglobulinemici
B. Poate utiliza imunoglobuline umane
C. Asigura protecție imediată
D. Pot fi utilizate preparate conținând limfocite T specific sensibilizate
E. Se administrează anti-toxina în cazul unei toxiinfecții grave
F. Este o măsură de protecție nespecifică
G. Poate utiliza imunoglobuline de sinteză
H. Asigura protecție de durată
I. Este asociată cu memorie imunologică
J. Depinde de capacitatea de răspuns imun a gazdei
223. Țintă de acțiune pentru antivirale poate fi:
A. Subunitatea 30S ribozomală
B. Proteaza virală
C. Decapsidarea virusului
D. Membrana citoplasmică
E. Reverstranscriptaza
F. ADN-polimeraza
G. Atașarea virusului la receptorii celulari
H. Arabinogalactan
I. ARN-polimeraza
J. Sinteza peretelui viral

224. Infecția cu care dintre următoarele virusuri poate fi eradicată prin tratament antiviral?:
A. Virusul hepatitei C
B. HIV
C. Virus gripal B
D. Virus rabic
E. Virusul rubeolic
F. Virus herpes simplex 1
G. Citomegalovirus
H. SARS-CoV-2
I. Virus gripal A
J. Virus respirator sincițial

225. Este antiprotozoar:

A. Omeprazol
B. Metronidazol
C. Tinidazol
D. Penicilină
E. Quinină
F. Foscarnet
G. Cloroquină
H. Molnupiravir
I. Mefloquină
J. Oseltamivir

226. Aciclovir:
A. Acționează asupra reverstranscriptazei
B. Inhibă ADN-polimeraza virală
C. Activ asupra virusului herpes simplex 2
D. Acționează prin blocarea atașării virusului la receptorii celulari
E. Poate fi administrat local
F. Activ asupra VHC
G. Este analog nucleozidic
H. Vindecă infecția latentă produsă de virusul herpes simplex 2
I. Activ asupra HIV
J. Activ asupra virusului varicela-zoster

227. Este antihelmintic:

A. Niclosamid
B. Mebendazol
C. Ivermectin
D. Cloroquină
E. Albendazol
F. Tinidazol
G. Molnupiravir
H. Praziquantel
I. Quinină
J. Penicilină

228. Este antiviral:

A. Oseltamivir
B. Antiretroviral
C. Acid micolic
D. Lipid A
E. Aciclovir
F. Metronidazol
G. Ganciclovir
H. Arabinogalactan
I. Molnupiravir
J. Ampicilina

229. Are activitate antifungică:

A. Voriconazol
B. Fluconazol
C. Amfotericină B lipozomală
D. Nistatin
E. Acid micolic
F. Metronidazol
G. Ampicilina
H. N-acetil-glucozamină
I. Caspofungin
J. Acid teichoic

230. Despre virusurile din familia Orthomyxoviridae putem afirma:

A. Se replică în citoplasmă
B. Sunt virusuri ARN, m.c., nesegmentate
C. Poseda o ARN-polimerază-ARN dependentă
D. Prezintă 2 tipuri de proiecții: hemaglutinina si neuraminidaza
E. Se replică în nucleu, deși sunt virusuri ARN
F. Sunt virusuri învelite, cu simetrie helicală
G. Sunt virusuri ARN cu genom segmentat, de sens negativ
H. Sunt virusuri foarte rezistene în mediu
I. Prezintă simetrie icosaedrică a nucleocapsidei
J. Există 3 variante antigenice de hemaglutinină și 2, de neuraminidază

231. Despre virusurile gripale putem afirma:

A. In nomenclatura virală, denumirea gazdei se face doar când este o altă gazdă, și nu omul
B. Frecevent tulpinile aviare sau porcine infectează omul
C. Tipul A și B suferă atât variații antigenice majore, cât și minore
D. Virusurile gripale B si C, infecteaza și oamenii și animalele
E. Sunt virusuri neînvelite, deci mai rezistente la agenții fizico-chimici
F. In nomenclatura virală, doar pentru virusul gripal A, se specifică, în paranteză, formula
antigenică
G. Virusurile gripale B si C, infecteaza doar omul
H. Tipul A poate suferi mutații antigenice majore și minore
I. Tulpinile de virus gripal au, de regulă, specificitate de specie
J. Sunt virusuri ARN, de sens pozitiv, deci genomul lor joacă direct rolul de ARNm

232. Despre variabilitatea genetică a virusurilor gripale putem afirma:

A. In prezent circulă în paralel virusurile gripale A H2N2 și AH1N2
B. Virusul gripal B poate, rar, suferi variații antigenice majore
C. Variația genetică majoră, posibilă doar la virusul gripal de tip A, și foarte rar la cel de tip B, se
mai numește antigenic drift
D. Variația genetică majoră, posibilă doar la virusul gripal de tip A, se mai numește antigenic
shift
E. Variație genetică minoră explică apariția epidemiilor de gripă
F. Variația antigenică majoră este consecința unei mutații care apare gradual, prin mutații
punctiforme, de aceea pandemiile apar la 10-40 de ani
G. Variația genetică minoră, posibilă pentru virusurile gripale de tip A și B, se mai numește
antigenic drift
H. Dupa infectarea unei celule cu doua virusuri, poate apare reasortarea segmentelor replicative
I. Variația genetică minoră, posibilă pentru virusurile gripale de tip A și B, se mai numește
antigenic shift
J. Variația genetică majoră, posibilă doar la virusul gripal de tip A explică pandemiile

233. Diagnosticul gripei presupune:

A. Reacția de hemaglutinare este utilă pentru evidențierea și titrarea de antigen
B. Detectarea prin metode rapide, ca evidențierea genomului, prin PCR
C. Izolarea se poate realiza pe ouă embrionate sau culturi de celule
D. Detectarea prin metode rapide, ca evidențierea genomului, prin RT-PCR
E. Pentru identificarea de anticorpi antivirus gripal se poate utiliza reacția de hemaglutinare
F. Detectarea prin metode rapide, ca evidențierea de Ag prin IF sau ELISA
G. Reacția de inhibare a hemaglutinare identifică doar antigene cu specificitate de tip, A sau B
H. Reacția de hemaglutinare este utilă pentru identificarea virusurilor gripale după cultivarea pe
ouă embrionate
I. Ca produs patologic, pentru diagnostic se poate recolta și sputa
J. Recoltarea de produse patologice ca: tamponul faringian, tamponul nazal sau lichidul de
spălătură nazală

