Factori de apărare ai gazdei

1. apărarea nespecifică
○ constituţională
○ înnăscută
○ naturală
○ ereditară

2. apărarea specifică
○ dobândită
○ imunitate

1. APĂRAREA NESPECIFICĂ 1. APĂRAREA NESPECIFICĂ

constituie prima linie de apărare
Constituită din

este non-antigen specifică  Bariere externe

○ Tegumentare

nu are memorie imună / nu protejează post- ○ Mucoase
infecţie
 Bariere interne
○ Bariere mecanice

mecanismele de apărare nespecifică ○ Bariere chimice
 sunt asigurate de factori constituţionali cu care se ○ Bariera celulară
nasc toţi indivizii

Bariere externe Bariere externe

tegumentele
 Tegumentul este cea mai eficientă barieră mecanică prin:
○ integritate – microorganismele nu pătrund prin
tegumentul intact (excepţie leptospira);
○ exfoliere - sunt îndepărtate microorganismele
superficiale
○ microbiota rezidentă a tegumentului dominată de
bacterii Gram pozitive care produc lipoliza sebumului;
○ pH-ul uşor acid datorat lipolizei sebumului

mucoasele
 mai puţin eficiente decât tegumentul
 prin mucoase pot pătrunde un număr destul de mare de bacterii în
organism
 barierele mucoase acţionează ca:
○ bariere mecanice – prin epiteliile şi secreţiile care spală suprafeţele
○ bariera glicoproteică – mucusul care împiedică aderarea bacteriilor
de substratul specific
○ bariera chimică – prin secreţiile care conţin lactoferină şi lizozim
○ bariera ecologică – prin microbiota mucoaselor.

1
Bariere interne Bariere interne

Bariera mecanică
Bariera chimică

 ţesutul conjunctiv a) Interferon
○ poate fi depăşit relativ uşor de bacteriile care b) Reactivi de fază acută
eliberează colagenaze c) Sistemul complement

Bariere interne - interferonii Bariere interne - interferonii

 Proteine cu greutate moleculară mică
 Produşi de celulele tuturor vertebratelor – doar
 Elaboraţi de celula infectată cu virus
când sunt stimulate
 Protejează celulele neinfectate de infecţia virală
 Au specificitate de gazdă
○ Sunt activi numai faţă de specia producătoare
 Nu au activitate virus specifică
○ Inhibă nu numai replicarea virusului inductor ci şi
replicarea unei varietăţi de virusuri

Bariere interne - interferonii Bariere interne - interferonii

rol
clasificare
○ Întârzie replicarea virală şi generalizarea infecţiei  interferonul α
○ Permit dezvoltarea răspunsului imun ○ inhibă replicarea virală
○ Prima linie de apărare nespecifică antivirală
 Apar într-un interval mai mic de 48 ore de la infecţie
 interferonul β
 Determină scăderea cantităţii de virus infectant înainte de
apariţia anticorpilor specifici ○ inhibă replicarea virală

 interferonul γ
○ afectează macrofagele, „celulele natural ucigaşe”
(NK) şi alte celule

2
 Bariere interne – reactivi de
Bariere interne - interferonii
fază

obţinere
REACTIVI DE FAZĂ ACUTĂ
 inginerie genetică  Organismul supus unei agresiuni reacţionează
○ izolarea genelor codante din celula umană prin sinteza şi secreţia crescută a unor proteine
○ clonare pe E.coli sau levuri plasmatice:
○ interferoni umani în cantitate mare, relativ ieftin ○ inhibitori de proteaze
○ proteine ale sistemului complement

aplicaţii ○ proteine ale coagulării
 Aplicabilitate în tratamentul infecţiilor virale ○ proteina C reactivă
○ hepatita cronică activă B şi hepatita C ○ protrombina
○ infecţie cu papillomavirus ○ fibrinogenul
○ infecţie herpetică şi zona zoster  Acestea măresc rezistenţa gazdei, limitează
○ afecţiuni neoplazice: leucemii, sarcom Kaposi, cancer leziunile tisulare şi favorizează vindecarea.
renal.

