UNIVERSITATEA "NICOLAE TESTEMITANU"

Facultatea Stomatologie

Grefe osoase
Posibilitati si mijloace de
reconstructie in pierderile
limitate de substanta osoasa
ale maxilarelor

Sef catedra: Nicolae Chele

Indrumator asistent universitar: Nicolae Cucereavii
Student: gr. S1104 Nosaci Andrei

Grefare osoasa
Dupa pierderea dintilor din cauza accidentelor, extractiilor traumatizante sau bolii parodontale,
multe persoane sufera o pierdere osoasa semnificativa la acel nivel. Pentru ca organismul resoarbe
uneori sectiunea de maxilar care nu este folosita, pacientii pot ramane cu o structura osoasa
nepotrivita pentru inserarea de implanturi dentare. Se poate reconstrui portiunea de os resorbita
folosind osul propriu al pacientului sau os artificial, rezultand astfel o fundatie naturala si sigura
pentru fiecare implant dentar.
Grefarea osoasa este necesara atunci cand se efectueaza o restaurare prin implant dentar imediat
dupa extractia unui dinte. Pentru aceste tratamente, folosirea unei grefe osoase in jurul implantului
dentar ofera sprijin structural care permite maxilarului pacientului sa se vindece in mod
corespunzator.
Grefa osoasa este folosita pentru a recrea osul si tesuturile adiacente, pierdute ca urmare a unor
afectiuni gingivale.
CAND ESTE RECOMANDATA EFECTUAREA UNEI GREFE OSOASE?
Chirurgia regenerativa reprezinta o forma de tratament pentru parodontita, una dintre cele mai
raspandite afectiuni gingivale. Persoanele diagnosticate cu aceasta afectiune se confrunta cu
pierderea tesutului gingival si a structurii osoase care sustine dintele. Astfel, chirurgia regenerativa
are roul de a stimula procesul de refacere al gingiei si osului maxilarului.
Osteoplastia de aditie extinsa
In vederea efectuarii unei osteoplastii de aditie extinse, in cadrul evaluarii pacientului se asociaza si
examinarea profilului facial, ca indicator pentru nivelul atrofiei existente a tesuturilor moi intraorale,
pentru a determina posibilitatea inchiderii plagii tesuturilor moi in cadrul unei augmentari.
Evaluarea volumului osos existent ca si a raportului sau cu pozitia dentara ideala este esentiala in
cadrul realizarii planului de tratament, precum si pentru rezultatul posibil al tratamentului.

Grefe osoase cortico-spongioase, care au fost

recoltate de catre ortoped de la nivelul crestei iliace (Mr. Harbhajan Plaha). Grefele au fost adaptate
la nivelul osului zonei receptoare si fixate cu ajutorul suruburilor. Pozitia si forma osteoplastiei de
aditie au fost stabilite prin intermediul restaurarii provizorii si a sablonului diagnostic.

Imagine clinica dupa indepartarea adaptoarelor.

Sunt vizibile implanturile si suruburile de acoperire dupa inserare.

Imagine vestibulara a restaurarii definitive

dupa cimentare. Pierderea de tesut dur si moale a fost remediata cu succes. Puntea provizorie a
furnizat informatii valoroase pentru stabilirea diagnosticului si efectuarea tratamentului.
----------------------Osteoplastia de aditie locala
Osteoplastiile de aditie cu materiale autogene sunt necesare pentru reconstructia unui defect de
creasta alveolara, tinand cont de aspectele estetice si/sau biomecanice. In literatura de specialitate au
fost descrise diferite tehnici prin care se incearca corectarea defectelor osoase. Printre acestea este
enumerata si tehnica utilizarii membranelor resorbabile si neresorbabile in asociere cu regenerarea
osoasa ghidata. Materiale speciale, cu origini diferite, au fost utilizate ca mentinatoare de spatiu cu
rate de succes variabile. Osul autolog este prezentat ca fiind cel mai bun material de aditie.
Membranele sunt utilizate si in asociere cu grefe de blocuri osoase, obtinandu-se astfel rezultate
bune. In literatura este mentionata de asemenea utilizarea unei plase de titan (Titanium Mesh).
aceasta fiind insa de regula folosita pentru stabilirea si acoperirea osului autogen, sau a unei
combinatii de diverse materiale asociate cu os autogen.
Aceste procedee sunt aplicate fie simultan cu inserarea implantului, fie intr-o a doua interventie.
Indiciile existente in literatura arata ca procedeul intr-un singur timp conduce la obtinerea unor
rezultate cu rata mai scazuta de succes in ce priveste conexiunea os-implant, in comparatie cu
procedeul in doi timpi.

Recoltarea unei grefe osoase din zona simfizei

metoniene.

Osteoplastie de aditie pentru inaltarea crestei

maxilare. Pozitia surubului corespunde pozitiei viitorului implant.

Creasta osoasa expusa vazuta dinspre

vestibular. Exista un deficit de inaltime si latime osoasa. Este masurata marimea defectului intre
dintii limitati.