234. In evoluția unei gripe:

A. Uneori, în evoluția gripei survine o pneumonie lobară acută, prin suprainfecție bacteriană cu
S. aureus sau S. pneumoniae
B. Secundar acțiunii primare a virusului gripal poate surveni o pneumonie lobară acută
C. Infecția gripală la nou-născută evoluează ca o viroză respiratorie ușoară
D. Infecțiile asimptomatice pot reprezenta până la 50% din cazuri
E. Secundar acțiunii primare a virusului gripal poate surveni o pneumonie interstițială
F. Infecțiile asimptomatice pot reprezenta până la 90% din cazuri
G. In ultimul timp au evoluat virusurile gripale A/ H7N9 și B
H. Virusul gripal A/ H3N2 pare a determina cele mai severe infecții
I. Sindromul Reye este o complicatie rară a gripei ce constă în insuficiență hepatică si
encefalopatie, atunci când în terapie se asociază antibiotice
J. In ultimul timp au evoluat virusurile gripale A: H1N1, H2N2, H3N2 și B, toate determinând o
simptomatologie asemănătoare

235. Despre imunitatea în gripă, putem afirma:

A. Secundar gripei, anticorpii inhibitori ai hemaglutinării au viață limitată la câteva luni
B. Față de subtipurile pandemice de VHA populația nu are experiență imună și îmbolnăvirile pot
fi grave
C. RFC identifică anticorpi cu specificitate de subtip
D. Anticorpii anti-neuraminidază previn infecția invazivă și limitează contagiozitatea bolii
E. RIH identifică anticorpi cu specificitate de subtip
F. Anticorpii IgA secretori anti-hemaglutinină previn infecția
G. Secundar gripei, anticorpii fixatori de complement persistă mai mulți ani
H. Virusurile gripale nu determină imunizare de tip încrucișat
I. Virusurile gripale determină imunizare de tip încrucișat
J. RIH identifică anticorpi cu specificitate de tip

236. Despre vaccinarea antigripală putem afirma:

A. Vaccinarea antigripală este necesară la intervale de 2-3 ani, anterior valurilor epidemice
B. Există vaccin viu atenuat, cu administrare intramusculară, pentru adulți
C. Perioada optimă de vaccinare antigripală este iulie-august
D. Există vaccin viu atenuat, cu adminsitrare nazală, la copii
E. Anticorpii post-vaccinali rămân eficienți aproximativ 3 luni, de aceea revaccinarea se face
anual, înainte de sezonul rece
F. Vaccinul cu administrare locală are avantajul sintezei de IgG, care persistă mai mult timp
G. Există vaccinuri corpsuculare
H. Anticorpii post-vaccinali rămân eficienți aproximativ 24 luni
I. Există vaccin inactivat
J. Vaccinul cu administrare locală are avantajul sintezei de IgA

237. Despre virusurile din familia Paramyxoviridae, puem afirma:

A. Genul Parapoxvirus face parte din această familie
B. Genul metapneumovirus face parte din această familie
C. Genul Pneumovirus face parte din această familie
D. Sunt virusuri învelite, cu genom ARN, piesă unică
E. Genul Morbilivurus face parte din această familie
F. Virusurile din această familie se replică în nucleu
G. Se împart în 3 genuri
H. Genul Paramyxovirus face parte din această familie
I. Fiind de tip ARN, de sens pozitiv se replică rapid
J. Din genul Morbilivirus face parte virusul urlian

238. Despre virusul rujeolic, putem afirma:

A. Diagnosticul virusologic in infecția asociată acestui virus este obligator
B. Este un virus ARN, învelit
C. Vaccinul de tip ARNm previne boala asociată acestui virus
D. Vaccinul este viu atenuat previne boala asociată acestui virus
E. Determină o infecție cu un singur episod viremic
F. Face parte din genul Morbilivurs
G. Există un singur tip antigenic, respectiv A
H. Există mai multe tipuri antigenice, unele dintre ele, cu mai multe subtipuri
I. Se poate transmite și pe cale digestivă
J. Determină o boală foarte contagioasă

239. Despre rujeolă, putem afirma:

A. PESS, înseamnă pleuorodinia emergentă subacută, subsecventă
B. Nu există un vaccin eficient pentru a preveni infecția
C. Diagnosticul virusologic, in rujeolă, este obligator în toate cazurile
D. Incubația este de 3-5 zile, fiind doar un episod viremic
E. Tabloul clinic este foarte caracteristic, iar confirmarea cu laboratorul este utilă doar în formele
atipice
F. Se transmite predominant pe cale respiratorie
G. Incubația este, în medie, de 10 zile
H. Este o boală preventibilă prin vaccinare
I. Semnul Köplik este patognomonic
J. Vaccinul disponibil este omorât, deci fără nici un risc de reacți adverse, cum ar fi encefalita

240. Despre virusurile paragripale, putem afirma:

A. Diagnosticul este de rutină, prin izolarea pe culturi de celule
B. Sunt asociate cu infecții respiratorii cu evolușie ușoară, la copiiii mai mari și adulți
C. Toate tipurile circulă predominant vara
D. Fac parte din genul Morbilivirus
E. Sunt mai multe tipuri antigenice, de la 1 la 4
F. Sunt asociate cu infecții respiratorii, care pot fi sevre, la copilul de vârstă mică (ex. crup)
G. Fac parte din familia Paramyxoviridae
H. Un vaccin viu inactivat previne infecția
I. Fac parte din genul Pneumovirus
J. Fac parte din genul Paramyxovirus

