19/10/2023

APĂRAREA ANTIMICROBIANĂ

Obiective instrucţionale

• Cunoaşterea principalelor mecanisme de apărare anti-microbiană

• Imunitate (apărare) înnăscută

• Imunitate (apărare) dobândită (adaptativă)

1
 19/10/2023

Caracteristici
Imunitate înnăscută Imunitate dobândită
Nespecifică Specifică

Apărare rapidă Apărare mai puțin rapidă

Fără memorie imunologică Memorie imunologică

Caracter de specie Depinde de experiența

antigenică a individului

A. Imunitatea înnăscută
 acţionează asupra oricărui microorganism, indiferent de specie
 mecanisme active la primul contact
 nu sunt amplificate prin expuneri repetate
 sunt reprezentate de
A.1. bariere antiinfecţioase externe
 piele
 mucoase
A.2. bariere antiinfecţioase interne
 mai multe tipuri de celule
 mai multe tipuri de proteine

2
 19/10/2023

A.1. Bariere nespecifice externe

• Tegument
• barieră mecanică – epiderma
• integritate anatomică
• epiteliu stratificat
• exfolierea celulelor superficiale
• barieră ecologică – microbiota rezidentă
• bacterii GP
• barieră chimică
• lizozim prezent în secreţia glandelor sudoripare;
• condiţii de vieţuire neprielnice
• keratina
• umiditate scăzută
• concentraţii mari de săruri
• secreţia de sebum, pH acid

A.1. Bariere nespecifice externe

• Mucoase
• mecanisme antimicrobiene complexe, dar mai puţin eficiente ca cele
tegumentare
• barieră mecanică - integritatea mucoaselor
• epitelii stratificate vs. epitelii secretorii
• barieră ecologică – rolul florei anaerobe
• barieră chimică
• mucus care maschează receptorii celulari pentru liganzii microbieni
• spălare prin secreţii şi excreţii - îndepărtarea microorganismelor
• pH acid (e.g., suc gastric)
• proteine care leagă Fe (ex., lactoferină)
• lizozim

3
 19/10/2023

Mecanisme ale apărării nespecifice

cavităţi care comunică cu exteriorul

• Tract respirator
• tuse
• filtrarea aerodinamică
• sedimentare și transport mucociliar
• fagocitoză prin macrofage alveolare

Mecanisme ale apărării nespecifice

cavităţi care comunică cu exteriorul

• Orofaringe
• bariera mecanică:
• descuamarea epiteliului malpighian,
• saliva, masticaţia,
• deglutiţia
• bariera chimică: lactoperoxidaza salivară; tiocianaţi
• bariera ecologică: streptococi viridans (orali)

• Stomac
• factori mecanici:
• secreţie gastrică (3L/zi),
• mişcări peristaltice
• bariera chimică: bariera acidă gastrică (pH cca 2)

4
 19/10/2023

Mecanisme ale apărării nespecifice

cavităţi care comunică cu exteriorul

• Intestin
• factori mecanici
• secreţii intestinale,
• mişcări peristaltice
• descuamarea normală a celulelor epiteliale intestinale
• bariera chimică – săruri biliare, enzime digestive
• bariera ecologică – flora intestinală normală

• Conjunctiva
• spălare – mişcări palpebrale, secreţia lacrimală
• lizozimul din lacrimi

Mecanisme ale apărării nespecifice

cavităţi care comunică cu exteriorul

• Căi urinare
• factori mecanici – flux urinar continuu şi în sens unic; spaţiu mort vezical minim
• bariera chimică
• urina – pH acid, osmolaritate mare (uree)
• secreţia prostatică, a glandelor periuretrale

• Căi genitale feminine

• vagin
• descuamarea epiteliului pavimentos
• bariera acidă (fermentarea glicogenului de către lactobacili)
• căi genitale interne
• descuamare periodică (mucoasa uterină)
• dop de mucus endocervical
• transport mucociliar (mucoasa trompelor)

5
 19/10/2023

A.2. Bariere nespecifice interne

a. Bariera celulară
• PMN
• Macrofage
• Monocite
• Celule dendritice

b. Bariera chimică
• citokine (ex., IL-1, IL-6, TNF- α, IFN- γ)
• complement

6
 19/10/2023

a. Fagocite

Polimorfonucleare neutrofile (PMN)

-prezintă receptori
- pentru structuri de suprafaţă ale microorganismelor
- pentru C3b şi Fc IgG

Macrofage
-care se mobilizează în focarul de infecţie după PMN

7
 19/10/2023

Celule NK

- distrug celulele infectate cu virus

(independent de Ac)
- produc perforine care formează
canale în membrana citoplasmatică,
cu moartea celulei prin liză
osmotică
- activitatea lor este stimulată prin
interferoni

8
 19/10/2023

b. Citokine
• IL-1, IL-6, TNF-α, IFN-γ
• Sunt produse mai ales de macrofage și limfocite activate
• Mediază un răspuns în fază acută, care se dezvoltă
independent de agentul etiologic

9
 19/10/2023

Interferonii
• glicoproteine din familia citokinelor
• Produși în mod natural de celulele sistemului imunitar, dar și de alte tipuri
de celule
• tipuri
• alfa
• beta
• gamma
• funcţii:
• antivirală (virusuri ARN)
• antitumorală
• activatori ai macrofagelor și ai celulelor NK
• prezentarea peptidelor microbiene la celulele T
• antifungic

10
19/10/2023

11
19/10/2023

12
 19/10/2023

Dinamica CRP și evoluția infecției

Sistemul complement
• complex de substanţe proteice: C1q, C1r, C1s, C2-C9
• sintetizate în macrofage, ficat, splina, epiteliu intestinal
• capacităţi biologice potenţiale (proenzime
inactiveenzime active)
• căi de activare:
- calea alternativă (structuri de suprafaţă ale microbilor);
- calea clasică (complexe imune, CRP)
- prin lectine (leagă resturi de glucide): asemănător căii clasice,
dar activatorul este MBL (manosse-binding –lectine - legarea lectinei,
la receptorii de manoză de pe suprafata patogenului); se poate
desfăşura şi în absenţa Ac)

13
19/10/2023

14
 19/10/2023

Complement

Funcţii:
1. citoliza prin complexul C5b-9
2. opsonizare prin C3b
3. stimularea inflamaţiei prin
a. C3a şi
b. C5a

B. Imunitatea dobândită (adaptativă)

Se activează în țesuturile limfoide, în special în ganglionii limfatici și splină

a.Agentul infecțios activează direct limfocitele B (receptori specifici)

limfocite B activate plasmocite anticorpi specifici
(imunitate umorală)

b.Agentul infecțios este prezentat limfocitelor T de către celulele

prezentatoare de antigen (ex.: celulele dendritice)
Celulele prezentatoare de antigen activează limfocitele T, care se diferențiază în:
•Limfocite T citotoxice (CD8+) - distrug celulele infectate (imunitatea celulară)
•Limfocite T helper (CD4+) - stimulează limfocitele B
anticorpi
celule cu memorie

15
 19/10/2023

Raspuns imun
umoral

16
 19/10/2023

B. Imunitatea dobândită (adaptativă)

 răspunsul primar (după un prim contact) necesită mai multe zile
pentru ca efectorii imuni să devină operanţi

 răspunsul specific este intensificat prin expuneri repetate (răspuns

secundar)

17
 19/10/2023

Imunitate umorală
• producerea de anticorpi de către celulele B
• direcționată în principal împotriva agenților infecțioși extracelulari
precum bacteriile
• anticorpi:
• IgG: în sânge și țesuturi;
• IgM: primele produse;
• IgA: dominante în secrețiile extracelulare;
• IgE: rol în reacțiile alergice;
• IgD: cantitate mică în ser.

18
 19/10/2023

Activitatea antimicrobiană a anticorpilor

- neutralizare toxine şi exoenzime (în special IgG1)
- blochează ataşarea bacteriilor şi virusurilor la receptorii celulari
- opsonizare (favorizează fagocitoza bacteriilor capsulate prin legare la receptori
pentru Fc de pe suprafaţa PMN)
- activarea complementului pe cale clasică
- efect microbicid
- IgM ~ 1000 x mai eficiente decât IgG
- Ac fixaţi pe determinanţi Ag de pe suprafaţa celulelor infectate le transformă în
ţinte pentru complement şi celule NK cu receptori pentru IgG (citotoxicitate
dependentă de Ac)
- IgA asigură apărarea antimicrobiană a mucoaselor
- sistemul IgE-mastocit in corionul mucoaselor si dermului - in parazitoze (e.g.,
helminti)

19
 19/10/2023

Imunitatea celulară
• asigurată în principal de celulele T
• direcționată în principal împotriva agenților infecțioși intracelulari
(e.g., virusuri)
• poate proteja persoana chiar și în absența anticorpilor detectabili
• mai greu de măsurat decât imunitatea umorală

20
 19/10/2023

Imunitate adaptativa

pasivă
activă

naturală artificială
naturală artificială
Transfer de Administrare de Ig
Infecție vaccinare anticorpi materni

Persoana imunocompetentă IgG transplacentar seroterapie sau

IgA prin lapte matern seroprofilaxie

Comparație între imunitatea activă și imunitatea pasivă

Imunitatea activă
Producerea unei protecții la infecție
Protecție de durată (memorie imunologică)
Îmbunătățirea imunității la expunerea repetată
la același antigen
Imunitatea naturală ca urmare a unei infecții
Imunitatea artificială ca urmare a vaccinării, în Imunitatea artificială în urma administrării de
scop preventiv
Imunitatea pasivă
Transmiterea unei protecții la infecție
(transfer de anticorpi)
Protecție pe timp limitat (câteva luni)
Imunitatea naturală atunci când rezultă dintr-
un transfer de anticorpi materni de la mamă la
copil prin placentă sau lapte matern
anticorpi (imunoglobuline) produși de alte
gazde

21
 19/10/2023

Imunitatea a nou-născutului
• Imunitatea înnăscută este operațională încă de la naștere
• Nn poate monta răspuns imun, dar nu are experienţă imunologică

• imunitate antiinfecţioasă pasivă:

• IgG materni, singurul tip care traversează placenta
• Microorganisme contractate de mamă
• Status vaccinal
• IgA, IgG din lapte matern

• hipogamaglobulinemia fiziologică şi “fereastra imună” L2-L4

Apărarea imună a nou-născutului

• consecinţe
• receptivitate crescută a nn la infecţii
• BGN (IgM materni absenţi)
• microorganisme facultativ şi obligat i.cel. (Lf T specific sensibilizate absente)

• calendarul vaccinărilor
• vaccin care vizează răspuns imun celular – nn la termen (e.g., BCG)
• vaccin care vizează răspuns imun umoral – odată cu “fereastra imună”
• vaccinarea antitetanică a gravidei în trimestrul III

• particularităţi în diagnosticul infecţiilor neonatale

• imaturitatea răspunsului inflamator
• valoarea IgM în diferenţierea inf. postpartum - inf. congenitală

22
 19/10/2023

Take away messages

1. Apărarea antimicrobiană poate fi nespecifică și specifică.

2. Apărarea antimicrobiană nespecifică este înnăscută, este activă de la primul contact cu un
microorganism, dar nu este amplificată de expuneri repetate.
Apărarea antimicrobiană nespecifică este reprezentată de:
a. Bariere externe: tegument, mucoase;
b. Bariere interne: bariere mecanice, bariere chimice (de ex., sistemul complement, interferoni,
proteina C reactivă), bariere celulare (de ex., PMN, macrofage).
3. Apărarea antimicrobiană specifică (imunitatea) este dobândită, necesită mai multe zile
pentru a deveni operațională și este intensificată prin expunere repetată.
Apărarea antimicrobiană specifică este reprezentată de:
a. Răspunsul imun umoral (anticorpi specifici produși de limfocite B). Anticorpii:
• neutralizează toxine și exoenzime (IgG1),
• blochează atașarea bacteriilor și virusurilor la receptori celulari,
• opsonizează bacteriile,
• au efect microbicid prin activarea complementului (IgM),
• protejează mucoasele (IgA).
b. Răspunsul imun celular (limfocite T: citotoxice / helper)
4. Nou-născutul are o receptivitate crescută la infecții cu bacili gram-negativi și microorganisme
intracelulare. Prezența IgM specifice la un nou-născut semnifică o infecție congenitală.