Bariere interne - complement Bariere interne

Bariera celulară

SISTEMUL COMPLEMENT  Asigură apărarea antibacteriană
 constituent normal al plasmei şi serului prin
mamiferelor ○ fagocitoză
○ pinocitoză
 are un important rol antibacterian
 Fagocitele sunt de două feluri:
○ polimorfonucleare neutrofile
(microfage) prezente în sânge
○ fagocite mononucleare
(macrofage)
 celulele „natural killer” – NK
○ au acţiune citotoxică naturală
asupra celulelor infectate cu
virus şi asupra celulelor
tumorale.

APĂRAREA SPECIFICĂ – APĂRAREA SPECIFICĂ –

IMUNITATEA IMUNITATEA

s-a dezvoltat ontogenetic pe baza unei
imunitate naturală
experienţe antigenice individuale  dobândită pasiv

depinde de agentul patogen ○ prin transferul anticorpilor materni
 transplacentar la făt (IgG)

este înalt specifică  prin colostru (IgA);

are memorie imună  dobândită activ

realizată prin efectori specifici ○ prin elaborare de anticorpi în cursul infecţiei
naturale, la gazde imunocompetente;
 anticorpii
 limfocitele T specific sensibilizate

3
APĂRAREA SPECIFICĂ –
Sistemul imunitar
IMUNITATEA

imunitate artificială
Recunoaşte entităţile străine
 dobândită pasiv (antigenele) după caracteristicile lor
○ prin inocularea de seruri imune specifice în moleculare
cadrul

Recunoaşte antigenele prin:
 seroterapiei
 seroprofilaxiei bolilor infecto-contagioase;  Anticorpi – macromolecule libere
 dobândită activ  Receptori pentru antigen – macromolecule
○ prin sinteza de anticorpi în urma administrării
fixate pe suprafaţa unor celule
de vaccinuri.

Răspunsul imun Răspunsul imun celular

Asigurat de:
Asigură protecţie faţă de:
 Fungi
 Sistemul celular
 Paraziţi
 Sistemul umoral  Virusuri
 Bacterii intracelulare

Deservit de celulele sistemului limfoid
 Limfocitele T care posedă receptori
pentru antigen

Răspunsul imun celular Răspunsul imun umoral

Limfocitele T dau naştere la celule efectoare
Asigură protecţie faţă de:
cu funcţii diferite
 Infecţii virale şi bacteriene extracelulare
 Limfocite T citotoxice
○ Elimină direct celulele străine
Deservit de componente prezente în sânge şi
 Limfocite T helper umori
○ Ajută la diferenţierea limfocitelor B în plasmocite  Limfocite B
 Limfocite T supresoare Prin receptorii pentru antigen recunosc “non-self”-ul
○ Elimină răspunsul imun
 Limfocite T amplificatoare Se diferenţiază în plasmocite
○ Determină diferenţierea limfocitelor T în limfocite
citotoxice
elaborarea de anticorpi

4
Inflamaţia acută Antigene

instalată ca răspuns la agresiunea bacteriană
Orice substanţă de natură endogenă sau
exogenă capabilă să declanşeze un

reuneşte în focarul infecţios mediatorii inflamaţiei răspuns imun

Alcătuit din:
 induc reacţii vasculare şi tisulare locale manifeste clinic
prin  Purtător – carrier
 rubor, ○ Grupare care poartă epitopul
 tumor,  Epitop
 calor, ○ Grupare care reacţionează cu anticorpul
 dolor
 functio lesa

Antigene există 2 mari tipuri de antigene

(Ag)

Proprietăţi:
 Imunogenitate
○ Capacitatea de a provoca apariţia:
 Anticorpilor
antigene antigene
particulare
 Celulelor antigen – reactive efectoare solubile
 Specificitate
○ Capacitatea de a reacţiona specific cu:
 Anticorpul complementar
 Receptorul pentru antigen complementar
prezente în organism induc formarea
de anticorpi (Ac)