241. Despre virusul urlian, putem afirma:

A. Există 3 tipuri antigenice, A, B și C
B. Există un singur tip antigenic
C. Se mai numește virusul panencefalitei epidemice
D. Un vaccin eficient, previne infecția
E. Este un virus cu simerie complexă
F. Are genom ARN, segmentat
G. Face parte din genul Paramyxovirus
H. După descărcare viremică, virusul se răspândește la mai multe organe
I. Se replică un nucleu, o excepție, pentru un virus ARN
J. Face parte din familia Paramyxoviridae

242. Despre parotidita epidemică, puem afirma:

A. Episoadele viremice, explică diseminarea la mai multe organe
B. Meningo-encefalita este o complicație foarte frecventă, apărând la 80% din cazuri
C. Meningita este cu evoluție severă
D. Orhita determină, de regulă, sterilitate
E. Ribavirinul este util terapiei
F. Este o boală peventibilă prin vaccinare
G. Se transmite pe cale respiratorie
H. Este determinată de virusul urlian
I. Nu există vaccin împotriva acestei boli
J. Boala are, de regulă un tablou clinic tipic, cu mărirea de volum a glandei parotide, uni- sau
bilateral

243. Despre virusul respirator sincițial, putem afirma:

A. Face parte din familia Parapoxviridae
B. Este un virus ARN, cu genom piesă unică
C. Este particularizat prin glicoproteina mare lipsită de activitate hemaglutinantă și
neuraminidazică, motiv pentru care este numită proteina G
D. Face parte din genul Paramyxovirus
E. Face parte din familia Paramyxoviridae
F. Există 4 tipuri antigenice (1-4)
G. Există un singur tip antigenic
H. Face parte din genul Morbilivirus
I. Prezintă spiculi de tip H și N
J. Face parte din genul Pneumovirus

244. Despre infecțiile asociate virusului respirator sincițial, putem afirma:

A. Semnele clinice apar după o incubație de 14-15 zile, iar bolnavii elimină virusul timp de 1-3
zile
B. Infecțiile sunt mai frecvente primăvara-vara
C. Nu există antiviral eficient
D. Semnele clinice apar după o incubație de 4-5 zile, iar bolnavii elimină virusul timp de 1-3
săptămâni
E. Transmiterea virusului se face prin picături mari de secreții nasofaringiene, astfel încât
transmiterea prin mâini și obiecte contaminate este mai importantă decât cea aerogenă
F. Reinfecțiile nu sunt posibile, anticorpii postinfecție, persistând toată viața
G. Virusul este inițial replicat în nasofaringe și, prin secreții de la acest nivel, antrenat către căile
respiratorii inferioare
H. Boala respiratorie a sugarului determinată de VRS și car epoate fi gravă, beneficiază de
tratament cu ribavirin, de aceea diagnosticul rapid este foarte important
I. La copilul mare și adult, infecția cu VRS evoluează ca o răceală comună
J. Un vaccin omorât poate preveni formele severe de infecție, pentru sugari

245. Despre heptatitele virale, putem afirma:

A. Există virusuri cu tropism hepatic primar, cum ar fi VHA și VHB
B. Vaccinarea anti-VHB previne și HVC
C. Există virusuri cu tropism hepatic secundar, cum ar fi VEB și VCM
D. VHA și VHE se transmit pe care fecal-orală
E. TTV, înseamnă virusul transmis prin tatuaje
F. VHB, VHC și VHD se transmit predominant paranteral
G. Riscul de cronicizare în HVC este redus
H. La donarea de sânge se face și screeningul pentru HVA
I. Rar, hepatita determinată de VHA se poate croniciza
J. Hepatocitul are mare capacitate de regenerare, multe infecții acute, evoluând spre vindecare

246. VHB:
A. Vaccinul antihepatita B este un vaccin clonat
B. Este un virus capsulat
C. Diagnosticul serologic nu este util
D. Diagnosticul direct presupune detectia Ag HBs in ser
E. Ag HBs nu este detectabil in ser in faza acută a bolii
F. Prin PCR putem detecta cantitativ Ag HBs
G. Viremia plasmatica se determina prin PCR
H. Diagnosticul direct presupune detectia Ag HBc în ser
I. Este un virus ADN
J. Poseda antigene specifice AgHBs, Ag HBe

247. VHA:
A. Face parte din familia Picornaviridae
B. Anticorpii anti- VHA IgG se pot determina prin testul Mancini
C. Ag de miez al VHA se determnină frecvent prin IF
D. Se transmite predominant pe cale fecal-orală
E. Este un mic virus ARN de sens pozitiv, neînvelit
F. Există mai multe tipuri și subtipuri genetice diferite de VHA, de aceea vaccinul nu este
eficient
G. Inseamnă virusul hepatitei A
H. Nu determină niciodată forme cronice
I. Se poate transmite și prin țânțari
J. VHA cultivă foarte ușor pe culturi de celule

248. Despre virusul hepatitei B, putem afirma:

A. AgHBs este prezent doar în forma acută
B. Mai este denumit particula Dane, având diametrul de 42nm
C. AgHBc înseamnă antigenul de miez (core-miez)
D. VHB se replică ca orice virus ADN, dublu catenar
E. Anti-HBe sunt ultimii anticorpi care apar
F. Face parte din familia Hepadnaviridae
G. Determină infecție care se poate croniciza, la adult, în 75% din cazuri
H. AgHBe dispare întotdeauna când are loc o evoluție spre vindecare
I. Intermediar se formează un pregenom ARN complet, care va fi ulterior copiat, pentru sinteza
ADN parțial d.c.
J. AgHBc se poate detecta, de regulă, doar în hepatocit

249. Despre diagnosticul HVB, putem afirma:

A. Există o trusă ELISA pentru anti-HBc totali (IgM și IgG)
B. Prezența anti-HBe semnifică întodeauna debarasarea de virus
C. Este un diagnostic de rutină, prin efectuarea testului ELISA
D. Există o trusă ELISA pentru anti-HBc totali (IgM și IgA)
E. Anticorpii anti-HBc de tip IgG sunt primii Ac detectați
F. Anticorpii anti-HBc de tip IgM sunt primii Ac detectați în infecția acută
G. AgHBs apare primul în infecția acută, inclusiv în formele subclinice
H. Al doilea antigen care poate fi detectat în ser este AgHBe
I. Screening-ul la donarea de sânge pentru infecția cu VHB se realizează prin PCR
J. In infecțiile cu tulpini mediteraneene se poate detecta în ser AgHBc

