Hippocrate sec. 4 i.

ch

Avicenna sec. 11 i.ch

Sec 1 i.ch Sec 4 i.ch De contagione et contagiosis morbis et curatione- seminaria morbi sec. 15-16
 Anton Philips van Leeuwenhoek (sec. 17) Robert Hooke Sec. 16 Micrografia

Sec. 15-16 - animalcule

Louis Pasteur
Agostino Bassi di Lodi
(sec. 19)

R. Koch
 Joseph Lister
Ignaz Semmelweis

Dimitri Ivanovski
 Ernst Ruska

Martinus Willem Beijerinck

Walter Reed
Paul Ehrlich Alexander Flemming

W. Gilbert şi F. Sanger Stanley Prusiner Kary Mullis

 Definiţii

• Patogenitatea (lb. greacă pathos –boală, suferinţă;

gr. geneia, preluat de lb. limba franceză génique)
• pătrunderea şi localizarea în ţesuturile gazdei;
• multiplicarea şi producerea de toxine/invadarea gazdei;
• inducerea unui răspuns imun şi rezistenţa la mecanismele de
apărare ale gazdei;
• producerea leziunilor specifice.
– Caracter calitativ de specie.

• Virulenţa (lb. latină virulentus = otrăvitor)

– Caracter cantitativ, de tulpina:
• infecţiozitate (sau capacitatea de colonizare);
• agresivitate (sau invazivitate);
• toxigenitate.

adezine, invazine, agresine, impedine, moduline

Adezine
Diversitatea glicomului bacterian:
(A)Bacterii Gram-negative (1) precursori
glucidici complexaţi cu nucleotide; (2)
peptidoglican; (3) Glicoproteine N-linkate;
(4) LPS/LOS; (5) polizaharide
extracelulare; (6) polizaharide capsulare;
(7) proteine glicozilate O-linkate -
Salmonella enterica; (8) pilină - Neisseria
gonorhoeae

(B)Micobacterii (9) arabinogalactan (10)

acizi micolici (11) lipomannan and (12)
lipoarabinomannan.

(C)Bact Gram-Pozitive polizaharide

capsulare, polizaharide extracelulare, PG
(13) acid teichoic (14) acid lipoteichoic,
IM: membrana internă; OM: membrana
externă (după Reid şi colab., 2010).
Biofilme microbiene
Comunicarea intercelulara
 Sideroforii ca factori de virulenta

Structura enterobactinei ferice,

Structura ferocromului, exemplul tipic al unui siderofor exemplul tipic al unui siderofor de tip catechol
de tip hidroxamat. R = R‘ = R″ = H; R‴ = CH 3
(cele 3 inele catechol asigurâng legarea coordinativă a Fe)
Agresivitatea (invazivitatea)
 Toxigeneza
• Grupa I - toxinele proteice intracitoplasmatice ale bacteriilor Gram negative, eliberate
după ruperea mecanică, enzimatică, prin autoliza învelişurilor sau prin extracţie
chimică. Sunt sintetizate de B. pertussis, Sh dysenteriae (neurotoxina), Y. pestis.
• Grupa a - toxinele lipopolizaharidice sau glico-lipo-peptidice (endotoxine),
componente structurale ale peretelui celular Gram negativ. Cele mai tipice endotoxine
se găsesc la enterobacterii.
• Grupa a III-a exotoxinele proteice propriu-zise, produse de V. cholerae, Cl. tetani, C.
diphteriae.
• Grupa a IV-a toxinele proteice cu localizare intra- şi extracelulară, în cursul fazei
logaritmice de creştere: toxinele produse de Cl. tetani, Cl. botulinum, Cl. oedematiens,
Cl. sordelii.

Din punctul de vedere exclusiv al compoziţiei chimice, se disting:

• 1)Toxine proteice - exotoxinele produse de bacteriile Gram pozitive şi de toxinele
proteice intracelulare ale unor bacterii Gram negative: B. pertussis, Y. pestis, Sh.
dysenteriae (neurotoxina).
• 2) Toxinele glico-lipo-polipeptidice, corespunzătoare endotoxinelor.