Imagine intraoperatorie a regiunii donoare

retromolare drepte. Recoltarea grefei s-a efectuat cu ajutorul unei freze mici de os. Santul orizontal
lateral s-a realizat cu o freza sferica.

Imagine vestibulara a plagii postextractionale.

Pentru masurarea defectului osos vestibular s-a utilizat o sonda parodontala.

Imagine clinica a regiunii receptoare, dupa

decolarea mucoperiostului. A se observa suprafata radiculara denudata a incisivului lateral, si osul
restant distal fata de dinte. Pierderea de inaltime si latime osoasa este evidenta si trebuie corectata.

Deoarece regiunea ramului mandibular nu a

putut fi luata in discutie ca zona donoare, s-a optat pentru recoltarea de la nivelul simfizei. Forma
tridimensionala necesara grefei s-a obtinut prin includerea curburii naturale a regiunii simfizare.
Reconstrucia osoas cu gref osoas
Scopul fundamental al grefelor osoase autogene este de a transfera celule osteocompetente la
nivelul defectului. Grefele osoase autogene ndeplinesc necesitatea de a promova creterea osoas la
nivelul situsului primitor prin capacitatea de a oferi un suport pentru osteogenez, osteoinducie,
osteoconducie i osteoprotecie. Noi am utilizat trei tipuri de grefe osoase autogene disponibile:
grefe bloc nonvascularizate corticospongioase din creasta iliac i dou tipuri de os
vascularizat(lambouri liber vascularizate din creast iliac i din fibul). Blocul de gref osoas
nevascularizat, ofer o matrice mineral care constituie suportul structural i protecie pentru
componenta celular spongioas a grefei. Noul os se formeaz pe baza acestor grefe, dar
dimensiunea iniial a osului nu se menine dup integrare.
Reconstrucia osoas cu lambou liber vascularizat
Transferul chirurgical de esuturi care pstreaz aportul sanguin n situsul receptor se bazeaz pe
tehnica sofisticat a anastomozelor microvasculare.Cercetri aprofundate n cursul anilor '70, au
condus la primele aplicaii clinice de succes de transfer de esut liber microvascular, care a inclus os.
n ciuda complexitii tehnicii, transferul de esut microvascular a permis refacerea ntr-un singur
timp a reconstruciei cu unul sau mai multe tipuri de esuturi, care pot fi recoltate dintr-un numr
mai mare de situsuri donoare. Osul vascularizat are avantajele de a-i pstra dimensiunea sa iniial
n timpul fazei de vindecare i de a fi mai rezistent la infecie.
Reconstrucia osoas cu lambou liber vascularizat din creast iliac
Creasta iliac conine o cantitate suficient de mas osoas ce poate fi recoltat ca os vascularizat
irigat de artera iliac circumflex . Suprafaa mare i curbura osului iliac pot fi utilizate pentru a
reproduce orice fragment mandibular, de la un segment de ram orizontal sau vertical pn la o
ntreag hemi-mandibul .n schimb morbiditatea destul de mare a situsului donator(deformarea
reliefului spinei iliace, apariia herniilor abdominale) reprezint elemente ce limiteaz utilizarea
acestui lambou.

Reconstrucia osoas cu lambou liber vascularizat din fibul

Recent, lamboul fibular liber a devenit o metod preferat pentru reconstrucia mandibular, oferind
suficient os pentru reconstrucia oricrei lungimi a defectului mandibular.Caracterul liniar al
fragmentului osos i cortexul gros permit conturarea uoar dup osteotomie. Tegumentul ce poate fi
recoltatat mpreun cu osul fibular este subire i pliabil, i este astfel potrivit pentru a fi folosit drept
mucoas oral. Recoltarea se poate face simultan cu extiparea tumorii, iar morbiditatea locului
donor este minim. ns, diversitatea vascularizaiei zonei tegumentare raportate de Hidalgo a limitat
utilizarea acesteia n defectele mixte os i pri moi.
Fiecare dintre cele 3 forme de os autogen au avantaje i dezavantaje :
Grefa de os cortica
o Ofer structur dens osoas rezistent necesar reconstruciei defectelor n continuitate o n
schimb nu permite revascularizarea i prin urmare au tendina s se resoarb.
Grefa de os spongios
o Ofer os poros cu o suprafa ideal pentru revascularizare i formare de os nou, dar nu au
rezisten necesar reconstruciei segmentare.
Grefa de os corticospongios
o Chiar dac pare a fi combinaia ideal totui revascularizarea este inhibat i apare resorbia
osoas mai ales atunci cnd cmpul receptor a fost iradiat sau contaminat cu saliv. n clinica
noastr n ultimii 10 ani pentru refacerea mandibulei s-a utilizat grefa de os corticospongios.
Avantajele grefelor de os iliac: asigur continuitatea mandibulei, limea acestor grefe este de
obicei suficient pentru reabilitarea oral pe implanturi, tehnic de recoltare i inserare relativ
simpl, morbiditatea locului donator redus.
Dezavantajele grefelor de os iliac: nu se pot folosi n reconstrucia defectelor mai mari de 5 cm
esuturile moi adiacente trebuie s fie indemne nu se pot folosi pe teren iradiat.