250. Despre VHC, putem afirma:

A. Este un virus nud
B. Diagnosticul se face de rutină prin metode serologice
C. Este un virus ARN
D. Infectia cu virusul hepatitic C este netratabilă
E. Antigenele virusului nu sunt detectabile în sânge
F. Este un virus învelit
G. Vaccinul antihepatitic C are eficiență doar la 90% dintre cei vaccinați
H. Este un virus ADN
I. Poate determina frecvent infecții cronice (aproximativ 70-75%)
J. RT-PCR este testul de confirmare pentru infecția cu virus hepatitic C

251. Despre VHD, putem afirma:

A. In suprainfecții, riscul de cronicizare crește spre 75%
B. In coinfecții crește riscul de forme acute grave, fulminante
C. Nu determină niciodată infecții cronice
D. Ag de miez al VHD se detectează luni de zile după infectare
E. Este un mic virus ARN, defectiv
F. Pentru a iniția infecția are nevoie de AgHBc al VHB
G. Pentru a iniția infecția are nevoie de AgHBs al VHB
H. Se transmite predominant pe care fecal-orală
I. Pentru a iniția infecția are nevoie de AgHBe al VHB
J. Este denumit și virusul Delta

252. Despre virusurile hepatitice cu transmitere parenterală, putem afirma:

A. Deoarece VHD inițiază infecția în prezenta AgHBs, nu este nevoie de screeningul donatorilor
pentru a detercta VHD, dacă donatorul este AgHBs negativ
B. La donare se utilizează determinarea AgHBs și anti-HBc totali pentru infecția cu VHB
C. La donare se utilizează determinarea AgHBc prin ELISA, pentru infecția cu VHB
D. Există și alte virusuri transmisibile prin sânge, cum ar fi TTV sau VHG
E. La donare se utilizează determinarea ADN prin PCR, pentru infecția cu VHB
F. Transmiterea parenterală se referă doar la instrumentarul medical contaminat cu sânge
G. La donare se utilizează determinarea anti-VHC, pentru infecția cu VHC
H. In principal sunt: VHB, VHC și VHD
I. La donare se utilizează determinarea ARN viral, prin RT-PCR, pentru infecția cu VHC
J. Testele "surogat" (ex. ALAT, ASAT) nu sunt utile screeningului în centrele de donare de
sânge

253. Despre pevenția hepatitelor virale, putem afirma:

A. Măsurile nespecifice de prevenire a hepatitelor virale nu sunt utile, deci nu sunt indicate
B. Deoarece VHD are un genom ARN foarte variabil, nu există deocamdată vaccin anti-VHD
C. Există un vaccin anti-VHA foarte eficient
D. Datorită variabilității și diversității genetice a ARN a VHC nu avem încă un vaccin eficient
E. Există un vaccin anti-VHB foarte eficient
F. Vaccinul anti-VHB previne și HVD, formele acute și cronice de HVB și cancerul hepatic
G. Vaccinul anti-VHA nu este eficient, de aceea nu există țări unde acesta se utilizează
H. După vaccinarea anti-VHB nu este nevoie de doze booster la 10 ani interval
I. Vaccinul anti-VHE nu este încă aprobat în Europa și SUA, este avizat doar pentru utilizare în
China
J. Deoarce VHB nu se transmite pe cale sexuală, nu sunt utile măsurile de prevenție nespecifică
pentru această cale de transmitere

254. Despre VHE putem afirma:

A. Infecția nu determină niciodată forme fulminante
B. Se transmite mai ales pe cale fecal-orală, prina apă sau alimente contaminate
C. Este virusul care determină hepatita E
D. Ac anti-VHE de tip IgM persită foarte puțin după momentul infectării, respectiv 2-3 săptămțni
E. Cultivă foarte repede pe culturi de celule
F. Există tulpini de VHE cu tropism animal, de aceea HVE se poate considera o zoonoză
G. Genomul este ARN, de sens pozitiv, iar virusul este neînvelit (nud)
H. Determină o infecție răspândită uniform pe toate continentele
I. Este un mic virus ARN, încadrat în familia Hepeviridae
J. Predominant, infecția afectează copiii de vârstă mică

255. Despre virusul Epstein-Barr, putem afirma:

A. Este un virus ADN
B. Face parte din familia Herpesviridae
C. Face parte din familia virusurilor hepatitice
D. Poate determina infecții latente
E. Determină gripa sezonieră
F. Este un virus ARN
G. Se poate transmite prin salivă
H. Se transmite numai pe cale sexuală
I. Este un virus nud
J. Determina mononucleoza infectioasa

256. In infecția cu VEB putem determina:

A. Prezența genomului se poate determina prin PCR
B. IgM faţă de Ag capsidal apar precoce şi dispar în 4-6 luni de boală.
C. EA, înseamnă antigenul eliminat precoce
D. Determinarea Ac heterofili face parte dintre testele specifice, fiind detectați la toți pacienții
infectați cu VEB
E. Prezența antigenului de capsidă (Ag VCA- viral capsid antigen)
F. Prezența antigenului nuclear (Epstein-Barr nuclear antigen)
G. Prezența genomului se poate determina prin RT-PCR
H. Prezența doar anumitor categorii de anticorpi poate fi utilă diagnosticului
I. VCA, înseamnă antigenul capsular autonom
J. Prezența antigenului precoce (EA-early antigen)

