BIOMATERIALE FOLOSITE IN IMPLANTOLOGIE

Un biomaterial trebuie sa fie compatibil din punct de vedere biologic, mecanic, functional,
rezistenta la coroziune si sa se adapteze usor unor tehnologii clinice si de laborator.

Biocompatibilitatea:
Un material este biocompatibil daca la nivelul unui organism viu produce doar reactii dorite sau
tolerate.
Un material cu biocompatibilitate optima NU produce reactii tisulare nedorite.
Exista 3 clase de biocompatibilitate :
o 1 - bio-tolerate
o 2 - bio-inerte
o 3 - bio-active

Materialele Bio-tolerate (oteluri inoxidabile, aliaje Cr-Co-Mo, PMMA)

Prin vindecare apare tipic asa-zisa osteogeneza la distanta = strat separator de tesut conjunctic intre os si
implant format prin interactiunea osului cu ionii metalici toxici

Materiale Bio-inerte ( Titan, Tantal, Alumino-Ceramica )

Prin vindecare apare tipic osteogeneza de contact = contact strans intre suprafata implantului si os.

Materiale Bio-active (Oxid de titan, fosfat de calciu, ceramica sticloasa, biosticla si

hidroxiapatite )
Prin vindecare apare tipic osteogeneza de legatura = legatura chimica stabila, intrepatrundere, intre
implant si os.

Clasificarea Biomaterialelor - dupa criterii imunologice

MATERIALE ORIGINE UTILIZARE
 Transplant de dinti
AUTOLOGE Autoplastie
 Replantari de dinti
(AUTOGENE) ( de la acelesi individ )
 Transplante de oase
 Banca de oase
OMOLOGE Homoplastie
 Conservare cialitica
( ALOGENE ) ( de la un alt individ al aceleasi specii )
 Liofilizare
 Os devitalizat
HETEROLOGE Heteroplastie
 Os deproteinizat
( XENOGENE ) ( de la un individ din alta specie )
 Colagen , Gelatina
ALOPLASTICE Aloplastie  Metale
  ( materiale sintetice )  Ceramica
 Hidroxiapatita
 Fosfattricalcic
 Materiale plastice