Arsurile

Elaborat de Andries Cornel

si (putin) de Babin Ana-Maria
• Arsura este lezare a ţesuturilor
organismului sub acţiunea locală al
temperaturii înalte, sau al substanţelor
chimice sau radiaţiei actinice.
Clasificare după caracterul factorului de
acţiune
• termice;
• electrice;
• chimice;
• actinice;
Arsurile termice
• Arsurile termice sunt cel mai des întâlnite şi gradul de leziune
tisulară va depinde de următorii factori:
• temperatura de acţiune – cu cât temperatura este mai înaltă cu atât
leziunile tisulare sunt mai profunde;
• conductibilitatea termică al corpului ce contactează cu
tegumentele – cu cât conductibilitatea termică este mai mare cu
atât arsura este mai adâncă (acţiunea aerului fierbinte 100 ° dar uscat
(în saună) poate să nu provoace arsură, pe când apa de aceiaşi
temperatură 100° provoacă arsuri profunde);
• expoziţia acţiunii - cu cât este mai lungă cu atât leziunile tisulare
sunt mai profunde;
• umiditatea cu cât este mai înaltă cu atât gradul arsurii este mai mare.
Arsurile chimice
• Arsurile chimice sunt provocate de acţiunea substanţelor chimice:
• acizi;
• la arsurile chimice cu acizi se dezvoltă necroză prin coagulaţii a
ţesuturilor (necroză uscată); precoce se dezvoltă un strup uscat ce previne
penetrarea acidului în profunzime în ţesuturi şi de obicei se dezvoltă
arsuri superficiale;
• baze;
la arsurile chimice cu alcaline se dezvoltă necroză prin colicvaţie a
ţesuturilor (necroză umedă); se dezvoltă un strup umed ce nu stopează
penetrarea bazei în profunzime în ţesuturi şi de obicei se dezvoltă arsuri
profunde;
se afectează funcţia organelor parenchimatoase şi simptomatica intoxicaţiei.
Arsurile actinice
• Combustiile actinice pot fi provocate de radiaţia infraroşie,
ultravioletă sau cu iradiaţie γ.
• În arsurile actinice se deosebesc trei faze:
• reacţia primară;
• perioada latentă;
• perioada modificărilor necrotice.
Clasificarea arsurilor după localizare
• Arsuri ale regiunilor funcţional active (extremităţile);
• Arsuri ale regiunilor funcţional neactive (trunchiul);
• Ale feţei;
• Regiunii păroase ale capului;
• Ale căilor respiratorii;
• Această detalizare al localizărilor arsurilor are importanţă
deoarece în diferite regiuni ale corpului grosimea dermei este
diferită şi acţiunea unui şi aceluia agent termic poate provoca
diferite arsuri după gradul de profunzime.
Clasificarea dupa profunzime
• Gradul I – afectarea la nivelul epidermisului, şi se manifestă prin
hiperemie şi edem al pielei;
• Gradul II – se afectează tot stratul epidermei cu formarea bulelor pline
de lichid transparent;
• Gradul III – necroza dermei:
• Gradul IIIA – necroză al epiteliului şi al straturilor superficiale ale
dermei cu păstrarea integrităţii funcţionale ale stratului bazal al dermei;
• Gradul IIIB – necroz al întregului strat al dermei inclusiv şi a stratului
bazal, împreună cu foliculii piloşi glandele sudoripare şi sebacee cu
trecere la stratul adipos;
• Gradul IV – necroz al întregului strat dermal şi a ţesuturilor mai adânc
situate (ţesut adipos, muscular, osos).
• Arsurile de gradul I, II şi IIIA sunt considerate ca arsuri
superficiale, iar IIIB şi IV ca arsuri profunde. Această divizare
al arsurilor în două
• Superficiale şi
• Profunde este principială, deoarece în arsurile superficiale
regenerarea dermei e posibilă în totalmente fără intervenţie
chirurgicale cu restabilirea dermei completă şi în aspect
funcţional, pe când în arsurile profunde regenerarea
sinestătătoare este imposibilă, sau se formează ţesut conjunctiv
– afuncţional şi pentru aceasta este necesar de
autodermoplastii.
Stabilirea profunzimii afectării
• Metoda de comprimare digitală: se deosebesc trei zone de
dereglare a microhemocirculaţiei:
• Zona de hiperemie – la compresie apare paliditate gr. I, II, IIIA;
• Zona de stază – la compresie culoarea nu se modifică - IIIB;
• Zona lipsită de microhemocirculaţie- IV.
• Metoda de fluoriscenţă cu tetraciclină – constă în administrarea
per os al tetraciclinei apoi regiunea arsurii se iluminează într-o
cameră întunecată cu cuarţ. Arsurile superficiale (I, II, IIIA)
vor căpăta culoare gălbuie, iar cele profunde – nu;
• Metoda termometriei – arsurile profunde au temperatura cu
1,5-2 grade mai joasă;
• Determinarea sensibilităţii; (prin înţepare, prin epilaţie, prin
prelucrare cu alcool);
• Utilizarea coloranţilor: colorarea arsurii cu colorant după
metoda van Gieson:
• Arsurile de gr. I, II se vor colora în roz-aprins;
• IIIA – în slab-galben;
• IIIB, IV – galben-aprins.
• Utilizarea fermenţilor.
Tablou clinic
• Arsura de gr. I:
• Vizeaza epidermul. Aspectule este rosiatic, fara vezicule cu
lichid. Sunt uscate si dureroase.
• Arsura de gr. II:
• Se extinde la derma superficială (papilară).
• Roșeață cu vezicule cu lichid transparent. Albeață, cu presiune. Umede,
foarte dureroase.
• Arsura de gr. IIIA:
• Se extind la derma adâncă (reticulară)
• Galbene sau albe. Mai puțină albeață. Pot prezenta vezicule cu
lichid. Uscate, prezinta presiune si discomfort.
• Arsura de gr. IIIB:
• Extinsă pe toată derma. Rigidă și albă sau maro. Piloase,
lipsite de dureri.
• Arsuri de gr. IV:
• Se extinde pe toată pielea, în grăsimea de sub ea, în mușchi și oase.
• Neagră; carbonizată, uscata, nedureroasa.
Tratamentul arsurilor
• Acordarea primului ajutor:
• stoparea acţiunii agentului termic asupra ţesuturilor;
• răcirea locului arsurii în timp de 10-15 min;
• aplicarea pansamentului aseptic;
• analgezie şi iniţierea tratamentului antişoc;
• transportat traumatizatul în secţie specializată.
• Local: • General:
• Conservator: • Analgetice;
• Metodă închisă; • Dezintoxicare;
• Metodă deschisă • Antibioterapie;
• Chirurgical: • Hemodinamice;
• Necrectomie; • Plasmoinfuzii;
• Albumin;
• Autodermoplastie;
• Operaţii reconstructive; • reologice;
• imunostimulatoare;
• simptomatice:
• cardiace;           
• Tratamentul local numai conservator poate fi numai în arsurile
superficiale, atunci cînd regenerarea plăgii are loc cu
restabilirea integrală a dermei atît anatomic cît şi funcţional. În
arsurile profunde este necesar de aplicat un tratament complex
atît conservator cît şi chirurgical de combinaţie al tratamentului
local şi general. În ultimul timp apar tot mai multe informaţii şi
argumentări în utilizarea precoce în arsurile profunde al
necrectomiilor precoce şi autodermoplastiilor precoce sau cu
utilizarea dermei artificiale, care contribuie la scurtarea
timpului de tratament şi prevenirea alterării stării pacientului
caracteristice evaluării clasice a bolii arşilor.
Priorităţile necrectomiei precoce cu autodermoplastie
precoce