257. Despre infecțiile determinate de VEB, putem afirma:

A. Evoluția infecțiilor nu depinde de statul imunologic al gazdei indefectate
B. VEB determină infecţii ale căror manifestări clinice şi evoluţie depind de reactivitatea imună
a organismului
C. Tumorile maligne cu care este asociat sunt: limfomul Burkitt, boala Hodgkin, unele limfoame
cu celule T și carcinomul nazo-faringian, la imunocompromişi, asociat altor co-
factori
D. VEB poate determina tumori maligne
E. Evoluția spre tumori maligne asociate VEB apare la normoreactivi
F. VEB determină mononucleoza infecţioasă la hiporeactivi
G. VEB poate iniția evoluția spre tumori maligne, fără intervenția altor cofactori
H. VEB determină mononucleoza infecţioasă la normoreactivi
I. VEB determină sindromul de mononucleoză cronică la normoreactivi
J. VEB determină sindromul de mononucleoză cronică la hiporeactivi

258. Herpesvirusurile prezinta următoarele caracteristici:

A. VHS2 determină predominant infecții la nivelul jumătății superioare a corpului
B. Toate pot induce cancere
C. Având genom ARN, se replică în nucleu, suferind mutații majore
D. Pot determina infecţii latente
E. Sunt virusuri mari, care prezintă și o structură suplimentară, numită tegument
F. Se împart în 3 subfamilii
G. Se împart in 4 familii
H. Au genom ADN
I. Se replica în nucleu
J. VHS1 determină predominant infecții cu transmitere sexuală, deci cu localizare genitală

259. Despre diagnosticul indirect în infecția cu VCM, putem afirma:

A. Ac IgM, demonstrează primo-infecția
B. Pentru diagnosticul direct, cel mai util este testul de IF
C. Recurgem la detecția ADN viral, direct în sânge, prin PCR
D. Prezența Ac IgG este utilă ca test de triaj pentru donatorii și primitorii de organe
E. Ac IgA, demonstrează reactivarea infecției
F. Prezența Ac IgM este utilă ca test de triaj pentru donatorii și primitorii de organe
G. Determinarea fosfoproteinei pp65 se realizează după amplificare pe culturi de celule
H. Ac IgM, demonstrează reactivarea infecției
I. Seroconversia pune diagnosticul de primo-infecție
J. Recurgem la cuantificarea ADN viral direct în sânge, prin PCR cantitativ

260. Despre testele de biologie moleculară efectuate în HVC, putem afirma:

A. Confirmă boala în cazul rezultatelor serologice echivoce
B. Evidenţiază infecţia cu VHC precoce, anterior seroconversiei
C. Certifică debarasarea de virus
D. Testele ELISA sunt mai specifice, comparativ cu testele de biologie moleculară
E. Constau în efectuarea testului PCR
F. Pentru certificarea debarasării de virus sunt utile teste ELISA pentru determinarea Ag de miez,
deci testele de biologie moleculară nu sunt utile
G. Pentru confirmarea a 2 teste ELISA pozitive se folosește testul RIBA, și nu testele de biologie
moleculară
H. Secventierea genomului permite precizarea tipului si subtipului infectant
I. Testele calitative sunt mai sensibile, comparativ cu cele cantitative
J. Testele cantitative sunt mai sensibile, comparativ cu cele calitative

261. AgHBe poate semnifica:

A. Replicarea activă a VHB
B. Risc scăzut de cronicizare al infecției la nou-născut, dacă mama este AgHBe pozitivă
C. Dispariția AgHBe semnifică întodeauna evoluție favorabilă
D. Infecția cronică cu VHB
E. Risc crescut de cronicizare al infecției la nou-născut, dacă mama este AgHBe pozitivă
F. Risc scăzut de infecțiozitate
G. Cancer hepatic de etiologie VHB
H. Prezența lui obligă la testarea și pentru infecția VHD
I. Infecția acută cu VHB
J. In HVB cu tulpini mediteraneene, dispare AgHBs și apar anti-HBs, cu persistența genomului
viral

262. Despre infecția cu VHS de tip 2, putem afirma:

A. Infecţia poate fi transmisă la nou-născut în timpul sarcinii sau la naştere cu consecinţe grave
(afectare cerebrală severă şi orbire)
B. Examenul serologic în dinamică prin RFC, ELISA sau RN practicat în infecţia primară și în
reinfecții
C. Recurenţele sunt mai puţin numeroase şi cu manifestări clinice discrete
D. VHS2 determină infecţii primare cu transmitere sexuală
E. Ac umorali nu au efect protector
F. Leziunile apar la nivelul regiunii genito-urinare sau perineale sub formă de vezicule care
evoluează spre ulceraţii, însoţite de adenopatie regională
G. Ag virale se pot identifica prin ELISA
H. VHS2 nu cultivă pe culturi de celule
I. Examen microscopic al raclatului de la nivelul leziunii cu evidenţierea de celule gigante
multinucleate şi incluzii "în ochi de bufniță"
J. Controlul apărării prin imunitatea de tip celular nu este important

263. Despre virusul varicela-zoster (VVZ), putem afirma:

A. Efectorii imunităţii umorale şi celulare nu conferă protecţie faţă de infecţia primară
B. Există un vaccin omorât anti-VVZ
C. Infecţia latentă este consecinţa migrării virusului pe cale centripetă în ganglionii spinali şi ai
nervilor cranieni
D. Nu este necesară vaccinarea anti-VVZ deoarece infecția cu acest virus nu determină
complicații
E. Infecţia latentă este consecinţa migrării virusului pe cale centrifugă în ganglionii limfatici
axilari
F. Efectorii imunităţii umorale şi celulare conferă protecţie faţă de infecţia primară
G. Determină varicela
H. Nu există vaccin împotriva VVZ
I. In infecția cu VVZ sunt posibile complicaţii ca: pnumonii interstiţiale, meningo-encefalite,
sindrom Reye (în asociere cu aspirina)
J. Determină herpes zister

