Brinza cristian

• Perioada de vindecare post-implantară.

Termene, cerințe și conduita în perioada de
vindecare.
• Stabilitatea primară și secundară a
implanturilor. Rolul și importanța acestora.
Metode de apreciere (Branemark test,
Periotest, Osstel-ISQ).
 Perioada de vindecare post-implantară

• Clasic, se descriu 3 stadii ale vindecării

plăgilor:
• Inflamator
• Proliferativ
• De remodelare.
 Stadiul inflamator
• Incepe în momentul când apare leziunea tisulară și în lipsa factorilor
care pot prelungi inflamația, durează între 3-5 zile și are 2 faze:
vasculară și celulară. Răspunsul vascular inițial este vasoconstricția,
activarea cascadei coagulării prin adeziunea și agregarea plachetelor
vasculare, rezultând apoi cheagul primar . După vasoconstricție
urmează o perioadă de vasodilatație activă și creștere a permeabilității
vaselor mici, ce se menține până la 72 ore, cu prezența semnelor
inflamatorii. Faza celulară este declanșată de activarea complementului
seric, cauzată de trauma tisulară, după care apar monocitele și
macrofagele. Aceste tipuri celulare sunt considerate pilonii vindecării,
eliberând o serie de factori chemotactici și factori de creștere care
activează și stimulează diviziunea fibroblastelor, precum și generarea
vaselor de neoformație. Simultan apar mastocitele și limfocitele B, T, ce
iau parte la reacția antigen specifică. Principalul produs care dă
stabilitate plăgii pe durata stadiului inflamator este fibrina.
 Stadiul proliferativ
• Este cuprins între ziua a 5-a și săptămâna a 3-a de la producerea
leziunii. În această perioadă are loc proliferarea epitelială și a țesutului
conjunctiv. Regenerarea epitelială presupune mobilizarea celulelor din
stratul bazal, migrația lor în zona defectului, proliferarea și înlocuirea
prin mitoză a celulelor preexistente. Astfel, organismul uman încearcă să
apropie capetele plăgii prin sintetizarea de fibre de colagen, proces ce
se numește contracția plăgii. Urmează stadiul fibroblastic al vindecării
leziunii, care durează 2-3 săptămâni și constă în depunerea de
tropocolageni și substanță fundamentală de către fibroblaste. Rezultă
țesutul de tip conjunctiv, cunoscut ca țesut de granulație datorită
aspectului granular al numeroaselor capilare. În ziua a 3-a, în urma
modificărilor, acesta se transformă în colagen. Clinic, la finalul acestui
stadiu, plaga va fi rigidă datorită aportului excesiv de colagen,
eritematoasă din cauza gradului crescut de vascularizare și capabilă să
suporte doar 70-80% din tensiunea suportată de un țesut integru.
 Stadiul de remodelare
• In timpul acestei faze, o mare parte din fibrele de
colagen dispuse anterior sunt distruse și înlocuite cu
noi fibre, care sunt orientate mai bine și sunt
rezistente la forțele de tensiune. Scade consistența
cicatricii, metabolismul plăgii, descrește
vascularizația, ceea ce diminuează eritemul. Stadiul
de vindecare a plăgii reprezintă fundamentul artei
chirurgiei, înțelegerea acestui proces fiind necesară
pentru a influența favorabil extinderea și gravitatea
afecțiunilor tisulare și a iniția procesul refacerii
plăgii în condiții optime
 Cerințe și conduita în perioada de vindecare.
• Pacientul este instruit cu normele sanitare
• Exluderea fumatului
• Se indica spalaturi antiseptice
• Profilactic postoperator se indica antialgice si antinflamatoare si
in unele cazuri antibacteriene
• Efectuarea radiografiei
• Conduita perioadei de vindecare depinde de instalarea inplantului
• Aproximativ 3 luni după plasarea implantului, locul implantului
este examinat pentru a determina dacă osul și conturul gingival
imită eminențele radiculare ale dinților adiacenți.
• Se examineaza daca sunt prezente eliminari din plaga
 Conduita
In instalarea implanturilor
dentare cu crearea
lamboului mucoperiostal
în două ședințe
chirurgicale: În scop
profilactic, pacienților li se
administrează tratament
antiinflamator și analgetic.
Suprimarea suturilor se
efectuează la a 7-10-a zi
după intervenție, în
dependență de biotipul
gingival.
 Conduita
In instalarea implanturilor dentare
fără crearea lamboului
mucoperiostal în două ședințe
chirurgicale: După intervenție este
efectuată radiografia de control
(OPG, CBCT, retroalveolară).A doua
ședință chirurgicală (anestezie,
incizie, decolare) se efectuează
după perioada de osteointegrare,
care de obicei durează 4-6 luni,
unde șurubul de acoperire este
înlocuit cu conformatorul de gingie
timp de 10-14 zile. Nu în toate
cazurile acest interval de timp este
suficient pentru formarea inelului
periimplantar matur necesar,
pentru un profil gingival estetic.
 Perioada de vindecare post-implantară. Termene, cerințe și conduita în perioada de
vindecare.