In raport cu tropismul lor se disting neurotoxine, enterotoxine, cardiotoxine, cu efecte

limitate la ţesutul respectiv sau toxine pantrope, cu efecte asupra multor categorii de
ţesuturi.
Sisteme de secretie in mediul extracelular la
bacterii Gram-negative
Sistemul de secretie de tip V
Mecanisme de actiune
ADP-ribozilare
 Alte mecanisme de actiune
Proteoliza
• serin-proteaze
• cistein-proteaze (tiol-proteaze)
• aspartat-proteaze
• Metaloproteaze (Zn).
Endotoxine
 Reglarea expresiei FV
• sistemele de reglare cu 2 componente ;
• familia de activatori ai transcrierii Ara C / Lys R proteine cu motive helix-turn-helix, legate la secvenţe specifice de
ADN în amonte/aval de genele reglate şi transcrise (ex. Vir F (S. flexneri), reglatorul proteinelor Yops (Yersinia),
Exoenzimele A şi exoenzima S la P. aeruginosa/ spv Salmonella;
• sistemul Fur şi sistemele de reglare înrudite - (feric uptake regulator)- proteină care leagă ADN în prezenţa Fe cu
represia tuturor genelor situate în aval;
• modificarea topologiei moleculei ADN - histon-like” - exprimarea unor: factori de invazie la Salmonella typhimurium, a
pililor la Neisseria sp., formarea corpilor elementari la Chlamydia trachomati ;
• factorul alternativ σ - expresia factorilor de virulenţă la Salmonella sau B. bronchiseptica.;
• modificări epigenetice ale ADN- metilarea post-replicativă – Citozina (EK) adenina (PK)- variatia de faza
• proprietăţi metabolice particulare (metabolizarea acidului sialic, sinteza acidului sialic).
 Evoluţia bacteriilor patogene

• strategii evolutive bazate pe diversitatea genetică

• mutaţii punctiforme (deleţii), rearanjări genomice (reversibile sau ireversibile), transferul orizontal
de gene (TOG) localizate pe elemente genice mobile (plasmide, fagi, insule de patogenitate).

• TOG
– microevoluţie (apariţia rapidă a noilor variante, în termen de zile/săptămâni (insulele de patogenitate - inserţii
/ deleţii specifice de sit care generează rezistenţa la antibiotice), asigură diseminarea genelor codificatoare
pentru factori de virulenţă (adezine, toxine, capsulă, invazine, rezistenţa la antibiotice).
macroevoluţie (stabilizarea noilor genotipuri prin mutaţii pato-adaptative şi apariţia variantelor total noi, generarea
noilor specii, emergenţa noilor genuri bacteriene).

• Mutaţiile punctiforme :
– regiunii promotor (de exemplu, variaţia de fază sau antigenică la meningococ, Mycoplasma, E. coli);
– extremităţilor 5’ ale genelor de virulenţă;
– genelor reglatoare (factorul alternativ σ);
– genelor structurale – mutaţii pato-adaptative care permit unei bacterii să devină mai bine adaptată la o
anumită nişă.

• Evenimentele de recombinare specifică de sit (deleţii, inversii, amplificare genică, rearanjări