264. Despre infecția cu VCM, putem afirma:

A. Generează sinciţii cu incluzii intranucleare caracteristice (în “ochi de bufniţă”)
B. Izolarea virusului nu este utilă
C. Evidențierea antigenului nuclear precoce al VCM este posibilă prin RFC
D. Infecția simptomatică se poate manifesta ca primo-infecţie simptomatică la adolescent sau
adult, care evoluează ca sindrom mononucleozic
E. Determină una din cele mai frecvente infecţii (70-80% din populaţie) cu transmitere orală,
sexuală, prin transfuzii sau transplant de organe
F. Majoritatea infecțiilor sunt inaparente
G. Pentru diagnosticul infecției determinate de VCM, ecidențierea fosfoproteinei pp65 în PMN
circulante (examenul denumit antigenemia leucocitară a VCM) este un test care
necesită 24 de ore, deci nu este util ca test rapid
H. Incluziile în “ochi de bufniţă” apar după 2-3 zile
I. Infecția simptomatică se poate manifesta ca infecție congenitală la nou-născut
J. Nu există tratament antiviral pentru infecțiile severe

265. Despre genomul HIV putem afirma:

A. Genomul este asociat cu o reverstranscriptază
B. Genomul este de tip ARN dublu catenar circular
C. ADN-ul proviral se circularizează, și persită intracelular sub forma unui mini-cromozom
D. ADN-ul proviral rămâne în citoplasma celulei infectate
E. Este genom ARN monocatenar
F. Virionii conțin două copii identice ale genomului
G. Prin reverstranscripție se formează ADN-ul proviral
H. Integrarea genomului viral poate fi stopată de antivirale din clasa inhibitorilor de fuziune
I. Virionii maturi au genom ADN
J. ADN-ul proviral se integrează în genomul celulei infectate

266. Despre replicarea HIV putem afirma următoarele:

A. După decapsidare în citoplasmă, are loc reverstranscripția genomului ARN
B. Glicoproteinele de la nivelul capsidei virale interacționează cu receptorul CD8
C. Virionii sunt eliberați din celulă prin înmugurire
D. HIV are tropism pentru limfocitele T citotoxice
E. După atașare are loc fuziunea anvelopei cu membrana citoplasmatică a limfocitului
F. Moleculele CCR5 și CXCR4 sunt coreceptori în etapa de atașare
G. În perioada infecției primare, replicarea are loc la un nivel scăzut
H. HIV are tropism pentru limfocitele B CD4+
I. Virionii sunt eliberați prin acumulare, urmată de liza celulei infectate
J. Glicoproteinele de la nivelul anvelopei virale interacționează cu receptorul CD4

267. HIV poate fi transmis prin:

A. Vectori (țânțari)
B. Alăptare
C. Transplacentar
D. Contact cutanat prelungit
E. Utilizarea în comun a toaletei
F. Vectori (artropode)
G. Transfuzii de sânge
H. Naștere pe cale naturală
I. Contact sexual
J. Picături Flügge

268. Următoarele au semnificație în diagnosticul infecției primare HIV:

A. qRT-PCR pentru ARN viral - cantitativ
B. Pozitivarea unor teste serologice, la 2 luni de la expunere
C. Absența Ag p24
D. Prezența Ag p24
E. Scăderea bruscă a nr. limfocitelor T CD4
F. RT-PCR pentru ARN viral - calitativ
G. Scăderea nr. LT-CD4+ sub 200/μL
H. Viremie de nivel scăzut
I. Prezența Ac anti-p24, în absența Ag p24
J. Apariția de infecții cu microorganisme oportuniste

269. Despre HIV-1/HIV-2 putem afirma:

A. HIV-1 și HIV-2 diferă prin secvențele genomice
B. HIV-1 este răspândit la nivel global
C. HIV-2 este caracterizat de o progresie mai rapidă spre SIDA
D. Toate antiretroviralele sunte eficiente asupra ambelor tipuri HIV-1 și HIV-2
E. HIV-2 circulă la nivelul Americii de Nord
F. HIV-1 și HIV-2 sunt genetic identice
G. HIV-2 circulă la nivelul Africii de Vest
H. HIV-2 este mai virulent
I. HIV-1 este caracterizat de o progresie mai rapidă spre SIDA
J. HIV-2 este natural rezistent la inhibitorii non-nucleozidici de reverstranscriptază

270. Sunt boli și simptome definitorii SIDA:

A. Infecția cu Ascaris lumbricoides
B. Candidoza esofagiană
C. Sarcomul Kaposi
D. Carcinom hepatocelular
E. Faringita virală
F. Pneumonia cu Pneumocystis
G. Retinita cu Cytomegalovirus
H. Boala diareică autolimitată
I. Pneumonia cu M. pneumoniae
J. Toxoplasmoza

271. În perioada de infecție HIV asimptomatică:

A. Dispar anticorpii neutralizanți
B. Viremia este la un nivel scăzut
C. Pacienții infectați nu pot transmite virusul
D. Controlul replicării virale este bun, prin producerea de anticorpi neutralizatori
E. Apar infecții severe cu oportuniști
F. Ag p24 nu este decelabil
G. Nr. limfocitelor T CD4+ scade brusc, revenind la normal ulterior
H. Unii pacienți prezintă limfadenopatie persistentă generalizată
I. Viremia este la un nivel ridicat
J. Nr. limfocitelor T CD4+ scade progresiv

272. Sunt predictive pentru progresia spre SIDA:

A. Infecțiile de tract urinar la femei
B. Leukoplazia păroasă
C. Cefalee
D. Creștere în greutate
E. Candidoza orală
F. Reactivarea infecției cu Herpes simplex - 1
G. Toxiinfecțiile alimentare frecvente
H. Pierderea în greutate, oboseala
I. Transpirațiile nocturne, diareea persistentă
J. Infecţia persistentă cu herpes zoster
273. Testele rapide în diagnosticul HIV:
A. Pot fi teste rapide tip screening (immunodot, latex-aglutinare)
B. Testele PCR nu pot fi utilizate pentru diagnostic rapid
C. Pot fi uneori greu de interpretat
D. Necesită aparatură specială, dedicată doar diagnosticului HIV/SIDA
E. Pot detecta anticorpi înaintea seroconversiei
F. Rezultatele pozitive necesită confirmare
G. Unele rezultate pot fi fals-pozitive
H. Nu pot detecta antigene virale
I. Au sensibilitate variabilă
J. Rezultatele pozitive ale testelor de screening, certifică întodeauna infecția