23
 10/20/2023

INFECŢIA

Obiective
• Infecția: definiție, clasificare
• Conditii pentru producerea unei infectii exogene
• Boala infectioasa: etape, evolutie
• Difuzarea bolilor infecţioase în populaţiile umane

1
 10/20/2023

Infecţia
• penetrarea (în zone unde, în mod natural, nu are acces) microorganismului
în gazdă (depăşirea barierelor antimicrobiene primare)
• virulenţă
• bariere deficitare
• multiplicarea și
• reacția gazdei

Infecţie vs. boală infecţioasă

• Boala infecţioasă
• leziuni importante
• simptome şi semne de boală
• Frecvenţa: depinde
• 1/1, virusul rujeolei
• 1/400, virusul poliomielitei
• 1/1000, meningococi

2
 10/20/2023

Infestarea
• interacţiunea gazdă-ectoparazit
• nu depăşeşte învelişurile externe
• e.g., Sarcoptes, Pedicullus (păduchi), căpuşe, artropode

Clasificare
În raport cu forma de manifestare
→ infecţii aparente (simptomatice):
• se manifestă prin semne sau simptome
• induce imunizare
→ infecţii inaparente (asimptomatice sau subclinice):
• singura manifestare este răspunsul imun
• pacienţii sunt surse de infecţie (necunoscute)

3
 10/20/2023

Clasificare
În raport cu gradul de virulenţă al agentului cauzal
→ infecţii primare
• determinate de microorganisme strict patogene
• la gazda cu reacţie de apărare normală
→ infecţii secundare
• determinate de microorganisme oportuniste
• după infecţii primare care alterează apărarea antiinfecţioasă a
gazdei

Clasificare
În raport cu provenienţa agenţilor cauzali
→ infecţii endogene = determinate de microorganisme care
colonizează suprafeţele de înveliş şi trec de la relaţia de
comensalism la cea de parazitism (oportunişti)
→ infecţii exogene = microorganismele provin dintr-o sursă exterioară;
presupun existenţa
→ rezervor al agentului infecţios,
→ cale de transmitere,
→ gazdă receptivă.

4
10/20/2023

5
 10/20/2023

Boli infecţioase transmisibile = manifestarea clinică a infecţiilor

exogene, transmiterea fiind
- orizontală (de la om, animal sau elemente de mediu la om)
- verticală (de la mamă la făt sau nou născut)
Boli infecţioase netransmisibile = pacienţii nu sunt rezervor de
infecţie
• e.g., tetanos, gangrena gazoasă, botulism

Boli contagioase = boli infecţioase cu potenţial înalt de transmitere.

6
 10/20/2023

1. Rezervor de agent infecţios

• om
• animale
• natura neanimată

a. Omul ca rezervor de agenţi infecţioşi

• BOLNAV
• pacienţi cu boli infecţioase acute
• pacienţi cu boli infecţioase cronice

7
 10/20/2023

a. Omul ca rezervor de agenţi infecţioşi

• PURTĂTOR SĂNĂTOS de microbi patogeni
• purtători contacţi (cu pacienţi cu boli transmisibile)
• în perioada de incubaţie a bolii
• infecţii inaparente
• purtători convalescenţi
• în cursul convalescenţei
• perioade de timp variabile
• e.g., purtători de Salmonella typhi
• purtători cronici (persistenţa eliminării > 1 an)
• toată viaţa
• e.g., eliminarea biliară cronică de Salmonella typhi la pacienţi cu febră tifoidă + litiază
biliară
• purtători non-contacţi
• convieţuire în colectivităţi închise
• colonizare cu tulpini bacteriene specifice
• e.g., tulpini de spital Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae
• e.g., personal medical

b. Rezervorul animal de agenţi infecţioşi

• domestice, peridomestice sau sălbatice, cu:
• manifestări clinice de boală
• infecţii inaparente
• Leptospira – şobolani –urină – contaminare hrană, apă
• Chlamydophila psittaci – păsări – fecale – pulberi – infecţii respiratorii
• virus rabic – muşcătura animalului infectat
• Salmonella non-tifoidice – păsări – ouă, carne – toxiinfecţie alimentară

8
10/20/2023

9
 10/20/2023

c. Natura neanimată ca rezervor pentru agenţi infecţioşi

• solul (Clostridium tetani, Clostridium perfringens, Nocardia
asteroides etc.)
• apa (specii Legionella, specii Vibrio, pseudomonade)
• alimente (Salmonella enterica, Bacillus cereus)

• Pseudomonas aeruginosa – apă (apă distilată, antiseptice) –

piele, băi, rezervoare de apă, recipiente pentru soluţii
antiseptice incorect utilizate

10
 10/20/2023

2. Transmiterea infecţiei

Condiţii:
•eliminarea agentului infecţios din rezervor
•contaminarea unor elemente de mediu (căi de transmitere)
•poartă de intrare în organismul gazdei

11
 10/20/2023

A. Infecţii deschise
Propagarea agenţilor infecţioşi
• directă: contact tegument-tegument, tegument-mucoasă, mucoasă-
mucoasă
• indirectă: vehiculare prin elemente de mediu (aer, apă, alimente, diferite
obiecte)

B. Infecţii închise
• agentul infecţios este prezent în sânge
• transmiterea infecţiei poate fi
• directă (transfuzii, transplacentar)
• indirectă (vectori biologici, instrumentar medical sau chirurgical)

3. Gazda receptivă
• gazdă normoreactivă

• gazdă compromisă
• deficit bariere antimicrobiene primare
• deficit al apărării mediului intern
• deficit fagocite
• deficit complement
• deficit răspuns imun

12
 10/20/2023

Modele patogenetice ale infecţiei

➢ infecţii localizate la poarta de intrare

➢ infecţii propagate în suprafaţă (din aproape în aproape)

➢ extinderea infecţiei
- pe cale limfatică
- pe cale sanguină (bacteriemie pasageră, intermitentă sau continuă)
- pe cale nervoasă

Etapele bolii infecţioase

• Perioada de incubaţie
• Perioada de debut/invazie
• Perioada de stare
• semne clinice caracteristice/ comune diferitelor etiologii
• reacţia gazdei
• împiedică progresia infecţiei
• reacţii de hipersensibilizare → leziuni
• Perioada terminală
• vindecare clinică  vindecare microbiologică
• cronicizare
• deces

13
 10/20/2023

Evoluţia unui pacient vindecat clinic

• purtător sănătos
• purtător convalescent
• purtător cronic
• infecţie latentă

Infecţia latentă
• bacterii facultativ/obligat intracelulare care supravieţuiesc latente
(dormante) în sistemul reticulo-endotelial.
E.g., tuberculoză, sifilis
• virusuri care determină infecţii persistent integrate.
E.g., herpesvirusuri
• Importanţa:
– pacienţii NU sunt rezervor de infecţie; ei devin rezervor de infecţie când
infecţia se reactivează
– bacteriile dormante sunt REZISTENTE la antibiotice
– bacteriile dormante NU pot fi depistate prin metode directe
– bacteriile dormante întreţin imunitatea gazdei (imunitate de infecţie)

14
 10/20/2023

Principalele tipuri de boli infecţioase

• Infecţii datorate multiplicării unei bacterii invazive netoxigene
• Boli infecţioase cauzate de bacterii invazive şi toxigene
• Boli datorate toxigenezei bacteriene
• Toxiinfecţii – ex. Clostridium tetani (toxina se produce și
eliberează în organism);
• Intoxicaţii –ex. Clostridium botulinum (ingestia toxinei, prin
alimente, unde toxina este deja prezentă).

Difuzarea bolilor infecţioase în populaţiile umane

• Infecţii sporadice
• apar ocazional
• număr redus
• fără legătură între cazuri

• Infecţii endemice
• prezenţa constantă a unei boli infecţioase într-o comunitate
• frecvenţa variază puţin de la an la an

15
 10/20/2023

Difuzarea bolilor infecţioase în populaţiile umane

• Infecţii epidemice
• creşterea bruscă a frecvenţei unei boli infecţioase într-o
colectivitate & filiaţie între îmbolnăviri
• izbucnire epidemică – manifestarea epidemică într-o colectivitate redusă
• pandemie – epidemia la scară mondială

Infecţii încrucişate
• colectivităţi închise – convieţuire strânsă
• incidenţă crescută a infecţiilor şi a purtătorilor contacţi şi non-
contacţi
• e.g., creşe
• izbucniri epidemice (dizenterie, enteroviroze, gripă)
• infecţii intraspitaliceşti

16
 10/20/2023

Take away messages

1. Infecția este penetrarea unui microorganism în organismul gazdei, urmată de multiplicarea sa

și o reacție din partea gazdei.
2. Doar infecția însoțită de leziuni grave și de simptome și semne de boală devine o boală
infecțioasă.
3. Infecția inaparentă (asimptomatică) are răspunsul imun ca singură manifestare; persoana este
sursă de infecție necunoscută.
4. Pentru producerea unei infecții exogene trebuie să coexiste: un rezervor de microorganisme, o
cale de transmitere, o gazdă receptivă.
a. Rezervorul de microorganisme poate fi omul (bolnavi și purtători sănătoși), animale și elemente de
mediu.
b. Transmiterea infecției este posibilă dacă microorganismul este eliminat din rezervorul de infecție,
contaminează mediul și intră ăn organismul gazdei, printr-o poartă de intrare.
c. Gazda receptivă poate fi omul normoreactiv sau cel imunodeprimat.
5. O infecție poate fi localizată sau generalizată (sistemică).
6. Etapele unei boli infecțioase sunt: incubația, debutul, perioada de stare, perioada terminală.
7. Un pacient vindecat clinic poate rămâne purtător sănătos sau cu infecție latentă.
8. Bolile infecțioase pot disemina în populațiile umane. Ele produc endemii, epidemii, pandemii.

17
 26.10.2023

Bazele microbiologice ale profilaxiei

infecției

Bazele microbiologice ale terapiei

infecției (virale, fungice, parazitare)

Obiective instrucționale
• Cunoașterea măsurilor specifice și nespecifice de profilaxie
a infecției

• Cunoașterea mecanismelor de acțiune ale agenților

antivirali, antifungici și antiparazitari.

1
 26.10.2023

TRATAMENTUL
PROFILAXIA
BOLILOR
INFECȚIEI
INFECȚIOASE

CONTROLUL INFECȚIEI

Bazele microbiologice ale profilaxiei

infecției

2
 26.10.2023

Profilaxia infecției – măsuri preventive

Sursa de infecție

Măsuri preventive
nespecifice
Calea de transmitere

Măsuri preventive
Gazda receptivă
specifice

Profilaxia infecției

I.Controlul sursei de infecţie

I.Întreruperea căilor de transmitere a infecţiei
III.Protecția gazdei receptive

3
 26.10.2023

Anularea sursei de infecție

1. Izolarea și tratarea pacienților cu boli transmisibile;

2. Carantinarea purtătorilor sănătoși;

3. Diluarea surselor (bolnavi și purtători);

4. Eliminarea surselor animale (zoonoze)

4
 26.10.2023

Anularea sursei de infecție

1. Izolarea și tratarea pacienților cu boli transmisibile:
Supraveghere:
• Contact bolnav – colectivitate receptivă
• Neutralizarea exudatelor și a excretelor
• Tratament corect
Durata
• ideal – până la vindecare microbiologică
• Convalescenții pot rămâne purtători de agent infecțios
2. Carantinarea purtătorilor sănătoși;
3. Diluarea surselor (bolnavi și purtători);
4. Eliminarea surselor animale (zoonoze)

Izolarea în spital

5
 26.10.2023

Anularea sursei de infecție

1. Izolarea și tratarea pacienților cu boli transmisibile;
2. Carantinarea purtătorilor sănătoși: - interzicerea
acces/activități în
- colectivități pediatrice,
- unități de alimentație publică,
- bloc operator, sala de pansamente, secția arși
3. Diluarea surselor (bolnavi și purtători);
4. Eliminarea surselor animale (zoonoze)

Anularea sursei de infecție

1. Izolarea și tratarea pacienților cu boli transmisibile;
2. Carantinarea purtătorilor sănătoși;
3. Diluarea surselor (bolnavi și purtători):
- scăderea numărului de persoane din încăperi – infecții aerogene
- scăderea numărului de persoane care folosesc aceeași instalație
sanitară – infecții manopurtate
4. Eliminarea surselor animale (zoonoze)
- sacrificarea vitelor bolnave de tuberculoză, bruceloză
- Deratizare (leptospirozei)

6
 26.10.2023

Întreruperea căii de transmitere a infecției

• Poarta de intrare
digestivă

• Poarta de intrare
respiratorie

7
26.10.2023

8
 26.10.2023

Întreruperea căii de transmitere a infecției

•Transmiterea sexuală

•Transmiterea infecțiilor
închise

9
 26.10.2023

Protecția gazdei receptive

1. Măsuri specifice:
• Imunizare artificială activă (vaccinare);
• Imunizare artificială pasivă (imunoprofilaxie/seroprofilaxie);
• Chimioprofilaxie (medicamente antimicrobiene);

2. Măsuri nespecifice:
• Izolare de protecție.

10
 26.10.2023

Anna Ancher, 1899

Imunizarea artificială activă (vaccinare)

• Vaccin = produs microbian care induce rezistența specifică
la infecție;
• Eficacitatea condiționată de:
- Vaccinul să fie imunogen
- Vaccinul să fie inofensiv
- organismul vaccinat să posede capacitatea de a elabora
efectorii imunităţii umorale sau celulare
- să existe un interval de timp suficient pentru montarea
răspunsului imun

11
 26.10.2023

Calea de administrare a vaccinurilor

• parenterală

• orală (IgA)

Tipuri de vaccin
- vaccinuri vii atenuate (vaccinul BCG, antipoliomielitic, antirujeolic,
antirubeolic, antivariolic etc) care stimulează imunitatea celulară;
- vaccinuri corpusculare inactivate (anti-pertussis, anti-holeric, antigripal,
antipoliomielitic, etc.);
- componente microbiene purificate: anatoxine (tetanică, difterică etc);
polizaharide capsulare (pneumococ, meningococ); vaccin conjugat
(antigen capsular legat covalent de o proteina transportoare);
- vaccinuri recombinante (clonare) (anti-hepatită B);
- vaccinuri ARNm: induc producția de proteine care declanșează răspunsul
imun (anti SARS-CoV-2).
- vaccinuri cu vector viral: vectorul este un virus animal modificat

12
 26.10.2023

Indicațiile vaccinării
1. generale – vaccinuri obligatorii la populaţia infantilă (anti-
tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-pertussis, anti-difterică,
anti-tetanică, anti-poliomielită, anti-rujeolică, anti-oreion,
anti-rubeolică, anti-Haemophilus influenzae b);
2. selective – administrate la grupe de populaţie care prezintă un
risc crescut pentru o infecţie (anti-gripală la vârstele extreme,
anti-hepatită B la personalul medical, anti-holerică la turiştii
care se deplasează în zone endemice etc.);
3. elective – vizează pacienţi la care anumite infecţii sunt
iminente (vaccinarea antirabică la cei muşcaţi de animale
suspecte).