ale ADN bacterian mediate de secvenţe de inserţie):
– variaţie antigenică (sinteza pililor la Neisseria gonorrhoeae, capsulei la Streptococcus pneumoniae)
– apariţia unor noi mecanisme de rezistenţă (rezistenţa la penicilină la Streptoccocus pneumoniae).
•
Poarta de Mecanisme de apărare anti-infecţioasă Mucoasa Reflexul de clipire îndepărtează periodic
intrare conjuncti microorganismele ajunse la acest nivel
vală Secreţia lacrimală (conţine lizozim, sIgA,
Ţesut Desicaţie Lf)
cuta pH acid
nat Variaţiile de temperatură
Descuamarea celulelor epiteliale Nazofaringe Microbiota rezidentă
Microbiota rezidentă la acest nivel (competiţie Secreţii (lizozim, sIgA, Lf, fagocite)
pentru siturile de aderenţă şi colonizare)
Foliculii piloşi şi glandele sebacee (conţin Tract respirator Mucus
lizozim şi lipide toxice cu efect superior Mişcări ciliare
microbicid); ţesutul limfoid subcutanat
Plămân Macrofage
(SALT)
Mucoasă Stratul de mucină reprezintă o barieră fizică, care Cavitate bucală Descuamarea periodică
captează bacteriile; Salivă (conţine lizozim, sIgA, microbiota
Stratul de mucus conţine: lizozim, sIgA care rezidentă, Lf)
previne ataşarea bacteriilor la celulele Stomac pH scăzut
mucoasei, lactoferină care prin legarea Fe, Enzime proteolitice
previne multiplicarea bacteriilor;
lactoperoxidază, cu efect microbicid prin Intestin subţire Descuamarea periodică
generarea radicalului superoxid; Viteza mare a fluidului
Descuamarea periodică a celulelor mucoasei
îndepărtează bacteriile aderate la joncţiunile Colon Viteza scăzută a fluidului
strânse şi previne invazia printre celulele Descuamarea periodică
mucoasei; Microbiota rezidentă abundentă
Ţesutul limfoid asociat submucoasei (MALT)
 Patogen Boala Perioada de
incubaţie
Tractul Neisseria Gonoree 3-8 zile
Tractul Staphylococcus Pneumonia Variabilă gen gonorrheae
resp pneumoniae pneumococică ito-
Treponema Sifilis 9-90 zile
irato urinar
M. tuberculosis TBC Variabilă pallidum
r
Bordetella pertussis Tusea convulsivă 12-30 zile Chlamydia Uretrită 1-3 săpt.
trachomatis negon
Virusul influenza Gripa 18-36 h ococic
Virusul rujeolei Rujeola 11-14 zile ă
(Morbillivirus) HSV – 2 Herpes 4-10 zile
Virusul rubeolei Rubeola 2-3 săpt. HIV SIDA 10 ani
(Rubivirus)
Candida Candidoză
Virusul Epstein-Barr Mononucleoza 2-6 săpt.
(Lymphocryptovirus) infecţioasă
Varicella zoster Varicela 14-16 zile
(Varicellavirus) Piele sau Clostridium Gangrenă 1-5 zile
Histoplasma Histoplasmoza 5-18 zile rut perfringens gazoas
capsulatum a ă

Tractul Shigella Dizenteria bacilară 1-2 zile Clostridium tetani Tetanus 3-21 zile
par
gast ent Ricketssia Febra 3-21 zile
Brucella Bruceloza/febră 6-14 zile
ro- era ricketssii Munţil
ondulantă
intes lă or
tinal S. enteritidis Salmoneloze 7-22 h Stânco
S. tyhphimurium şi

S. cholerasuis Virusul hepatitei Hepatita B 6 săpt.-6

B luni
S. typhi Febra tifoidă 14 zile (Hepadnavirus)
Virusul hepatitei A Hepatita acută A 15-50 zile Virusul rabic Rabia 10 zile-1 an
Paramyxovirus Mumps 2-3 săpt. (Lyssavirus)

Trichinella spiralis Trichineloză 2-28 zile Plasmodium Malaria 2 săpt.

malariae
 rincipala caracteristică a răspunsului adaptativ la o anumită infecţie este instalarea memoriei imunologice.

Infecţie

Imunitate înnăscută

Boală Boală Imunitate dobândită

Vindecare

Reinfecţie

Boală
Imunitate Înnăscută Adaptativă
Factori solubili Lizozim, complement, Ac eficienţi faţă de
CRP microorganisme
extracelulare

Celule NK, fagocite Limfocite T /eficiente

faţă de microoganisme
intracelulare

+ +

Primoinfecţie + +
Infecţie secundară + +++
Memorie imunologică _ +
specifică
 Rolul citokinelor în procesul patologic
infecţios
• Proteine sau glicoproteine, secretate de orice celulă a organismului, cu excepţia
eritrocitelor, care se leagă şi activează o varietate de celule, participand la păstrarea
homeostaziei mediului intern, prin acţiune la nivel local.