Antigene particulare Antigene solubile

unele Ag corespund elementelor celulare străine sau nu pentru unele antigene corespund elementelor moleculare străine
macroorganism: antigenele particulare macroorganismului: antigene solubile

coci
efecte
bacili
patogene bacterie

bacterii virusuri celule canceroase

toxină
microbiană
Ag particulare sunt cel mai frecvent particule
infecţioase patogene responsabile de infecţii
Ag solubil poate fi o moleculă toxică numită TOXINĂ produsă
bactriene, virale, parazitare
de o bacterie patogenă

toxine cunoscute: toxina tetanică, toxina botulinică,

toxina holerică, toxina difterică…

5
 capacitatea unui Ag de a induce producerea de Ac de către plasmocite se
datorează existenţei unor mici zone, precise, localizate la suprafaţa anticorp 1
antigenului, numite DETERMINANŢI ANTIGENICI sau EPITOPI

anticorp 2
determinant
antigenic 1

determinant determinant
Ag particular
antigenic 2 antigenic 2
anticorp 2

determinant anticorp 1
antigenic 1
un antigen, fie particular fie solubil, induce atâţia anticorpi diferiţi
câţi determinanţi antigenici sau epitopi diferiţi are
un antigen, fie particular fie solubil, poate avea unul sau mai mulţi
determinanţi antigenici sau epitopi complexul « antigen – anticorp » constituie complexul imun

Anticorp Anticorp

proteină plasmatică din clasa γ globulinelor
are formă de Y

alcătuit din:

numiţi şi imunoglobuline  2 lanţuri identice grele de aminoacizi
 5 clase de Ig  2 lanţuri identice uşoare de aminoacizi
○ IgG, IgM, IgA, IgE, IgD  legate prin punţi disulfidice
 Concentraţii mari în ser
 Sunt prezenţi şi în salivă, lacrimi, lapte matern

Reacţionează specific cu un singur antigen

structura schematică a unui anticorp structura schematică a unui anticorp

Site de fixare a antigenului Epitop 1 al

sau PARATOP antigenului 1

lanţ greu (H)

porţiune
variabilă

Ag 1 Ag 1

lanţ uşor (L) lanţ uşor (L)

porţiune
constantă punţi disulfurice
complexul « Ac – Ag »
paratopul are o structură
grupări glucidice formează complexul imun
tridimensională coplementară
o moleculă de Ac poate epitopului
lega două molecule de
antigen !

6
 funcţiile biologice ale anticorpului funcţiile biologice ale anticorpului

anticorpii posedă 3 funcţii biologice I- neutralizarea antigenului

importante

1- neutralizarea 3- activarea
2- opsonizarea
antigenului complementului

legarea Ac de Ag conduce la formarea unui

complex imun. Astfel Ag este neutralizat
eliminarea antigenului

funcţiile biologice ale anticorpului funcţiile biologice ale anticorpului

II- opsonizarea II- opsonizarea

receptor macrofagul recunoaşte

membranar complexul imun pe care
pentru Ig apoi îl fagocitează

macrofag

funcţiile biologice ale anticorpului funcţiile biologice ale anticorpului

II- opsonizarea III- activarea complementului pe cale clasică

Complementul este un ansamblu de proteine

plasmatice notate de la C1 la C9

Aceste proteine se găsesc în stare

inactivă. Activarea lor în cascadă
permite, printre altele, formarea unui
complex de atac membranar (CAM)
alcătuit dintr-un polimer de C9

Sinteza moleculelor complementului este

opsonizarea este mecanismul prin care un Ag acoperit
de Ac devine « apetisant » pentru unele fagocite cum ar
asigurată de ficat ca şi de unele celule ale
fi macrofagele sistemului imunitar

7
 funcţiile biologice ale anticorpului

III- activarea complementului pe cale clasică III- activarea complementului pe cale clasică

Complexul imun permite iniţierea activării complementului

C1 q
Epitopi diverse mecanisme de
activare în cascadă

C9

bacterie bacterie

funcţiile biologice ale anticorpului

III- activarea complementului pe cale clasică III- activarea complementului pe cale clasică

Complementul exercită o intrare masivă

acţiune citolitică asupra de apă prin
tuturor celulelor « reperate » osmoză
de anticorpi
C.A.M
(complex de
atac
C9 membranar)

bacterie bacterie
distrusă