Calitatea regeneratului osos este posibil de determinat subiectiv, în

timpul forării neoalveolelor, doar la pacienții supuși implantării. Astfel, în
urma inserării implanturilor endoosoase este posibil de determinat
subiectiv, după criteriile propuse de Cochran și Col:
• 1) absența mobilității implantului, detectată clinic,
• 2) absența durerii sau a altor senzații subiective,
• 3) absența infecției peri-implantare recurente ;
• 4) absența radiotransparenței continue în jurul implantului.
Regenerarea țesuturilor moi se analizează după următoarele criterii:
- absența semnelor de infecție;
- diminuarea durerii, edemului;
- indicele de vindecare a plăgii (EHI) după Wachtel (5 zile postchirurgical)
• Indicele de vindecare a plăgii (EHI) după Wachtel (5 zile postchirurgical)

• I grad – închiderea primară completă a plăgii, fără fibrină, unde pot fi

înlăturate suturile;
• II grad – închiderea completă a plăgii cu prezența unei fâșii fine de fibrină, cu
înlăturarea amânată a suturilor peste 2 zile;
• III grad – închiderea completă a plăgii cu o acoperire a liniei de incizie și
țesutului adiacent cu fibrină;
• IV grad – închiderea incompletă a plăgii și necroza parțială a marginilor
(cauzate de infecția postoperatorie, are loc dehiscența marginilor cu prezența
eliminărilor, sângerării și durerii, vindecarea plăgii va avea loc per secundam);
• V grad – asemănător gradului IV, însă eliminările purulente se vor evacua prin
linia de incizie sau sulcusul dintelui adiacent (cauza este deobicei gingia
subțire, care este friabilă sau tensiunea aplicată la suturare, vindecarea va avea
loc secundar, după cura chirurgicală).
 Stabilitatea primară și secundară a
implanturilor.
• Stabilitatea implantului -capacitatea de a rezista
solicitarilor functionale/parafunctionale.
-Poate fi:
-Mecanica – capacitatea de a rezista la actiunea fortelor
laterale, axiale, rotationale
-Biologica: stabilitate primara si secundara –
modelarea/remodelarea osului din jurul implantului dentar
• Se imparte in primara(La inserţia implantului) si
secundara(Datorată modelării/remodelării osoase pe
suprafaţa osteoinductivă a implantului )
 Stabilitatea primara

• -PRIMARA – la primul contact al implantului cu osul alveolar – retentie

mecanica.
• -Influentata de:
-Lungimea implantului,
-Geometria,
-Suprafata de contact os-implant – tipul/marimea suprafetei – cantitatea
osului,
-Densitatea osoasa (clasif. Lekholm & Zarb) – calitatea osului,
-Forta de insertie,
-Tehnica chirurgicala.
 Stabilitatea secundara