13
 26.10.2023

Complicațiile vaccinării
- boală infecţioasă indusă prin vaccinuri vii atenuate la
persoane cu deficienţe ale apărării imune (e.g., cei
infectaţi cu HIV)

- reacţii alergice mediate umoral sau celular la persoane

sensibilizate la antigene vaccinale sau din impurităţi ale
mediului de cultivare (ou embrionat, creier de animal
etc.)

Contraindicațiile vaccinării
- Temporare – sarcină (vaccin viu atenuat);
- tratament imunosupresor (vaccin viu atenuat);
- boli febrile;
- sugari sub protecția anticorpilor materni.
- Permanente
– persoane atopice (astm bronşic, urticarie, eczeme
etc);
- infecţia cu HIV (pentru vaccinuri vii atenuate).

14
 26.10.2023

Imunizarea artificială pasivă

(imunoprofilaxie/seroprofilaxie)
• administrare de anticorpi preformaţi
• la animal (seruri heterologe brute sau purificate)
• la om (Ig standard sau specifice)
• anticorpi monoclonali de sinteză
• Protecția specifică
– imediată, inclusiv la gazda imunodeprimată;
- limitată în timp (săptămâni>luni);
- Nu induce memorie imunologică.

Imunizarea artificială pasivă

(imunoprofilaxie/seroprofilaxie)
• Indicații:
- hipo-/ agamaglobulinemie;
- Persoane nevaccinate, în condiții de risc.

• Reacții adverse:
- Șoc anafilactic (hipersensibilitate de tip I);
- boala serului (hipersensibilitate de tip III).

15
 26.10.2023

Chimioprofilaxia
• prevenirea unei infecţii sau a unor complicaţii postinfecţioase
prin administrare de agenţi terapeutici antimicrobieni;
• eficacitate imediată, numai pe durata administrării;
• Indicații:
❖Individuale
– penicilinoprofilaxia reinfecţiilor cu S.pyogenes la pacienţi cu boală reumatismală ;
-Subiecții contacți cu pacienți cu tuberculoză – administrarea asocierii izoniazidă cu
rifampicină
❖Colective – stingerea unei explozii epidemice în comunități închise
(meningococ).

Chimioprofilaxia
- dezavantaje:
1.Individuale – colonizare microbiană anormală (disbioză);

2.Colective – selecție de microorganisme rezistente (amplificarea

fondului genetic de rezistenţă la antibiotice).

16
 26.10.2023

Izolarea de protecție
Indicații: - gazda imunodeprimată de o boală primară;
- imunosupresia.

- Spitalizare în cort steril/ boxă cu aer sterilizat, presiune

pozitivă, acces strict;
- protecţia unei plăgi sub pansament steril.

Protectia gazdei receptive

17
 26.10.2023

Take away messages

1. Infecțiile pot fi controlate prin profilaxie sau tratament
antimicrobian.
2. Profilaxia infecțiilor poate fi facută prin:
• controlul sursei de infecție
• întreruperea transmiterii infecției
• protecția gazdei receptive
3. Protecția gazdei receptive este realizată prin:
• vaccinare
• imunoprofilaxie
• chimioprofilaxie
• izolare de protecție

18
 26.10.2023

Bazele microbiologice ale terapiei

infecției (virale, fungice, parazitare)

Tratamentul bolilor infecțioase

• Tratament :
- simptomatic - antitermic, etc.
- patogenic – prevenirea complicațiilor
- etiologic – distrugerea
microorganismului care a determinat
infecția

19
 26.10.2023

Antimicrobiene
• Substanțe care:
• Omoară microorganisme (microbicide)
• Inhibă multiplicarea microorganismelor (microbiostatice)

• Clasificare:
1.contra virusurilor (antivirale)
2.contra paraziților (antiparazitare)
3.contra fungilor (antifungice)
4.contra bacteriilor (antibacteriene)

1. Antivirale
• Domeniu cu dezvoltare lentă şi dificilă
• Proprietăţi virusuri
• Parazitism intracelular strict
• Incapacitate de autoreplicare
• Diversitate (virusuri ADN şi ARN)
• Infecţii virale
• Infecţie acută (gripa)
• Infecţie latentă cu reactivare (Herpesviridae)
• Infecţie cronică (HIV, VHB, VHC)
• obstacole
• Risc de citotoxicitate
• Variabilitate genetică a virusurilor

20
 26.10.2023

1. Antivirale
• Tratamentul infecțiilor cauzate de:
- HIV
- virusurile hepatitei B și C
- Herpesvirusuri
- Virusuri respiratorii

• Au acțiune specifică:
- direcționate către enzime codificate viral
- Direcționate către structuri virale importante pentru replicare

Fiecare etapă a ciclului de replicare (penetrare, replicare, asamblare,

eliberarea virionilor) este o ţintă potenţială

21
 26.10.2023

Mecanism de acţiune Molecule Ţinta

Inhibarea fixării virusului pe Amantadină virus gripal

celula ţintă Maraviroc HIV
Inhibarea fuzionării Enfuvirtid HIV
membranelor Palivizumab VRS
Inhibitori ai sintezei acizilor Abacavir HIV
nucleici + Analogi Adefovir VHB
nucleoz(t)idici Entecavir VHB
Lamivudină HIV + VHB
Tenofovir HIV + VHB
Ribavirină VHC
Aciclovir, gancicolovir, Herpesviridae
cidofovir, famciclovir,
valaciclovir, valganciclovir
Molnupiravir SARS-CoV2

Mecanism de acţiune Molecule Ţinta

Inhibitori non-nucleozidici ai Nevirapin HIV

sintezei acizilor nucleici Daclatasvir VHC
Foscarnet Herpesviridae
Inhibitori ai integrazei HIV Raltegravir HIV
Elvitegravir HIV
Dolutegravir HIV
Inhibitori ai proteazei virale Atazanavir HIV
Darunavir HIV
Simeprevir VHC
Paritaprevir VHC
Nirmatrelvir & Ritonavir SARS-CoV2
Inhibarea eliberării virionilor Oseltamivir, Zanamivir V. gripal

22
 26.10.2023

Infecția cu virusuri herpetice / HIV

• Integrarea genom viral în genom celular→ infecție
definitivă;
• Antiviralul blochează fazele active ale replicarii → nu poate
elimina genomul viral din cromozom celular → nu poate
elimina virusul din organism (efect static);
• Tratament de lungă durată → risc de selectare a unor tulpini
virale rezistente.

23
 26.10.2023

Antivirale noi împotriva VHC (”directly acting antivirals”, DAA) (selecție)

CLASA NUME MECANISM DE ACȚIUNE EXEMPLE

Inhibitori de - previr Inhibă proteaza virală C Teleprevir
proteaze NS3-4A Boceprevir
Simeprevir
Paritaprevir
Asunaprevir
Grazoprevir

Inhibitorii proteinei - asvir Inhibă NS5A, o proteină Daclatasvir

NS5A virală C implicată în Ledipasvir
replicare și producerea de Ombitasvir
particule virale Elbasvir
GS5816
Inhibitori ai - buvir Inhibă polimeraza virală C Sofosbuvir
polimerazei Dasabuvir
Beclabuvir
MK3682

Bazele chimioterapiei antifungice

24
 26.10.2023

Bazele chimioterapiei antifungice

➢Antifungic = medicament care inhibă creșterea sau distruge

ciupercile
➢Antifungicele pot avea efect:
• fungicid - provoacă liza celulară (amfotericină B și
caspofungină)
• fungistatic - inhibă proliferarea celulară (azoli și
flucitozină).
➢Antifungicele pot avea acțiune sistemică sau acțiune topică
(locală)

Mecanisme de acțiune
1. Alterarea
membranei
plasmatice
2. Alterarea
peretelui
fungic
3. Alterarea
ciclului celular

25
 26.10.2023

1. Alterarea membranei plasmatice fungice

a) POLIENE - reprezentanți: amfotericina B (convențională și
formulă lipidică) cu acțiune sistemică; nistatina – agent topic
b) AZOLI :
-Imidazoli – cu acțiune sistemică (ketoconazol) și cu acțiune
topică (clotrimazol, econazol, miconazol)
-Triazoli – cu acțiune sistemică (fluconazol, voriconazol,
itraconazol, posaconazol, isavuconazol)
c) ALILAMINE - reprezentanți: terbinafina (sistemic);
naftifina (topic)

Amfotericina B
• Se leagă de ergosterolul
membranar cu formare de
canale ionice ce induc
dezechilibru osmotic și
distrugerea integrității celulei
• Are efect toxic prin legare la
colesterolul membranar
• Suferă procese de oxidare care
induc formare de radicali liberi
ce produc lezarea directă a
membranei plasmatice fungice

26
 26.10.2023

Amfotericina B
• Spectru: Candida spp.; Cryptococcus neoformans; Aspergillus spp.;
mucormicete; fungi dimorfi (Histoplasma spp.)
• Amfotericina B convențională - tratament de primă linie al
micozelor sistemice și profunde; aspergiloză, candidoză.
• Amfotericină B formula lipidică - tratamentul micozelor sistemice
și profunde în cazul intoleranței la Amfotericină B convențională
sau la pacienți cu insuficiență renală.

Azolii

• Inhibarea sintezei membranare a ergosterolului prin inhibarea 14α-

lanosterol demetilazei mitocondriale

Efect:
• fungistatic pentru levuri (Candida spp.; Cryptococcus neoformans)
• fungicid pentru Aspergillus spp.

27
 26.10.2023

Azolii – indicații

• Fluconazol - cryptococoze la nivelul meningelui și a SNC,

candidoze sistemice

• Itraconazol - candidoze (cutanate și mucoase), cryptococoze,

aspergilloza invazivă

• Voriconazol - tratament de prima intenție în aspergilloza invazivă;

infecții fungice rare invazive severe

Alilaminele
• Inhibă sinteza ergosterolului prin inhibarea squalen
epoxidazei
• Terbinafina
– spectru: dermatofiți, Candida spp., Malassezia furfur, C.
neoformans, Trichosporon spp., Aspergillus spp.
- Tratamentul dermatomicozelor și onicomicozelor

28
 26.10.2023

2. Alterarea peretelui fungic

• ECHINOCANDINE

- reprezentanți:
anidulafungin,
caspofungin,
micafungin
- inhibarea 1,3-β-
glucan sintetazei

ECHINOCANDINE

- Fungicide – Candida spp.

- Fungistatice - Aspergillus spp.
- Inactive pe Cryptococcus neoformans, mucormicete

- Caspofungin – tratament candidoze invazive, aspergiloze invazive

refractare la alte antifungice
- Anidulafungin – tratament candidoze esofagiene, candidemie
- Micafungin – prevenția candidozelor invazive

29
 26.10.2023

3. Alterarea ciclului celular

a) Antimetaboliți
- Reprezentant – Flucitozină - inhibă sinteza ARN-ului și ADN-ului
fungic

b) Griseofulvina
- inhibă creșterea fungică (dermatofiți)
- hepatotoxică, neurotoxică

Flucitozina
• Activă pe levuri (Candida, Cryptococcus, Saccharomyces cerevisiae)
• Inactivă pe Aspergillus spp., mucormicete, fungi hialini

• Utilizată întotdeauna în asociere cu alte antifungice (fluconazol,

amfotericină B)

• Utilizare limitată (apariția rezistenței și a toxicității hematologice)

30
 26.10.2023

Conduita terapeutică
• Micoze superficiale:
• cutanate
• cutaneo-mucoase
opiele (pliuri sau suprafață)
ofanere (unghii, păr)
omucoasa digestivă, mucoasa genitală.

• Reprezintă un dezechilibru al florei normale (ex. după antibioterapie)

• Nu diseminează în organism.
• Tratament cu antifungice topice.

Conduita terapeutică
• Micoze profunde /viscerale (viscere, plămân, sânge):
• Pacienți imunodeprimați
• Infecția HIV,
• toxicomani iv
• Pacienți canceroși
• Pacienți diabetici

• Necesită utilizarea de antifungice sistemice

31
 26.10.2023

Indicațiile tratamentului antifungic

- micoze superficiale cu dermatofiți
- micoze sistemice și profunde
- infecții cu specii oportuniste la subiecții cu imunosupresie
severă sau diabetici.