• înlăturarea ţesutului necrotic – sursa principală de intoxicaţie şi

mediul favorabil pentru dezvoltarea infecţiei;
• diminuarea pierderilor de plasmă;
• micşorarea în timp al bolii arşilor cu complicaţiile
caracteristice ei şi micşorarea termenului de spitalizare;
• decade necesitatea repansărilor frecvente şi dureroase;
• se minimalizează posibilitatea dezvoltării cicatrizărilor
cheloidale.
• Termenul optimal de utilizare al necrectomiilor precoce cu
autodermoplastii este 3-5 zile de la debut. În acest interval de
timp se delimitează ţesuturile viabile de cele neviabile şi se
exclude posibilitatea excizării ţesuturilor viabile.
Indicaţiile către necrectomia precoce cu
autodermoplastie precoce
I. arsuri de gr. IIIB cu o suprafaţă de 10-20%, cînd resursele
dermei sănătoase permit autodermoplastia unimomentană;
II. arsurile la pacienţii vîrstnici, cînd numai intervenţia
chirurgicală poate evita cazul letal;
III. arsurile mâinii, cînd este necesar acoperirea formaţiunilor
anatomice funcţionale, care la formarea cheloidelor vor
afecta funcţionalitatea.
Contraindicaţiile către necrectomia
precoce cu autodermoplastie precoce
• starea de şoc combustional;
• afectări grave ale sistemului nervos central, rinichilor,
ficatului;
• arsurile feţei, gîtului cu afectarea căilor respiratorii;
• infecţie de plagă masivă;
• vîrstă avansată.