• -SECUNDARA – formarea/remodelarea osoasa

• -Influentata de:
-Tipul de suprafata al implantului / tratamentul de
suprafata.
-Structura osului (osul trabecular = spongios) se
remodeleaza mai rapid decat osul cortical (compact).
-Starea generala de sanatate a pacietului.
 Importanta
• Stabilitatea primară reprezintă un fenomen mecanic obţinut
la inserţia implantului care depinde de starea calitativă şi
cantitativă a suportului osos, precum şi de design-ul
implantar şi tehnica utilizată. Corticala osoasă este un factor
indispensabil în asigurarea stabilităţii primare. Stabilitatea
secundară însă, este o continuitate a celei mecanice, obținută
prin modelarea şi remodelarea osului periimplantar, şi este
una din criteriile osteointegrării. Pe lângă corticala osoasă, în
asigurarea stabilităţii secundare este implicat şi osul medular.
Fixarea rigidă a implantului în os este unul din criteriile de
integrare, iar mobilitatea sa denotă lipsa integrării.
 Metode de apreciere
• Din metodele neinvazive fac parte: aprecierea
forţei de inserţie (insertion torque) proba
percutorie (proba Branemark), examenul
radiografic, periotestometria (Periotest
Gülden, Siemens AG, Bensheim, Germany),
analiza frecvenţei rezonanţei (Osstell Mentor,
Osstell ISQ), Dental Fine Tester.
 Proba Branemark
• Constă în percuţia cu un instrument metalic a
conformatorului sau bontului protetic a implantului.
În cazul unei stabilităţi primare sau secundare
adecvate, sunetul este cristalin, iar în caz contrar –
atenuat. Această metodă este cea mai simplă, şi
totodată subiectivă şi slab informativă. Grandi și co.
consideră că pentru obținerea unei stabilităţi
satisfăcătoare, forţa de inserţie a implantului
trebuie sa fie cuprinsă în limita 30 – 45 Ncm
 Periotest
Procedura este electromecanica. un cap de filetare acționat electric și
monitorizat electronic percută implantul sau dintele în total de 16 ori.
Procedura de măsurare a entarului durează aproximativ patru
secunde. Capul de filetare are un vârf sensibil la presiune care
înregistrează durata contactului cu implantul sau dintele. Cu cât
dintele sau implantul este mai slab, cu atât timpul de contact este
mai mare și cu atât este mai mare valoarea periotestului. Dimpotrivă,
dinții stabili și implantul oferă timp de contact scurt, ceea ce
înseamnă o valoare periotestică scăzută
Periotest tabele cu masuri echivalente ale
periodontiului sanatos
Osstel-ISQ
• ISQ (Implant Stability Quotient) este o scală de
măsurare pentru utilizarea cu metoda RFA
(Analiza frecvenței de rezonanță) de
determinare a stabilității implantului. Este o
cartografiere a frecvențelor de rezonanță
(kHz), prezentată ca o scară utilă clinic de 1-
100 ISQ.
Contorul Osstell ISQ stimulează un SmartPeg ™ montat pe
implant, prin emiterea de impulsuri magnetice. Acestea fac ca
SmartPeg să rezoneze cu anumite frecvențe, în funcție de
stabilitatea implantului. Rezonanța este preluată de contorul
Osstell ISQ. SmartPeg-urile au fost calibrate în așa fel încât toate
să prezinte valori comparabile pentru același grad de stabilitate,
chiar și atunci când se măsoară implanturi din sisteme diferite.
Scara ISQ face posibilă stabilirea unui interval clinic standard în
cadrul căruia valorile stabilității ar trebui să se încadreze pentru a
face posibil un rezultat de tratament de succes. Au fost realizate
mai multe studii pe baza măsurătorilor RFA și a scalei ISQ. Acestea
oferă indicații valabile că intervalul de stabilitate acceptabil se
situează peste 55 ISQ.
• Plasarea unui implant dentar în osul alveolar este urmată de
o secvență de vindecare, evenimentele care rezulta in urma
osteointegrării, caracterizată printr-un contact direct între
osul vital și suprafetele implantului. Studiile efectuate pe
modele animale au arătat că imediat după plasarea
chirurgicală a unui implant dentar, partea periferică a
treptelor implantului este în contact strâns cu osul primitor
și astfel asigură stabilitatea mecanică a implantului primar în
primele faze ale vindecării. Patul osos alveolar înconjurător
devine ocupat cu un coagul de fibrină care conține
eritrocite, polimorfonucleare. neutrofile și puține macrofage
• Coagulul este apoi pătruns de unități vasculare
și celule fibroblaste, care la rândul lor
formează un țesut de granulare. În acest
context, primele semne de formare osoasă au
fost demonstrate încă din 4 zile după plasarea
implanturilor hidrofile care stimulează
formarea unei rețele dense de vase de sânge
• După 1 săptămână de vindecare a rănilor,
resturile / fragmentele osoase lipsite de
osteocite viabile sunt încă vizibile imediat
lateral pentru filetele pasului implantului.
Osteoclastele migrează către aceste locuri și
fragmentele osoase suferă un proces de
resorbție și remodelare osteoclastică, ducând
la încorporarea lor în osul nou format
• Fibrilele de colagen nou sintetizate sunt
distribuite aleator în jurul structurilor vasculare
germinate. Celulele mezenchimale asemănătoare
fibroblastelor se diferențiază în curând în
osteoblaste care sunt capabile să depună o
matrice de fibre de colagen care mineralizează.
Astfel, osul nou țesut format din matrice de fibre
de colagen mineralizat asociat cu o matrice
anorganică (hidroxilapatită) este depus în țesutul
conjunctiv provizoriu
• Majoritatea osului nou țesut se extinde de la osul
lamelar vechi existent, într-un proces care a fost
denumit formare osoasă apozițională sau
osteogeneză la distanță ” appositional bone formation
or distance osteogenesis” și se găsește în continuitate
cu patul osos chirurgical. În osteogeneza la distanță,
patul osos primitor furnizează celule osteogene care
secretă o matrice osoasă care conține colagen.
Această matrice osoasă crește, mineralizează și
progresează treptat către suprafața implantului
Perioada de vindecare post-implantară.

• Vindecarea osoasa poate fi clasificata in

primara si secundara.
• Vindecarea primara a osului implica contact
direct sau un spatiu mai mic de 1 mm intre
fragmentele osoase. Procesul de vindecare
este initiat de osteoclaste care lucreaza in grup
pentru a crea un con de taiere(cutting con).
Dupa ce osteoblastele secreta osteoida pentru
viitoare mineralizare
• Vindecarea secundara are loc prin formarea
unui callus in cadrul caruia se produce
osteoidul si apare mineralizarea. Acest tip de
vindecare poate fi divizat in 3 faze, care apar
imediat.
• 1. Faza inflamatoare
• 2. faza de reparare
• 3. faza de remodelare
• Vindecarea secundara:
• Formarea hematomului
Tehnica scutului