Antiparazitare

32
 26.10.2023

Antiparazitare
• Antiparazitare = substanțe de origine naturală sau de sinteză,
capabile să distrugă diferite organisme parazite

• Chimioterapia = singura modalitate de a trata indivizii

infectați/infestați cu paraziți având ca scop reducerea
transmiterii.

• Mecanismele de acțiune terapeutică se bazează pe diferențele

biochimice dintre parazit și gazdă

Criterii de eficacitate

• Acționează asupra parazitului

• Ajunge uneori la localizări profunde
• Activ în diferite etape evolutive ale parazitului: ouă,larve,adulți,
etc.

33
 26.10.2023

Antiparazitare

Diversitatea speciilor patogene Diversitatea antiparazitarelor

• Protozoare • Antiprotozoare
• Helminți (nematode, • Antihelmintice
trematode, cestode) • Insecticide, acaricide
• Insecte, acarieni

Antiparazitare
• Antiprotozoarele vizează:
- sinteza acidului nucleic,
- sinteza proteinelor,
- căi metabolice specifice (de exemplu, metabolismul folaților).

• Antihelminticele vizează funcții biochimice:

- coordonarea neuromusculară (hrănire, menținerea poziției în organismul
gazdă)
- metabolismul carbohidraților (glucoza principala sursă de energie)
- integritatea microtubulară (depunerea și ecloziunea ouălor, dezvoltarea
larvelor, transportul glucozei)

34
 26.10.2023

Antiprotozoare (selecție)
Clasa Mecanism de actiune Exemple Indicație terapeutică
Analogii Interferă cu replicarea ADN-ului clorochină, meflochină, Profilaxia și terapia
aminochinolinei și cu digestia hemoglobinei chinină,primachină, malariei
halofantrină, lumefantrină
Antagonişti ai Inhibă dihidropteroat sintetaza Sulfonamide, Toxoplasmoza,
acidului folic şi dihidrofolat reductază pirimetamina,trimetoprim malarie,ciclosporiaza
Inhibitori ai Blochează sinteza proteică la Clindamicină, spiramicină, Malaria,amibiaza,
sintezei nivelul ribozomului paromomicină,tetraciclină, criptosporidioza
proteinelor doxiciclină
Diamidine Leagă ADN-ul, inhiba dihidrofolat Pentamidină Pneumocistoză
reductaza,inhibă sinteza ADN,
ARN și proteine, interferă cu
transportul de aminoacizi
Nitroimidazoli Inhiba sinteza proteinelor si a Metronidazol, Amibiaza, giardioza,
ARN-ului, inhibă metabolismul benznidazol,tinidazol trichomonaza
glucozei și interferă cu funcția
mitocondrială

Antihelmintice (selecție)
Clasa Mecanism de actiune Exemple Indicație terapeutică
Benzimidazolii Inhibă fumarat reductaza, inhibă Mebendazol, spectru larg: nematode,
transportul glucozei, perturbă tiabendazol, cestode
funcția microtubulară albendazol
Tetrahidropirimidine Blochează activitatea Pyrantel pamoat lambliaza, oxiuroza
neuromusculară,inhibă fumarat
reductaza
Avermectine Blochează activitatea Ivermectina strongiloidiază,lambliaza,
neuromusculara scabie
Pirazinoizochinolină Agonist de calciu, provoacă Praziquantel spectru larg: cestode,
contracții musculare tetanice trematode
Fenoli Decuplează fosforilarea oxidativă Niclosamid teniaze

35
 26.10.2023

Take away messages

• Antiviralele au acțiune specifică ce vizează etapele replicării
virale, cel mai frecvent inhibarea activității enzimelor implicate
în replicarea genomului
• Antifungicele au efect –cid/ -static prinȘ
- inhibarea sintezei de ergosterol membranar, glucan din peretele
celular, acizi nucleici
- inhibarea creșterii fungice și a mitozei
• Antiparazitarele
- cu acțiune asupra protozoareler vizează sinteza acidului nucleic, a
proteinelor și căi metabolice specifice,
- Cu acțiune asupra helminților afectează coordonarea neuromusculară,
metabolismul carbohidraților, integritatea microtubulară.

36
 05.11.2023

Familia Orthomixoviridae
Virusuri gripale

Familia Orthomixoviridae
• Genuri care conțin virusuri care
infectează omul:
• Alfainfluenzavirus – v. gripal A
• Betainfluenzavirus– v. gripal B
• Gammainfluenzavirus – v. gripal C
• virus sferic, 80-120 nm
• nucleocapsidă helicală
• ARN m.c., polaritate negativă
• genom segmentat (8 pt. A,B; 7 pt.
C), supus variației genetice prin
reasortare genomică
• ARN polimerază asociată

1
 05.11.2023

Virusurile gripale
Anvelopă – 2 glicoproteine :
• Hemaglutinina (H1-H18)
• ligand la receptorii celulari specifici, favorizând legarea și penetrarea
virusului
• se fixează pe resturile de acid sialic ale glicoproteinelor celulare de
suprafață
•Neuraminidaza (sialidaza) (N1-N11)
• degradează acidul sialic din mucus și glicocalixul eucariot → lichefiază
mucusul → acces spre receptori celulari – permite propagarea virusului
în organism
• favorizează eliberarea virionului după morfogeneză
• previne agregarea virionilor
• permite excreția eficientă de virus

2
 05.11.2023

Virusurile gripale
Nomenclatură după reguli stricte:

Ex. A/ équin/ Praga/ 1/ 56 (H7N7)

tip virus gazdă locul nr. an de subtipul

de tul izolare glicoproteine
izolare pi lor de
nă suprafață

3
 05.11.2023

Virusurile gripale
Replicarea genomului viral în nucleul celulei gazdă depinde
de activitatea a două polimeraze:
• ARN polimeraza celulară care sintetizează primerii de
transcripție
• ARN polimeraza virală activată de prezența primerilor

Virusurile gripale
• Habitat
• Virusul gripal A – om, mamifere (cai, porci), păsări (rațe, gâște, găini)
• Virusurile gripale B și C – om
• Structura antigenică
• Proteine ale nucleocapsidei (NP, M1 și M2) – specificitate de tip (A, B,
C) – id. prin RFC, ELISA
• Glicoproteine de înveliș – variație antigenică a subtipurilor de virusuri
gripale A și B
• Virusul gripal C este stabil antigenic

4
 05.11.2023

Virusurile gripale (A, B)

Variația antigenică a glicoproteinelor de anvelopă

I. VARIAȚIA ANTIGENICĂ MINORĂ (antigenic drift)

• mutații punctiforme în genomul virusurilor A și B
• apar variante virale cu proteinele H și N modificate,
recunoscute parțial de anticorpi → epidemii
• consecințe:
• imunitatea parțială menținută
• vaccinurile antigripale ajustate anual

Virusurile gripale A
Variația antigenică a glicoproteinelor de anvelopă

II. VARIAȚIA ANTIGENICĂ MAJORĂ (antigenic shift)

• reasortări genomice a subtipurilor de virus gripal A
provenite de la gazde diferite care infectează aceeași
celulă
• apare o tulpină cu echipament nou de suprafață H și N
• pandemii (populație neimunizată)

5
 05.11.2023

Variația antigenică a virusurilor gripale (A, B)

Variația
antigenică
a
virusurilor
gripale
(A, B)

6
05.11.2023

7
 05.11.2023

Infecție naturală și patogeneză

Gripa
• Transmitere prin picături Flügge
• Neuraminidaza fluidizează mucusul și expune receptorii celulari
• Virusul se atașează la celule ciliate și celule caliciforme (nu afectează
celulele bazale) →
• necroză (virus citopatogen), cu dezorganizarea transportului muco-ciliar
• și infecție, (din aproape în aproape) → edem, infiltrație mononucleară
• Virusul este prezent în nazofaringe cu 1-2 zile înainte de apariția
simptomelor și cu 1-2 zile după vindecarea clinică
• Vindecare în 3-7 zile (tusea persistă până la 3 săpt.) - un rol important îl
au limfocitele T și IFN
• Complicații ale gripei:
• Pneumonie atipică primară
• Sindromul Reye
• Infecții bacteriene (sinuzită, otită medie, pneumonie lobară): Staphylococcus
aureus, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae

Imunitate
• Imunitatea are specificitate de tip; nu există imunitate încrucișată
• IgA secretori anti-hemaglutinină – previn infecția (Ac neutralizanți)
• IgA secretori anti-neuraminidază – previn propagarea virală în
organism (previn infecțiile invazive și limitează contagiozitatea)
• limfocitele T citotoxice – liza celulelor infectate viral

8
 05.11.2023

Diagnostic direct
• Produse patologice:
• aspirat nasofaringian, lavaj bronho-alveolar
• în primele 3 zile de boală
• mediu de transport
• examinare imediată / refrigerare / congelare
• Metode rapide:
• Depistare antigene virus gripal
• IFD (Ag de tip)
• ELISA (Ag de subtip)
• Teste rapide (imuncromatografie - Ag de tip; sensibilitate și
specificitate reduse)
• Evidențiere genom
• RT-PCR (ARN virus gripal)

Diagnostic direct
• Metode convenționale de izolare
• Scop epidemiologic, prepararea vaccinurilor
• Izolare:
- culturi de celule (efect citopatic nespecific după 4-10 zile)
- ouă embrionate (10-11 zile)
• Detecția prezenței virusului gripal
- Demonstrarea prezenței hemaglutininei în lichid alantoidian/
supernatantul culturii celulare prin RH
- IF/Hemadsorbția globulelor roșii pe cultura celulară infectată viral
• Identificarea virusului gripal – RIH, RFC

9
 05.11.2023

Diagnostic indirect
• Diagnostic serologic
• detecția anticorpilor de clasă IgM anti-virus gripal –
ELISA

• 2 probe de ser (acut și convalescent):

• RFC (specificitate de tip),
• ELISA, RIH (specificitate de subtip)
• Nu este util pentru diagnostic clinic (rapid)

GRIPA

10
 05.11.2023

Tratament
• Antivirale
✓ Inhibitori de neuraminidază (oseltamivir, zanamivir)
✓ Inhibitor de endonuclează (baloxavir)
✓ Amantadina
➢La mai puțin de 48 ore de la debutul simptomelor (pentru prevenirea
excreției virale)
➢La pacienți cu risc

• Tratament simptomatic (este contraindicată aspirina → sindrom Reye)

• Tratament patogenetic
• Antibiotice, în caz de suprainfecții bacteriene

Epidemiologie
• sursă de infecție
• om: pacientul este contagios cu 24 de ore înainte de apariția
simptomelor și până la 7 zile după apariția simptomelor)
• animale bolnave
• transmitere
• picături Flügge
• mâini și obiecte contaminate
• receptivitate generală
• grupe de risc: <1 an, >65 ani, imunodeprimați
• Majoritatea cazurilor apar iarna
➢Virusul gripal C – cazuri sporadice
➢Virusul gripal B – epidemii (4-6 ani)
➢Virusul gripal A – epidemii (2-4 ani) și pandemii (10-40 ani)

11
 05.11.2023

Profilaxie nespecifică: masca, spălarea mâinilor

Profilaxie specifică
1. Vaccinare (imunizare activă) anuală toamna, înaintea sezonului
gripal
a. vaccin molecule H și N purificate
b. vaccin particule virale integrale inactivate
• Compoziția este definită de OMS în funcție de tulpinile circulante: 2 tipuri
de virus gripal A (H1N1; H3N2) și virus gripal B.
• Indicații: persoane peste 65 ani, persoane cu boli cronice, femei
însărcinate, copii 6 luni-5 ani, personal medical
2. Chimioprofilaxie electivă
• inhibitori de neuraminidază/ amantadină

12
05.11.2023

13
 05.11.2023

Take away messages

1. Virusurile gripale sunt virusuri cu genom ARN m.c. segmentat, cu
polaritate negativă, învelite.
2. Pe anvelopă se găsesc glicoproteine de suprafață: hemaglutinina (H)
și neuraminidaza (N).
3. Virusurile gripale evoluează prin 2 mecanisme:
a. Mutații (antigenic drift)
b. Reasortare genomică (antigenic shift)
4. Gripa este o infecție respiratorie, fără diseminare sistemică a
virusului.
5. Diagnosticul rapid al gripei se face pe probe de exsudat
nasofaringian: detectarea antigenului gripal (sensibilitate redusă) și
RT-PCR (sensibilitate mare).
6. Oseltamivir este un antiviral împotriva virusului gripal.
7. Profilaxia specifică a gripei poate fi făcută prin vaccinare (H și N
purificate) și chimioprofilaxie.