• TNF α (factorul de necroză tisulară) -efecte proinflamatorii, dar are o slabă activitate
citotoxică (necrotică);

• TGF β (factorul de creştere al celulelor T) - inhibitor al diviziunii celulelor epiteliale.

• Citokinele proinflamatorii, IL-1, IL-6, TNF:

– stimulează sinteza proteinelor de fază acută, cu rol de opsonine şi favorizează fagocitoza;
– induc sinteza moleculelor de aderenţă intercelulară interactioneaza cu beta-integrinele de
pe suprafata leucocitelor - determină încetinirea deplasării şi fenomenul de rostogolire pe
suprafaţa endoteliului, în focarul inflamator, oprirea leucocitelor circulante şi trecerea în
ţesutul conjunctiv (diapedeză).
– Leucocitele circulante exprimă constitutiv β2-integrine, în conformaţie nefuncţională. β2-
integrinele pot fi activate sub acţiunea unor factori chimiotactici (IL-8). Se crede că bacteriile
comensale induc sinteza unor citochine inhibitorii ale reacţiei inflamatorii.
• Citokinele antiinflamatorii inhibă procesul inflamator: IL-4, IL-10, IL-12, IL-13, TGF
β.
R.I. protector Răspuns imun exagerat

Imunitate strict adaptativă: Alergii

- alogenică Autoantigene (HLA)
- tranzitorie

Ac protectori: Ac facilitatori, autoanticorpi

- neutralizanţi;
- opsonizanţi (C, FcγR);
- Citotoxici

R.I.: - T4 – TH1 (macrofage)/TH2 (Ac) HSR

- T8 - citotoxic Celule autoreactive

Citokine: IFNγ, TNFα, IL-2 TNFα, IL-1 → şoc septic imediat de LPS
 MULTIPLICAREA LA
ETAPELE PROCESULUI INFECŢIOS POARTA DE INTRARE şi
SECREŢIA DE
EXOTOXINE,
SUPRAVIEŢUIRE EXOENZIME,
DUPĂ MOLECULE ÎNRUDITE
INTERACŢIUNEA
INIŢIALĂ CU PRIMA Efecte citotoxice:
LINIE DE APĂRARE A COLONIZAREA Ienzime
GAZDEI SUPRAFEŢELOR extracelulare:
MUCOASE distrugerea
evitarea mecanismelor de ADERENȚA mecanismelor de
apărare al gazdei: traversarea stratului
apărare nespecifice
evitarea mucos (flageli, moleculele matricii INVAZIA (lg proteaze);
distrugerea stratului de
fagocitozei extracelulare; hialuronidază, leucocidine,
(capsulă, LPS, mucus, stimularea Evitarea
secreţiei de mucus, fosfolipaze, coagulaze,
proteine de  la celulele gazdei proprietăţilor fibrinolizina;
inhibarea motilitații
înveliș, pili, (interacţiune dinamică – antimicrobiene ale alterarea metabolismului
inhibarea fuziunii ciliare). secreţiilor şi plasmei
competie cu adezine, invazive/ celular (adenilat ciclaza de
fagolizozomale, (proteaze, lizozim, la Bacillus anthracis,
evadarea din microbiota normală; receptori, activarea
trasnferină, Bordetella pertussis).
fagozom) căilor de semnalizare lactoferină). Exotoxine
variaţie antigenică ale celulelor gazdă, Internalizarea Endotoxine –
mimetism molecular distrugerea celulelor Supravieţuirea şi LPS lipid A (glicolipid):
mascarea antigenelor gazdă). multiplicarea β1,6-D- glicoaminodiozid;
modularea intracelulară bpolizaharid O: KDO
activă a RI prin (proteaze, lizozim, (ketodezoxioctonat) sau lanţ
alterarea transferină, lung polizaharidic
componentelor lactoferină). responsabil de specificitatea
RI (degradarea de serotip O.efecte
complementului, biologice:
prot. A inflamaţia → febra → şoc
stafilococică, septic;
siderofori, legarea activarea complementului;
transferinei, Lf; degranularea
IgA proteaze) polinuclearelor;
inducerea/inhibarea stimularea celulelor
apoptozei mieloide
endoteliale;
macrofagelor→
secreţia de IL-1, TNF.