274. Terapia antiretrovirală în infecția HIV:

A. Deși reduce apariția infecțiilor cu oportuniști, nu prelungește supraviețuirea
B. Monoterapia este eficientă pe termen lung
C. Trebuie începută cât mai precoce
D. Se administrează combinații de antiretrovirale
E. Se începe când nr. de celule T CD4+ scade la 200/μL
F. Este eficientă în prevenirea transmiterii transplacentare
G. Viremia trebuie să devină nedetectabilă după câteva luni
H. Previne distrugerea limfocitelor T CD+
I. Terapia se administrează pe o durată limitată
J. Nu reduce riscul de transmitere al infecției

275. În SIDA se observă:

A. Scăderea viremiei
B. Reapariția Ag p24
C. ARN-ul viral devine nedetectabil prin RT-PCR
D. Dispariția Ac anti-p24
E. Creșterea progresivă a viremiei
F. Scăderea nr. limfocite T CD+4 < 200/μL
G. Dispariția Ag p24
H. Păstrarea unui status imun relativ normal
I. Prezența Ac anti-p24
J. Apariția de infecții cu oportuniști și a anumitor cancere

276. Testul Western Blot:

A. Detectarea unui singur tip de anticorpi este suficientă pentru confirmare
B. Este o metodă de biologie moleculară
C. Antigenele sunt codificate de genele gag, env și pol
D. Se bazează pe un tip de reacție antigen-anticorp
E. Antigenele HIV sunt fixate pe o bandă suport
F. Rezultatele negative necesită o a doua confirmare
G. Detectează simultan mai multe secvențe de ARN viral
H. Rezultatele fals-pozitive sunt frecvente
I. Detectează simultan mai multe tipuri de anticorpi din serul pacientului
J. Poate fi utilizat pentru confirmarea infecției HIV

277. Testele ELISA în diagnosticul HIV:

A. Pot detecta anticorpi anti-HIV
B. Se pot realiza la domiciliu
C. Pot fi utilizate ca teste de screening
D. Pot stabili nr. limfocitelor T CD4+
E. Pot detecta antigene HIV
F. Rezultatele negative la testele combinate Ac/Ag p24 exclud infecția
G. Au specificitate scăzută
H. Testele pozitive necesită confirmare
I. Pot detecta ARN HIV
J. Reprezintă metoda cea mai utilă pentru a aprecia eficiența terapiei

278. Viremia la pacienții infectați HIV:

A. Se corelează cu gradul de contagiozitate
B. În infecția primară atinge un nivel ridicat
C. Testele PCR sunt pozitive doar în stadiul de SIDA
D. În perioada asimptomatică se menține la un nivel relativ scăzut
E. În SIDA scade sub nivelul de 200 copii virale / 200/μL
F. Este crescută în stadiul de SIDA
G. În infecția primară nivelul este scăzut
H. Este un marker fidel al eficienței terapiei
I. Nu se corelează cu gradul de contagiozitate
J. Dacă nu scade, se continuă cu aceeași combinație de antiretrovirale

279. Următoarele microorganisme oportuniste cauzează infecții asociate HIV/SIDA:

A. Staphylococcus epidermidis
B. Arbovirusuri
C. Cytomegalovirus
D. Candida spp.
E. Toxoplasma gondii
F. Virusul rabic
G. Cryptosporidium parvum
H. Pneumocystis jirovecii (carinii)
I. Plasmodium vivax
J. Virusul West-Nile

280. Fac parte din structura HIV:

A. p24 – proteina capsidei
B. gp41 – integraza
C. p24 – la suprafața anvelopei
D. Genomul ADN
E. p17 – în grosimea anvelopei
F. p17 – proteină a matricei
G. gp120 – la suprafața anvelopei
H. gp41 – în grosimea anvelopei
I. gp120 – proteina capsidei
J. Două copii ARN identice și reverstranscriptaza

281. Despre familia Papillomavididae putem afirma:

A. Contine virusuri ADN mici
B. Prezintă anvelopa
C. Nu exista vaccin față de aceste virusuri
D. Capsida prezinta simetrie icosaedrică
E. Sunt virusuri ARN, m.c., nesegmentate
F. Prezinta tropism epitelial, afectând epiteliul mucos şi cutanat
G. Se replică intraneuronal
H. Genomul contine regiunea târzie – late (L), care codifică proteinele structurale (E1 – E7)
I. Sunt virusuri nude
J. Genomul contine regiunea târzie – late (L), care codifică proteinele structurale (L1 – L2)

282. Despre HPV putem afirma:

A. 12 tipuri au fost clasificate ca fiind cu risc înalt oncogen (Low Risk HPV – LR HPV) (6, 11,
40, 42, 43, 44, 54, 61, 70, 72, 81 şi CP6108).
B. Screeningul cancerului cervical, doar cu testul Papanicolau este suficient de sensibil și
specific
C. Screeningul cancerului cervical se face prin genotipare HPV, care implica testarea prin PCR
D. 15 tipuri HPV au fost clasificate ca fiind tipuri cu risc înalt oncogen (High Risk HPV – HR
HPV) (16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73, şi 82);
E. 15 tipuri HPV au fost clasificate ca fiind tipuri cu risc scazut oncogen (High Risk HPV – HR
HPV) (16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73, şi 82);
F. 12 tipuri au fost clasificate ca fiind cu risc scăzut oncogen (Low Risk HPV – LR HPV) (6, 11,
40, 42, 43, 44, 54, 61, 70, 72, 81 şi CP6108).
G. Screeningul cancerului cervical se face prin testul Papanicolau
H. 3 tipuri au fost clasificate ca fiind cu risc scazut oncogen (Probably High-Risk HPV – PHR
HPV) (26, 53, and 66);
I. Sunt virusuri ARN, de sens pozitiv, deci genomul lor joacă direct rolul de ARNm
J. 3 tipuri au fost clasificate ca fiind cu risc probabil înalt oncogen (Probably High-Risk HPV –
PHR HPV) (26, 53, and 66);