14
 05.11.2023

Familia Paramixoviridae

Caractere generale
• 150-300 nm, mari, polimorfe
• genom nesegmentat, ARN mc(-)
• nucleocapsidă helicoidală
• Glicoproteinele anvelopei sunt stabile
antigenic și diferențiază genul:
1.Glicoproteina H/NH, cu activitate
hemaglutinantă ± neuraminidazică;
glicoproteina G, ligand la receptori
celulari, fără activitate H/N
2.Glicoproteina F (fuziune) - formează
sinciții, are activitate hemolitică

15
 05.11.2023

Familia Paramixoviridae
3 genuri
1. Paramyxovirus - gp HN
• v. paragripal uman 1, 2, 3, 4
• v. urlian (parotidita epidemică)
2. Morbilivirus
• v. rujeolei - gp H și F - incluziuni intracitoplasmatice și intranucleare
3. Pneumovirus
• v. respirator sincițial (VRS) uman - gp G (permite adsorbția la
celulele epiteliale) și gp F (nehemolitică, determină sinciții și celule
gigante)
• metapneumovirus uman

Familia Paramixoviridae
• Replicare în citoplasmă
• Efect citopatic comun:
• formarea sinciții și
• incluziuni acidofile
citoplasmatice

16
 05.11.2023

Familia Paramixoviridae
➢ v. paragripale și VRS – infecții la copii sub 5 ani -
mortalitate mare (4 milioane/an)
➢ v. rujeolei și v. urlian - infecții sistemice la copii (rujeolă și
parotidită)

Virusuri paragripale
• 30-40% infecții respiratorii acute copil
• serotipuri 1-4; 4 - continent american
• Patogenie
• Transmitere prin picături Flugge, contact direct
• Produc inflamație, edem mucoasă
• Sugar - bronşiolite, pneumonii (v. paragripal 3)
• Copil mic – infecţii respiratorii grave (laringotraheite cu pseudocrup)
(v. paragripal 2)
• Copil mare, adult – răceală banală
• Infecție ubicuitară

17
 05.11.2023

Virusuri paragripale
• Imunitate
• pe termen scurt → posibile reinfecții
• IgA secretorie previne infecția
• Ac neutralizanți nu previn infecția, dar diminuează severitatea
bolii

Virusuri paragripale
Diagnostic de laborator
1. Diagnostic direct
• lichid de spălare nazală, aspirat nazofaringian în primele 3-4 zile
de boală, examinare imediată
• Metode rapide - IF / ELISA/RT-PCR
• Izolare
• culturi primare (rinichi de maimuță) => ECP (sincițiu) și hemadsorbția
eritrocitelor de cobai
• identificare - RIH, RN, IF, test de inhibare a hemadsorbției
2. Diagnostic indirect
• scop epidemiologic
• 2 eșantioane de ser – ELISA, RIH, RFC

18
 05.11.2023

Virusuri paragripale
• Tratament antiviral
• ribavirina – cazuri grave la imunodeficienți
• susținerea funcției respiratorii

• NU există vaccin

Virus urlian
(v. parotiditei epidemice sau al oreionului)

• Unic antigenic
• Patogenie
• virus strict uman
• replicare în epiteliul căilor respiratorii superioare → viremie și
localizare în organe țintă (sistemul glandular și SNC)
• parotidita epidemică = inflamația nesupurativă a glandei parotide
• incubație: 18 zile (7-25 zile)
• 1/3 cazuri inaparente
• complicații
• meningite, meningoencefalite aseptice, orhită, ovarite
• poliartrita, tiroidita, pancreatita, nevrita auditiva, hidrocefalia

19
 05.11.2023

Virusul urlian
• Diagnostic
• meningo-encefalită fără parotidită
1.Diagnostic direct
• secreție faringiană, salivă, urină
• RT-PCR
• detecție Ag - ELISA
• izolare în culturi primare (rinichi de maimuță) => ECP (sincițiu) => identificare:
RIH, IF, test de inhibare a hemadsorbției – metodă de cercetare

2. Diagnostic indirect
• depistarea IgM anti-v. urlian (ELISA)

20
 05.11.2023

Virusul urlian
• Imunitate
- post-infecție – IgG neutralizanți (imunitate de lungă durată)
- rolul imunității celulare este necunoscut
- IDR la Ag. urlian - capacitatea de a declanșa un răspuns imun

• Nu există tratament antiviral specific

• Profilaxie specifică
• Vaccin ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) - vaccin viu atenuat –
eficacitate 95%

Virusul urlian
• Epidemiologie
• Sursa de infecție – omul
• virus eliminat prin salivă (1 săptămână înainte și după
tumefierea glandelor parotide), urină, lapte matern
• Transmitere aerogenă
• Receptivitate generală
• boală contagioasă (infecție acută cu contagiozitate redusă)
• izbucniri epidemice posibile la nevaccinaţi

21
 05.11.2023

Virusul rujeolei
• Este antigenic omogen, fiind considerat un singur tip
serologic.
• Caracterizarea genetică indică, pentru tulpina salbatică, 8
clase (A-H), care împreună reunesc 23 genotipuri.
• Rujeola
• boală acută, foarte contagioasă
• febră, semne respiratorii
• conjunctivită
• exantem maculopapular
• complicații grave posibile

Virusul rujeolei
• Transmitere - picături Flügge, secreții conjunctivale
• Replicare în epiteliul respirator și țesutul limfoid regional –
incubație (10 zile) și faza de invazie – contagiozitate ridicată
• Viremie primară - diseminare în sistemul reticuloendotelial
• Viremie secundară – diseminare la nivelul tegumentului, căilor
respiratorii, conjunctivei
• Leziunile conțin sinciții, nucleocapside și Ag viral
• Virus eliminat în lacrimi, secreții faringiene, urină
• 2-4 zile înainte de debutul bolii și
• 5 zile după debutul erupției cutanate

22
 05.11.2023

Virusul rujeolei
Rujeola
•debut brusc
•catar ocular-nazal: febră, tuse, conjunctivită
•pete Koplik (macule roșii centrate de pete alb-albastre pe mucoasa bucală la
nivelul molarilor inferiori)
•inflamație progresivă căi respiratorii - faringită, bronșită, pneumonie
•prodrom 2-4 zile
•exantem maculopapular, atac unic, cu generalizare centrifugă (la
extremități)
• apare din ziua 5-7 a bolii, dispare în 2-3 zile cu febra.
• corespunde apariției răspunsului imun
• absent la imunodeficienți
•enantem

23
 05.11.2023

1
3

24
 05.11.2023

Virusul rujeolei
• Complicații - severe
• Mecanisme: sensibilizare / deficit imun / suprainfecție
bacteriană
1. Complicații imune patologice (sensibilizare)
▪ Encefalita rujeoloasă (autoimună) post-eruptivă (nu există multiplicare
virală)
▪ Panencefalita sclerozantă subacută (PESS)
▪ Sindrom Guillain-Barré
▪ Forme atipice - pneumopatie severă prin fenomenul Arthus
2. Complicații prin deficit imun celular
• Encefalita acută progresivă (cu incluzii) mortală (replicare virus în
celule nervoase)
• Pneumonie cu celule gigante, mortală
3. Complicații prin suprainfecție bacteriană
• Laringită (crup), otită medie acută, pneumonia cu streptococ beta-
hemolitic
• Grave la copiii subnutriți

Virusul rujeolei
• Imunitate
• persistentă
• mai întâi apar Ac anti-gp H, apoi Ac anti-gp F – cu rol protector
• anticorpii administrați pasiv protejează copiii nevaccinați
împotriva rujeolei
• forma evolutivă atipică la copil (erupție cutanată ușoară, fără
semn Koplik) în prezența anticorpilor materni

25
 05.11.2023

Virusul rujeolei
Diagnostic
Necesar doar pentru forme atipice
1.Diagostic direct – metode rapide
• etapa prodromală și 1-2 zile după apariția erupției cutanate
• secreții nazofaringiene, sediment urinar - detecție de antigene virale
prin IFD
• secreții nazofaringiene, sediment urinar, sânge, biopsie cerebrală -
detecție genom viral prin RT-PCR
• frotiu colorat Giemsa din secreții nazofaringiene, sediment urinar –
celule gigante, multinucleate, cu incluziuni intracitoplasmatice și
nucleare
2. Diagnostic indirect
• ELISA - Ac IgM anti-v. rujeolic serici
• RFC, RN, RIH - pe 2 probe de ser (ser I la 3-4 zile după erupție, ser II la 3-4 săptămâni distanță)
• Detectarea Ac anti-virus rujeolic în LCR = confirmarea PESS

Virusul rujeolic – incluzii intranucleare

26
 05.11.2023

Virusul rujeolei
• Tratament antiviral – nu există

• Profilaxie
• Izolarea bolnavilor contagioși, repaus în perioada febrilă
• Boala apare mai frecvent iarna și primăvara
• Epidemii la 2 ani în țările fără program de vaccinare

• Vaccin atenuat trivalent (ROR)

• copii între 9 și 12 luni și
• revaccinarea la 6-7 ani
• eficacitate 90-95%

Virusul respirator sincițial (VRS)

• antigenic unic
• cauza principală a infecţiilor respiratorii (bronşiolite, pneumonii) la
copii cu vârsta sub 6 luni
• transmiterea prin mâinile și obiectele contaminante este mai
importantă decât transmiterea aerogenă (picături Flügge)
• ținte: celule epiteliale respiratorii ciliate → fuziune → celule
gigantice și distrugerea epiteliului ciliar
• replicare nazofaringiană și diseminare în tractul respirator inferior
• viremia nu este obligatorie
• perioada de incubație 4-5 zile
• virusul este eliminat în secreții respiratorii timp de 1-3 săptămâni

27
 05.11.2023

Virusul respirator sincițial (VRS)

Infecții
• Sugari sub 6 luni - bronșiolită (50%), pneumonie (25%)
• categorii de risc: malformații cardiace congenitale, fibroză
chistică, astm, pacienți imunocompromiși
• Copil mare și adult – răceli comune
• Inflamația urechii medii și suprainfecția bacteriană
• Anticorpii specifici nu protejează împotriva reinfectării →
reinfecții frecvente

28
 05.11.2023

Virusul respirator sincițial (VRS)

• Diagnostic
- Evită excesul de antibioterapie în orb
- Permite tratament antiviral
1. Diagnostic direct – metode rapide
• Detecție antigene VRS - IF (celule epiteliale respiratorii
descuamate), ELISA (secreții nazofaringiene),
• Detecție genom - RT-PCR (celule epiteliale respiratorii
descuamate, secreții nazofaringiene)
• Izolare dificilă - linii HeLa 4-8 zile (sinciții, incluziuni eozinofile) → identificare: IFD
cu Ac monoclonal
2. Diagnostic indirect – studii epidemiologice
- n.n. sintetizează puțini Ac și pot fi protejați de Ac materni

Virusul respirator sincițial (VRS)

• Tratament specific
• ribavirina (aerosoli 3-6 zile)
• anticorpi monoclonali (nirsevimab)
• Epidemiologie
• sezonalitate – toamnă și iarnă
• multe forme inaparente
• infecții asociate asistenței medicale - în servicii de pediatrie sau
neonatologie, creșe
• Profilaxie
• anticorpi monoclonali (palivizumab)
• vaccin pentru imunizarea gravidelor în vederea prevenirii infecțiilor de
tract respirator inferior la sugarii până la vărsta de 6 luni

29
 05.11.2023

Metapneumovirus uman
• A doua cauză principală de infecții respiratorii în primul an
de viață (după VRS)
• Evoluție mai blândă decât VRS – sugari mai mari
• Diagnostic – RT-PCR
• Sezonier – iarna
• Niveluri ridicate de Ac înainte de al cincilea an de viață

Take away messages

1. Familia Paramyxoviridae include virusuri ARN m.c. cu polaritate negativă,
nesegmentate, învelite, antigenic stabile.
2. Familia Paramyxoviridae include genurile:
a. Paramyxovirus (virusuri paragripale, virusul parotiditei epidemice),
b. Morbillivirus (virus rujeolic),
c. Pneumovirus (virus respirator sincițial, metapneumovirus uman).
3. Virusurile paragripale și VRS produc pneumoniii interstițiale la sugar.
4. Virusul urlian produce parotidită epidemică (oreion), cu poartă de intrare
respiratorie și diseminare viremică.
5. Virusul rujeolei produce rujeola, o infecție virală eruptivă acută, cu
poartă de intrarre respiratorie și diseminare viremică.
6. Oreionul și rujeola pot fi prevenite prin vaccinare (vaccinuri vii atenuate).

30
 05.11.2023

Familia Coronaviridae

Familia Coronaviridae
• virusuri mari (120-160 nm) - cel mai mare genom ARN
cunoscut
• ARN m.c. (+), liniar, nesegmentat
• nucleocapsidă helicală
• anvelopa – gp pedunculate aranjate regulat - "virusul cu
coroană" (ME)
• replicare în citoplasmă
• recombinări genetice și mutații frecvente → mare
diversitate (SARS-CoV)
• tropism pentru tractul digestiv și epiteliul respirator superior

31
 05.11.2023

Familia Coronaviridae

Familia Coronaviridae
7 coronavirusuri infectează omul
Infecții
• răceli obișnuite (guturai) – adulți (iarna, primavara)
• infecții asimptomatice – frecvent
• uneori – infecție a tractului respirator inferior
• gastroenterita
• copii mici
• deficiențe imunitare

32
 05.11.2023

Familia Coronaviridae – infecții severe

1. SARS (sindrom acut respirator sever) – pneumonie atipică →
respirație asistată (SARS-CoV)
• Noiembrie 2002, China
• Epidemie mai 2003 – mortalitate 10%
2. MERS (sdr. respirator din Orientul Mijlociu) (MERS-CoV)
• Boli respiratorii severe cu febră, tuse și dificultăți de respirație
• Debut în 2012 în Arabia Saudită, circulă în Peninsula arabică, Coreea de
Sud
• Rezervor de infecție – cămila, om
• Transmitere interumană
• Mortalitate mare (34%)
3. COVID-19 (SARS-CoV2)
• decembrie 2019 în Wuhan (China) → pandemie

SARS-CoV2
• O glicoproteină de suprafață, spike, se leagă de receptorul celulei
gazdă și mediază intrarea virală.
• Pentru betacoronavirusuri, o singură regiune a glicoproteinei de
suprafață (spike), numită domeniul de legare a receptorilor (RBD)
mediază interacțiunea cu receptorul celulei gazdă, respectiv ACE2
(angyotensin conversion enzyme) prezent pe celule epiteliale din
căile respiratorii inferioare.
• După legarea receptorului, o protează a gazdei, din apropiere (serin
proteaza transmembranară 2), clivează vârful, care eliberează
peptidul de fuziune al vârfului, facilitând intrarea virusului și
patogeneza virală.
• Concluzie: serin proteaza poate deveni o țintă pentru medicamentele
antivirale.

33
 05.11.2023

SARS-CoV2
- Răspunsul inflamator excesiv al sistemului imunitar înnăscut
- furtuna de citokine

34
 05.11.2023

Coronavirusuri
• Imunitate
• De scurtă durată (titruri Ac mari)
• Diagnostic
• nu este efectuat de rutină în infecțiile determinate de alte
coronavirusuri decât SARS-CoV și MERS-CoV
• Diagnostic SARS
• Dg. direct – metode rapide
- Spută, lavaj bronhoalveolar, aspirat/lavaj nazofaringian, scaun
- RT-PCR (ARN)
• Dg. indirect – serologic (Ac IgM si IgG)

35
 05.11.2023

Diagnostic COVID-19
• Dg. direct: în primele 2 săptămâni de la debutul clinic
- detecție genom viral în exsudat nazofaringian și faringian, prin RT-
PCR, confirmă diagnosticul
- detecție Ag SARS-CoV – valoare diagnostică doar la pacienții
simptomatici

• Dg. indirect – după 2 săptămâni de la debut clinic

– detecție Ac anti-SARS-CoV-2 IgM și IgG - util doar la pacientul cu
prezentare tardivă, la care rezultatul RT-PCR s-a negativat

Diagnostic COVID-19

36
 05.11.2023

Coronavirusuri
• Tratament
• Simptomatic
• Antiviral - Ribavirin, IFN
• Molnupiravir, Nirmatrelvir & Ritonavir – COVID-19

• Epidemiologie
• epidemii de iarnă în comunități mici (durează câteva săptămâni)
• rezervor – om infectat
• transmitere – picături Flügge /contact direct/aerosoli

Coronavirusuri
• Profilaxie
• Nespecifică (de expunere) – în infecțiile determinate de alte
coronavirusuri decât SARS și MERS

• COVID-19
• Profilaxie nespecifică: mască, carantinare/izolare
• Profilaxie specifică: vaccinare
• vaccin ARNm
• vaccin cu vector viral

37
 05.11.2023

Take away messages

1. Coronavirusurile sunt virusuri ARN m.c. cu polaritate pozitivă,
nesegmentat și învelite.
2. Ele produc infecții respiratorii și digestive la om, majoritatea infecții
ușoare.
3. CoVID-19 este o boală infecțioasă emergentă produsă de SARS-CoV-2,
care se poate complica prin apariția unui răspuns exagerat al apărarii
antimicrobiene nespecifice (furtună de citokine).
4. Diagnosticul etiologic al CoVID-19 este molecular (RT-PCR).
5. Tratament CoVID-19: molnupiravir, nirmatrelvir și ritonavir.
6. COVID-19 poate fi prevenită prin vaccinare.

38
 05.11.2023

Adenovirusuri

Caractere generale
• virus sferic, 70-90 nm
• nud → foarte rezistent
• ADN dublu catenar, liniar
• capsida icosaedrică
• Există peste 100 de serotipuri,
dar doar 52 de serotipuri sunt
patogene pentru om.
• 6 grupe antigenice A-F

39
 05.11.2023

Caractere generale
• replicare în nucleul celular → incluziuni cristaloide
• eliberat prin liză celulară
• izolare doar pe culturi de celule umane
• Patogeneză
• Tropism pentru sistemul respirator, ochi, tub digestiv (celule
epiteliale)
• Infecție latentă în țesutul limfoid (amigdale) = țesut adenoid
• Infecție asimptomatică/ simptomatologie moderată
• Incubarea 2-3 zile → 10 zile
• Infecții grave ale pacienților imunodeprimați (viremie cu
diseminare în diferite organe)

Adenovirus uman
Infecții
1. Respiratorii:
• Faringita, febra faringo-conjunctivală (școlari)
• Bronhopneumopatii – copil mic - serotip 7
2. Oculare
• Conjunctivita foliculară acută epidemică/ sporadică (“conjunctivita de
piscină”)
• Keratoconjunctivită epidemică iatrogenă (instrumentar insuficient
dezinfectat/sterilizat ) - serotip 8, 19, 37
3. Intestinale
• Gastro-enterite infantile – serotip 31, 40, 41, 52 necultivabile (a doua cauză
de diaree la copilul mic) → dg: m.e./LA (recent o CC a fost adaptată pentru
cultivarea lor)
• Adenite mezenterice

40
 05.11.2023

Adenovirus uman
• Alte infecții:
• Cistită hemoragică acută la băieți – serotipul 11, 21, 34, 35
• Exantem maculopapular
• Sindrom asemănător tusei convulsive
• Forme poliviscerale diseminate, severe (cu hepatită- 1,2, 5,7, 31) /
localizate (encefalită- 7) – pacienți imunodeprimați (transplant de
măduvă)
• Imunitate
• De lungă durată, Ac neutralizanți cu specificitate de tip
• Ac materni protejează n.n împotriva infecțiilor respiratorii grave

Adenovirus uman
Diagnostic
1. Dg. direct
• exsudat faringian, exs. conjunctival, tampon rectal, scaun, urină,
sânge
• Metode rapide:
• IF (infecții respiratorii și oculare), ELISA și teste imunocromatografice
(infecții digestive),
• PCR din sânge (transplant de măduvă).
• izolare în culturi de celule umane → ECP (agregare celulară, incluziuni nucleare
bazofile) → identificare: RN, RIH

2. Dg. indirect (serologic)

• ELISA, RFC – IgM specifice, seroconversie/dinamică semnificativă
• formele epidemice și severe
• scop epidemiologic

41
 05.11.2023

Adenovirus uman
Tratament
• Nu există tratament specific de rutină
• Cidofovir, ribavirin – pacient imunodeprimat
• ± imunoglobuline i.v.
• Infecții oculare – antibiotice pentru prevenirea suprainfecțiilor
bacteriene

Adenovirus uman
Epidemiologie
• Infecții sporadice/epidemice
• Transmitere fecal-orală mai frecventă dacât cea respiratorie
(număr mic de serotipuri)
• Sezonalitate: vară (școli)
• Răspândire cosmopolită
• Afectare precoce (copiii prezintă anticorpi până la vârsta de 5 ani)

42
 05.11.2023

Adenovirus uman
Profilaxie
a. Profilaxie nespecifică
• Igienă, calitate apei
• Sterilizare instrumentarului medical
• Tratarea apei de piscină

b. Profilaxie specifică
• vaccin viu atenuat – oferă o mai bună protecție decât vaccinul
inactivat
• Trivaccin (4,7,21) sau (3,4,7) – vaccinarea recruților

Take away messages

• Adenovirusurile sunt virusuri nude, cu genom ADN dublu catenar,
liniar.
• Adenovirusurile infectează în primul rând copiii și, mai rar,adulții.
• Infecțiile respiratorii, oculare și intestinale sunt asociate cu tipuri
specifice de adenovirus.
• Nu există tratament specific.
• Vaccinul nu este destinat populației generale (electiv, în unități
militare, în cazul unei izbucniri epidemice).

43
05.11.2023

44
 11/9/2023

Virusurile hepatitelor

Virusuri hepatotrope
• manifestările clinice sunt dominate de semne şi simptome de suferinţă
hepatică
• icter, eliberare de enzime hepatice
• infecţie inaparentă/ hepatită acută/ hepatită cronică
• Virusuri cu hepatotropism dominant: virusurile hepatitelor A-E
• Virusuri B, C, D –hepatita cronică – ciroză – carcinom hepatic
• Virusuri A, E – hepatită acută
• Virusuri cu hepatotropism secundar: virusul citomegalic, virusul Epstein-Barr,
virusul febrei galbene etc.
• numai testele specifice de laborator permit stabilirea tipului de hepatită virală

1
 11/9/2023

Viral Hepatitis - Historical Perspectives

“Infectious” A Enterically
E
transmitted

Viral hepatitis NANB

Parenterally
“Serum” B D C transmitted
F, G, TTV
? other

Virusurile hepatitei
VIRUS FAMILIE GENOM ANVELOPĂ

HEPATITA A PICORNAVIRIDAE ARN NU

HEPATITA B HEPADNAVIRIDAE ADN DA (AgHBs)

HEPATITA C FLAVIVIRIDAE ARN DA

HEPATITA D KOLMIOVIRIDAE ARN DA (AgHBs)

HEPATITA E HEPEVIRIDAE ARN NU

2
 11/9/2023

Hepatite virale
• Patogenie
• Rol patogen direct al virusului
• Răspuns imun secundar la agresiunea virală

• Epidemiologie
• Transmitere pe cale enterală: VHA, VHE
• Transmitere pe cale predominent parenterală: VHC, VHB,
VHD, hepatita cu virus G, TTV, etc.

Virusul hepatitei A (VHA)

• Hepatita A (hepatita epidemică)
• Structură
• Familia Picornaviridae (gen Heparnavirus)
• Capsidă icosaedrică, nud; ARN m.c. pozitiv
• Un singur serotip
• Rezistenţa la agenţi fizico-chimici
• Stabil: căldură, pH acid, în mediul înconjurător
• Inactivat de clorinarea apei potabile
• Endemic în condiții de igienă defavorabile

3
 11/9/2023

VHA – infecție
• Sursa: produse alimentare/apă de băut contaminate
• Diseminare hematogenă – hepatocite – leziuni celulare legate de reacții
imunitare
• Incubație scurtă (2-4 săptămâni)
• Copil – 90% infecție asimptomatică
• Adult – 70-80% hepatită acută
• Hepatita se vindecă în 2-4 săptămâni; rămâne o imunitate solidă
• NU există infecție cronică VHA
• Excreția virală se face prin bilă, în fecale și debutează cu 2 săptămâni înainte
de apariția bolii (purtător sănătos)

4
 11/9/2023

VHA

Diagnostic - detectarea Ac IgM anti-VHA în ser (ELISA)

• IgM anti-VHA – infecție acută sau recentă
• IgG anti-VHA – contact anterior cu VHA sau vaccinare

• Ag viral în fecale (IME) – săptămâni înainte de debutul

bolii
• RT-PCR în sânge sau fecale

5
 11/9/2023

VHA
• Epidemiologie
• sursa de infecţie
• bolnavi
• persoane cu infecţie inaparentă (95% din cazurile de la copii)
• Transmitere enterală
• Receptivitatea: generală

• Tratament – Nu există tratament antiviral specific

• Profilaxie
• Vaccin omorât – protecție de lungă durată
• Vaccin combinat VHA și VHB
• Imunizarea pasivă a contacţilor (imunoglobuline) – doar în caz de afectare
hepatică preexistentă

HEPATITA A
ZONE DE ENDEMIE REDUSĂ
ZONE DE ENDEMIE MEDIE
ZONE DE ENDEMIE RIDICATĂ

6
 11/9/2023

Caractere generale VHB

• Virion complet = particula Dane
• Familia Hepadnaviridae
• genom ADN parţial d.c.
• virion învelit
• Ag HBs (anvelopa), Ag HBc, Ag HBe (nucleocapsida)
• revers-transcriptaza
• 10 genotipuri: A-J
• 4 serotipuri: adr, ayr, adw, ayw

Virusul hepatitei B (VHB)

7
 11/9/2023

Caractere generale VHB

• Tropism strict pentru ficat, multiplicare în hepatocite
• Hepatocitele infectate cu VHB pot produce şi elibera cantităţi mari
de Ag HBs care nu conţine ADN (particule sferice / filamentoase
goale)
• Viremie marcată – 109 unități infecțioase/ml plasmă
• Ag HBe produs în cursul replicării virale – apariția sa în ser =
infecție activă
• Virus genetic stabil
• Strict uman

Multiplicare VHB.
-În hepatocit
-Formare ADN circular în nucleu
-Etapă intermediară- ARN citoplasmatic (pregenom) retrotranscris în ADN
-Membrana intracelulara reticul endoplasmic/aparat Golgi

8
 11/9/2023

VHB infecție
• Efect citopatic minim
• Leziuni hepatice produse de răspunsul imun – imunitate
celulară față de proteine virale exprimate pe suprafața
hepatocitelor

• Cale hematogenă – hepatocite – multiplicare masivă

• Cópii genom VHB se integrează în genomul hepatocitelor şi
rămân latente

• După vindecare, virusul rămâne sub formă latentă în ficat și

extra-hepatic. Reactivare posibilă în caz de imunsupresie.