283. Genomul HPV:

A. conține regiunea timpurie – early (E), care codifică proteinele (E1 – E7) necesare pentru
replicarea virală
B. Contine gene structurale env
C. contine aproximativ 8000 nucleotide
D. conține genele L1 si L2, care sunt oncogene
E. Contine gene structurale gag
F. conține genele E6 si E6, care se gasesc in regiunea late a genomului
G. este ARN, segmentat
H. conține regiunea de control îndelungat – long control region (LCR) – regiune mare, ne-
codantă
I. conține genele E6 si E7, care sunt oncogene
J. conține regiunea târzie – late (L), care codifică proteinele structurale (L1 – L2), necesare
pentru asamblarea virionului

284. Istoria naturala a infectiei HPV si a cancerului cervical presupune:

A. Toate infectiile cu HPV evoluează către cancerul cervical
B. E6 si E7 sunt gene structurale ale HPV
C. Oncoproteinele virale E6 şi E7 deregleză ciclul celular al gazdei, iniţiind proliferarea şi
supraviețuirea celulelor HPV infectate.
D. Infectiile care persistă peste 2 ani sunt de obicei asociate cu leziunile precanceroase
E. Tipurile HPV 16 şi 18 sunt cele mai frecvente tipuri asociate cancerului cervical (~ 70%).
F. Fumatul, contraceptivele nu sunt co-factori pentru apariția cancerului cervical
G. Paritatea si numărul de parteneri sexuali nu sunt co-factori pentru apariția cancerului cervical
H. Persistenţa expresiei acestor oncoproteine permite acumulări de mutaţii genetice, care conduc
către imortalizarea celulară şi, în final, către conversia malignă.
I. Cele mai multe dintre infectiile HPV sunt asimptomatice şi se elimina spontan în 2 ani
J. Genotipurile HPV 6 si HPV 11 sunt oncogene

285. Estimarea infecţiei cu HPV la nivel mondial implică:

A. 30 milioane condiloame genitale
B. 0,5 milioane cancer cervical
C. 3 milioane infecții HPV asimptomatice
D. 0,5 milioane condiloame genitale
E. 10 milioane HGSIL
F. 300 milioane infecții HPV, asimptomatice
G. 30 milioane LGSIL
H. 0,5 milioane LGSIL
I. 30 milioane HGSIL
J. 300 milioane cancer cervical

286. Factorii de risc pentru persistența si progresia infecției către cancerul cervical sunt:
A. Co-infectia cu S. epidermidis
B. Debutul tardiv al vietii sexuale
C. Co-infectia cu streptococci viridans
D. Co-infectia cu alți agenți transmişi pe cale sexuală, cum ar fi VHS 2
E. Paritatea (≥ 5 nașteri)
F. Fumatul
G. Consumul cronic de alcool
H. Numărul scăzut de parteneri sexuali
I. Contraceptivele hormonale
J. Co-infectia cu alți agenți transmişi pe cale sexuală, cum ar fi: Chlamydia trachomatis

287. Metode de detecţie ale infecţiilor cu HPV pot fi:

A. Papanicolau test
B. Cuantificarea încărcăturii virale (viral load), prin Real Time PCR
C. Antibiograma
D. Genotiparea HPV, care implica PCR calitativ
E. Cultivarea pe oua embrionate
F. Colposcopie
G. Izolarea pe mediul MacConkey
H. Colorația Gram
I. Tehnici de inspecţie vizuală – cu acid acetic (VIA – visual inspection with acetic acid)
J. Citologie şi histologie

288. HPV este implicat in etiologia următoarelor cancere:

A. Cancer stomac
B. Cancer ficat
C. Cancer anal
D. Cancer plămâni
E. Cancer pancreas
F. Cancer cervical
G. Cancer cutanat
H. Cancer amigdale
I. Cancer rinichi
J. Cancer baza limbii

289. Screening-ul eficient al cancerului cervical se poate face:

A. Testul Papanicolau si genotiparea HPV
B. Utilizarea de teste cu specificitate scazută
C. Sistem de monitorizare al femeilor detectate HPV pozitiv
D. Nu este necesară monitorizarea femeilor detectate HPV pozitive
E. Intocmirea registrului național de cancer
F. Screening organizat la nivel local
G. Papanicolau, ca test periodic
H. Screening organizat la nivel național
I. Utilizarea de teste nevalidate clinic
J. Utilizarea de teste cu sensibilitate scazută

290. Cancerul cervical:

A. Este o complicaţie rară si târzie a infecţiei persistente cu HPV
B. Riscul pentru cancerul cervical este în principal consecinţa infectiei HPV, asociată cu diverși
cofactori de risc şi cu lispa efectivă a screening-ului.
C. Etapele cronologice ale dezvoltării cancerului cervical sunt: invazia, infecția HPV, persistenţa
virală HPV, progresia către leziunile precanceroase
D. Adenocarcinomul care apare la nivelul celulelor glandulare este al doilea tip ca frecvenţă.
E. Nu se poate detecta prin screening
F. Sistemul Bethesda este mult mai sensibil decât genotiparea HPV in detecția leziunilor
precanceroase
G. Apare rapid, dupa infectia cu genotipuri HPV LR (low- risc scăzut)
H. Vârsta medie a pacientelor cu cancer cervical este în jur de 45-50 ani.
I. Cel mai frecvent subtip histologic este carcinomul celular scuamos (80 – 85%).
J. Vârsta medie a pacientelor cu cancer cervical este în jur de 20 ani.

291. Preventia cancerului cervical se poate face prin:

A. Numar crescut parteneri sexuali
B. Limitarea numărului de parteneri sexuali
C. Vaccinarea fetelor si băieților
D. Vaccinare cu vaccin trivalent HPV 16, 18, 45
E. Vaccinare cu vaccin bivalent HPV 16, 18
F. Nu impune vaccinarea tinerilor
G. Vaccinare cu vaccin tetravalent HPV 16, 18, 6, 11
H. Vaccinare vaccin nona-valent
I. Utilizarea testelor de genotipare HPV nevalidate clinic
J. Screening doar cu testul Papanicolau