Evoluția infecției cu VHB

70% asimptomatice
Hepatită B acută
30% simptomatice, din care 1% fulminante
90%

10%
Vindecare Infecție persistentă

30%
70%

Hepatită B cronică Purtător inactiv

20%

Carcinom
Ciroză
hepatocelular 5%

9
 11/9/2023

VHB infecție
• adult
• Forme inaparente (60-70% cazuri) – imunitate persistentă toată viața
• Forme simptomatice – incubație 3 luni în medie (2 săptămâni – 6 luni)
• Cronicizare 5-10% cazuri (hepatită cronică – ciroză hepatică –
carcinom hepatocelular)

• sugarii şi copii
• suferă mai puţine leziuni tisulare şi simptomatologie mai redusă
• au imunitatea celulară imatură → mai puţin capabili a elimina
infecţia (nou-născut și copilul de vârstă mică: cronicizare 90%)

10
 11/9/2023

Riscul de evoluție la hepatită B cronică în funcție

de vârstă

11
 11/9/2023

VHB - diagnostic
• Metode nespecifice
• Metode specifice
• metode directe (Ag HBs, Ag HBe, ADN VHB)
• Metode indirecte-răspuns imun (anti-HBs, anti-HBe, anti-HBc)

• Ag HBs – infecţiozitatea sângelui (infecție acută, cronică, portaj)

• Ag HBe – contagiozitate crescută prin sânge, secreţii (replicare activă)
• Ac anti-HBc – boală acută sau cronică
• IgM – infecţie acută
• IgG – infecţie cronică sau în antecedente
• Ac anti- HBs – imunitatea la reinfecţie (singurii Ac protctori)
• Ac anti HBe – potenţial infecţios redus al sângelui
• ADN VHB – replicare activă a VHB, cu mai multă acurateţe decât Ag HBe. Utilizat în
special pentru a monitoriza răspunsul la terapie
• Scăderea Ag HBs, dispariția Ag HBe și apariția Ac anti-HBe = prognostic favorabil

Markeri în cursul infecției cu VHB

Markeri
Ag HBs AgHBe anti-HBe anti-HBc anti-HBs
Absența infecției VHB - - - - -
Vaccinare/imunizare - - - - +
Hepatită acută/recentă cu + + - IgM -
VHB
Hepatită vindecată - - + + +
Hepatită cronică + + - IgG -
Infectie cronica VHB, + - + + -
AgHBe negativ
(purtător de Ag HBs inactiv)

12
 11/9/2023

VHB - Tratament
• Infecție acută
• Fără tratament antiviral
• Infecție cronică
• Analogi nucleozidici (entecavir, tenofovir)
• Interferon α recombinant / retard (PEG-IFN)
• tratament eficient =
• dispariţia Ag HBs, ADN-VHB;
• anti- HBe prezenți

13
 11/9/2023

VHB - epidemiologie
• Sursă de infecție
• Pacienți cu infecție acută/ cronică, aparentă/ inaparentă
• Concentraţie 106-109 genoame virale/ml sânge, concentrație
mai mică în spermă, secreţie vaginală, etc.

• Transmitere
•Parenterală – sânge, derivate
•Sexuală – spermă, secreții vaginale
•Verticală (mamă-făt):
• în timpul nașterii (peri-natal)
• alăptarea nu este un factor de risc (n.n. corect vaccinat)

HEPATITA B
ZONE DE ENDEMIE REDUSĂ
ZONE DE ENDEMIE MEDIE
ZONE DE ENDEMIE RIDICATĂ

14
 11/9/2023

VHB - profilaxie
• Nespecifică
• Sânge, ser, alte secreții = material potențial infectant
• Triaj donatori de sânge, organe, măduvă, spermă
• Materiale de unică utilizare
• Măsuri stricte de dezinfecție și sterilizare

• Specifică
• Vaccinare – Ag HBs (recombinant, produs în celule levurice)
• generalizată la n.n., în maternitate
• revaccinare: personal medical, pacienţi cu hemofilie,
dializaţi

Virusul hepatitei C (VHC)

• cauza predominantă a hepatitelor non A- non B post-transfuzionale
• familia Flaviviridae, genul Hepacivirus
• genom ARN + este împachetat într-o capsidă formată din proteine
core.
• 2 glicoproteine de anvelopă, variabile structural (E1, E2) în cursul
infecţiei, datorită unor regiuni genetice hipervariabile
• mare variabilitate genetică; coexistența la un anume pacient a
unei populații cvasi-specie
• 7 genotipuri subdivizate în mai multe subtipuri

15
 11/9/2023

Virusul hepatitei C (VHC)

Virusul hepatitei C (VHC)

16
 11/9/2023

VHC - patogenie
• Răspunsul imun mediat celular este principala cauză responsabilă pentru
producerea leziunilor tisulare
• Ac anti-VHC nu sunt protectori
• Incubație 2 luni (2 săptămâni- 6 luni)
• Infecția acută – 90% asimptomatică
• Multiplicarea VHC antrenează mutații permanente care îi permit să scape de
răspunsul imun
• Cca 80% dintre infecții devin cronice – în 20-25 ani ciroză hepatică (20% din
infecțiile cronice) – în cca 8 ani carcinom hepatocelular (3-5% pe an)
• Manifestările extra-hepatice ale infecției cronice se datorează formării
complexelor imune

Evoluția infecției cu VHC

90% asimptomatice
Hepatită C acută
10% simptomatice, rare forme fulminante
20%

80%
Vindecare Infecție persistentă

<5%
>95%

Hepatită C cronică Purtător inactiv

10 - 20%

Carcinom 3-5%/an
Ciroză
hepatocelular

17
 11/9/2023

VHC
• Diagnostic
• Screening VHC la orice adult >18 ani, minim x1
• Detectare Ac specifici contra proteinelor VHC – ELISA
• Detectare Ac posibilă la 6-8 săptămâni după infecție
• Ser reactiv/indeterminat/echivoc - confirmare prin punerea în
evidență a ARN-VHC prin RT-PCR
• Cuantificare ARN viral seric
• Genotipare

18
 11/9/2023

VHC
• Epidemiologie
• sursă de infecţie: bolnav cu infecţie acută/ cronică
• transmitere
• Parenterală (transfuzii, administrarea derivatelor de plasmă,
tatuaje, etc.)
• Sexuală – excepțională (puțin probabilă)
• De la mamă la făt – posibilă (mamă HIV+ sau mamă cu
încărcătură virală mare)
• categorii de risc: personal medical, bolnavi de hemofilie,
pacienţi dializaţi cronic

VHC – repartiție mondială

19
 11/9/2023

VHC
• Tratament
• terapie interferon-free (DAA – antivirale cu acțiune
directă) → vindecare (95-97%)
• Tratamentul hepatitei acute cu VHC este recomandat la
toți pacienții (DAA)

Antivirale noi împotriva VHC (”directly acting antivirals”, DAA)

(selecție)
CLASA NUME MECANISM DE ACȚIUNE EXEMPLE

Inhibitori de - previr Inhibă proteaza virală C NS3-4A Teleprevir

Boceprevir
proteaze Simeprevir
Paritaprevir
Asunaprevir
Grazoprevir

Inhibitorii - asvir Inhibă NS5A, o proteină virală C Daclatasvir

implicată în replicare și producerea de Ledipasvir
proteinei NS5A particule virale Ombitasvir
Elbasvir
GS5816

Inhibitori ai - buvir Inhibă polimeraza virală C Sofosbuvir

Dasabuvir
polimerazei Beclabuvir
MK3682

20
 11/9/2023

VHC
• Profilaxie
• Screening sânge, produse din sânge (Ac anti-VHC și ARN
VHC)
• Materiale de unică utilizare

Virusul hepatitei D (VHD)

• Hepatite acute și cronice, în asociere cu VHB
• mic virus ARN m.c. defectiv; codifică Ag delta
• replicat numai în prezenţa VHB; necesită Ag HBs pentru replicare
• capsida: Ag delta
• anvelopa: Ag HBs

21
 11/9/2023

Virusul hepatitei D (VHD)

• poate produce boală doar la pacienţi cu infecţie VHB activă
• coinfecţie = infecția simultană VHB+VHD
• Evoluție clinică asemănătoare cu a unei infecții VHB (90% vindecare)
• 10% purtători cronici – risc crescut de ciroză, cancer hepatic
• Hepatite fulminante fatale frecvente (1%)
• suprainfecţie VHD la un pacient cu infecție cronică VHB (sau purtător
inactiv)
• 5% hepatită fulminantă
• 90% hepatita cronică – 60-70% ciroză – carcinom hepatocelular
• leziunile hepatice apar ca rezultat al efectului citopatic direct al VHD și
a imunopatologiei infecţiei VHB

22
 11/9/2023

Virusul hepatitei D (VHD)

• Diagnostic
• doar la persoana Ag HBs+
• direct: Ag delta (fugace); ARN/VHD
• serodiagnostic: anti-VHD (IgM, totali); anti-HBc (coinfecție) (ELISA)
• Epidemiologie
• Surse: bolnavii cu infecţii acute și cronice
• Transmitere:
• sânge/ alte lichide corporale;
• transmitere verticală rară
• transmitere sexuală rară
• Tratament – nu există tratament specific
• interferon  ineficient
• Profilaxie - vaccin anti-VHB

23
 11/9/2023

Virusul hepatitei E (VHE)

• familia Hepeviridae, genul Hepevirus
• Virus mic, nud, ARN mc +
• Incubaţie 3-8 săptămâni – viremie scurtă – virus prezent în materii fecale
câteva săptămâni
• Copil mic – infecție asimptomatică
• Adult – infecție autolimitată
• Femeia însărcinată – hepatită fulminantă (mortalitate 20%)
• Infecția acuta NU se cronicizează la gazda imunocompetentă
• Infecție cronică DOAR la unii pacienți imunodeprimați (transplant organe, HIV+, tratament cu rituximab pentru
limfom non-Hodgkin)

Virusul hepatitei E (VHE)

• Diagnostic
• Detecția anti-VHE IgM și IgG
• Transmitere enterală, în special prin apă contaminată
• Vaccin recombinant (aprobat în China, dar nu și în lume)
• Gravidă suspectă de infecție VHE – profilaxie post-expunere
– Ig standard obținute de la donatori din regiuni endemice

24
 11/9/2023

Prevalenta >25% in America Centrala, Orientul Mijlociu, Africa, Asia

Mai 2017, Nigeria - izbucnire epidemică

25
 11/9/2023

Virusul hepatitei G
• Cunoscut și ca GB virus-C – seamănă cu VHC
• Virus cu tropism hepatic primar
• Flavivirus cu transmitere parenterală
• Hepatită cronică
• Detectarea genomului prin RT-PCR

26
 11/9/2023

Herpesvirusuri umane

Caracteristici ale herpesvirusurilor

• virusuri mari, 150 nm

• genom ADN d.c. linear
• învelite
• nucleocapsida icosaedrică
• proteină matriceală amorfă (tegument)
• infecţie primară acută → infecţie persistentă integrată (infecție latentă)
cu posibilă reactivare
• virusuri sensibile (acizi, solvenţi, detergenţi, uscăciune)

27
 11/9/2023

Proprietăţi ce diferenţiază herpesvirusurile

Subfamilia Virus Celula ţintă Loc de latenţă Răspândire

Alphaherpesvirinae

Herpesvirus uman 1 Herpes simplex tip 1 Celule mucoepiteliale Neuron Contact apropiat

Herpesvirus uman 2 Herpes simplex tip 2 Celule mucoepiteliale Neuron Contact apropiat (infecţie cu
transmitere sexuală)

Herpesvirus uman 3 Virus varicela-zoster Celule mucoepiteliale și Neuron Respirator şi contact apropiat
limfocite T
Gammaherpesvirinae
Herpesvirus uman 4 Virus Epstein-Barr- VEB Celule B şi celule Celule B cu Saliva (boala sărutului)
epiteliale memorie
Herpesvirus uman 8 Virus corelat cu Limfocite şi alte celule Alte celule Contact apropiat (sexual),
sarcomul Kaposi saliva?
Betaherpesvirinae
Herpesvirus uman 5 Virus citomegalic- VCM Monocite, Limfocite şi Monocite, Contact apropiat, transfuzii,
celule epiteliale Limfocite şi alte transplant de ţesuturi,
celule congenital

Herpesvirus uman 6 Herpesvirus uman 6 Celule T, celule Celule T şi alte Respirator şi contact apropiat
epiteliale, neuroni celule
Herpesvirus uman 7 Herpesvirus uman 7 Celule T, celule Celule T şi alte Saliva
epiteliale, neuroni celule

Replicarea
• În nucleu
• ADN bicatenar linear integrat în genomul celulei gazdă
(episom viral)
• Anvelopa
• formată prin înmugurire prin membrana internă a
nucleului, dar
• înlocuită apoi cu membrana unei vezicule Golgi
• ECP = incluzii intranucleare
• În cursul latenței, genomul viral este conservat ca episom și
transmis celulelor fiice

28
 11/9/2023

Virusuri herpes simplex

VHS-1, VHS-2

29
 11/9/2023

Patogenie
• Diferența clinică - localizarea preferențială a infecției
• VHS1 – transmitere prin contact cu saliva persoanei
infectate
– localizare orofacială
• VHS2 – transmitere sexuală
– localizare anogenitală/ infecţie neonatală
• formare de vezicule (exsudat între epiteliul pavimentos
stratificat şi derm/ corion) – vindecare fără cicatrice
• efect citopatic: balonizarea celulelor, sinciţii, incluzii
Cowdry

Patogenie
• infecţia primară
• VHS1 infecție asimptomatică (copilărie)
• VHS2 adolescent/adult
• VHS pe mucoasă sau tegument cu leziuni –
răspândire prin formare de sinciţii – axoni
nervi senzitivi – ggl rădăcinilor dorsale
(trigemen/ sacraţi)
• infecţia latentă – VHS persistent
integrat toată viaţa
• reactivarea infecţiei – stimuli induc-
tori - propagare centrifugă pe cale
nervoasă, spre epiteliu. Leziuni mai
puţin extinse decât în infecţia primară

30
 11/9/2023

Forme clinice
• VHS1
– Gingivo-stomatită copil (primo-infecție)
– Faringita la adult (primo-infecție)
– Herpes labial (buchet de vezicule la jonctiunea cutaneo-mucoasă a
buzei) (reactivare)
– Herpes cutanat (primo-infecție sau reactivare)
– Encefalita herpetică (mai ales reactivare)
– Keratoconjunctivita herpetică

• VHS2
– Herpes genital (primo-infecție/reactivare)
– Herpes neonatal
• contractat in utero, intra- sau postpartum
• n.n. mai expus în caz de primoinfecție genitală a mamei în cursul
sarcinii
• infecții grave la imunodeprimați

Herpes labial

31
 11/9/2023

Herpes genital

Diagnostic de laborator
• Herpes labial recidivant – dg. clinic
• Alte localizări – confirmare virologică necesară

• Produse patologice:
• sânge (ser),
• lichid vezicular - conţine un număr mare de virioni
• LCR.

32
 11/9/2023

Diagnostic de laborator
• Cultura
• Izolare de virus după inoculare pe culturi de celule in vitro -
efect citopatic (24-48h) (cercetare)
• Metodă de referință – foarte specifică, dar puțin sensibilă
(cu excepția lichidului din vezicule)
• Detectarea ADN viral (PCR)
• Metodă rapidă și mai sensibilă decât cultivarea
• LCR, leziuni oculare
• Depistare Ag virale
• IF/ELISA
• Rapidă; sensibilitate = ridicată (85-97,5%), specificitate = f.
bună (96%)
• Necesită un prelevat bogat în celule

Tratament
–previne sau scurtează durata infecţiei primare sau a
recurenţei
–fără impact asupra latenței și a reactivărilor ulterioare
Herpes labial
–aciclovir, penciclovir (local)
–aciclovir, valaciclovir, famciclovir (sistemic)
Herpes genital
–valaciclovir
Herpes ocular
–aciclovir, în pomadă oftalmică

33
 11/9/2023

• Epidemiologie
–sursa de infecţie – om – infecție productivă simptomatică sau
asimptomatică
–transmitere – oral/ sexual/perinatal (contact cu mucoasele sau
tegumentele infectate)
–infecția cu VHS2 este factor de risc pentru cancerul de col uterin

• Profilaxie
–nu există vaccin
–cezariană (fără ruperea membranelor, sub protecție de aciclovir)
–chimioprofilaxie imunodeprimați

Virusul varicela-zoster
VVZ

34
 11/9/2023

VVZ
• 2 tablouri clinice diferite:
• varicela (primoinfecția)
• herpes zoster (reactivare) (sau zona)
• contractată aerogen/ prin conjunctivă
• difuziune hematogenă (viremie)
• VARICELA
• localizare în tegument (exantem), mucoase (enantem), organe
ţintă
• exantem - valuri eruptive: tumefierea celulelor (macule-papule) -
exsudat în epiteliul pavimentos stratificat (vezicule) – cruste (lezi-
uni generalizate - scalp)
• enantem
• complicaţii: pneumonie interstiţială, encefalită, suprainfecţii
bacteriene
• primoinfecţia la gravide – infecţie făt in utero (gravă)

35
 11/9/2023

VVZ

• INFECŢIA LATENTĂ
• pe cale nervoasă centripetă – afectează neuronii din ganglionii spinali şi ai
nervilor cranieni
• infecţie persistentă integrată

• HERPES ZOSTER
• reactivarea infecţiei persistente VVZ a neuronilor din ganglionii infectați
latent
• propagare centrifugă în metamerul cutanat respectiv – vezicule limitate la
un dermatom
• leziuni cutanate foarte dureroase (inflamaţia concomitentă a nervului
senzitiv)
• imunodeficienţi – sunt afectați mai mulți nervi, leziuni cutanate mai extinse
- mortale

36
 11/9/2023

• Imunitate
– umorală, celulară
• persistente
• imunitate anti-varicelă
– nu protejează faţă de reactivări

• Diagnostic de laborator
– direct
• Lichid din veziculă proaspătă, lavaj bronho-alveolar, LCR, sânge
pe EDTA
• depistare Ag – IF
• PCR = infecția activă
– serologic
• Seroconversie = varicelă
• Determinarea status-ului imunitar al persoanei expuse

37
 11/9/2023

• Tratament
– în cazuri grave - aciclovir
– valaciclovir sau famciclovir

• Epidemiologie
– rezervor de infecţie – pacienţi cu varicelă/ herpes zoster
• contagiozitate mare
• excreția de virus începe înainte de apariția exantemului
– transmitere
• picături Flügge (2-3Z înainte de exantem)
• contact cu leziuni cutanate

• Profilaxie
– vaccin viu atenuat
– Ig anti-varicela-zoster – profilaxie de expunere, persoane cu risc

Virusul Epstein-Barr
VEB

38
 11/9/2023

VEB • Infecţie persistent integrată şi transformantă

• Latență în limfocitele B cu memorie
• Excreție intermitentă de virus în salivă
• Determină proliferarea și imortalizează limfocitul B

• Celulele infectate cu VEB exprimă Ag:

• Ag de fază latentă
• indică prezenţa genomului VEB
• sintetizate de celule infectate persistent integrat
• proteine de membrană latente (LMP 1-2), Ag nucleare (EBNA 1-
6- Epstein Barr Nuclear Ag)
• Ag precoce
• indică debutul replicării virale productive (EA- early Ag)
• proteine non-structurale
• Ag tardive
• indică infecţia virală productivă
• componente structurale ale capsidei (VCA), glicoproteine de
anvelopă

39
 11/9/2023

Patogenie
• Primoinfecția în copilărie (asimptomatică)

• Mononucleoza infecţioasă (boala sărutului)

– boala acută a gazdei normoreactive
– copii, adulţi tineri
– VEB replicat în epiteliul orofaringian şi glande parotide – infecţie persistentă,
integrată şi transformantă a limfocitelor B
– limfocitoză cu limfocite atipice (mari, citoplasmă bazofilă, nucleu
vacuolizate)
– administrarea de ampicilină determină exantem
• Limfom Burkitt: Africa ecuatorială; gazda imunocompromisă; zone endemice de malarie; EBNA-1 este singura proteină virală exprimată
• Carcinom nasofaringian: gazda imunocompromisă; bărbaţi de origine chineză, Asia SE; determinism genetic
• Limfom Hodgkin
• Limfom non-Hodgkin

40
 11/9/2023

• Citoplasmă hiperbazofilă
• Nucleu mare lobulat
• Citoplasmă vacuolizată
• Citoplasmă cu margini franjurate (”ballerina skirt”)

• Diagnostic de laborator
– limfocitoză, limfocite atipice
– direct
• salivă, spălătură faringiană (examen repetat), sânge, ţesut limfoid
• Detecția ADN-VEB prin PCR
– serodiagnostic
• Ac specifici anti-VEB: IFI, ELISA
• IgM anti-VCA, IgG anti-VCA, anti-EBNA-1
– Infecție recentă: IgM anti-VCA
– Infecție în antecedente: anti-EBNA-1, IgG anti-VCA
• Reacția Paul-Bunell – Ac heterofili tipici
• anticorpii prezenti în serul pacienților cu mononucleoză infecțioasă aglutinează eritrocitele de
oaie și cal
• test imuncromatografic, rapid – Ac heterofili (1 lună, apoi dispar); rezultate fals+/-

41
 11/9/2023

VEB

Ac anti- Ac anti-VCA Ac anti-

INFECȚIE
VCA IgM IgG EBNA
Acută (primo-
infecție)
+ - -
Anterioară - + +
Absența
infecției
- - -

• Imunitate
– interferonii , β – implicaţi în vindecarea mononucleozei
infecțioase
– VEB persistă în puţine celule – reactivări ocazionale, eliminare
prin salivă (gazda asimptică)

• Tratament
– Simptomatic
– Evită amoxicilina! (exantem)

42
 11/9/2023

Epidemiologie
–sursă de infecţie – persoane cu infecţie aparentă sau
inaparentă
–transmitere – contact oral apropiat
–infecţia VEB contractată precoce în copilărie (inaparentă)

Virusul citomegalic
CMV

43
 11/9/2023

CMV
• Infectează celule umane
• Multiplicare lentă → citomegalie (celule ”în ochi de bufniță”)
• CMV persistă (infecție latentă) în celulele CD34 din măduvă,
monocite-macrofage, celule endoteliale

• Primoinfecție, infecție latentă și reactivări ocazionale în general

asimptomatice
• Infecția virală prenatală cea mai importantă (boală congenitală)
• La imunodeprimați – infecție severă

Patogenie
• Transmitere orală prin salivă sau alte secreții/ lichide ale
organismului
• Multiplicare, cu viremie
• Propagare organe (ficat, rinichi, plămâni, măduvă osoasă)
• Infecție latentă
• Reactivare – excreție în salivă, urină, lapte matern, secreții
vaginale, lichid seminal

44
 11/9/2023

Infecții
• Infecția prenatală
– Primoinfecție cu viremie importantă la gravidă – transmitere
transplacentară
– n.n. asimptomatic, elimină virus în urină
– Avort, întârziere mentală, motorie, surditate

• Infecția perinatală
– CMV din secreții vaginale/lapte matern
– Reactivare și persistență virală în sarcină
– n.n. asimpt, excreție virală timp de luni

• Infecția postnatală
– Copil, adolescent asimptomatic
– Primoinfecție – sdr mononucleozic/hepatită acută

Complicații
• Oportunist pentru imunodeprimați
• Grefă de organ de la donor VCM seropozitiv/reactivare endogenă
• Complicații în caz de imunosupresie și în caz de infecție prenatală
• pneumonie
• retinită (în special în caz de SIDA)
• encefalită
• diseminare sistemică – infecție generalizată gravă

45
 11/9/2023

Imunitate

• VCM eludează răspunsul imun - coafare virion cu Ig nespecifice

(o gp a anvelopei = receptor pt Fc)
• imunitate mediată celular
• anti-VCM IgA, IgM, IgG - nu influenţează reactivare infecției
persistente
• Ac din laptele mamă nu împiedică transmiterea infecției
• Ac transplacentari atenuează gravitatea infecției congenitale

Diagnostic de laborator

• Vizează:
• identificare primoinfecţiei
• identificarea infecției persistente la donatori de organe/
sânge
• determinarea Ag-emiei pentru monitorizarea chimioterapiei

46
 11/9/2023

Diagnostic de laborator
• Direct
• Urină, lavaj bronho-alveolar, sânge
• Izolare în culturi de celule fibroblastice (zile/săptămâni) – ECP sau
depistare Ag virale precoce prin col imunperoxidază (ore)
• ADN viral prin PCR – sânge fetal prelevat intrauterin/lichid amniotic
• Depistare Ag - IF
• Dg precoce
• Verifică eficacitate terapeutică
• Proteina pp65 virală în nucleul polinuclearelor (cu anticorpi monoclonali)- test rapid
• Serologie
• IgM = infecție acută (primoinfecţie/ reactivare)
• Diferențierea între primoinfecție și reactivare = seroconversia
• Clasifică donatorii și primitorii de organe în seropozitivi și seronegativi
• Depistează femei seronegative înainte de sarcină

Incluziunile “în ochi de bufniţă” apar în cultura celulară după

10-21 de zile (ceea ce limitează utilizarea metodei).

47
 11/9/2023

Infecție cu CMV intr-o celulă pulmonară

• Tratament
– ganciclovir
– valganciclovir, cidofovir (nefrotoxic), foscarnet

• Epidemiologie
– rezervor de infecţie – om
– transmitere
• Sexuală
• Contaminare prenatală sau perinatală mamă-făt
• Transplant, transfuzii
• Contact strâns cu eliminator de virus (salivă, urină, alte fluide),
– Infecție endemică la scară mondială

• Profilaxie
– imunizare pasivă – hiperimunoglobuline
– triajul donatorilor de sânge/ organe
– Nu există vaccin

48
 11/9/2023

• Herpesvirus uman 6
– Repartiție mondială
– Transmis precoce în copilărie – salivă
– Agent al exanthema subitum/ roseola infantum (a 6-a boală eruptivă)

• Herpesvirus uman 7
– Virus limfotrop
– Primoinfecție și reactivări cel mai frecvent asimptomatice în caz de
imunosupresie

• Herpesvirus uman 8
– Asociat cu sarcom Kaposi
– Boli limfoproliferative maligne (limfom difuz al seroaselor)
– Transmitere sexuală/ prin salivă
– Detectarea genomului prin PCR

49